In euforia generala de pana spre toamna anului 2007, doar cateva voci au atentionat ca economia romaneasca e pandita de anumite riscuri. Vocea probabil cea mai clara a fost a lui Radu Soviani (The Money Channel / MoneyExpress), dupa parerea mea cel mai bun analist economic al momentului.
Intr-un articol excelent, dl. Soviani face cateva estimari privitoare la anul 2008. Una dintre ele mi-a
atras in mod special atentia:
“SOMAJUL. Era bun la jumatatea anului. Doar ca presiunile asupra cresterii
economice in 2008 l-ar putea face sa urce peste 5%. Aici am insa dubii.”
Tratata numai in termeni cantitativi (someri, populatie activa, rata somajului), cred ca problema somajului va cunoaste in anii urmatori aspecte necunoscute pentru economia romaneasca in ultimii 18 ani. Probleme care au fost intalnite prin anii ’60 si a caror rezolvare a fost diferita de cea de azi, din cauza contextului politic. Sa ma explic.
Cresterea salariului minim, prin mecanisme administrative, face ca firmele sa fie tot mai reticente in a angaja personal necalificat in vederea formarii. Atunci cand salariile erau scazute, o firma (de productie de mobila sau de confectii de pilda) isi permitea sa aiba 20% personal excedentar, pentru inocuirea rapida a celor care plecau. Isi permiteau ca, pentru o perioada de cateva luni, persoanele noi sa aiba productivitate mai scazuta. Acest lucru va fi tot mai greu posibil, firmele isi vor reduce schemele de personal la minim pe masura ce salariile vor creste.
Problema este acuta, pentru ca Romania are o parte importanta din populatia activa ocupata in agricultura. Acest procent va trebui sa scada de cateva ori. Ce se va intampla cu aceste persoane, a caror calificare este foarte scazuta (sau inexistenta)?
In perioada industrializarii fortate din anii ’60, raspunsul a fost simplu: formare profesionala (nu cred ca se chema chiar asa, dar cam asta era ideea). Numai ca, atunci, o persoana formata ca tamplar (sa zicem) urma sa lucreze intr-o fabrica de mobila – si toate erau proprietatea statului. Asa ca banii investiti in formare nu se pierdeau. Acum putine firme vor fi dornice sa formeze o persoana care, dupa 6 luni, va pleca la alta firma.
CONCLUZII:
1. Economia romanesca va cunoste fenomenul de somaj structural – persoane care vor sa munceasca, dar nu au calificarea minima ceruta de locurile de munca disponibile.
2. Ca un corolar al concluziei anterioare, vom avea someri si lipsa de forte de munca – metodologia actuala de calcul a ratei somajului pur si simplu nu are in vedere acest lucru.
3. Ca sa se reduca distanta dintre cele 2 Romanii (cea urbana si cea rurala) trebuie gasite mijloace pentru un program national de formare continua. Habar nu am cum s-ar putea face asta, dar stiu sigur cum nu se va face – prin ANOFM…
Claudiu:
1. cum comentezi anuntul recent al Romtelecom de a concedia 2500 de persoane?
2. cred ca este o legatura intre somajul din mediul agriculturii de subzistenta si emigratia masiva de forta de munca romaneasca in tari precum Spania si Italia.
Excelent punctat iar subiectul ramane fierbinte. O concluzie ce le reuneste pe cele trei ar fi: in Romania exista din ce in ce mai putini specialisti bine pregatiti, indiferent de domeniu. Cei mai multi au plecat. Tendinta este ca acestia sa le ia locul capsunarilor care incet incet se intorc, pentru ca nu isi mai gasesc atat de usor slujbe in afara.
Ca sa nu fiu prost inteles, cand zic specialisti nu ma refer doar la oamenii de birou, ci si la meseriasi precum mecanicii auto, zidarii sau instalatorii. Majoritatea acestor oameni lucreaza acolo pe mii de euro, in vreme ce aici ar fi platiti cu sute.
Acuma, toti astia plecand, companiile romanesti au intrat in sete de oameni care sunt, orice angajator stie, din ce in ce mai greu de gasit. Pentru un post pot sa apara desigur sute de candidati, dar majoritatea vin sa bea o cafea fara sa stie pe ce lume se afla. In aceste conditii, companiile au fost nevoite sa scada stacheta si fie sa promoveze oamenii din nivelurile inferioare, fie sa angajeze “loaze”.
De unde vin “loazele”? Pai din invatamant, si uite asa ajungem la o chestiune care ar putea contribui la depasirea barierei urban/rural: invatamantul. Nu neaparat formare continua la nivel national, macar un program de invatamant viabil si stabil, pentru numele lui Dumnezeu, fara schimbari majore de la an la an.
1. Romtelecom a suferit destule transformari in drumul de la firma de stat de ieri la compania privata de azi. Aceste transformari au venit pe fondul reducerii veniturilor din activitatea de baza (telefonia fixa).
Probabil actionarul majoritar a ajuns in stadiul in care cunoaste foarte bine firma si incearca cresterea profitabilitatii. Cum cresterea de venituri este mai dificil de realizat si oricum dureaza mai mult, mijlocul cel mai eficient este reducerea costurilor.
Ramane de vazut ce acitivitati vor mai externaliza. Pentru ca, pe anumite domenii, par sa se descurce foarte greu. Dupa parerea mea, partea de vanzari / relatii cu clientii este dezastroasa, mai ales dupa ce firme ca Mobifon sau Orange au stabilit un standard inalt in acest domeniu.
2. Populatia ocupata in agricultura era numeroasa in Romania in 1989. Politicile macroeconomice de dupa 1989 au readus in mediul rural o parte din populatia de la orase. Din pacate, aceste persoane si-au asigurat subzistenta tot din activitati legate de agricultura. Spun “din pacate”, pentru ca dezvoltarea activitatilor economice in mediul rural este doar un vis pentru multe localitati.
Plecarea fortei de munca masiv in Spania si Italia era cred de asteptat. Diferentele de venituri dintre Romania si tarile mentionate au fost suficient de mari pentru a incuraja migratia. Fenomenul nu e pur romanesc, a fost “experimentat” si de Portugalia spre exemplu.
Ca sa raspund punctual, nu cred ca somajul din mediul agriculturii a dus la migratia masiva a romanilor in Spania / Italia. Fenomenul s-ar fi produs oricum, dar a explodat in momentul renuntarii si vize. Iar in foarte scurt timp s-a creat masa critica astfel incat, cine vroia sa plece, gasea un prieten sau o ruda care sa-l primeasca pentru o perioada.
Serban,
Exista o limita pana la care stacheta poate fi coborata. Dupa care, iti dimensionezi afacerea dupa cati oameni ai sau incerci alte variante (subcontractare, externalizare de activitati).
Observatia referitoare la invatamant este, din pacate, foarte adevarata. Si lucrurile vor merge chiar mai rau in anii viitori.
Uite Emil, un art. a lui FlorinCatu care se pliaza foarte bine de acest post al tau si aprecierile tale pentru Radu. Exceptional!
http://www.sfin.ro/articol_11639/casandra_a_prezis_ce_ascundea_calul_troian.html
Eu cred ca multi angajati romani au o calificare extrem de slaba si un orgoliu de atot-cunoscatori (vorba cantecului prostul daca nu-i fudul…)….vezi concedierile de la Jucu ale muncitorilor romani care erau slabi pregatiti si care au fost inlocuiti cu muncitori din Ungaria Slovacia si Polonia.
Nu stiu daca separarea dintre Romania urbana si cea rurala este cea mai relevanta din punct de vedere social, cat separarea dintre o Romanie a profesionistilor (parerea mea-minoritari) si o Romanie a incapabililor, lenesilor si figurantilor in post (parerea mea- majoritari). Solutia- responsabilizarea personala astfel incat fiecare greseala sa poata fi atribuita UNUI angajat.
mario_label: articolul este scris de un colaborator al acestui blog: Claudiu Minea
Claudiu: referitor la punctul 3, statul nu va face altceva decat o frectie la un picior de lemn. Si asta asa, de imagine. Trebuie sa vezi care sunt masurile in PND 2007-2013 pe resurse umane, ca sa iti dai seama ce directie ne-am propus. Si sa vezi si analizele si obiectivele la nivelul regiunilor. Am luat niste obiective europene, le-am tradus si asta e…trebuie sa ne descurcam
Desi probabil departe de tema discutiei tin sa atrag atentia asupra unui demers de publicitate din Olanda. ING in cadrul programului de recrutare a folosit o imagine graitoare despre economia Romaniei. Pe situl http://www.expedition-ing.nl puteti vedea in background fotografia campaniei. Este o fotografie facuta in Romania Personajul din stanga cumpara cas de la ciobanii din dreapta. In dreapta, vizibil in printul din reviste dar nu si in poza de pe site e un gratar … micii sunt 1 leu , iar carnatii 3.5 Lei ceea ce spune ca poza nu poate fi foarte veche. Pe o reclama in spate se ghiceste o referinta la Hunedoara, deci cred ca poza e facuta pe undeva prin zona.
Orice ar zice lumea, si oricate reformari europene au fost facute mai mult de jumatate din Romania e reprezentata de poza aceasta. Ma intreb oare de ce aceasta romanie pare a fi ingnorata , uitata sau bagata sub pres.
mario_label: Dl Florin Catu a fost, intr-adevar, alta din putinele voci lucide, care a tras multe semnale de alarma inca din vara anului 2007.
Lucian: e adevarat ce spui, dar – parafrazand o vorba – “avem o tara, cum procedam?”
alex: calificarea multor angajati romani este parca din ce in ce mai slaba de la o generatie la alta. In privinta divizarii Romaniei, termenii rurala si urbana sunt poate artificiali. Oricum, cred ca a devenit evident ca Romania s-a impartit in doua. Diferentele dintre cele 2 Romanii tind sa se mareasca, una pare ca va fi marea castigatoare a integrarii europene, cealalta va fi marea pierzatoare.
Bogdan: subscriu la ce spui.
Ceea ce vroiam eu sa atrag atentia este impactul maririi salariului minim asupra economiei in general si asupra persoanelor din economia rurala in special. Deja salariul minim se indreapta spre un nivel la care desfasurarea in Romania a anumitor activitati economice ajunge sub semnul intrebarii (productie in confectii, incaltaminte, prelucrarea lemnului). ori tocmai aceste domenii ocupau persoane cu o calificare mai redusa. Guvernul a hotarat ca aceste persoane nu pot trai cu x RON/luna, prin urmare a marit salariul minim. Numai ca, e foarte posibil ca aceasta marire sa nu le aduca un venit suplimentar, ci sa ii trimita in somaj. Dincolo de consecintele macroeconomice (irosirea unei parti din resursele umane la nivel national), va exista si un impact social si politic (audienta pentru partidele extremiste).
Raspunsul natural va fi un nou val de emigrare spre tarile UE.
Jocul de-a soarecele si pisica, intiat de sindicate si preluat de guvern, va duce la restrangerea drastica a activitatii in anumite ramuri economice. Personalul disponibilizat nu va fi absorbit de firmele din alte ramuri, din lipsa calificarilor. Ce se va intampla cu persoanele care nu au calificarea necesara pentru a ocupa un loc de munca platit cu (sa zicem) 500 euro? Ca un profil tipic, vorbim de exemplu de o persoana la 50 de ani, cu 8 clase, care a lucrat toata viata in confectii, locuieste intr-un sat aflat la 5 km de un mic orasel. Se va muta la 300 de km (la Pitesti sau la Cluj)? Si, daca da, va fi angajata la Dacia / Nokia?
Clasa politica a promis ca, dupa integrare, salariile vor ajunge la 1000 de euro/luna. Din pacate, productivitatea din anumite ramuri industriale nu permite un asemenea nivel de salarizare. Si atunci ar fi trebuit sa trecem la o alta structura a economiei, cu o componenta foarte importanta a reconversiei profesionale. Cum e practic imposibil sa transformi un tamplar intr-un informatician, rezultatul (cert!) consta in somaj structural. Un fenomen pe care nu l-am experimentat pana acum.
Visele nu tin loc de realitate. Iar Romania trebuie sa ramana un loc in care fiecare sa-si poata gasi un loc, daca vrea. Dar sistemul salariului minim condamna la izolare o buna parte din populatie, rapindu-i orice sursa de venit si obligand-o sa ramana sau sa se refugieze in agricultura de subzistenta.
Ideile enuntate mai sus au avut ca simbol o persoana de 50 de ani. Dar exista o imagine a viitorului chiar mai terifianta: tocmai ne-a prezentat-o Serban, in ultimul sau paragraf.
Faptul ca educatia e la pamant o sa ne doara in 5 ani mult mai rau decat ne doare acum. Daca ne referim la o persoana de 40-50 de ani ce are nevoie de recalificare ca sa schimbe un job, recalificare care in mod normal la locul de munca nu ar trebui sa dureze mai mult de 2-3 luni, e o problema. Dar ce ne facem cu potopul de absolventi de stiinte economice, juridice si politice. ( stiu ca majoritatea contributorilor si comentatorilor pe acest forum sunt absolventi de economie !)
Am prieteni care dupa ce au terminat ASE-ul au ajuns pe posturi absolut aiurea in care dupa parerea mea sunt supracalificati ori necalificati de loc… exemple: agent de vanzari, lucratori in callcenter-urile companiilor de telefonie mobila, etc. Alte exemple ar putea fi date din alte domenii. Ori fie ca recunoastem sau nu statul pierde prin pregatirea acestor persoane neabsorbite de piata muncii pe pozitii corespunzatoare : 1) studiile lor sunt subventionate de la stat fara a fi nevoie de astfel de absolventi 2) salariile in domeniile in care sunt atrasi acesti absolventi sunt crescute artificial , iar alte persoane ar putea lucra in mod normal in aceste domenii sunt impinse catre alte locuri de munca in care poate si ei nu sunt specialisti 3) ne-racordarea la piata munci a educatiei duce la lipsa de calificati in anumite domenii.
In plus acest sistem de invatamant putred pana la oase face ca viitorii specialisti si formatori sa plece ori in alte domenii ori in alta tara.
In concluzie sunt mai mult decat ingrijorat de tendintele din invatamant, multe bagate sub pres in toate discutiile. In general cand se vb de invatamant se vb fie de varfuri (olimpici, etc) fie cel mai des de salarii si de lipsa de fonduri. Dar despre lipsa unor standarde de evaluare decente, sau despre faptul ca efectul admiterilor pe baza de dosar a dus nu la o selectie mai riguroasa a candidatilor ci la un fenomen inflationist in notarea elevilor, si sincer nu vreau sa ating problemele legate de procesul de absolvire a studiilor universitare (care orice ar spune lumea sunt pe banda atat in invatamantul de stat cat si cel privat). Lucrurile astea o sa doara nu peste un an ci peste 10-20 de ani.
Lucian: e adevarat ce spui, dar asta ar fi o alta discutie.
O sa lansez 3 postari, incepand de saptamana viitoare, avand ca tema cele 3 surse majore de dezvoltare a unei economii (nu exista ierarhizare, e doar o enumerare): (1) infrastructura; (2) avantajele comparative; (3) educatia. Atunci cred ca vom putea dezvolta pe larg inclusiv problema invatamantului.
@Claudiu: Intr-adevar e alta discutie. Totusi legatura e clara. Sincer mai aveam exemple in tolba dar m-am oprit sper eu la timp.
Oricum cred ca doua concluzii se pot trage : 1) nu exista remedii peste noapte si 2) reformele petic sunt ineficiente .
Lucian: da, legatura este clara.
Claudiu,
Stiu ca suna taios si rau, insa un pic de liberalism salbatic shi dureros in zona asta nu strica. Pe scurt: lumea invatza mai prost la scoala, pe urma isi gaseste mai greu de lucru si devine victima somajului structural, pe urma ceilalti din jurul lor vad, incetul cu incetul, lucrul asta si felul in care nefericitzii se chinuie in foame shi asta devine a good incentive sa puna mana pe carte si sa revalorizeze educatzia.
Repet: suna cinic. Dar un pic de darwinism social cateodata nu strica. Pe principiul “asa s-a calit otzelul”. Problema este ca aceasta varianta de desfasurare a lucrurilor va dura, cel putin jumatate de generatie (pana cei carora initzial nu le pasa de carte termina scoala, pana nu ishi gasesc de munca, pana sufera un pic pe tusha, pana ceilaltzi din jurul lor observa asta – it takes time: 10…15 ani).
Insa, IMHO, este varianta cea mai puternica de modificare a practicilor sociale si a atitudinii fata de educatzie. Parerea mea.
Restul: programe de educatzie continua si alte bla bla-uri formale, gomoase, organizate de institutii cu nume imposibile shi acronime lungi, sunt doar nishte biete frectii la picior de lemn.
Suferinta produce invatzatura de minte. Altfel nu crezi in mesajul de avertizare: “Ma baetzi, punetzi mana pe carte, ca o sa suferitzi de foame. Las’ ca o sa vedetzi voi, mama voastra de generatzii de loaze…O sa va manance shomaju structural, ma puturoshilor ma…
“
Turambar:
E drept ca foamea e un profesor bun, dar aceasta metoda este una profund reactiva. Din pacate, istoria demonstreaza ca romanii (ca popor) nu s-a miscat decat atunci cand au fost pusi la zid. Foarte rar preventiv. Probabil ca si acum se va intampla la fel.
Asta va insemna insa timp pierdut si (alte) generatii sacrificate.
@Lucian
so true
eu , datorita sistemului de admitere, am intrat la “cu taxa” la facultate
acum, in timp ce va scriu din canada, fostii mei colegi de la fara taxa sunt vanzatori in magazine de calculatoare in rromania
@all
ce facem(ti) voi aici e sa vorbim(ti) discutii
ideile sunt “geniale”, realiste, etc., but ? chiar credeti ca vine vreun “lider” pe aici sa soarba din izvorul intelepciunii ? prostii … never did, never will
but hey, tre’ sa ne umplem si noi timpul cu ceva, nu ?