Scurtul drum al zilei catre noapte (II)

In postul anterior, discutasem despre cateva semnale de alarma aparute cu privire la problematica Peak Oil, iar la final ne oprisem la schimbarea modului de a gandi, schimbare pe care voi incerca s-o ating in acest volet.

In primul rand as vrea sa precizez ca nu cred ca scenariul catastrofic, in care lumea se intoarce cu fundul in sus de la o zi la alta, este cel mai probabil ci mai degraba cred ca vom asista la o deteriorare sustinuta a calitatii vietii, o scadere a gradului de confort, o disparitie  a tehnologiilor  complexe si “energy intensive”.  Deasemenea, sunt convins ca gazul natural, carbunele si energiile alternative vor fi mai intens exploatate, insa, cu exceptia unor inventii neasteptate sau aparitia unor noi surse de energie neconventionala, ele nu vor putea compensa declinul petrolului.

Revenind la partea de “paradigm shift” si speculand putin, m-as opri asupra catorva directii potentiale pe care ar trebui sa le incorporam in modul nostru de a gandi:

1. Abundenta si risipa vs. Frugalitate

E o directie care vine in continuarea naturala a blocajului inregistrat de motorul supraturat al consumerismului, odata cu aparitia crizei sistemice in care continuam sa ne afundam.

Pe scurt, inseamna trecerea de la o viziune in care iti poti permite sa risipesti resursele, in tehnologii mari consumatoare de energie si supraproductie de bunuri, la un mod de gandire in care costurile reale ale resurselor, dictate de raritatea acestora, determina productia si consumul pe baza de stricta necesitate.

Impactul este direct in confortul cu care ne-am obisnuit, de la chestii bazice precum abundenta alimentelor cu un pret accesibil pe rafturile supermarketurilor, la venitul la servici cu masina personala tocmai din Pipera sau Corbeanca, la functionalitatea infrastructurii logistice a marilor orase, la zborul cu avionul, la costul facturii de incalzire.

Impactul va fi resimtit prin dependenta noastra de produse alimentare provenind dintr-o agricultura intensiva si ineficienta, bazata pe industria petroliera/petrochimica, sau prin costul omniprezentelor componente de plastic, al componentelor electronice, care la randul lor se regasesc in mai toate produsele cu care ne-am obisnuit.

E un mod de a gandi in care “nice to have” / “should have” dispare complet, fiind inlocuit de “really need /must absolutely have” si “afford to have”. E un mod de a gandi care spune ca anumite bunuri sau servicii nu se vor mai produce/presta pentru ca vor deveni inutile dar mai ales prohibitive in noul context.

Un exemplu al abordarii diferentiate, atunci cand vorbim de abundenta vs frugalitate, este faimosul automobil electric (electrical vehicle  = EV).  Poate ca nu stiati insa cele 34 de mii de EVuri existente in lume prin 1912 (!!) aveau o autonomie de 100 mile/ incarcare, cam tot cat au, in medie, si EVurile din zilele noastre…  Mentalitatea de abundenta, a facut ca, in ciuda dezvoltarii unor baterii care stocheaza pana la 7 ori mai multa energie, autonomia EVurilor sa ramana aproape neschimbata cale de 100 de ani. Cauzele provin in principal din supradimensionarea puterii motoarelor pentru o viteza de rulare cu mult peste media necesara masinii (Nissan Leaf atinge 140 km/h cu un motor de 110 CP, in conditiile in care eficienta maxima a motorului este gandita la 105km/h), din insuficienta atentie acordata diminuarii greutatii masinii precum si din puzderia de gadgeturi, microprocesoare si functionalitati care consuma din energia bateriei (geamuri electrice, sisteme audio, display-uri etc).

Din perspectiva frugalitatii ne-am putea gandi la EVuri cu autonomie mai mare, care ar merge mai incet (60km/h) si ar avea mult mai putine functionalitati. Pentru exemplificare extrema, daca am inlocui bateria plumb /acid al unui Bailey Frichtle Electric din 1908 cu o baterie litiu ion (din generatia actuala) de aceeasi greutate, acesta ar avea o autonomie de cel putin 1120 km… Toate acestea si mai multe detalii se gasesc aici.

2. Cost aparent vs cost net al energiei.

Am mentionat, in postul anterior despre peak oil, exemplul dat de Michael Pollan conform caruia, in agricultura intensiva, se consuma 10 calorii de combustibil fosil pentru a se genera 1 calorie de hrana. Altii au detaliat si mai bine speta si problemele legate de urmarirea costului real de-a lungul intregului ciclu de productie, plecand de la extractia materiei prime.

Cu putin efort, putem extrapola rationamentul la om vs masina in structurile de productie actuale. Daca automatizarea liniilor de productie este actualmente considerata a fi apogeul eficientei, ce se intampla cand privim din perspectiva costurilor energetice reale?

Robotul/linia de productie automatizata consuma oteluri speciale (produse si transportate cu mare consum de energie si resurse), plastice (petrol/gaz?),  consuma mult curent electric (la preturi ce se vor mari), are nevoie piese de schimb aduse de la producator (here we go again), are o durata de viata de cativa ani, e limitat(a) la o serie de operatiuni etc etc.

Dorel al nostru nu munceste 24/24 sau cu cadente de mii de piese pe ora, in schimb consuma doar ceva papica (pe care si-o poate cultiva natural in gradina lui), se auto intretine, in general se strica destul de rar, are o durata de viata activa de vreo 45 de ani si-si poate “produce” propriul inlocuitor.

In plus mai are trei avantaje majore:

– se gaseste in abundenta (iata si efectul “pozitiv” al presiunii demografice) si, cu putina formare, prin apropierea fabricii;

–  va deveni ieftin in conditii de presiune concurentiala (bad news);

– e flexibil, putand invata taskuri noi si extrem de variate si putand fi mutat cu usurinta dintr-un loc intr-altul fara prea multe “investitii”;

Bineinteles ca nu vorbim aici de o viziune luddita, echipamentele automatizate ramanand esentiale in realizarea anumitor sarcini, insa nu cred ca putem exclude o crestere a ponderii lucrului manual in viitor. O perspectiva asupra acestei spete, mult mai in detaliu si mai bine prezentata, o gasiti aici.

Din acelasi punct de vedere, al costului energetic total,  eficienta automobilului electric ar trebui sa ia in calcul poluarea cauzata de productia energiei electrice necesara pentru alimentare sau cea legata de constructia retelei de incarcare a bateriilor si de reciclarea acestora din urma.

3. Satul global redevine local

Delocalizarile transfrontaliere ce urmaresc outsourcingul productiei de subansamble in tarile unde costul mainii de lucru este redus, platformele de productie globale bazate pe economii de scara si export de produse finite peste mari si tari, toate modelele de purchasing/logistice bazate pe transportul materiilor prime, pieselor, produselor finite si chiar a alimentelor (adios papaya proaspat sau licii chinezesti) pe distante de mii de km, toate acestea trebuie regandite in contextul in care costul transporturilor risca sa devina prohibitiv.

Comunitatea nu se va mai putea baza pe o retea centralizata care sa puna la dispozitie toate bunurile / serviciile ieftin si cu usurinta, in orice locatie geografica, si ca atare va trebui sa preia productia unei parti din acestea.  Micul fermier local, piata sau autoproductia de alimente in gradina vor castiga in fata unui supermarket care va avea dificultati in a oferi produse proaspete si variate la preturi competitive. Poate ca micii artizani, croitori, mecanici, reparatori si providerii de servicii vor fi din nou pretuiti, atunci cand pretul noilor masini sau ale televizoarelor cu plasma va creste substantial…

4. Comunitate+cooperare  vs individualism+concurenta

Ca o continuare a punctului anterior e de asteptat ca importanta comunitatii sa creasca din nou, iar cei care isi mai aduc aminte cum ne imprumutam ulei, faina si toate cele, pe vremea lui Ceasca sau cum ne bucuram cu putinul disponibil, vor intelege de ce adversitatea uneste si de ce apartenenta la un grup ajuta in astfel de conditii.

In plus, utilizarea comuna a unor bunuri permite o eficientizare a acestora si, ca atare, scaderea costurilor pe cap de utilizator. Un exemplu banal, tot din industria auto, este car-poolingul, adica utilizarea comuna si impartirea costurilor unui vehicul de catre un grup de utilizatori.

5. Simplitate/varietate/redundanta vs complexitate/inalta tehnicitate (low tech vs high tech)

Ca un corolar al primelor doua idei enuntate mai sus: High tech = complex = energy intensive = scump de produs =  mai putin fiabil = scump de intretinut. Si cu asta am zis tot.

Accentul se va pune pe acele tehnologii /produse cu valoare adaugata, care sunt putin consumatoare de energie sau optimizeaza la maxim acest consum, care sunt fiabile si usor de reparat/intretinut. Un fel de tehnologie ruseasca de pe MIR + fiabilitate. Eventual cu accent pe imitarea fenomenelor naturale si micro-solutii.

6. Crize in serie.

Convulsiile de pe esichierul geopolitic, cu disparitia lumii unipolare dominata de imperiul american, inceputa odata cu criza financiara se vor accentua, pe masura ce lupta pentru resursele petroliere va deveni mai acerba.  China cu a sa foame formidabila de resurse, necesare pentru a sustine o economie de 1,2 miliarde de oameni crescand cu o rata de 6%-8% pe an, India cu veleitati simlare, Rusia cu amintirea grandorii trecutului si lipsa de scrupule in a utiliza arma gazului natural, toti acesti jucatori vor incerca sa profite de modificarea raportului de forte la nivel global.

Pentru cei dintre voi care vor sa citeasca o perspectiva interesanta asupra jocurilor geopolitice dintre Rusia si SUA prin intermediul Ucrainei, cu revolutii portocalii si conducte de gaze, recomand acest articol.

Toate aceste perspective mentionate mai sus nu se doresc a fi nici pe departe o lista exhaustiva sau un exercitiu de futurologie, ci mai degraba o incercare de a declina consecintele logice ale unui posibil scenariu ce risca sa impacteze major modul in care traim. Este o lista deschisa de idei, la care va invit sa contribuiti, in speranta in care concluziile pe care le vom putea trage impreuna ne vor ajuta sa ne pregatim mai bine pentru aceasta eventualitate. Pentru ca informatia este un avantaj atunci cand trebuie sa regandesti radical modul in care traiesti.

Despre cateva exemple mai mult sau mai putin practice, in sensul ideilor mai sus enuntate, in voletul al treilea (si ultimul) al seriei.

Tags: , , ,

{ 39 comments to read ... please submit one more! }

  1. Dragos: am citit cu mare atentie si sunt de acord cu toate concluziile DACA excludem un element important: inovatia. Desigur, lipsa de resurse energetice ne va modifica actiunile: mai mult transport in comun, mai multa munca manuala. Cu munca manuala sunt perfect de acord, acum se risipesc destule resurse ce pot insa fi captate si ne putem gandi si un pic lateral, de ex. multi merg la sala sau fac jogging, insa daca ar fi pusi pe niste bicilete conectate la reteaua electrica energia (mancare – om – miscare) s-ar recircula in parte. Limitarea resurselor le va creste pretul iar cand suntem atinsi la buzunar, tindem sa fim inventivi 🙂

  2. Emil: merci c-ai avut rabdarea necesara pentru a-l parcurge 🙂 Si eu contez enorm pe inovatie (si de altfel asta e subiectul celui de-al treilea volet), insa doar pentru a impiedica lucrurile sa nu fie chiar catastrofice. Cu alte cuvinte, asa dupa cum ziceam in articol, cu exceptia unor descoperiri extraordinare (ospatar, hai odata cu fuziunea aia la rece!:-)), cred ca oricat ne-am stradui sa facem mici imbunatatiri prin inovatie este prea tarziu pentru un sistem global supradimensionat in termeni de tehnologie productiva, aflat sub presiunea demografica de care vorbeam si mai ales daca se adeveresc previziunile conform carora in 3-4 ani ne vom confrunta cu un oil shortage.
    E prea putin timp, pentru a vira la 90 grade fara sa suferim o corectie severa a modului de viata. Doar daca, punandu-mi tichiuta de staniol, ma gandesc ca aceasta criza financiara e cumva sortita sa se agraveze in scurt timp si, cine stie, sa degenereze spre alte stari conflictuale cu rol de supapa si “drop ballast” 🙂

  3. Ar trebui adaugat un punct: inovatie (masina) vs evolutie (om) 🙂

  4. alex: corect, omul de acum este cu 20 de centimetri mai inalt, cu 20 de kile in plus fata de omul de acum 100 de ani si cu o speranta de viata cu vreo 20 de ani mai mare.

  5. alex: doar dupa ce scurtez post-ul cu vreo 40%. ca sa-i fac loc noului subiect 🙂 si-asa a iesit prea lung, si inca dupa ce-am taiat vreo 30% din varianta originala de pe blogul meu…
    dar ca s-o tin pe-aceeasi struna, inovatia insa trebuie sa fie tintita spre eficientizare (fie cresterea rezultatelor cu acelasi consum energetic, fie scaderea consumului sau, si mai bine, cresterea rezultatelor cu scaderea consumului energetic) si mai putin spre confort 🙂

  6. Offtopic si nu prea, un dialog dintr-un film (The Fifth Element)- mie mi se pare ceva absolut genial:

    Priest Vito Cornelius: I try to serve life. And you seem to want to destroy it.
    Zorg: Oh, Father. You’re so wrong. Let me explain.
    [Puts and empty water glass on his desk]
    Zorg: Life, which you so nobly serve, comes from destruction, disorder and chaos. Now take this empty glass. Here it is: peaceful, serene, boring. But if it is destroyed
    [Pushes the glass off the table. It shatter on the floor, and several small machines come out to clean it up]
    Zorg: Look at all these little things! So busy now! Notice how each one is useful. A lovely ballet ensues, so full of form and color. Now, think about all those people that created them. Technicians, engineers, hundreds of people, who will be able to feed their children tonight, so those children can grow up big and strong and have little teeny children of their own, and so on and so forth. Thus, adding to the great chain of life. You see, father, by causing a little destruction, I am in fact encouraging life. In reality, you and I are in the same business.

    [5 minutes later Zorg drinks a cocktail and gets a cherry stuck down his throat]

    Father Vito Cornelius: Where’s the robot to pat you on the back? Or the engineer? Or the children, maybe? There, you see now, how all your so-called power counts for absolutely nothing now, how your entire empire can come crashing down because of one… little… cherry.

  7. alex: mi-aduc aminte secventa desi nu neaparat dialogul. lelooo-multipass 🙂

  8. @ati ajunsi la “clasici” e bine. E unul dintre dialogurile cele mai misto dintr-un film. Sa nu uitam ca si “father cornelius” foloseste in final “violenta” ca sa nu “moara” raul(palma aplicata in spate). Concluzia o trageti singuri. O alta nisa de “piata” comuna celor doi :-p

  9. Interesant ce zici tu Shadow… Sigur nu esti Shadow ala din film? 🙂

    Shadow: It’s Shadow…
    Zorg: Zorg here.
    Shadow: Am I disturbing you?
    Zorg: Oh no… no, no… I was… just… W-Where are you?
    Shadow: Not far now.
    Zorg: Good… good, good…

  10. @alex

    binenteles ca EU sunt ALA :-). Numai un al 5-lea element frumos precum “lelooo” poate sa ma “impietreasca” :-p. Alex da tu nu cumva esti ala cu “microfonul” intre pauzele “publicitare”? Baietelul fara “chibrite”?

    :-p glumesc

  11. “Negative, I am a meat popsicle” 🙂

  12. si uite-asa un articol care se dorea serios se transforma intr-o manifestare a fan clubului “5th element”. zuuuupeeer greeeen 🙂

  13. @Dragos

    iertare. Nu vroiam asta. dar chiar mi-a placut filmul :-). Si asa ma ia pe mine “apa”. Articolul tau trebuie sa-l pritocesc mai bine. Te gasesc nitel cam prea “panicat” de viitor :-). Poate ca eu gresesc. Dar de cand e lumea si pamantul resursele au fost si au ramas arma si obiectiv in razboi :-). cand nu or sa mai fie resursele cu care ne-am obisnuit azi vom inventa altele care sa ne intereseze.

    PS. acum pe bine si pe vremea “transportului cu panze” costul “spice”-urilor nu a devenit asa de “prohibitiv” :-). Si iar recidivez si ma refer la un subiect tabu de data asta al lui Frank Herbert :-).

  14. Uite l-am descoperit si pe “baiatul fara chibrituri”. Suntem in formatie completa 🙂

  15. @alex

    si o propunem pe Cora sau pe bbbb pe post de Diva? Si Emil e presedintele in exercitiu :-). Imi e groaza ce o sa ii povesteasca la telefon mama “rolului principal” :p

  16. Shadow: mon ami ai inteles gresit, sunt un consumator avid de SFuri. Herbert e printre primii de pe lista mea (alaturi de Simmons, Hamilton, Zelazny, Brin si altii) iar Dune mi-a marcat tineretea. Cat despre panica, n-am ajuns inca acolo insa n-as putea spune ca nu sunt ingrijorat. ai dreptate cu descoperirea de noi resurse, doar ca acum suntem in acelasi timp multi, dependenti de petrol si capabili de a face mult rau pentru a-l obtine.

    alex: fara chibrituri doar pt ca vorbim de petrol. altminteri… 🙂

  17. @Dragos

    Ma bucur, trebuie sa bem pt asta :-).

    Si eu sunt “consumator” avid si as adauga in “nemernicia mea” ca ador si genul fantasy :-). Nimic nu e mai placut in tren in cele doua ore pe care acum nu le mai pierd decat sa citesc ceea ce nu aveam in copilarie :-).

    PS: Zelazny : ciclul ambrei superb. Asa dauga si doi francezi Bordage si Gérard Klein care imi plac. Povestile care le spun in fiecare seara celor doi baieti ai mei incep ca in Ispirescu sau Fratii Grim si se transforma spre final in ceva SF :-). Se cruceste doamna mea cand ne asculta :-p.

  18. @Dragos: hai sa iti dau un autor (nu de SF) care mie mi se pare interesant si in anumite locuri are chiar legatura cu subiectul pe care il atingi tu aici: Mihai Draganescu (a fost presedintele Academiei Romane imediat dupa 1989).

    Cu un mic exemplu:

    http://www.racai.ro/~dragam/FundamenteleNaturale.pdf

  19. Shadow: “Ambre” e intr-adevar superba, ca si “Lord al Luminii” si partial “Lord Dragon”. din Klein mi-a placut Seniorii Razboiului (ehei eram prin liceu…) iar din Bordage n-am citit nimic pana acum. am citit si Werber care pana la un punct a fost interesant dar parca prea multe iteratii ale acelorasi idei obosesc… recomand si Ciclul Abatiei al lui Dan Dobos, daca vrei ceva romanesc bun.

  20. alex: merci de link! pare interesant la o prima citire desi cred ca fundamentele teoretice de la baza depasesc cu mult nivelul meu de fizica/matematica/cosmologie. o sa incerc sa vad daca pot sa prind din zbor ceva, asa mai “lautareste” 🙂

  21. Dragos: si crezi ca eu sunt vreun Stephen Hawking? 🙂

    Apropo pe Discovery Channel (UK) a inceput seria noua de la Universul lui Stephen Hawking…

  22. Asteptand in Ghermana de Danut Ungureanu e tot ceva foarte bun romanesc 🙂

    Pierre Bordage cred ca este cel mai prolific scriitor de SF francez. Cartea sa de referinta este “Razboinicii linistii”(traducerea mea de balta deh la “Les Guerriers du silence”).
    Si i-am uitat din pacate pe AE Van Vogt, sau pe Norman Spinrad :-). Trebuie sa stam la un pahar ca sa “palavragim” de lumi “utopice”.
    Gata nu va mai bat capul cu imaginarul meu. Si imi cer si scuze in fata celorlalti intelectuali de slabiciunea mea :-).

  23. alex: de ce nu? 🙂
    shadow: Van Vogt si Spinrad (apropo de scenariul pe care il descriu ai citit “Le printemps Russe” al lui Spinrad) ma trimit la anii de facultate in care alergam dupa fiecare aparitie din Nemira, pe la tarabele din Pta Romana…si daca tot vorbim de cum va arata viitorul ar trebui sa punem pe tapet si psihoistoria lui Asimov. dar pentru asta mai bine deschidem un thread separat, dedicat SFului 🙂

  24. @Dragos

    Idem. Si eu tot pe acolo alergam la tarabe dupa cartile din nemira. Punem si psihoistoria lui asimov in discutie ba chiar si fundatia.

    Eu de data asta Catarul, nu Robotul.

  25. Daca stiam ce iese, nici nu mai pomeneam de Fifth Element… 🙂

  26. 🙂 …. daca stiam ce iese, va spuneam un mic secret.

  27. @alex

    ce mai vrei ca mi-am cerut scuze de doua ori deja. Asa se intampla cand bagi in seama “aiuriti” ca mine na. Sa-ti fie invatatura de minte :p.

  28. @Emil

    asa fierbe-ne si tu.

  29. Aaahhh… scuzati, am gresit usa.
    Ii cautam pe baietii aia cu energia, cu petrolul si celelalte.
    Nu, nu va deranjati, continuati, va rog, trag eu usa dupa mine 🙂

  30. alex&shadow: vedeti ce-mi faceti? vine CD, un musteriu serios, si voi mi-l speriati! of, of, of pai cum sa mai scriu eu astfel de articole cand imi stricati toata credibilitatea… 🙂

  31. @Dragos: las’ ca se intoarce. Nu stii ce zice in Luceafarul:

    “Ei Catalin, acu-i acu
    Ca sa-ti încerci norocul.” 🙂

    Revenind acum la tonul mai serios al articolului, intr-adevar (cum zicea Emil) de undeva lipseste inovatia. Insa mie nu imi este clar ce inovatie lipseste: inovatia absoluta sau inovatia manifesta. Explicatie: probabil undeva in laboratoare (NASA etc) exista deja tehnologii sofisticate prin care se poate genera energie din surse alternative cum noi “muritorii de rand” nici nu banuim. Daca ne uitam un pic in urma, crizele au adus in productia de masa multe inovatii care erau restrictionate la utilizarea in domeniul militar.

    Uite un exemplu:

    http://www.evz.ro/detalii/stiri/masina-frunza-care-consuma-dioxid-de-carbon-si-elimina-oxigen-894561.html

    Si intr-adevar cum zici tu, poate ar fi timpul sa “reducem viteza” cu care ne manifestam. Si atunci resursele noastre ar fi mult mai bine gestionate.

    PS: un exemplu “profan” dintr-un joc cu care ma mai amuz eu din cand in cand- dar care se potriveste cred si in viata reala. Cel mai mare consumator de resurse si cel mai ineficient utilizator de energie este domeniul militar. De ce? Pentru ca razboiul inseamna doar distrugere (plus toate explicatiile tale legate de eficienta energetica- ca doar razboiul se face acum cu masini si mai putin cu oameni). Asa ca…PEACE MAN si totul va fi mai bine 🙂

    Si inca o “profetie” (daca imi este permis) pe baza a ce am spus mai sus: o eventuala criza energetica nu va duce la intensificarea conflictelor ci la reducerea lor. Razboiul este un mod de “canalizare” si “distrugere” a excesului de “energie”…

  32. alex: repet ce i-am zis si lui Emil… contez foarte mult pe inovatie insa, in contextul in care noi suntem dependenti de combustibili fosili, cresterea demografica este vertiginoasa, iar shortage-ul va incepe sa devina manifest in 3-4 ani, crezi ca avem vreo sansa sa inovam frenetic astfel incat sa nu se schimbe radical modul in care traim? eu unul sunt mai pesimist si, fara ca sa vad un doomsday scenario, sunt de-acord cu o variatie a acelui “Long Descent” de care vorbeste John Michael Greer.

    ai dreptate ca sistemul militar e cel mai mare consumator de combustibil fosil insa, cu exceptia acelei solutii miraculoase care sa ne scoata din criza energetica, cum crezi ca vor reactiona guvernele si politicienii atunci cand se va pune problema asigurarii cu resurse energetice pentru poporul/votantii lor? crezi ca-si vor da mainile si vor canta “we are the world” cu celelate popoare sau vor incerca sa “secure the ressources at all costs” ? eu mi-as dori sa gandeasca in termeni de eficienta energetica totala, dar cred ca ar fi mai degraba in linia discutiilor de SF, pe care le-am starnit 🙂

  33. Sistemul militar e cel mai mare consumator de energie, nu numai de combustibili fosili. Si in afara de asta este cel mai mare “distrugator” de energie (distruge cladiri, sosele, poduri- care au necesitat eforturi pentru a fi construite, omoara oameni care sunt- printre altele- surse 100% regenerabile de energie).

  34. Cei ce spera in tehnologii inovatoare cu potential de a schimba total situatia actuala ar trebui sa arunce un ochi aici :
    http://spectrum.ieee.org/robotics/robotics-software/singular-simplicity/1

    Epoca de aur a omenirii in materie de progres tehnologic s-a incheiat de mult . Personal vad “peak technology” in anul 1969 , dupa aceea in afara de cateva contributii minore nu a existat decat rafinarea tehnologiilor existente si aplicarea lor in cadrul societatii , la scara din ce in ce mai larga .Pana si in electronica ne-am lovit cu capul de tavan in ceea ce priveste frecventa procesoarelor si ne apropiem vertiginos de cea a integrarii .
    Pana una alta avem cum sa economisim energie , inca nu am vazut termoizolatii de 50cm si geamuri duble de termopan . Cat despre masini , incetul cu incetul , in zeci de ani ,numai cei bogati isi vor permite sa le foloseasca .

  35. A: foarte de-acord cu tine, intre Andre Malraux si Ray Kurzweil cred ca primul avea mai multa dreptate, pentru simplul motiv ca o (re)evolutie tehnologica fara elevare spirituala e ca si cum ai da un tanc pe mana unor copii de 6 ani, crescuti cu desene animate pe Jetix. pana la urma vor invata sa foloseasca tancul, dar nu la ce trebuie.

    eu imi pun speranta in micile inovatii, ideile simple, low tech/low energy, acele multiplicatoare de randament si diminuatoare de impact (energetic, ecologic, etc).

  36. alex: sper sa aiba dreptate. dupa cum am mai spus, ma ingrijoreaza insa faptul ca mai avem destul de putin timp ca sa strunim petrolierul fara sa pierdem ceva vopsea, eventual fara sa dam gaura si luam apa la bord de la impactul cu aisbergul. in rest, nu cred ca ne vom scufunda.

    si btw: http://www.bloomberg.com/apps/news?pid=20601109&sid=a28NMApkl.RQ&pos=10

  37. misto articol…!

{ 0 Pingbacks/Trackbacks }

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *