Spuneam in articolul precedent ca IMM-urile orientate catre piata interna reprezinta solutia pentru ca Romania sa treaca mai usor peste criza economica iar pe termen lung reprezinta raspunsul pentru sustenabilitatea economica.
Insa sunt IMM-urile intr-adevar incurajate in Romania?
Un comentariu la articolul precedent mi-a atras atentia, iata ce crede Dedalus (editarile imi apartin):
Macro-eco-no-micu” reflecta micro-econo-micu”…
Cu ochii larg deschisi asupra statului, bancilor, multinationalelor si sindicatelor, ne-am intors cu coada ochiului la micul si mijlociul capitalist roman.
Volatilitatea multinationalelor e cunoscuta – se re-loca si concediaza dupa legea profitului. Doar ca o decizie a lor poate lasa un oras intreg prada mizeriei – vezi Pitestiul sau chiar Galatiul.
Cine sa angajeze oamenii in vremuri de criza? Pai, sigur, IMM-urile. Cum le stimulam? Le luam impozite mai mari, le controlam si in … punem haite de inspectori fiscali pe ele sa le amendeza ca nu au palariutza…
Doamne fereste ca o multinationla sa stranute numai! Guvernul ii da pe loc antibioticul ajutorului de stat, toata lume plange la capataiul lor.
Un IMM nu poate plati 2 milioane lei vechi la timp? Sau nu a depus declaratia pishpen batz? Amenda, amenda amenda! Sa-i inchidem, sa-i luam gainile din curte, sa-l spanzuram pe patron si sa-i taiem… creditele!
Uite, totusi domnu” prim-ministru are grija de IMM: promite neimpozitarea profitului re-investit (da, dar din 2009… adica peste un an jumate… timp destul de razgandeala…), promite un fond de co-creditare si sprijin financiar
Sigur, conditiile vor fi indeplinite numai de firmele de pe lista pe care Guvernul o va primi, ghici cine va fi pe lista aia? Da, da, da… Sigur… Micile firme de mezeluri, fabricutele de suruburi sau de mobila mica, atelierele… Vise, taica, vise!
Doamna Vass vorbeste de reducerea economiei subterane… Pai aia e singura care mai tine oamenii in viata!
Ca afacerile corecte sunt mulse de parafiscalitate, formand venituri pe care Guvernul le cheltuie pe un aparat hipertrofiat, cu persoane angajate pe pile si relatii, sau le da pe proiecte de “cercetare’” ale caror rezultate nimeni nu le vede in veci. Cohorte de cercertatori studiaza cum infloreste liliacul, pe salarii de doua ori mai mari decat in mediul privat, firme capusa elaboreaza documentatii pentru infrastructura de fabricat “apa vie”, licitatii cu dedicatie sunt castigate pe milioane de euro, si dupa aia firmele alea copiaza ce s-a facut inintea lor, cu nerusinare etc.
Pai nu e mai simplu sa tai toate aceste robinete de risipa, in loc sa te repezi asupra celor de la care se fura?
E clar, in puscarii vor ajunge victimele, nu hotzii, dupa morala asta: sa furam cat putem, si daca victimele nu ne mai lasa sa furam, hai sa le impozitam!
Prima masura anti-criza ar fi perierea serioasa a licitatiilor si finantarilor guvernamentale- sunt si eu curios sa stiu ce s-a produs in proiectul de portal IMM care a costat 6 milioane de eur.
Vreau sa vad si eu minunatele Master-planuri si “documentatii” produse de asistente tehnice platite cu milioane de EUR, si ale caror rezultate nu sunt disponibile nicaieri pe site-uri.
Sigur, sigur, asemenea contracte de sute de milioane de eur sunt detalii si maruntisuri… Sa ne concentram asupra primariilor care cumpara sfoara de legat dosare sau detergent. Coruptizii! Nenorocittzii! Cum vaduvesc ei tzara de 2 milioane de lei vechi! Aia e coruptia, alea sunt lucrurile importante, nu proeictele de sute de milioane de eur. Acolo lucreaza firme mari, seriaose, alese dupa criteriul cifrei de afaceri. Da.. da… da.
A doua masura anti-criza, din pacate, tot din zona coruptiei o vad: demontare mecanismului de tip “gulere albe” prin care Agentiile de Dezvoltare Regionala controleaza proiectele europene.
Si toata lumea vorbeste depre “capacitare de absorbtie”.
Ma umfla rasul…
O simpla privire asupra proiectelor finantate, selectate de ADR-uri si asupra anunturilor din Sistemul Electroinic de Achizitii Publice, va demonstra existenta acestui mecanism.
IMM-urile sunt deja cu perfuzie si tub de oxigen din cauza unei politici catastrofale de incurajare a concurentei neloaiale, a coruptiei din achizitiile de stat etc.
Ca sa faca ce au de facut, IMM-urile trebuiau incurajate pana acum. Macar sa nu fie incurcate si chinuite.
Da, eu vreau egalitate si pentru catei….
Copiii nostri vor trai mai bine daca vom avea o economie diversificata, flexibila cu un sector IMM sanatos, nicidecum daca vor avea locuri de munca prost platite (sau chiar bine platite) in multinationale care dezvolta know-how in tarile de origine si taie shaibele pe la noi…
Nu sunt impotriva multinationalelor si a globalizarii, sa fiu bine inteles. Spun doar ca NUMAI cu multinationale si firme mari de stat nu avem sanse de dezvoltare.
Legea si politica trebuie sa mearga spre sprijinul IMM, nu spre multinationale si firme mari, pentru ca alea se ajuta si singure. Climatul antrepenoiral acolo se dezvolta, nu in firme mari de stat sau in multinationale.
Masurile luate pana acum au fost doar de fatada in ce priveste IMM. Statul a dat cu o mana si a luat cu doua, a distrus prin metodologii si norme ceea ce legile inca mai propuneau samd.
De-aia eu nu cred ca se mai poate face ceva in urmatorii 20-30 de ani. IMM sunt cum spuneam, pe targa, de unde nu au cum sa mai contribuie la contracararea efectelor crizei.
Criza le va ucide de tot si probabil peste 10 ani vom avea un stat peronist: condus de oligarhi si sindicate aservite, cu economia compusa practic exclusiv din firme foarte mari si cu capital strain sau de stat, o educatie precara si -cel mai grav- sanse slabe de a mai evolua.
Excelent articol d-le Stoica.
Pacat ca nu-l citim decit noi, cei aflati pe targa. Pe stat il doare-n cot.
Multumim
La guvernanți se rupe firul gândirii logice când ajung la putere. Sau chiar și când candidează habar nu au pe ce lume se află.
Există o prăpastie mult prea mare între ce se vede / concepe prin ministere și între legiuitori și ce se întâmplă în lumea reală.
Ca mic antreprenor ce sunt azi, dracu nu mi se pare atât de negru – dar nici nu mi-au venit încă controale și paracontroale. Ce mă deranjează este faptul că, deși am putea rezolva TOATE dările la stat electronic, că am putea avea transparență, că s-ar putea reduce personalul funcționăresc cu 50% (cel puțin), noi tot mai proliferăm mișcarea hârtiilor. Tone de hârtie sunt vehiculate într-un aparat administrativ supra-dimensionat, ineficient, scump, prost.
Nu vreau să fiu sprijinit mai mult de stat, nu vreau impozite mai mici sau alte chestii, vreau doar un stat eficient. Vreau să dau bani la stat, dar statul parcă nu vrea să-i primească, așa mă chinuie când vreau să le dau ceva…
Credite mai ușor pentru IMM… nu este treaba statului. Băncile sunt instituții independente, cu ele trebuie să discuți.
Iar în ceea ce privește contractele de stat, acolo sunt 140% de acord: statul cheltuie de-ampiciarelea banii pe care amărăștenii de contribuabili îi vâră la buget. Dar, atunci când instituția statului a rămas ca pe vremea ailaltă, și cei nou intrați în sistem au fost aduși pe aceeași linie de vechii și incorigibilii foști, atunci nu avem nici o șansă. Și culmea este că fiecare instituție a statului o apără pe alta, așa încât groapa în care ne aflăm este și mai mare.
Aveti dreptate, sper ca in continuare cineva sa vada aceste lucruri si sa dea sansa dezvoltarii Romanie.
Emil, Dedalus:
Am mai sustinut si in postarile anterioare ca IMM nu au fost si nu sunt o prioritate in Romania. Nu exista capacitate la nivel guvernamental, cum nu exista nici la nivelul companiilor, de a vedea tabloul in mare si in timp. Probabil ca ne lipseste o gena in acest sens.
Totusi, sunt cateva elemente de detaliu care ar trebui clarificate in postare fiindca formulate generalizat sunt nedrepte:
1. nu toate proiectele de cercetare finantate din fonduri publice sunt proiecte caracterizate exclusiv de “cohorte de cercertatori” care “studiaza cum infloreste liliacul, pe salarii de doua ori mai mari decat in mediul privat”, sau de “firme capusa” care “elaboreaza documentatii pentru infrastructura de fabricat apa vie”. Pentru exemple de potentiale proiecte de cercetare finantate, va recomand listele de beneficiari ale programului IMPACT. Aici aveti lista aferenta sept. 2008: http://www.mct.ro/img/files_up/1222677482Admisi%20la%20finantare%20sept%202008.doc
2. as dori sa vad si eu exemplificata formularea “licitatii cu dedicatie” “castigate pe milioane de euro, si dupa aia firmele alea copiaza ce s-a facut inintea lor, cu nerusinare” cu altceva decat cu articole de presa scrise de oameni care nu au pus mana inainte de a-si asterne elucubratiile pe hartie pe o procedura de implementare/evaluare sau pe un normativ de achizitii publice. Si dupa ce se intampla asta, as vrea sa vad cum aceste exemple sunt conduse pe un fir logic spre generalizare.
3. exista documente de programare strategica (master-planuri si documentatii) facute bine si nu neaparat “produse de asistente tehnice platite cu milioane de EUR”. Va intrebati oare de ce la consultarile publice organizate pentru dezbaterea acestor documente mediul de afaceri, desi invitat, e aproape intotdeauna lipsa?
4. orice document strategic trebuie asumat de factorii cheie. Pentru acele documente cu relevanta pentru mediul de afaceri, asumate inclusiv de mediul de afaceri. Intelegem oare ce inseamna asumare?
5. ca se intelege prin “mecanismul de tip “gulere albe” prin care Agentiile de Dezvoltare Regionala controleaza proiectele europene”? Mecanismul de evaluare si monitorizare a proiectelor finantate din fonduri europene e mult mai complicat decat pur si simplu ADR (sau orice al OI). In aceste conditii se presupune ca orice structura de organisme intermediare implicata in acest proces e un potential mecanism de tip “gulere albe” in relatia analizata cu SEAP? Si care e relatia directa ADR-SEAP?
Nu este greu sa punem lucruri pe hartie. Hartia suporta orice.
Bogdan:
in primul rand ma bucur ca ai scris. Si mai ales ce ai scris.
Din informatiile pe care le am, nu exista un dialog serios intre institutiile statului si comunitatea de afaceri, mai ales la nivel de IMM-uri. Este si vina IMM-urilor? Evident, da. Referitor la punctul 3 si la neparticiparea IMM-urilor la discutii: aici cred ca mai degraba este vina organizatorilor, cand inviti pe cineva trebuie sa te asiguri ca si vine, nu-i asa? Nu cumva IMM-urile nu vin la consultari pentru ca sunt irelevante sau pentru ca IMM-urile stiu ca oricum opinia lor nu va conta?
Generalizarea (si ca orice generalizare poate fi atacata cu exemple concrete) lui Dedalus are totusi la baza o realitate. Si anume ca exista o lentoare evidenta a institutiilor de stat. Care vine in contradictie cu dinamismul antreprenorial. Statul inca nu-si da seama cine ii sunt clientii: si anume contribuabilii: familii, IMM-uri, multinationale, etc. Aceasta este datoria statului: sa ofere servicii cat mai bune, cat mai flexibile, cat mai rapide, cat mai apropiate de nivelul clientilor la un cost cat mai mic. O face?
Emil:
Nu am comentat ideea postului ci elemente din post. Sunt de acord cu faptul exista o imensa problema de comunicare mediu public-mediu de afaceri. La nivel central, regional, local. Nici nu imi trece prin cap sa iau apararea statului. Dar nici sa arunc intreaga vina asupra sa.
Referitor la consultarile publice, partial iti dau dreptate. “este vina organizatorilor, cand inviti pe cineva trebuie sa te asiguri ca si vine, nu-i asa?” Partial pentru ca nici o hotarare care te priveste direct nu poate fi “irelevanta” pentru tine. Daca strategiile, planurile, programele si masurile sunt proaste te poti lupta sa le faci mai bune sau te poti culca pe o ureche spunand ca oricum nu poti modifica nimic. Care crezi ca e abordarea actuala? “IMM stiu ca oricum opinia lor nu va conta?”. Adevarat. Nici nu are cum sa conteze parerea unui singur IMM sau a 100 de IMM la o consultare publica la nivel national. Dar unde sunt entitatile reprezentative ale mediului de afaceri (patronate, asociatii patronale etc.)? Exista si opinia ca ele nu sunt bagate in seama de catre stat. Pai, daca nu ai capacitatea de a te face ascultat, ce treaba mai ai pe lumea asta? Daca ai fi cu adevarat reprezentativ te-ai face ascultat.
“Este datoria statului sa ofere servicii cat mai bune, cat mai flexibile, cat mai rapide, cat mai apropiate de nivelul clientilor la un cost cat mai mic. O face?” NU, nu o face. Dar contractual ce faci cand un partener nu isi respecta angajamentul? Gasesti solutia sa reactionezi. Face acest lucru mediul de afaceri altfel decat la nivel individual, luat firma cu firma? O face organizat? Ma uit la capacitatea de presiune a sindicatelor in negocierile cu Guvernul. Nici macar nu trebuie chemati la consultari. Nu vad patronatele organizate in acelasi fel. De ce?
Suntem intr-un cerc vicios in care IMMurile nu stiu sa-si apere interesele (si nici sa se organizeze) iar statului roman nu-i pasa. Avand in vedere ca structurile guvernamantale ar trebui (in teorie) sa fie mai organizate si sa aiba ca misiune protejarea intereselor economice nationale, cred ca primul pas ar trebui sa vina din acea directie. Desi interesul este in mod evident mai mare de partea IMMurilor sansele de punere in practica sunt mai mari daca un astfel de demers este initiat de catre structurile guvernamentale.
Sunt sigur ca s-ar putea gasi cativa oameni pregatiti mai acatarii in aceste structuri care ar putea face ceva daca ar exista o vointa adevarata.
Pana la urma este si o problema de responsabilitate statala (stiu ca suna vag dar cred ca este adevarat). Daca ai de-a face cu IMMuri care nu inteleg calea de urmat dar au nevoi stringente iar tu ca stat poti face ceva atunci consider ca e de datoria ta sa gasesti o modalitate de a pune in practica anumite solutii. nimeni nu spune ca trebuie sa fie perfecte e suficient sa faci ceva, de imbunatatit se poate si ulterior.
E foarte simplu:
a) Un imm nu are timp si putere sa participe la consultari ale statului; in multe situatii, de abia ai timp sa te ocupi de afacerea in sine, grija pentru “tzarishoara mea” ramane la coada cozii…
b) unele organizatii reprezentative ale IMM (si nu voi da nici torturat vreun nume) sunt asa numai cu numele;
c) Ca sa stiti cum vede problema un imm, cea mai sigura cale e sa vorbesti cu patronii sai- dar, repet, cand ajungi acasa spart de oboseala la 7 dupa amiaza, cand nu dormi noaptea pentru ca trebuie sa te lupti cu nu -stiu ce licitatie tembela sau chiar cu propriul contabil care nu intelege mai nimic din ce are de facut, cand mai ai si familie si copii care toti depind de licitatia aia pe care s-ar putea sa o pierzi pentru ca un idiot din autoritatea contractanta interpreteaza el lege cum ii tuna, sa-l vad eu pe ala care, a doua zi isi pune cravata si camasa alba si se intilneste cu ministrul pentru IMM pentru a sta de vorba pe indelete despre soarta imm…
Putem noi sa le cerem acestor oameni ceea ce nimeni nu ar putea sa faca? E usor, zice bunica “sa iei doua palme la fundul altuia!”.
d) programul IMPACT: in primul rand o privire mai adanca asupra licitatiei pentru furnizorii aia de servicii s-ar putea sa releve multe; tot despre furnizorii aia, ar fi frumos un control dragalas sa vedem cam cat au subcontractat ei in realitate- chiar pe hot-news se lauda un consultant IMPACT ca a facut 20 de documentatii intr-o luna sau doua… ce naiba, stiu ce e aia o documetnatie in asa ceva, un om nu poate face mai mult de doua pe luna, si aia cu chiu cu vai…
e) cohorte de cercetator care studiaza aiureai: dovada e programul CEEX: mergeti pe web-siteurile proeictelor respective; idem pt. IDEI. Ce sa spun mai mult? Vizitati-le si dupa aia mai vorbim
f) Master-planuri aiurea: in primul rand nici unul nu-i pe web-siteul Ministerului Mediului! Cum naiba, programe de sute de milioane de eur se fac pe baza unor Master Planuri nestiute?
Vreti dovezi despre Masterplanuri si proeicte platite aiurea? Cu putin efort le gaseste oricine, nu va asteptati sa le zic eu aici, sa ma aleg cu procese… Si le gaseste pe la “beneficiari”, nicidecum prin ziare (ca sa nu mai spun ca unele ziare, oricat s-ar mira unii, chiar spun bine despre ce-i vorba…).
g) Licitatii cu dedicatie? Uitati-va la SEAP in anunturile de achizitie publica si dupa aia in cele de atribuire.
Nu e nevoie de nimic altceva decat de rabdare timp de o luna sa citesti cateva anunturi.
Ce dovezi mai multe? Sunt toate sub nasul nostru…
Recunosc totusi ca in ultimul an lucrurile s-au mai cumintit putin, in special din cauza CNSC si ANRMAP care au mai anulat din aiureli si au mai speriat lumea putin.
h) Legatura ADR -SEAP si “gulere albe”? Muuulte de discutat.
Dar spun un singur lucru: cum este posibil ca ADR sa aprobe documetnatiile de atribuire inainte de publicarea in SEAP? Chestia asta nu nici in contractul lor, nici in OG34/2006, nici in nimic. ADR aproba aceste documentatii. Le aproba. Fara ca sa fie parte in procesul de achizitie publica, fara ca decizia lor sa reprezinte un act atacabil in justitie, ca orice act administrativ. Decizia lor nu face parte din dosarul achizitiei publice, nu poate face obiectul unei contestatii – pur si simplu in procesul de achizitie publica nu exista! Totusi, este absolut imposibil sa treci de aceasta decizie si este cumplit de greu sa ai alta parere decat ADR-ul in acest sens. Ghici de ce?
Nu vreau insa sa intru in discutie prea detaliata pe aceasta tema. Am dat doar un exemplu din acel mecanism, ca sa dovedesc faptul ca nu scriu pentru ca “hartia suporta orice” ci pentru ca stiu bine despre ce-i vorba (si imi asum si un risc, pe care armata de laudatori nu si-l asuma, dar ca intotdeauna in viata, “capul plecat sabia nu-l taie” si nu mai continui…).
—–
Cat priveste generalizarea, e un “lucru comun” ca neglijeaza totalitatea cazuisticii. Nici nu are vreo relevanta sa discutam, dupa mine, in ce priveste existenta unor imm care nu sunt “cu perfuzie”, sigur ca sunt si din acelea
Eu vreau doar sa atrag atentia asupra fenomenului si tendintei, pe care o consider in acea directie. Nu fac statistica, si nimeni nu face: din atatea IMM % sunt deja moarte, % sunt pe targa samd. Idem si pentru MasterPlanuri si pentru proiectele din impact etc.
Este exact ca in citatul biblic cu existenta unui singur om in Sodoma si Gomora care nu e pacatos, si care prin existenta sa ar salva cetatile: nu am ajuns inca la stadiul in care absolut toate imm sa fie pe targa, nu 100% din proiectele impact sunt catastrofale samd.
Intrebarea mea este insa: trebuie sa asteptam sa fie 100% pentru a lua o atitudine? Trebuie chiar ca nici una din IMM sa nu mai existe, dupa cum nici un om fara de pacat nu mai exista in Sodoma si Gomora, pentru a arata cu degetul ceea ce vedem de fapt cu totii?
Eu spun ca trebuie sa ne ferim din calea autobuzului care se indreapta spre noi, cand inca nu ne-a ajuns, nu dupa ce a trecut peste noi….
Dedalus:
Multumesc de raspuns.
Dupa cum spunea Dragos Popa in comentariul de mai sus suntem intr-un cerc vicios. Ar fi frumos daca statul ar face ceva, dar nu face. Ar fi frumos daca IMM ar face mai mult, dar nu fac. Deci, stam. Mi-e greu sa cred ca fara responsabilizarea politicului (in situatia de fata nu stiu cum s-ar putea face asta pe termen foarte scurt) se vor schimba radical lucrurile astfel incat statul sa devina “mai bun”.
Stiu cum gandeste un IMM, ca am trecut si trec prin asta. Iar faptul ca lucrurile stau prost nu este numai vina statului. Insa, daca ai dreptate si daca oamenii de afaceri din Romania se afla momentan intr-o situatie in care trebuie sa faca “ceea ce nimeni nu ar putea sa faca”, ar fi bine sa ne punem sculele in cui si sa stingem lumina.
Pentru literele d) – g) nu spui nimic in plus fata de ceea ce spuneai inainte asa ca nu am face decat sa ne invartim in jurul cozii. Referitor la finantari pe proiecte, din propria experienta pot sa iti spun ca am vazut destula lipsa de pregatire si aproape deloc rea vointa la nivelul autoritatilor contractante sau a organismelor intermediare. Iar lipsa de pregatire adunata cu putina rea vointa nu reprezinta decat un procent foarte scazut raportat la lucrurile bune care s-au facut. In schimb, am vazut mult mai multa rea voina in cealalta parte, la beneficiari.
Referitor la lit. h), ceea ce face ADR si alte OI este sa verifice conformitatea administrativa a acestor documentatii, din punctul de vedere al OG 34/2006 si HG 925/2006, si din punctul de vedere al conformitatii procedurii cu achizitiile programate in proiectul aflat in implementare. Daca vrei, avizeaza angajarea fondurilor publice aferente unei achizitii si ajuta acei beneficiari care nu au pregatit in viata lor o documentatie de achizitie publica. Atat timp cat se lucreaza cu bani publici, iar ei au fost imputerniciti sa realizeze prima etapa a monitorizarii nu vad de ce ar fi un lucru atat de rau. Ca e mai complicat pentru cei care cunosc procedura, fiind timp pierdut din implementare, da, sunt de acord. Insa pe mine personal nu m-a incurcat pana acum acest element.
ADR din pacate NU sunt imputernicite de nimeni sa avizeze documentatii de achizitie publica (nici prin lege, nici prin contract). Pentru verificarea acesteia, singurele institutii abilitate sunt directiile descentralizate ale Ministerului de Finante, cu atributii stabilite clar prin HG ce sa faca si cum sa faca.
In plus, pentru consultatii sunt disponibile serviciile gratuite ale Agentiei pentru Monitorizarea Achizitiilor Publice (ANRMAP), o institutie a statului cu personal foarte bine pregatit, serviabil si foarte in tema.
ADR nu are nici o persoana pregatita pentru a verifica asemenea documentatii nici pentru a oferi consultatii in acest domeniu.
Inca nici nu ar fi asa mare lucru sa-si dea si ei cu parerea (desi am un mare semn de intrebare privind confidentialitatea documentelor inainte de publicarea in SEAP), dar cum spuneam – le APROBA. Aprobarea este un act administrativ neprevazut de OG 34. etc. m care nu poate fi atacat in instanta pentru nu face parte din dosarul de achizitie publica. Totusi, acesta are forta obligatorie. Forta obligatorie este incompatibila cu lipsa caii de atac. Vezi ce am scris la inceput.
ADR-urile nu au absolut nici o baza legala pentru asemenea APROBARI. In materie de achizitie publica, nu ne jucam cu documentele si procedurile. Procedura de APROBARE de catre ADR nu este prevazuta in legislatie si nici in contractul de finantare, prin urmare este ilegala si abuziva.
Pe deasupra este si aberant sa verifice conformitatea procedurilor cu cele prevazute in studiul de fezabilitate. In materie de achizitii publice se aplica OG 34 cu modificari, nicidecum ce scrie in Studiul de fezabilitate.
Daca studiul contravine legii, se aplica legea, nu studiul. Iar ADR nu are nici competenta legala, nici cea profesionala de a APROBA aceste documentatii.
Mai mult, nu se poate vorbi astazi despre beneficari care nu au pregatit in viata lor o documetnatie de achizitie publica.
Toti beneficarii autoritati publici sunt obligati sa formeze un astfel de compartiment in structura lor, sau cei mai mici – sa nominalizeze o persoana.
Eu nu cred ca e vreunul care nu stie. Si chiar asa fiind, au bani prevazuti in buget pentru asistenta tehnica de specilitate la proceduri precum si calea legala de verificare de catre Ministerul de Finante si ANRMAP, organisme specializate in asa ceva, dupa cum spuneam.
Faptul ca pe unii nu i-a deranjat, nu inlatura caracterul ilegal si abuziv al acestui element procedural.
Dar lucrurile nu sunt chiar asa de inofensive… ADR poate impune conditii de calificare si factori de evaluare, peste capul beneficarului, abuzand de pozitia sa in procedura de aprobare a rapoartelor. Am vazut asa ceva, treaba asta se face “pe gura”, nu in scris, dar se face.
Nu spun ca se face la toate ADR-urile, nu am cum sa stiu asta, ca nu am stat sa le verific pe toate opt si in toate programele.
Continui insa sa sustin ca un element procedural ilegal ramane ilegal, chiar si in cazurile este doar formal. Cum poate sa verifice legalitatea procedurala a unei achizitii un expert din ADR fara studii de drept? De ce e nevoie de un asemenea control, cand -repet a treia oara sunt cel putin doua institutuii ale statului abilitate si competente sa o faca?
ADR ul este imputernicit sa MONITORIZEZE, asa inseamana sa vada ce se intimpla, nicidecum sa APROBE ex-ante. Altfel spus, sunt de acord sa fie informat, dar numai ex-post (fata de achizitie).
Aici intervine o gaselnita cumplita: ADR spune ca daca nu este intrebat INAINTE de procedura exista riscul ca el sa nu aprobe licitatia si cheltuiala respectiva.
Asta este iarasi o ilegalitate si un abuz, penrtru ca nu are treaba ADR-ul cu legalitatea procedurii. A, daca autoritatea publica cumpra un gipan in loc de tractor, sigur ca nu i se deconteaza, dar asa ceva este deja in zona deturnarii de fonduri, sunt alte institutii abilitate sa combata asa ceva. Plus ca e greu sa faci pe shest o asemenea manarie in Romania de azi.
Prin aceasta speietaore a ne-aprobarii, ADR-ul intervine in IMPLEMENTAREA proiectului, dictand de fapt conditiile licitatiei. Ele sunt organisme de implementare a programelor, nu a proiectelor- dar profita de confuzie
In spatele celor de la ADR sunt in unele cazuri firme de consultanta straine contractate pentru asistarea lor (nici alea nu sunt puse pe site, apropo de transparenta).
Aceste firme pot foarte bine sa impuna in licitatii conditii favorabile partenerilor lor comerciali. Nu spun ca o si fac, desi unele conditii sunt izbitor de bine potrivite cu unele firme, dar e intr-adevar greu de dovedit. Aici se pune insa problema de riscuri, nu de fapte. Daca exista un risc, acela trebuiie contracarat.
—–
Referitor la literele d) si e), dupa cum se vede, diavolul se ascunde in detalii si interpretari, tine de cunoasterea reala a legii nu de cum pare la prima vedere.
Pentru demonstrarea caracterului ilegal si riscant al verificarii documentatiilor de licitatie ex-ante de catre ADR am avut nevoie de aprope 1/2 ora de scris aici, si inca probabil ca mai sunt unele intrebari.
Pentru literele d) e) la care fac trimitere la web-site-uri, exact asta e problema: dupa ce vezi ce vezi, trebuie sa stii foarte bine despre ce-i vorba iar explicatia caracaterului periculos este lunga si complicata.
Mecanismele de “gulere albe” supravietuiesc si distrug pentru ca sunt foarte greu de scos la lumina. Neutralizarea lor este insa simpla, daca exista un minim de vointa politica- un MINIM.
Astfel, e usor sa interzici ADR-ului sa mai aprobe ex-ante documentatiile si sa-l indrumi in schimb sa solicite beneficiarului o opine de la MF sau ANRMAP (chiar fara valoare obligatorie, ea ramane si daca ex-post apar probleme, se poate apela la ea, orcum e mai buna decat aprobarea ilegala a ADR-ului). Cu ce ar incurca asta procedura de implementare?
Nu e mare lucru sa nu dai ultima transa din banii unui proiect de cercetare daca rezultatele proiectului de cercetrare nu sunt puse pe web-site, ca si suma chletuita.
Nu e mare lucru sa introduci o etapa confidentiala in evaluarea proiectelor de la IDEI. Nici nu costa nimic.
Nu e mare lucru sa deschizi lista furnizorilor IMPACT (Adica sa accepti si pe altii pe lista respectiva), e nevoie doar de un simplu ordin de ministru, nimic mai mult.
Singurul motiv pentru care aceste lucruri simple nu devin posibile, pe care cineva si-l poate imagina, este interesul (sau poate, intr-adevar, in unele cazuri simpla incompetanta),
La fel si cu IMM- ce masuri are trebui?
Pai, foarte simplu, ceva cam asa:
a) simplificarea declaratiilor
b) introducerea amnistiei fiscale pentru sume minore, in anul 2009 macar
c) introducerea contabilitatii in partida simpla penru cifre de afaceri pana la 100,000 EUR si elaborarea unui indrumar de tinere a contabilitatii cu forete proprii, cu formulare si alte asemenea (au englezii asa ceva si a dat bune rezultate, cu niste costuri ridicol de mici)
etc.
Ma rog, ar mai fi dar deja e ditai postul…
Dedalus: Vad ca esti in tema si discutia a devenit cam tehnica. Din pacate, nu e locul prezentei postari acest subiect.
Voi raspunde totusi cu cateva precizari
Din punctul meu de vedere exista o diferenta intre “aprobare” si “avizare”. OI fac avizare de documentatie si nu aprobare. Nu stiu sigur daca ADR le numeste aprobari sau avizari. Dar alte OI le numesc “avizari”.
De asemenea, sa nu uitam o situatie reala: momentan procedurile de implementare sunt atat de “dinamice”, incat “notificarile” de clarificare sunt la ordinea zilei, aplicandu-se principiul “eu te-am facut, eu te omor”. Aici putem vorbi de un potential abuz, prin impunerea unilaterala de conditii, dupa data semnarii contractului, indiferent daca ele se materializeaza sub forma unor acte aditionale sau nu. Dar, contractual vorbind, orice OI cu atributii in monitorizare are posibilitatea de a intra in etapa de implementare a ciclului proiectului, cat timp beneficiarul accepta asta. Putem discuta daca este fortat de imprejurari sau nu. Insa, cum poti sa consideri abuziva si inacceptabila o conditie atat timp cat o accepti? Oricand ai posibilitatea de a renunta la contract. Pentru asta iti faci analiza de risc in etapele de formulare, planificare si programare.
Mai mult decat atat, cat timp “avizarea” nu este “tradusa” ca o conditie a procedurii de achizitie, ci ca o conditie de monitorizare a fluxului proiectului, nu mi se pare nici abuziva, nici ilegala si nici absurda.
Nu vreau sa ma transform in avocatul diavolului, dar, din nou, faptul ca sustii ca “ADR nu are nici o persoana pregatita pentru a verifica asemenea documentatii nici pentru a oferi consultatii in acest domeniu” e cam prea mult. La fel cum sunt si “marile” tale semne de intrebare referitoare la “confidentialitatea documentelor inainte de publicarea in SEAP”.
“Pe deasupra este si aberant sa verifice conformitatea procedurilor cu cele prevazute in studiul de fezabilitate. In materie de achizitii publice se aplica OG 34 cu modificari, nicidecum ce scrie in Studiul de fezabilitate.”
Nu am spus niciunde acest lucru. Am spus ca se face verificarea “conformitatii administrative a acestor documentatii, (..) din punctul de vedere al conformitatii procedurii cu achizitiile programate in proiectul aflat in implementare.” Asta inseamna inclusiv verificarea ca achizitia programata in proiect de “pixuri” in proiect sau nu se transforme din eroare in procedura de achizitie de “gaini”.
“Mai mult, nu se poate vorbi astazi despre beneficari care nu au pregatit in viata lor o documetnatie de achizitie publica. Toti beneficarii autoritati publici sunt obligati sa formeze un astfel de compartiment in structura lor, sau cei mai mici – sa nominalizeze o persoana.”
Tu imi vorbesti de autoritati publice, si e partial adevarat, dar eu iti spun de firme beneficiare de contracte de grant care sunt obligate sa realizeze achizitia respectand procedurile de achizitii publice.
“Faptul ca pe unii nu i-a deranjat, nu inlatura caracterul ilegal si abuziv al acestui element procedural.” Multumesc
“IMM-urile sunt deja cu perfuzie si tub de oxigen din cauza unei politici catastrofale de incurajare a concurentei neloaiale, a coruptiei din achizitiile de stat etc.”
Pai guvernele noastre de pana acum au stimulat “marii investitori” straini (Ford, Dacia-Renault, Mittal, OMV etc etc care acum tremura cu totii in izmene.) precum si acumularea brutala si uneori ilegala de capital romanesc.
Acum cu criza asta unu’ mare care pica face cat o mie mai mici. Riscul e mai mare (mai ales pentru parvenitii care s-au umflat fara sa le aiba prea mult cu economia si competitivitatea) si vine vremea lu’ “prosti da multi” mai degraba decat “multi da’ prosti”.
PS: cred ca se zice “neloiale”, nu “neloaiale”.