The day after tomorrow?

In ciuda referirii la titlul filmului lui Roland Emmerich (direct in engleza, pentru ca versiunea “Unde vei fi poimaine?” mi se pare mai putin potrivita in acest context) stati linistiti, nu e vorba despre schimbarile climatice ci tot despre criza economica globala.

Referirea la film am facut-o pentru ca – si aici ma repet – nu cred ca avem de-a face cu o criza ciclica, ci mai degraba cu o schimbare de proportii a economiei mondiale, o miscare violenta si ireversibila a placilor tectonice ale finantelor globale. Raspunsul coordonat al bancilor centrale, masurile comune adoptate de catre guvernele tarilor industrializate, sumele ce desfid imaginatia care au fost aruncate in jocul garantarii imprumuturilor interbancare, accesul nelimitat la lichiditate, nationalizarea partiala sau totala a unor banci, toate aceste masuri extraordinare arata dimensiunea nemaintalnita a crizei cu care ne confruntam.

Un alt indicator al gravitatii acestei crize este viteza cu care s-au intamplat evenimente ce ar fi fost de neimaginat acum 2 luni in urma. Nationalizarea Freddie&Fannie, falimentul Lehman Brothers, bailoutul AIG, achizitia Merrill Lynch de catre BofA, transformarea Morgan Stanley si Goldman Sachs in banci comerciale, falimentul  Washington Mutual, majorarea liniilor swap ale FED cu bancile centrale de la 290 mld USD la 620 mld USD, respingerea&aprobarea TARP de 700 mld USD, bailoutul si apoi nationalizarea Fortis, bailoutul Hypo RE, colapsul bancilor si a economiei Islandei, majorarea in cascada a diverselor plafoane de garantare a depozitelor, planul de interventie in bancile engleze de 50 mld GBP, preluarea Wachovia de catre Wells Fargo, toata pleiada de masuri comune ale guvernelor europeene si reinterpretarea TARP prin prisma intrarii in capitalul bancilor, toate acestea, si multe altele, s-au intamplat in putin mai mult de-o luna de zile…
Semne premergatoare ale crizei au fost totusi vizibile, incepand cu primele manifestari ale crizei subprime, spasmul pietei interbancare din august 2007, strangularea anumitor piete (securitizare, LBO etc..), volatilitatea din burse si pietele monetare etc etc…insa cu toate acestea – pana in septembrie anul acesta – amplitudinea perturbatiilor a fost mult mai mica, iar autoritatile au reactionat cu jumatati de masura.

O astfel de convulsie violenta a intregului sistem financiar, precum cea la care am asistat recent, arata ca n-avem insa de-a face cu o simpla raceala, ci cu o boala mult mai grava si care dureaza de multa vreme. Cu referire la analogia medicala, desi se pare ca electrosocul aplicat a readus pietele la viata, raman totusi anumite intrebari la care inca nu avem raspuns. Ne putem intreba daca echipa de doctori nu este vinovata ca boala netratata a ajuns in acest stadiu terminal si daca sunt ei suficient de calificati ca sa-si dea seama de ce sufera pacientul. Mergand mai departe, putem sa ne intrebam daca doctorii stiu ce sa faca pentru a insanatosi pacientul si daca acesta nu va intra din nou in criza, dupa ce efectele tratamentului de soc vor disparea… Va mai putea reveni el la starea dinainte de criza?

Putem spera ca masurile luate vor rezolva problematica acestei crize si ca totul va reveni – prin minune – la normal. Insa in contextul unei crize printre ale carei cauze se numara supraconsumul si supraindatorarea, oare solutia de a deschide robinetele si de a arunca trilioane de dolari in piata (ca lichiditate dar si garantii) si a reporni ciclul indatorarii este – desi necesara – cea corecta pe termen mediu/lung?  Cine va plati acesti bani, ce va obtine la schimb si care vor fi masurile de contrabalansare a acestei inundatii cu lichiditate? Mie mi se pare  ca si cum am salva un dependent de droguri pentru a-i oferi doza zilnica de heroina dupa aceea…

Caci, pana la urma, sa tratezi doar problemele acute ale sistemului financiar fara a trata boala ce a cuprins economia reala si cauzele profunde ale acesteia nu duce cumva doar la ameliorarea aparenta a simptomelor, pana la urmatoarea criza ?

Spun asta, pentru ca semne ale bolii profunde exista, economia americana si cea europeana se indreapta spre recesiune fie ca vrem s-o recunoastem sau nu. Germania , Franta, celelalte economii europeene si chiar SUA, in ciuda impotrivirii oficialilor, au incetinit pana aproape de scadere, iar increderea consumatorilor este la cele mai scazute nivele inregistrate in ultimii zeci de ani. Intr-un astfel de context, dupa o asemenea conjunctura de evenimente, oare va rezista entuziasmul pietelor cand va fi confruntat cu o realitate sobra si care nu va disparea de pe o zi pe alta?

Dincolo de speranta umana ca totul va fi bine, dincolo de aceasta abordare a la deus ex machina, imi aduc aminte de ceea ce-am auzit de la un trainer: “Nu poti obtine rezultate cu adevarat diferite daca pastrezi acelasi comportament si faci aceleasi lucruri“…

Eu cred ca dupa toate aceste rasturnari de situatie, ne aflam intr-o lume diferita, in care o parte din vechile modele de gandire nu mai functioneaza. Modelele matematice de evaluare a riscului nu mai sunt corect calibrate, ratingurile nu mai ofera siguranta, bancile de investitii si modelul “originate &distribute” au disparut, conceptul de too big to fail a fost dovedit gresit, statul s-a intrepatruns cu privatul iar increderea are nevoie de sigiliul natiunii ca sa reziste.

E oare posibil ca, in fata unor modificari de asemenea magnitudine, sa trebuiasca sa ne schimbam modul in care privim lucrurile si facem rost de un set nou de unelte pentru a ne descurca pe aceasta “terra incognita” ce ni se deschide in fata? E posibil oare ca sa fim nevoiti sa renuntam la solutii temporare si paleative, la “more of the same”, pentru a incepe sa reparam greselile fundamentale ale sistemului si a ne imagina modele si strategii inovative?

Daca avem incredere in spiritul creativ al omenirii si daca schimbarea aduce oportunitati, atunci ar trebui sa ne bucuram caci – dupa ce va trece furtuna – ne-asteapta ocazii rareori intalnite de a ne reinventa si repozitiona, intr-o lume ce-si cauta noi modele de organizare si noi axe de crestere. Trebuie doar sa gandim diferit, sa imbratisam schimbarea si s-avem rabdare…

{ 21 comments to read ... please submit one more! }

  1. In sfrasit apar intrebari corecte… O opinie…
    Boala de care sufera sistemul e una terminala, ea vine din limitele sistemului. Un sistem bazat pe ipoteza cresterii vesnice si exponentiale, pe un viitor mereu mai mare, mult mai mare decat prezentul. Asta asuma sistemul financiar actual bazat pe datorie, sangele sistemului economic global. Dar sistemul se dezvolta intr-un spatiu finit, cu resurse fininte. E ca si cum ai umfla un balon intr-o cutie, limita balonului e volumul cutiei. Cand atinge limitele cutiei, in cel mai bun caz balonul nu mai creste, in cel mai rau, explodeaza. Totuna, pentru cel care a pariat totul ca va creste la nesfarsit.
    Masurile adoptate pana acum – tratament pentru raceala la un pacient cu cancer. Da, cancerul e cea mai buna analogie – nu e cauzat de agent patogen extern, nu e handicap, e rezultatul unei evolutii gresite a organismului ca urmare a fortarii in timp a limitelor lui.
    Cum sistemul e condus in mod democratic, orice schimbare brusca de directie (necesara) e imposibila pentru ca presupune o schimbare de viziune/de intelegere in masa. O astfel de schimbare nu se produce decat prin expunere indelungata la nevoie. Abia apoi incepe sa apara constientizarea problemei, dupa aceea solutia si ceva mai tarziu implementarea si “fine tunning-ul” solutiei. Abia au aparut problemele iar intrebarile sunt rareori corecte. Si cand apar, sunt luate in deradere. Inertia sistemului…
    Suntem, cred, foarte departe de a intelege si accepta problema. Deci e aproape prematura discutia despre solutii… Care exista, dar sunt prea invazive pentru un pacient care nu accepta ideea ca e bolnav.
    Doua citate pentru un inceput de problema: ‘Anyone who believes exponential growth can go on forever in a finite world is either a madman or an economist.’ (Kenneth Boulding, Economist).
    “The greatest shortcoming of the human race is our inability to understand the exponential function”. (Albert Bartlett, Fizician)

  2. Dragos: perfect 🙂

    Eu cred ca parte din “vina” vitezei cu care au cazut bancile se datoreaza tehnologiei… azi poti sa muti miliarde de dolari intr-o clipa… cu vreo 70 de ani in urma era mai greu.

  3. @Emil, daca viteza caderii a fost atat de mare (datorita tehnologiei) sa intelegem ca si rezolvarea problemei va veni la fel de repede?

    Acuma cateva comentarii pe marginea articolului, care bun sau nu macar e lung si merita cateva consideratii (critice bineinteles 🙂 ):
    1. “nu avem de-a face cu o schimbare ciclica, ci mai degraba cu o schimbare de proportii a economiei mondiale”. Si schimbarile de proportii sunt tot parte din ciclul economic, acuma si ciclul asta poate avea amplitudine mai mare sau mai mica- depinde cat de mult tragem de elasticul dezvoltarii nesustenabile. Daca tragem prea mult de el s-ar putea sa ne trezim intr-un nou Ev Mediu.
    2. “rapiditatea fenomenului” tine (cum zice Emil) de dezvoltarea comunicatiilor, care nu a existat in crizele majore precedente. Deci, din nou ceva neimpresionant- rapiditatea e determinata de factori din afara crizei nu parte din ea.
    3. “sa tratezi doar problemele acute ale sistemului financiar fara a trata boala ce a cuprins economia reala si cauzele profunde ale acesteia nu duce cumva doar la ameliorarea aparenta a simptomelor, pana la urmatoarea criza ?”. Care este boala care a cuprins economia reala? Pana una alta economia mondiala a dus-o bine mersi exact pana a aparut criza financiara (Dragos, vezi articolul tau cu blocarea transporturilor datorita lipsei de finantare). Rezolvarea problemei financiare va duce la rezolvarea eventualelor probleme din economia reala si la restabilirea increderii necesara unei relansari, bineinteles daca se iau masuri la timp.
    4. “dupa toate aceste rasturnari de situatie, ne aflam intr-o lume diferita”. Ne aflam in aceeasi lume, doar ca vom fi obligati sa o vedem un pic altfel, adica sa nu mai fim atat de lacomi si rapaci. Plus ca intr-adevar viziunea noastra sistemica a cresterii nelimitate va suferi ceva ajustari, conceptul de “crestere” va fi inlocuit probabil cu cel de “echilibru”. Poate peste 10 ani criteriul de judecare al unei economii nici nu o sa mai fie “cresterea” PIB ci “echilibrul” in utilizarea resurselor si asigurarea cresterii sustenabile.
    5. “dupa ce va trece furtuna – ne-asteapta ocazii rareori intalnite de a ne reinventa si repozitiona”. Mi-a placut ideea de pe un alt blog, ca economia mondiala s-ar putea sa supravietuiasca dar s-ar putea sa existe numai cativa Guliveri si restul liliputanilor sa dispara. Poate pe multi dintre noi (economic vorbind) nu ne asteapta decat falimentul sau afilierea la un Guliver pe post de insecta simbiotica.

    In rest…o poveste frumoasa… 🙂

  4. Criza e criza, asa cum au mai fost. Este altfel datorita faptului ca s-a pariat 20:1 sau poate chiar mai mult. Se uita in toata nebunia asta un lucru elementar – minusul dintr-un bilant se regaseste in plusul altui bilant intrucat masa monetara nu s-a evaporat. Neincrederea intre banci exista pentru ca nu se cunosc cu adevarat expunerile altor banci la masa de pariuri, deci nici pe departe vreo problema cu economia reala. Prostia pe care o zice si Paulson, si Bloomberg, ca nu se mai dau credite pt auto si cade Detroit-ul e sa sperie lumea.
    Cu adevarat, este o criza cu totul diferita, asa cum fiecare la randul ei a fost diferita. Va schimba opinia asupra pietelor, da. Va fi o oportunitate pt noi idei, da. La fel cum s-a intamplat cu orice alta criza din trecut.

    Se cheama evolutie…..cu o singura constanta: lacomia umana.

    O seara placuta va doresc.

  5. @Citizen Y.ditto la aproape toate, incluzand disconnectul dintre economie si sistemul finit. cu greseli, cu balbe, cu tichiuta de staniol pe frunte si cifre nu neaparat corecte cam acelasi lucru am zis si eu pe blogul personal prin luna mai. m-am gandit ca nu se poate ca more and more and more sa devina better… cat despre sistemul condus in mod democratic, nu stiu ce sa zic….

    @Emil . Merci 🙂 nu numai viteza cu care poti muta banii e importanta ci si viteza cu care ii poti creea 🙂

    @alex. Multumesc pentru aprecierile critice, bogatia sta in diversitate 🙂 fara a avea pretentia sa intocmesc un argumentar bine inchegat, o sa incerc sa trec rapid prin ce spuneai tu:

    1. cred ca intr-adevar ma puteam exprima mai bine. ar fi trebuit sa fi zis ca e o schimbare de modele in economia mondiala sau o schimbare de proportii rar intalnita. nu prea stiu de crize de asemenea proportii in ultimii 30 de ani. ai pus degetul pe rana cu dezvoltarea nesustenabila.

    2. nu numai dezvoltarea comunicatiilor ci si interdependenta fluxurilor economice, fenomenul multinationalelor, prevalenta sistemului capitalist la nivel global, lumea geopolitica unipolara, libera circulatie a fluxurilor financiare si multe altele au contribuit la rapiditatea cu care s-au petrecut aceste schimbari. cu toate acestea, perturbatii de-o asemenea magnitudine, intr-o perioada scurta de timp nu pot fi -IMO- explicate doar prin acesti factori. crize provocate de panica au tot avut loc in ultimii 20 ani fara astfel de consecinte si reactii (trecand prin crashul din 1987, criza tigrilor asiatici, prin Gekkourile rusesti, prin LTCM, S&L si mini depresiunea 1991-1992, dotcom bubble, Argentina&LATAM si altele). imi permit sa raman la parerea mea ca astfel de convulsii puternice si rapide sunt un simptom al unei crize profunde.

    3. e si asta un scenariu (desi nu cred ca rezolvarea problemelor pietelor financiare va face sa dispara ca prin magie restul) dar vad ca cele 3 trilioane de dolari aruncate in piata n-au reusit sa opreasca incetinirea economiilor tarilor dezvoltate. si chiar mi-ar parea rau sa o luam de la capat cu aceeasi crestere nesustenabila despre care vorbeai si tu anterior. boala care a cuprins economia reala se cheama recesiune. si sincer vorbind cred ca provine dintr-un model economic nesustenabil, bazat pe supraconsum, supraindatorare, goana dupa profit, inechitate si risipa. daca nu profitam de ocazie ca sa regandim aceste aspecte in contextul presiunii demografice, vom avansa cu pasi rapizi catre game over. asa dupa cum spunea si Citizen Y, traim intr-un sistem inchis pe care l-am fortat la limita si ale carui resurse le risipim. ca sa nu fiu catalogat gresit, nu sunt nostalgic comunist, socialist sau ecologist fanatic, insa cred ferm ca lipsa de responsabilitate de care dam dovada vis a vis de ceilalti si de planeta pe care traim ne va fi facturata cu varf si indesat. daca nu noua, atunci generatiilor urmatoare.

    4. pai daca s-ar intampla ce descrii tu acolo alex ar insemna schimbari uriase in mindframe-ul din economia globala. desi concepte precum cresterea sustenabila, responsabilitate sociala, implicare in comunitate, respect pt natura& eco-friendly si asa mai departe exista, sa nu-mi spui ca multinationalele chiar cred in ele. oare n-or fi ele altceva decat smecherii de PR ca sa adoarma presa in timp ce “totul pentru profit/actionar” rasuna in ritm de tobe prin birourile companiilor? n-ai sa poti sa ma convingi de contrariul, lucrez de vre-o 12 ani in multinationale asa ca I’ve had my share of corporate BS…pentru mine o lume care se ghideaza “pe bune” pe principiul cresterii sustenabile, e o lume diferita si mult mai buna…

    5. din nou, e si asta un scenariu, si aici mai putem sapa mult catre teoria conspiratiei legata de concentrare si wealth transfer. ar fi o lume cam trista si ar fi pacat de fortele progresiste daca s-ar materializa exact asa. concentrare va fi cu siguranta, companiile bine pozitionate au intrat deja peste concurenta cu probleme.

    in rest, ma bucur ca macar povestea a fost frumoasa 🙂

    @bunicu’. nu stiu daca transferul de valoare dintr-un bilant intr-altul este aplicabil in cazul de fata. fara sa am pretentia ca inteleg fenomenul, ma intreb daca tocmai ce-au intrat cateva trilioane de dolari brusc in piata de ce nu zice nimeni nimic de hiperinflatie. daca masa monetara n-a crescut brusc atunci inseamna ca avut loc un efect de inlocuire, deci masa monetara ex-interventie scazuse. daca nu-i asa, atunci sa ne-asteptam la inflatie?

    subscriu la chestia cu constanta…

  6. @Dragos: am glumit cu criticile. Postul e bun, doar ca Emil era prea laudativ si meritai si niste pareri contra 🙂 Plus ca mi-ai oferit niste puncte slabe.
    Cateva alte consideratii pe baza a ce ai raspuns tu:
    2. convulsiile puternice nu sunt neaparat expresia unei crize puternice. Exemplu din “natura”: cand stranuti sau tusesti mai puternic nu inseamna ca stai sa mori.
    3. una din caracteristicile unei crize profunde este si lipsa de directie. Nu o sa ne trecem prea repede peste criza asta nu pentru ca ar fi ceva extraordinar ci pentru ca avem de-a face cu un paradox si nu stim ce sa ne dorim: intoarcerea la o stare anterioara, dar care este o stare nesanatoasa economica (cu dezvoltarea asta “exponentiala” si distructiva) sau intrarea intr-o noua faza, dar care presupune probabil distrugerea a tot ce s-a creat pana acum in economie (distrugerea capitalului).
    4. eu unul cred ca asa se va intampla. Mai devreme sau mai tarziu. Vom vedea. Oricum “constanta” lacomiei va trebui sa dispara, altfel mai devreme sau mai tarziu ne vom autodistruge.
    5. povestea era cu un singur Guliver (SUA) care desi e in apa pana la brau, toti liliputanii din jurul sau sunt deja morti sub apa asa ca ramane singurul supravietuitor. Eu nu cred in lumea unipolara asa ca imi permit sa ma gandesc la mai multi Guliveri (China, Rusia, Japonia, India, UE etc). Nici in conspirationism nu cred, pana la urma nu stiu daca a dirijat cineva criza asta mai ales daca devine necontrolabila si duce la disparitia capitalului 🙂

  7. @alex. chiar vorbeam serios ca bogatia sta in diversitate si chiar te rog sa critici (constructiv, asa cum ai si facut-o). altfel n-as avea de unde sa invat. scurt:
    2. ai dreptate insa mie mi se pare ca aceasta criza e ca si cum cineva ar stranuta puternic si in continuu de peste o luna de zile. asta ar fi grav nu?
    3. corect. e si normal sa existe inertie in sistem, forte care doresc pastrarea status-quo ului pentru a nu pierde puterea precum si rezistenta la schimbare. dar cred ca evolutia naturala a sistemului ne obliga la anumite schimbari. dovada sta insasi in modul in care au abordat autoritatile raspunsul la criza, mai intai cu peticeli sperand ca o sa tina si apoi cu artileria grea atunci cand au vazut ca vine valul peste ei. cu distrugerea capitalului e de discutat, s-ar putea sa fie doar o corectie la o bula mare si artificiala.
    4. eu unul imi doresc sa ai dreptate. foarte mult…
    5. tocmai ce-am facut primii pasi pentru a iesi dintr-o lume unipolara. steaua americii a inceput sa paleasca si altii se organizeaza sa-i ia locul. e un proces care incepe.

  8. @Dragos Intr-adevar treaba cu sistemul condus democratic scartaie. Democratia e din ce in ce mai putin functionala. Reprezentativitatea se duce de rapa. Una e un parlament/sau orice alt organ reprezentativ poti gasi in istorie in care fiecare membru reprezinta 10, 100, 1000 fie 10000 de oameni. Si cu totul altceva cand unul reprezinta multe sute de mii, sau milioane. Cu cat organul reprezentativ conducator e mai restrans si electoratul mai mic, gradul de democratie e mai mare si viceversa. Iarasi problema de “more and more and more nu inseamna better”… Democratia a devenit o pacaleala.
    Si totusi, ce voiam sa spun cred ca ramane corect. Numai expunerea relativ indelungata la nevoie (in adev sens al cuvantului) a populatiei va avea darul sa schimbe ceva. Pana atunci vom ajunge sa ne enervam in prima faza fata de limitarea dramatica a posibilitatii de risipa.
    Cat de democratic se va produce schimbarea atunci cand se va produce, hm, indoieli mari fata de potentialul de gravitate a situatiei. Gregarul ar putea iesi la suprafata mult mai usor decat ne-am obisnuit in vremuri de adormire hiper-consumista pe pat pseudo-democratic.
    Sper sa ma insel si sa fiu surprins de o revolutie economica mondiala de catifea…

  9. @Dragos: legat de punctul 5, ramane de vazut si in ce directie apucam. Daca ne intoarcem la starea anterioara (capitalismul liberal cu dezvoltare nesustenabila), atunci steaua Americii poate va straluci si mai puternic. Stii cum e…ce nu te omoara te face mai puternic. Daca o luam in alta directie, vom vedea ce se mai intampla.

    Serios acum…problema Americii e ca a ajuns sa fie identificata cu o stare de fapt daunatoare (ei sunt sustinatorii liberalismului economic extrem- Mr Greenspan in special-, ei au fost cei care s-au opus de multe ori acordurilor de reducere a emisiilor si altor acorduri de protectie a mediului, ei au fost cei care au promovat o politica NATO pro-activa sau chiar agresiva etc etc).

    Nici nu stiu daca problema majora a SUA este economica sau o problema de imagine si de incredere. SUA au mizat permanent pe o combinatie de putere soft si hard si de data asta au cam dat-o in bara in ambitiile lor de putere unipolara. De aceea daca ar fi sa pun azi pariu as zice ca puterea SUA va fi in 10 ani mult mai mica decat acum.

    Ar trebui sa il scoatem pe S. Huntington de la naftalina sa mai citim dintr-ale lui 🙂

    @Citizen Y (K): interesant ce zici tu acolo 🙂

  10. @Citizen Y: eu sunt mai degraba de partea celor pentru care politicul face parte din problema nu din solutie. in marea lor majoritate, mi se pare ca politicienii sunt manevrati de grupuri de interese si nu ma refer la astia ai nostri uita-te la americani care au nu stiu cate zeci de mii de lobbyisti inregistrati…cand vad ce prapad au putut face promovand legi in favoarea corporatiilor si in defavoarea consumatorului/angajatilor mi-e scarba sa-i spun sistem democratic. e un deconectare fenomenala intre electorat si elitele politice care sunt de cele mai multe ori corupte. iar masa populara este adormita cu mass media controlata si aservita. in UE e putin mai bine, iar in RO e asa si-asa.
    @alex. sincer sa fiu, cred ca unul din motivele principale pentru situatia in care am ajuns este si faptul ca America, lasata sa fie singura putere, unchecked si unaccountable, a facut ce-a vrut cu o lipsa totala de scrupule si responsabilitate. “promote democracy and freedom” a devenit o fraza de care sa te temi atunci cand o spun americanii caci de cele mai multe ori inseamna doar promovarea intereselor americane cu orice pret. spuneai de Huntington si de ale sale ciocniri de civilizatii..e bine si numai prin faptul ca e impotriva neconsilor. iti recomand la schimb, daca nu ai citit deja, un Noam Chomsky si al sau “Failed States”. e o alta perspectiva despre USA si geopolitica.

  11. @alex. cu referire la comert: http://www.nakedcapitalism.com/2008/10/baltic-dry-index-falls-another-107-down.html
    daca ai o perspectiva mai din miezul problemei, chiar as fi curios s-o aud.

  12. O OPINIE DE NESPECIALIST
    Referitor la acest crah cataclismic, eu înclin să cred că există (pe lîngă alte cauze cum ar fi grave erori de contabilitate, false doctrine financiare si şmenuri bezmetice) şi o componentă de acţiune politică deliberată a unor grupuri de pe Wall Street, poate chiar la comanda clicii Bush. Totuşi America este încă o superputerea mondială şi ea şi-ar permite să piardă deliberat vreo 1000 de miliarde de dolari într-o criză provocată, care are aduce însă enormul avantaj de a desfiinţa dintr-un foc economiile în creştere ale Chinei, Indiei şi Rusiei, anulînd deci nişte rivali periculosi. Aceste ţări au pierdut, fără a pupa despăgubiri, toţi banii pe care îi aveau în bănci anglo-americane acum defuncte. Or pentru Rusia, care de-abia se reface după jaful Elţîn, de exemplu, cîteva sute de miliarde de dolari e colosal. Totodată cu o asemenea acţiune de sabotaj mondial capitalurile vor ajunge în mîna unui număr foarte mic de îmbuibaţi care voir prelua controlul (aşa-numitele pisici grase şi leneşe), pentru că un mare număr de îmbuibaţi de pe Wall Street vor dispărea. Deci va avea loc o concentrare de capital în mîna unui număr foarte mic de oameni. Ideea este că în timpul unui crah un mare număr de investitori mici si medii crapă, şi un foarte mic număr de bogaţi devin mega-bogaţi.
    Adică totdeauna cineva face bani.

  13. @Lucius: ai dreptate in comentariile tale, mai ales in faptul ca SUA poate suporta mult mai bine o pierdere economica pe care alte tari nu o pot suporta. Insa mie mi-e greu sa cred ca toata aceasta criza a fost “regizata” undeva in laboratoarele prezidentiale sau pe Wall Street. Chiar daca e asa parerea mea e ca lucrurile sunt usor scapate de sub control, nu atat pe bursa cat in economia reala. Daca e asa cum zici tu, inseamna ca cineva “acolo sus” e destept rau tare si are lucrurile sub un control extraordinar pe tot globul.

    @Dragos: opinia mea de asemenea de “nespecialist”- ia o rigla si pornind de la valoarea oricarui indice (NYSE, FTSE, Baltic Dry, etc etc) din anul 2000 trage o linie crescatoare corespunzand cu cresterea economica (PIB) pana in anul 2008. Toata felia mare care ramane deasupra (toti indicii astia au crescut cu mult peste PIB), indeas-o sub linia mediana pe un interval de 1-2 ani (depinde cat crezi ca o sa dureze criza actuala). Valorile indicilor pe care o sa le obtii la sfarsitul intervalului sunt ce ar trebui sa fie de fapt indicii respectivi atunci cand criza va lua sfarsit. S-ar putea sa ai niste surprize si sa vezi ca sunt posibile niste scaderi enorme insa cresterea medie pe 10 ani a indicilor sa fie egala cu cresterea PIB.

  14. alex: cred ca este nevoie sa consideri si inflatia. Sau ma insel?

  15. @Emil, depinde cum tii rigla la cresterea PIB (real sau nominal)… 🙂

  16. @lucius. hmmmm….ar fi multe de zis aici 🙂 ca sa reiau putin ce-a spus bunicu’ mai sus, cred ca avem de-a face cu un transfer de valoare (nu ca pret/masa monetara ci ca valoare), cu o concentrare a puterii si cu o asanare a terenului. nu stiu unde sa trag linia intre oportunism si premeditare. tind sa cred ca este si premeditare…

    cat despre USA contra restului lumii, partial iti dau dreptate dar relatia cu China este foarte incestuoasa desi partial consimtita prin reciclarea excedentului comercial chinez in activele americane. dar cum piata chineza este acum destul de mare ca sa absoarba parte din productiea proprie, mai vorbim…

    @alex: imi place teoria legata de corectia indicilor gen FTSE/DJIA etc spre media cresterii PI (deflatata :):) ca un corolar al cresterii sustenabile. insa din definitia Baltic Dry de pe wiki, tind sa cred ca s-ar putea sa fie vorba de scaderea volumelor tranzactionate in comertul international :

    “[…] the index indirectly measures global supply and demand for the commodities shipped aboard dry bulk carriers, such as cement, coal, iron ore, and grain.

    Because dry bulk primarily consists of materials that function as raw material inputs to the production of intermediate or finished goods, such as concrete, electricity, steel, and food, the index is also seen as a good economic indicator of future economic growth and production, termed a leading economic indicator because it predicts future economic activity.”

  17. @Dragos: nu prea ai dreptate cu BDI. Scaderea indicelui BDI nu inseamna neaparat scaderea cererii de transport si implicit scaderea comertului.

    Scaderea BDI poate insemna PERCEPTIA de catre parti a scaderii VIITOARE a cererii nete de transport, care poate sa fie reala sau poate sa nu fie reala. Indicii se pot misca si independent de fluxurile economice (in cazul asta de transport) pe baza perceptiei si a increderii. Daca DJ sau FTSE scad 10% intr-o zi, asta inseamna ca economia USA sau UK a scazut?

    Insa ce e mai important, a interpreta miscarile BDI in functie strict de comertul international este o greseala. “the index indirectly measures global supply and demand for the commodities shipped aboard dry bulk carriers”…fraza asta contine o mare greseala, in sensul ca se uita doar la o parte a indicelui BDI si anume cererea de transport. Oferta de transport (oferta de nave disponibile) se considera fixa ceea ce este neadevarat, chiar daca oferta nu este foarte elastica si este mult mai predictibila decat cererea. In ultimii 2 ani au fost proiecte majore de constructii de nave mari datorita cererii mari pentru Asia de Sud-Est (China) in special. Incepand cu anul asta si pana in 2010-2011 aceste nave vor intra in circuitul comercial, astfel incat brokerii au previzionat scaderea BDI inca de prin mai-iunie si asta independent de criza financiara sau de scaderea comertului.

  18. @alex. merci pentru lamuriri, de-asta am si intrebat 🙂

  19. Cred ca e depasita deja discutia, dar cred ca exista o mica eroare in cei care zic ca America sustin capitalismul. O foarte importanta componenta a capitalismului este ca daca greseti pierzi. Ori asta nu prea s-a intamplat in adevaratul sens al cuvantului, s-a facut to ce e posibil sa se ascunda pierderile, chiar daca unele firme au fost “lasate” (de fapt erau imposibil de salvat) sa moara, maselele lor stricate au fost insa ascunse sub covor.

    Capitalismul extrem este foarte simplu: risti si castigi sau pierzi. Avem de fapt un socialism mascat, unde structura sanatoasa este penalizata si se arunca trilioane in gauri negre.

  20. merci alex. retin problematica legata de fluctuatia BDI atat la numitor cat si la numarator…

{ 0 Pingbacks/Trackbacks }

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *