“Tot românul este finan?ist” – acesta era titlul comentariului ironic al unui cititor al hotnews.ro la adresa altui cititor care isi dadea cu parerea la interviul luat de Dan Tapalaga economistului-sef al BNR, Valentin Lazea.
Ceea ce este important insa este altceva. Si anume ca exista din ce in ce mai multi romani care sunt interesati si de alte subiecte decat asa-zisul “razboi” intre palate. Sunt din ce in ce mai multi romani care inteleg sa critice actiunea sau inactiunea guvernantilor si care cer transparenta si responsabilitate decizionala. Iar o astfel de atitudine, civica, nu face decat sa ma bucure.
Cititorii hotnews.ro au dorinta si capacitatea sa inteleaga ca BNR si Guvernul trebuie sa lucreze impreuna pentru ca indicatorii macro sa nu deraieze economia. Ajuta, desigur, faptul ca BNR este o institutie independenta.
Cititorii au capacitatea sa inteleaga care sunt avantajele – dar si dezavantajele – maririi dobanzii de referinta a BNR. Ei stiu ca o marire a dobanzii duce la reducerea inflatiei (care este pericolul numarul 1 al economiei la aceasta ora), dar duce si la intarirea leului si la reducerea investitiilor in economie, lucru care nu ajuta competitivitatii economiei romanesti, mai ales in conditiile unui deficit de cont curent de peste 10%.
Cititorii inteleg ca un deficit de cont curent urias, corelat cu o inflatie peste cea din zona euro, nu poate duce pe termen lung decat la deprecierea leului. Asadar, o crestere a dobanzii de referinta nu poate duce, pe termen lung, la diminuarea acestor dezechilibre, din contra. In plus ar fi daunator investitiilor in economie si producatorilor interni.
Cititorii inteleg ca nu doar BNR este responsabil cu mentinerea inflatiei in limitele dorite, ci ca si Guvernul este la fel de responsabil, iar solutiile sunt destul de simple, prima dintre ele fiind echilibrarea bugetului public.
Si poate chiar aceasta presiune a publicului a determinat guvernul sa recunoasca faptul ca se gandeste la o reducere semnificativa de cheltuieli de la buget. Iar asta inseamna intr-o oarecare masura o responsabilizare a guvernului intr-un an in care, datorita mizei electorale, l-ar face mai putin atent la dezechilibrele macro-economice.
Cititorii mai stiu si faptul ca orice deficit bugetar trebuie finantat. Iar guvernul a reusit sa se imprumute cu dobanzi chiar de aproape 10%. Sa ne gandim un pic ce s-ar intampla cu bugetul Romaniei daca Guvernul ar folosi capacitatea maxima de finantare conform normelor UE si anume de 60% din PIB. Asta ar insemna ca la o dobanda de 10%, 6% din PIB se duce pe plata dobanzilor (ca sa nu mai vorbim de rambursarea datoriei publice). Tin sa reamintesc ca bugetul educatiei pe 2008 este fix de 6%.
Fluctuatiile leului fata de euro nu plac intreprinderilor, fie ca este vorba de importatori sau producatori locali; nu plac nici cetatenilor datorita costurilor de finantare mai mari; nu plac nici economiei in general, datorita aceluiasi cost de finantare mai mare.
Aderarea la euro trebuie sa devina asadar o prioritate, iar guvernul si BNR-ul trebuie sa vina cu un plan credibil de aderare la zona euro cat de repede posibil. Sunt, desigur, si avantaje ale intarzierii intrarii in zona euro (de exemplu posibilitatea de a deprecia leul pentru a creste competitivitatea) insa turbulentele din ultimele luni arata destul de clar ca riscurile intarzierii aderarii la euro sunt mult mai mari.
Pe termen scurt, Guvernul trebuie sa echilibreze bugetul. In acest fel ajuta BNR-ul sa mentina inflatia sub control, ajuta la controlul consumului si, indirect, la diminuarea deficitului de cont curent, ajuta la mentinerea nivelului de indatorare publica si deci a platii de dobanzi in viitor.
Pe termen mediu, planul Guvernului si al BNR trebuie sa includa clar pasii catre aderarea cat mai rapida la zona euro si anume actiunile pentru eliminarea dezechilibrelor din economie. Desigur, intrebarea de 1 milion de RON este daca actualul guvern ar avea capacitatea de a implementa un astfel de plan.
BNR nu poate lua, din pacate, masuri pe termen lung. Asta mai ales datorita “infaptuirilor” recente ale Guvernului. Asta imi aduce aminte de recenta sintagma: “Nu mai trageti de economia asta”, ca sa zic asa…
Dupa mine, vazand masuriile luate in ultima vreme de catre Guvern (si nu numai), raspunsul la intrebarea de final este clar negativ.
Avem un guvern de sorginte liberala care ia masuri mai socialiste decat ar lua PSD-ul, in aceeasi situatie. Este mare pacat, mare de tot….
Avand in vedere ca si anul acesta si anul urmator sunt ani electorali nici un guvern, oricare ar fi el, nu o sa ia masurile descrise mai sus. Ceea ce inseamna ca singurul an in care s-ar putea lua asemenea masuri ar fi 2010 daca in acel an nu sunt cumva alte alegeri, caci 2011 e din nou an pre-electoral.
Am inteles ideea de baza a articolului si a blogului in general: schimbam guvernul, il punem pe Base, pardon Boc, si o sa umble cainii cu covrigi in coada. Totul condimentat cu multe banalitati teoretice economice spuse pe un ton intelept.
Sunt convins ca in momentul acesta si Isarescu si Tariceanu si Vosganian isi dau palme peste cap si isi zic:
“Bai ce prosti am fost ca nu ne-am dat seama pana acum ca solutia este echilibrarea bugetului public. Cica a spus-o unul Smith acum cateva sute de ani. Multumim domnu’ Stoica pentru ca ne-ati atras atentia, noi ne dam la o parte si il lasam pe seful dumneavoastra Carmaciul sa ne lumineze, ca el a invatat pe vapor cum e cu echilibrarea asta.”
Din ciclul “si eu sunt finantist”:
Inflatie, dobanzi mari, deficit mare, curs de schimb- toate sunt efecte care deriva din fundamentele sistemului economic. Cauzele (problemele) sunt un pic altele. As dori sa combat abordarea exclusiv macro, pentru ca ne vom da seama curand ca macro in Romania e bine dar micro ne ia naiba. Un fel de mar frumos pe dinafara dar gaunos inauntru.
Prima mare problema a economiei romanesti in momentul de fata este una micro si anume COMPETITIVITATEA. Cu toate cresterile de productivitate (bazate in principal pe introducerea de tehnologie straina), eu nu ma pot gandi la o marca romaneasca (in proprietatea investitorilor romani) care sa se fi impus pe plan international si care sa genereze venituri semnificative din exporturi- si asta pentru ca marfurile romanesti nu sunt indeajuns de competitive (si in acelasi timp si insuficient promovate) incat sa se impuna in fata competitiei pe pietele internationale.
Din cauza competitivitatii scazute importam cu mult mai mult decat exportam, rezultand un deficit comercial urias cu toate efectele de rigoare: cum finantam deficitul, cum restrangem cheltuielile, etc.
Un alt aspect legat de competitivitate este utilizarea fondurilor europene. Cu cat suntem mai putin productivi/competitivi cu atat vom putea utiliza mai putine fonduri europene.
Cred ca aceasta problema majora are un substrat existential in Romania. Spiritul pasiv, lipsa initiativei, aroganta atotstiutoare, risipa- toate aceastea sunt caracteristici romanesti care poate sunt bune poate nu dar cu siguranta au un impact negativ asupra competitivitatii noastre.
A doua mare problema a economiei romanesti este ca a scapat de sub controlul investitorilor romani. Ne-am mandrit mereu cu finalizarea trecerii de la economia planificata la cea de piata, cu faptul ca 80% din PIB este generat de companiile private. Intrebarea este care procent din PIB este generat de multinationale si de firme cu capital strain, care procent din banii care se invart in economie sunt controlati de investitori straini. Cred ca tot in jur de 80%. Problema nu este atat patriotica gen “nu ne vindem tara” cat pur economica, capitalul strain este mult mai volatil decat cel autohton si in cazul unei recesiuni/crize va fi retras din economia nationala.
Contrabalansul acestui aspect il reprezinta gradul scazut de indatorare al Romaniei ca procent in PIB.
O a treia problema a economiei romanesti este de fapt una politica i.e. lupta politica intre doua tabere-ma lasa rece subiectul ca atare si il privesc doar ca influenta asupra economicului. Luptele politice incetinesc atat luarea deciziilor cu impact asupra economiei (legislatie), dar si investitiile straine. Am auzit de curand comentariul ca in Bulgaria investitiile straine sunt “procesate” mult mai rapid pentru ca exista o singura mafie politica ce detine controlul. Fara a-mi dori sa ajungem in situatia de a avea o singura mafie care controleaza investitiile straine, avem nevoie de o decizie unica in Romania.
O ultima problema majora de care se lovesc in principal finantistii adevarati este lipsa datelor. Cred ca este o meteahna comunista in Romania ca cifrele sa aiba o valoare relativa, sa poata fi manipulate/ascunse etc. Pana nu vom avea un sistem statistic clar si independent nu cred ca vor putea fi luate decizii cu adevarat fundamentate economic.
Emil,
Daca as sti sigur ca Guvernul ar actiona pentru echilibrarea bugetului acolo unde trebuie as spune ca da, pe termen scurt, asta ar trebui sa se intimple.
Dar (si asta e un DAR mare de tot) cerindu-i guvernului sa echilibreze bugetul acesta va face cel mai simplu lucru care ii sta in putinta, si anume de a taia investitiile. Orice alta actiune este sortita esecului din start, pentru ca ar costa in imagine, greve, demonstratii – iar asta ar insemna sa ii ceri sa se sinucida politic (nu ca n-ar fi bine – dar ma bazez pe faptul ca instinctul de conservare isi va spune cuvintul).
Deci: nu, pe termen scurt nu trebuie sa-i cer guvernului sa echilibreze bugetul pur si simplu pentru ca (si e demonstrat ca e in stare) dupa el va veni un potop si mai mare. E o limita de 3% din PIB, sa se tina de aia si gata (btw, la nivelul de indatorare publica din momentul asta ar trebui citeva zeci de ani buni sa ajungem la 60%).
Ba eu as spune ca aderarea la zona Euro n-ar trebui sa fie deloc pe primul loc. Aderarea la euro este programata sa aibe loc in 2014, iar tintele sint urmarite 3 ani inainte de aderare. Acum, eu as zice ca nu e nici un bai ca 2014 nu va fi anul aderarii la euro; dupa experienta statelor din zona euro la momentul aderarii nu a fost chiar o fericire, cel putin pentru populatie. Si in afara de un control mai sever asupra bancii nationale nu prea aduce mare lucru; in conditiile in care dezechilibrele economice nu se vor fi rezolvat pina la momentul 2011 (foarte probabil) eu chiar as sugera o aminare a aderarii.
@Jon: Ideea de baza a articolului este ca, din moment ce am ales sa traim in tara asta, este normal sa ne intereseze ce se-ntampla aici. Nu trebuie ca toata lumea sa fie interesata, dar este cel putin dubios modul in care faci trimitere la Basescu. Maturizeaza-te!
Nu stiu daca romanul este finantist, dar cred ca majoritatea oamenilor cu capul pe umeri isi fac planuri pe termen mediu si lung, se gandesc si la ziua de azi, si la ziua de maine, dar si la pensie. Asadar este normal sa ne calculam si sa ne planificam veniturile/cheltuielile.
Jon: ti-a raspuns RazvanM mai bine decat ti-as putea raspunde eu
… vad ca tot “razboiul” dintre palate te intereseaza 
Alex: ai pus degetul pe rana si deja ai dat una dintre solutii: cresterea competitivitatii… si atunci nu o sa ai probleme nici cu capitalul strain…. as aduaga chiar ca nivelul capitalului strain a crescut si pentru ca economia romaneasca, dupa reformele din 1997 – 1999 a devenit o economie de piata bazata pe concurenta, iar ulterior, in 2005, a devenit mai competitiva datorita reducerilor fiscale. Intr-adevar lipsa datelor (si as adauga a datelor credibile) este o problema.
Ionut: eu cred ca actual hocus-pocus bugetar poate scapa lejer de sub control, mai ales din 2009 cand intr-adevar o sa inceapa sa loveasca noua lege a pensiilor … si nu ar trebui sa ne miram de eventuale deficite bugetare precum cel al Ungariei de acum cativa ani… deci nu o sa avem nevoie de 10 ani pentru atingerea pragului de 60% ci doar vreo 5-6
Revenind la euro: ceea ce spui tu este, fara doar si poate, corect. Tu prezinti avantajele, lucru pe care nu il neg. Insa in articol am aratat ca dezavantajele sunt mult mai mari decat avantajele, mai ales in momente ca cele de acum de criza economica mondiala. Iar crizele astea au o tendinta de a se repeta la fiecare 5-6 ani. Ceea ce inseamna ca urmatoarea criza ar pica taman in 2014
.
PS. reciteste, te rog, ultimul paragraf.
Dezechilibrele economice trebuiesc indreptate. Si exista solutii din belsug. Uite, de ex. problema crizei de muncitori: nimeni nu opreste guvernul sa aiba o politica mai liberala in ceea ce priveste accesul strainilor pe piata de munca. Gandeste-te, de ex., cum ar fi ca macar jumatate din cei 200.000 de basarabeni care lucreaza in constructii in Rusia ar veni in Romania – si care ar fi impactul asupra salariilor din constructii (si, indirect, asupra inflatiei).
Eu cred ca in conditiile actuale de dezvoltare si evolutie a Romaniei, o indatorare la 60% din PIB ar fi dezastruoasa. Romania nu este suficient de stabila si de evoluata/sofisticata pentru a sustine un asemenea nivel de indatorare. Datoria externa a Romaniei este in special o datorie de CONSUM, nu una de INVESTITII. Nu stim sa investim indeajuns de eficient si ajungem sa pierdem bani.
Este esential pentru viitorul Romaniei ca stat independent sa tina indatorarea externa la un nivel redus pana atinge o competitivitate crescuta a capitalului autohton. Nu poti sa finantezi platile la datoria externa cu o economie controlata 80% de capitalul strain si care poate fugi la prima pala de vant.
Poate sunt un pic extremist. dar cred ca romanilor (inclusiv politicienilor) le-ar mai prinde bine vro 3-5 ani de “salam cu soia” ca sa nu mai CONSUME pe datorie.
Emil, legat de criza de muncitori- nu am inteles niciodata de ce trebuie stimulati romanii din strainatate sa se intoarca. Lasa-i frate sa munceasca unde sunt pe mii de euro, si aduceti muncitori straini care sa munceasca pe 4-5 sute de euro la noi. Cand tragem linie iesim pe plus, si in afara de asta deficitul comercial e finantat in buna masura tocmai de banii trimisi de romanii de afara. Guvernul isi cam da cu stangul in dreptul cu masurile astea populiste si patriotarde de a aduce romanii inapoi acasa ca ANGAJATI AI ALTORA. Romanii care se intorc ar trebui sa vina doar in posturi de inalta calificare si bine platite sau ca investitori/patroni etc.
alex,
legat de problema muncitorilor uite care ar fi explicatia: un muncitor care lucreaza (legal) in strainatate are urmatorul statut: plateste impozite si taxe statului in care munceste; ca sa fie mai clar, la 1000 de euro cistigati, in medie 400 de euro se duc in asigurari sociale, asigurari de sanatate impozite; la acestia se adauga taxele pe consumul pe care muncitorul il face in statul gazada; capitalul ramas se poate intoarce intr-adevar in tara de origine.
Acum situatia nu este asa de simpla; nu e de la sine inteles ca aceasta, dupa ce tragem linie, conduce la un plus pentru tara de origine.
Spre exemlpu cazul romanilor plecati la munca afara a reprezentat la momentul respectiv o supapa excelenta pentru rezolvarea unor probleme sociale (hai sa luam ca exmplu somajul).
In momentul de fata insa incepem sa vedem reversul medaliei: deja Romania se confrunta cu deficit de forta de munca in unele domenii si, cea mai grava, am ajuns in situatia nefericita in care nu mai sint destui contribuitori la sistemul de asigurari sociale pentru a asigura un venit “decent” pensionarilor; iar politicul a gasit rapid rezolvarea, una dintre cele mai nefericite din punct de vedere economic.
Iarasi, capitalul repatriat a insemnat, impreuna cu investitiile straine, o sursa de “contrabalansare” a deficitului comercial. Problema este ca tot mai mult din capitalul asta a inceput sa ramina in tara gazda: tot mai multi romani isi cumpara case (cu credit pe 10-25 de ani !!!! ), isi duc si restul familiei acolo. Deja asta a inceput sa nu mai fie atit de evident de incadrat la capitolul “plusuri”.
Solutia muncitorilor straini e una care rezolva, pe termen scurt, problema. Are insa un mare neajuns pe termen mediu, pentru ca introduce o alta problema, si anume cea culturala. Din acest punct de vedere e de preferat ca romanul plecat la munca in strainatate sa se intoarca in tara (nu numai in posturi de inalta calificare ori ca investitori/patroni – sa fim seriosi, numarul acestora este mic comparativ cu al celor plecati). Ori, asa cum sugera si Emil, exista 200 de mii de cetateni ai republicii Moldova care lucreaza in Rusia.
So, ca sa ii dau dreptate lui Emil
, solutii ar exista din belsug; singura problema care sta in calea punerii lor in practica este ca (,) “consiliul de administratie” (meaning Parlamentul) este unul politic, care functioneaza pe baza de voturi o data la patru ani, iar managementul este asigurat de emanatul direct, pe aceleasi criterii, al consiliului de administratie.
Efectul net asupra bugetului Romaniei nu are cum sa fie acelasi la un muncitor roman adus din strainatate comparat cu unul strain decat daca statul roman ii “fraiereste” pe romani sau umbla la aspectul “sufletesc” pentru a-i aduce inapoi.
Evident ca salariul din Romania va fi mai mic decat cel din strainatate si muncitorii romani se vor intoarce numai daca li se vor acorda niste subventii, ceea ce Guvernul a si declarat ca are de gand sa faca. Acestea diminueaza efectul net asupra bugetului de stat.
Muncitorii straini vor plati taxe integral, vor munci pe salarii mai mici (cu efect benefic asupra inflatiei) si, nu in ultimul rand, probabil nu vor ramane in Romania pana la pensie.
Emil, se certifica sintagma “Tot romanul e finantist”.
Eu cred foarte mult in ea, ceea ce expui tu e foarte adevarat dar hai sa facem un sondaj pe strada si o sa vedem ca marea majoritate nu stiu ceea sau de ce se intampla anumite evenimente.
Spre exemplificare citeste cele doua comentatii din: http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-2285223-bnr_majorat_rata_dobanzii_referinta_8_9.htm
Si dupa parerea mea ramane adevarat titlul acestui post.