You are currently browsing the j e o p a r d y posts tagged: ecologie


Un alt fel de tranzitie

In posturile anterioare am tot discutat despre diverse scenarii legate de peak oil si problematici conexe, iar reactiile au variat de la apreciative, la incredule, trecand prin cele sarcastice.

Cu toate acestea, in afara de alarmismul apocaliptic al doomersilor, care asteapta ca intreaga lume sa se transforme peste noapte intr-un mare platou de filmare pentru Mad Max 4 (musai trebuie sa fie difuzat inainte de 2012 ūüôā ) si de marea majoritate a cititorilor, pentru care sintagma peak oil e cam in aceeasi zona cu viziunile catastrofice mentionate anterior, exista si o a treia categorie de oameni, care privesc lucid si logic la posibilitatea materializarii¬†unui astfel de scenariu, la posibilele lui consecinte precum si la cum ne putem pregati pentru acestea.

Ca exemplificare a acestei din urma categorii, in 2005, plecand de la un proiect studentesc supervizat de catre Rob Hopkins, apare Transition Movement / Transition Towns, o miscare civic-comunitara care are ca scop sensibilizarea oamenilor la impactul schimbarii climatice,¬† precum si pregatirea comunitatilor pentru un scenariu peak-oil. Pregatirea se vrea facuta prin participare voluntara, educatie, cresterea autoconsumului, a sustenabilitatii energetice / alimentare si in general prin diminuarea amprentei de carbon a comunitatii. Miscarea s-a extins rapid de la Kinsale la Totnes (orasul lui Rob Hopkins), pentru ca in ziua de astazi,sa numere 321 de initiative oficiale (in tot atatea orase) si 227 initiative “in curs de pornire”.

Il puteti vedea pe Rob Hopkins povestind, el insusi, mai multe despre aceasta initiativa aici:

Miscarea “Transition Networks” a evoluat pentru a deveni, dupa cum o spune si numele, o retea informala internationala care se organizeaza in 12 pasi si in jurul¬† unui plan pentru diminuarea consumului energetic (Energy Descent Action Plan = EDAP).¬† Planul trece prin urmatoarele etape:

– Face un inventar al resurselor locale (terenuri arabile, resurse regenerabile, optiuni de transport, sistem de sanatate, materiale de constructii disponibile, etc)

– Deseneaza o imagine in viitor a comunitatii locale, in care aceasta este mult mai auto sustenabila, diminuandu-si amprenta de carbon. Auto sustenabilitatea se poate masura in functie de mai multi indicatori, cum ar fi: procentajul de alimente obtinute pe plan local, procentajul de energie produsa pe plan local, numarul businessurilor detinute de localnici, distanta medie parcursa pana la servici, procentajul de materiale reciclate etc…

– Deruleaza filmul inapoi de la imaginea din viitor pana in prezent, stabilind procesele cheie ce trebuie demarate, pasii ce trebuie urmati, durata in timp a diverselor etape, indicii de masurare e progresului etc;

– Tine cont de planul de dezvoltare a comunitatii si al autoritatilor locale pentru a se putea armoniza cu elementele cheie;

– Creeaza “Povesti din tranzitie”: acestea sunt elemente importante ale vizualizarii transformarilor, articole, poze, reprezentari ale comunitatii in viitor, ce trebuie facut pentru a ajunge acolo si ce transformari implica asta;

– Crearea primului draft al EDAP si revizuirea acestuia

– Versiunea finala EDAP (documentul este de fapt updatat continuu in timp, inglobandu-se feedbackul celor implicati)

Pare complicat, prea structurat, prea rigid? Probabil ca este normal sa para astfel¬†la inceput, insa Transition Initiative se mandreste cu un cadru informal si neierarhizat, o retea de comunitati independente ce se ghideaza dupa principii similare, se sustin reciproc si trec printr-un proces de trial/error iterativ, experimentand cu punerea in practica a obiectivelor principale intr-un context local. Documentul care descrie mult mai in detaliu ce v-am rezumat eu mai sus, “primer”-ul intregii initiative, il gasiti aici.

Ca exemple practice aveti studiul de la care a plecat totul, Kinsale 2021 Energy Descent Action Plan precum si Totnes 2009-2030 EDAP. Daca le veti citi, veti vedea cum se stabilesc obiective pe diverse domenii, de genul:

– Alimentatie: Se doreste cresterea ponderii alimentelor organice, cresterea rezilientei producatorilor locali, reducerea utilizarii ingrasamintelor chimice, etc cu obiective de genul “in 2030, 80% din alimentele comunitatii sa fie produse pe o raza de 50 de mile”;

– Sanatate: Se pune accentul pe cresterea activitatii fizice, alimentatie sanatoasa, mers pe jos in defavoarea condusului masinii, recunoasterea rolului spatiilor verzi pentru sanatatea umana, servicii medicale locale usor accesibile etc;

– Protejarea biodiversitatii si a resurselor de apa: Se urmareste cresterea numarului de rezervatii naturale, protejarea ecosistemelor fragile, stocarea apei de ploaie, planificarea pentru inundatii, protectia panzei freatice etc;

– Securitatea si planificarea energetica: cresterea ponderii energiilor regenerabile, a masurilor de conservare si eficienta energetica etc;

– Transport si Constructii: retele de transport in comun imbunatatite, car pooling, favorizarea transportului de marfa feroviar a mersului cu bicicleta sau pe jos pentru oameni, co-housing, case eficiente energetic construite cu materiale locale etc;

РEconomie locala si consum: cu accent pe sprijinirea afacerilor locale, pe concentrarea locala a productiei  bunurilor necesare comunitatii, utilizarea mai eficienta a resurselor, servicii de reciclare a deseurilor, waste management si metode de reducere a consumului. Comunitatea urmareste in mod special pastrarea valorii economice sub control local si de aceea implementeaza un Local Exchange Trading System/ Time Bank prin care membrii comunitatii pot face schimb de servicii (de ex: prestezi o ora de gradinarit si poti solicita la nevoie o ora de baby sitting din partea unui membru acreditat), isi tipareste propria-i moneda (Totnes Pound) care e recunoscuta la nivel local (se pot plati si taxe locale in aceasta moneda in anumite cazuri). Moneda locala e neinflationista si acoperita cu moneda reala in banca (1 TP = 1 lira sterlina), mai multe puteti citi aici. Alte cazuri similare aici.

– Arta si spiritualitatea tranzitiei: abordeaza aspectele artistice si spirituale in contextul tranzitiei.

– In final programul se apleaca asupra problematicilor conexe ale educatiei si tineretului, ale comunitatii si autoritatilor/guvernarii locale, cu intentia de a pune la dispozitia membrilor comunitatii a unui set de “skills”uri utile in acest mediu, de a integra problemele tineretului in dinamica miscarii, cu ajutorul unei comunitati mai unite si cu sprijinul unor autoritati locale implicate in problemele tranzitiei.

Dupa cum puteti vedea, miscarea doreste sa ofere o metodologie structurata de abordare a tranzitiei unei comunitati spre un scenariu peak oil, cu o abordare pe multiple planuri, avand insa la baza cateva elemente centrale si anume participarea benevola, decizia la nivel de grup si community work. De remarcat aici ceea ce cred eu ca e un element de succes inca greu de replicat in Romania si anume implicarea autoritatilor locale in astfel de programe. Aceasta implicare merge pana la acordarea unor locuri in consiliile locale pentru reprezentantii miscarii, budgete de co-finantare pentru anumite proiecte, initiative gen “tanarul primar” in care un reprezentant al tineretului are un budget de 10k GBP pentru ducerea la bun sfarsit al unui proiect ales de comunitate etc.

Desi modelul poate fi privit critic tocmai prin perspectivele pe termen lung intr-un context foarte volatil (daca scenariul peak oil se materializeaza acut inainte de 2020-2030?), a relativei ineficiente a “deciziei comunitare” (prea multe comitete si comitii, discutii interminabile, ¬†participarea si interesul scade in timp etc), a “perisabilitatii” benevolatului si a liantului comunitar in fata adversitatii, el are macar meritul de a exista si de putea servi drept experiment in derulare pentru alternative practice la economia de abundenta. Cei sceptici, dar care au citit materialele din articol, isi vor aminti ca exista indicatoare cuantificabile care masoara progresul planurilor de tranzitie pe fiecare domeniu si vor putea urmari evolutia diverselor proiecte aici.

Acestea fiind spuse, in articolul viitor voi incerca sa ating o alta alternativa care pune accent mai mult pe skills-urile individuale.

Ikigai si moai

Un prieten mi-a trimis un link catre un speech pe TED al lui Dan Buettner, explorator, scriitor si prezentator la National Geographic. Prezentarea este despre asa numitele Blue Zones, zone in care oamenii traiesc activ in mod obisnuit peste media de varsta din SUA, prezinta o fractie din rata de imbolnavire cu bolile civilizatiei occidentale (diabet, cancer de colon, boli cardiovasculare) si au un procentaj foarte mare de batrani ce traiesc peste 100 de ani.

Aceste zone sunt Nuoro/Sardinia in Italia, nordul Okinawei in Japonia, Loma Linda in California US, peninsula Nicoya in Costa Rica si Icaria in Grecia.

Deoarece, din motive tehnice, n-am putut sa inserez videoclipul in articol, va recomand sa-l vizionati aici.

In prezentarea cu pricina, Dan Buettner ne spune cateva chestii foarte interesante    :

– Miturile intretinute de media, de genul “exista tratamente care incetinesc sau reverseaza procesul de imbatranire” sau “daca ma straduiesc, voi ajunge sa traiesc 100 de ani”¬† nu sunt altceva decat scheme de marketing fara sustinere. Corpul uman nu este programat pentru longevitate si exista prea multi factori care contribuie la procesul de imbatranire (si multi n-au fost inca descoperiti) ca sa poata fi controlati.

– In 3 din cele 5 “blue zones” despre care vorbeste in prezentare (Nuoro/Okinawa si Loma Linda), Dan Buettner observa ca modul de viata si conventia sociala sunt organizate diferit, batranii fiind respectati, implicati in viata familiei, ba chiar venerati;

In fine, prezentatorul concluzioneaza ca toti acesti “longevivi” au niste obiceiuri/trasaturi comune:

– Se misca natural sau cu alte cuvinte sunt angrenati in activitati casnice zilnice, care solicita efort fizic. Nu fac jogging, nu trag de fiare ci fac treaba prin casa, urca scarile, gatesc, si foarte des au grija de gradina. Si merg, merg cat mai mult pe jos, activitate care e dovedita a avea un efect foarte benefic asupra sanatatii.

– Au o perspectiva sanatoasa asupra vietii. Asta include si downshiftingul (o pauza repetata fata de valtoarea cotidiana se pare ca ajuta foarte mult in oprirea proceselor inflamatoare cauzate de stres) incluzand aici si micile sieste din timpul zilei sau somnul de dupamiaza. Cel mai important lucru la acest capitol este ca au un scop bine definit in viata si ca il urmaresc in mod constient. Japonezii folosesc cuvantul ikigai ca o definitie a acelui talent ascuns pe care il avem, care variaza de la unul la celalalt, si pe care daca il vom dezvolta ne va aduce implinire si scop in viata.

РSe hranesc sanatos. Au in principal o dieta vegetala cu multe legume, multe nuci (toate tipurile de nuci) si fasole (toata familia de fasole incluzand mazarea, lintea, azuki, mung etc), beau putin si mai ales vin rosu. Foarte important este ca legumele sunt in general crescute in gradina proprie sau cumparate de la fermierii locali care nu folosesc prea multe ingrasaminte sau alte chimicale. Mai sunt si niste mici secrete, se pare, cu un vin sicilian care contine de trei ori mai multi polifenoli decat vinul normal (Cannonau), mult tofu in Okinawa sau ulei de masline, o miere speciala din pin si ceaiuri de plante locale in Icaria (sursa). Mai au si regula de a manca portii mici si de a nu-si umple mai mult de 80% din capacitatea stomacului (hara hachi bu).

– Fac parte dintr-o retea sociala. Reala, nu Facebook, Hi5 sau alte lumi virtuale. Cu alte cuvinte:

* Pun familia pe primul loc. Se implica in crescutul copiilor, in activitati comune cu familia, au grija de parintii lor in varsta.

* Fac parte dintr-o comunitate religioasa, oricare ar fi aceea. Conform studiului, mersul regulat la biserica, moschee, sinagoga sau orice alt loc unde se intalneste congregatia, poate aduce 3-4 ani de viata in plus. Pentru ca sa nu starnesc controverse cu ateii, va invit sa urmariti aici parerile lui Dan Buettner pe acest subiect.

* Fac parte din “the right tribe. Cu alte cuvinte se inconjoara de prieteni care urmeaza un model de viata sanatos, care ii pot motiva si sustine la greu. Prezentatorul da exemplul acelor moai din Okinawa, retele de prieteni care au avut la baza scopuri de sustinere financiare (un fel de case de ajutor reciproc) dar care au evoluat spre un sens mai larg, membrii lor acordandu-si sprijin material, emotional si spiritual de-a lungul vietii. Dan Buettner insista ca relatiile de prietenie si sustinerea pe care acestea o ofera reprezinta probabil unul dintre cei mai importanti factori pentru o viata mai lunga.

Diferenta principala intre variile diete/regimuri recomandate, tratamentele cu vitamine si suplimente alimentare sau antrenamentele fizice propuse de unii sau de altii si cele descrise mai sus este ca ultimele au fost dovedite in practica (cum spune si cartea lui Dan Buettner – “Lesson for living longer from the people who’ve lived the longest” ).

Acum daca reflectam putin asupra modului de viata urban, tehnofil, consumerist, individualist si corporatist in care ne-am afundat, banuiesc ca devine evident ca ne indreptam in directii divergente. Trageti voi singuri concluziile mai departe…

Celor care vor spune ca n-avem cum sa ne retragem la tara, sa traim precum bunicii nostri (a caror viata avea destul de multe din caracteristicile enumerate mai sus) si ca vorbim de o alta teorie fara aplicabilitate practica, as vrea sa le sugerez sa-si arunce o privire la “Vitality Project“, un experiment de sase saptamani, in derulare in Albert Lea, Minnesota.

Mie unul multe initiative mi s-au parut interesante, de genul:

– “Walking Moai” – grupuri de pana la 10 persoane se intalnesc saptamanal pentru a merge dus -intors pana la o destinatie aleasa si pentru a participa la diverse proiecte de voluntariat. Oamenii invata sa socializeze, isi impartasesc problemele si incep sa se sustina moral, emotional si spiritual.

– “Walking school bus” – un grup de cel putin doi adulti care acompaniaza un grup de copii spre scoala, in mers pe jos in loc de mers cu masina. Permite o socializare mai buna si asigura un efort fizic zilnic pentru copii.

– Programe de activitate fizica la locurile de munca (stepathon/walkathon). Beneficii evidente si alunga si plictiseala…

Gradini comunitare in care se pot inchiria parcele unde si cultiva legume pentru consum. Alternativa evidenta la rosiile de plastic din supermarket.

Programe de nutritionism si gatit sanatos si proiecte comune cu magazinele alimentare pentru etichetarea mancarurilor sanatoase. Adio pizza home delivery si minutele pierdute citind tablourile lui Mendeleev cu E-uri de pe etichete.

Seminarii despre cum sa-ti gasesti scopul in viata. Publice si gratuite.

– Multe, multe programe de voluntariat. Cum sa rezolvi varii probleme, sa aduci oamenii laolalta si sa si obtii satisfactia ca faci un lucru bun.

Mai multe puteti citi pe site-ul lui Dan Buettner (aici) unde aveti si o unealta online de diagnostic al stilului de viata – Vitality Compass. Ce se poate aplica in Romania, las la latitudinea voastra sa estimati si, sper eu, sa incercati.

Sanatate!


Taguri