Recesiunea din 2009 nu este prima din Romania. Crizele economice tind sa se repete din 10 in 10 ani. Sfarsitul anilor ’80 a dus la falimentul sistemului comunist. Anii ’90 au fost de ajustare iar la sfarsitul acelei perioade, desi tehnic in recesiune, Romania a reusit transformarea economiei intr-una de piata. Au urmat 10 ani de crestere economica neintrerupta iar acum o ducem de 2 ori mai bine decat in urma cu 10 ani. Ca dovada, de 1 Mai 2009, protestatarii de la cai ferate, invatamant, etc, s-au lasat de manifestatii si s-au apucat de gratare.
In 1989, impozitele (teoretic) erau de 100% din PIB; in acelasi timp, toti erau angajati la stat iar statul se ocupa de fiecare dintre noi de la nivelul de soim al patriei, la invatamant superior, la repartitie, la casa, la pensie. Acel sistem a dat faliment.
Am pus in loc, cu greutate, o economie de piata. Servicii si industrii au trecut in domeniul privat, iar taxele reprezinta acum doar 30% din PIB.
Insa, cu exceptia acestor servicii si industrii (inclusiv multe servicii noi, precum telefonia mobila) aparatul de stat a ramas cam acelasi. Sistemul de invatamant a ramas inert si slab, spitalele raman o problema, iar infrastrucura este tot la pamant. Asistatii din agricultura au ramas asistati, cu exceptia celor care si-au cautat norocul in alte parti, inclusiv in strainatate. Saracia, problemele de integrare a comunitatilor cu probleme au ramas.
Desi au avut loc privatizari si reforme economice, desi economia s-a deschis capitalului strain, totusi majoritatea a ramas dependenta de stat. La aparatul administrativ si la asistatii din agricultura trebuie sa adaugam si angajatii la firme mari precum CFR, Romgaz, Hidroelectrica, s.a.m.d. Reformele la aceste firme nu au dat rezultate, raman 100% de stat, ineficiente, cu conduceri numite politic. Functionarii de stat, care nu dau socoteala decat patronilor lor politici (si nu, asa cum ar trebui, contribuabililor) sunt atat de sufocanti incat controleaza pana si Fondul Proprietatea.
Cu toate progresele facute, economia si societatea romaneasca a ramas una profund clientelara. Personalul din invatamant, sanatate, justitie, etc se opune oricarei incercari de reforma, iar asistatatii par foarte multumiti in incremenirea lor, mai ales daca sumele primite de la buget cresc an de an.
Asta pe de o parte.
Pe partea cealalta este a doua Romanie: una cu oameni intreprinzatori, carora nu le e teama de munca si nu le e teama de riscuri. O Romanie care prefera sa plateasca servicii de invatamant, de sanatate daca serviciile respective sunt de calitate si este dispusa sa contribuie la propria pensie in loc sa astepte pensia de stat. Este o Romanie care este dispusa sa plateasca 1 euro pentru folosirea a 10 km de autostrada, numai autostrada sa fie. Este o Romanie care doreste o continua schimbare. Insa este o Romanie aflata in minoritate.
Probabil ca la sfarsitul lui 2010 recesiunea va trece. Insa Romania va avea un grad de indatorare cu 20% din PIB mai mare. Iar acesti bani nu se vor duce in servicii mai bune de invatamant, de sanatate sau in infrastructura. Acesti bani se vor pierde pe acest sistem clientelar majoritar. Iar aceasta datorie mai mare va trebui platita. Evident, de catre a doua Romanie, prin taxe mai mari in schimbul carora va primi servicii la fel de proaste.
Recesiunea va trece, insa societatea risca sa arate exact ca cea de acum.
Au trecut 20 de ani de la caderea comunismului. Insa guvern dupa guvern, presedinte dupa presedinte, parlamentari dupa parlamentari, nu au reusit sa transfere cu adevarat puterea si decizia in mainile cetatenilor. Poate si din cauza ca cetatenii nu o vor si prefera inca un sistem de asistenta sociala si de neimplicare in societate; in acest sens, imaginile de la petrecerea de 1 Mai a PSD (cu oameni care se bateau pentru pomana) sunt graitoare.
Insa un astfel de sistem, de asistenta sociala, ne va aduce cu siguranta probleme mai mari, taxe mai mari, mai putini intreprinzatori, economii si fonduri mai putine pentru cei care decid sa-si plateasca singuri serviciile de invatamant, de sanatate sau de pensii. Iar asta va genera datorii suplimentare care la randul lor, ca intr-o spirala, vor cere taxe mai mari etc. Este un sistem ce ne va duce pe toti la faliment, ca in 1989.
Solutia este, evident, un rol mai mic al statului in economie si in societate. Sa descentralizam deciziile in invatamant si sanatate, chiar in siguranta publica. Statul sa renunte la controlul firmelor ca ar fi mai eficiente in maini private (sau partial private) cu un managament competent. Statul sa renunte din putere si sa lase mai multa libertate cetateanului si familiilor.
De acord sa renunte din putere dar nu din control. Nu trebuie sa permita unora sa foloseasca adaosuri nerusinate la produse de stricta necesitate, in special alimente, pe o piata care nu functioneaza normal (nu se regleaza dupa cerere si oferta). In acelasi timp, statul ar trebui sa se implice in domenii in care nu exista putere financiara privata autohtona pentru investitii, ori ajutand cu finantari firme 100% autohtone private ori investind direct. parerea mea.
Emil, pana acum “Romania bugetara” ne-a tras in jos (salarii mari, ineficienta, coruptie etc) insa in criza parerea mea e ca “a doua Romanie” (firmele insolvente si clasa medie indatorata de unde vor proveni cei care vor ) e cea care face onorurile in aceasta directie.
Eu cred ca statul isi va consolida pozitia economica in Romania (ca exemple vezi posibila achizitie a statului de la OMV-Petrom a diviziei petrochimice de la Arpechim, plus posibila implicare a Romgaz in exploatarea rezervelor din Marea Neagra, plus implicarea in crestere a statului in sistemul bancar- CEC/Eximbank samd), si nu numai. PSD/PDL sunt partide etatiste.
Plus de asta, nu uita ca descentralizarea (necesara pt eficientizare) nu inseamna obligatoriu reducerea puterii statului, ci doar mutarea centrului decizional.
@Alex
Uiti de marea companie de medicamente de stat care sta si ea sa “rasara”. Tot ca masura “descentralizatoare”.
Iar “Romania bugetara” nu misca ci ramane aceeasi. Cu acelasi cost. Nimic nu se schimba totul se “conserva”.
@Emil
Acum e putin ipocrit sa acuzam salariatii din educatie, sanatate si justitie ca se opun oricarei reforme. Sti ca nu sunt deloc “pro sindical” dar o reforma nu se face cu “hei rup”, o reforma nu se termina in 4 ani. O reforma trebuie continuata de urmatorii la putere si nicidecum “reinventata roata”.
Dintre acestia cei mai usor de reformat raman cei din justitiei cu un nivel intelectual orientat managerial mai ridicat(mai bine organizati decat ceilalti, cunoscatori de legi, etc).
Cei mai greu de reformat raman cei din educatie. Reforma nu se face cu “smecheria de strategie” de la 3 coceni a lui Miclea(stiu ca aici imi ve-ti sari toti in cap dar pt mine aia nu este STRATEGIE ci cel mult INTENTIE) ci cu pasi mici si tranzitie lunga, orientata spre fiecare materie in parte cu specificul ei, cu control si “formare profesionala” a cadrelor continua. Cu analiza continua a pietii muncii in raport cu materiile. Cu o ierarhizare a scolilor si a centrelor de invatamant anuala, cu termene multianuale, etc. Cu testare a profesorilor cu suport psihologic atat pt ei cat si pt elevi. Este o meserie GREA, care cere EFORT si DARUIRE. Pt asta e nevoie de MOTIVARE si CONVINGERE nu hei rupism si spaima.
E o bulibaseala completa cu “materiile” de studiu, cu manualele, cu numarul de ore pe fiecare materie. Trebuie “rupte” si tratate separat materiile fundamentale de cele tehnice. Aici e nevoie de legislativ COERENT, cu CONTINUITATE nu cu “azi scoatem ora de sport si bagam ora de chimie” sau viceversa.
Una din tampeniile romanesti a fost eliminarea examenelor, asta a creat o crestere a numarului de catedre de “te miri ce” de crestere a numarului de profesori, fara orientare spre piata muncii. Pt pregatirea unor someri perfecti.
Aceasta tampenie colaborata cu cea a bugetarii unitatilor de invatamant pe “numarul de elevi/studenti” a creat si “cererea” de crestere a numarului de angajati in sistem.
Concluzia:
Fara PLANIFICARE cuvant odios si distrus dupa 89, fara PRIORITATI si fara CONTINUITATE orice incercare de reformare a sectorului este sortita esecului din start. Ori pt cele trei constrangeri de mai sus nu sunt nici pe departe de vina salariatii din educatie ci doar clasa politica si ALEGATORUL. Obisnuit sa nu ceara “CONTUL” decat cel mult “emotional” pe “raul cel mai mic” si pe “false probleme” nu pt PROGRAME si pt tinerea de ELE.
Reforma medicala este reforma cea mai costisitoare. E nevoie de investitii in tehnica, in infrastructura(la alt nivel decat celor din educatie) in FORMARE profesionala continua. Necesita CONTROL des pt ca e vorba de vieti omenesti si nu de COMPLEZENTA. Nu poti face reforma a sistemului cu spitale cu cate doi bolnavi in pat, cu conditii insalubre, etc. Este mai usor pretabila personalului mai bine organizat decat cel din educatie. Si controlul la randul sau este mai usor realizabil pt ca exista deja REGULI, REGULAMENTE, etc. Conditia esentiala este ca acestea sa nu se bata cap in cap ci sa se completeze.
In plus trebuie sa tina cont de repartitia DEMOGRAFICA a populatiei. Nu neaparat CENTRALIZATA in orasele mari si atat. Accesul la sanatate trebuie sa fie GARANTAT nu IGNORAT. Asta poate insemna inchidere de spitale si deschiderea de noi spitale mai aproape de zonele populate. Nu “razboaie” televizate si ordine ministeriale hei rupiste.
In Romania nu exista o ASISTENTA SOCIALA. Exista un ajutor de somaj si GATA. Asistenta sociala inseamna si Formare a somerilor. Inseamna suport psihologic, convingere, propunere de posturi pt fiecare nivel in parte. In Romania nu exista ASISTENTA MEDICALA. Decat pe alocuri si eventual cu “materialul clientului”.
E atat de multa treaba in Romania de facut ca aproape obosesti numai cand te gandesti.
donache: de acord
alex: nu sunt asa de sigur, cred ca nu clasa medie va fi cea care va trage in jos. Sa nu uitam ca aceasta criza are la baza cuvantul “subprime”. Da, este normal ca statul isi va consolida pozitia, dar trebuie sa se pregateasca de “exit”. De ex. cum a facut cu Daewoo Craiova, un exemplu pe care il apreciez.
Shadow: lumea rurala este asistata social, chiar daca asta se traduce prin scoli, drumuri, etc subventionate de la bugetul central, nu local.
Ideea de reforma (in invatamant, sanatate) trebuie sa porneasca de la o idee simpla si anume care este clientul, adica sa puna elevul (si obiectivele sale) in centrul atentiei si, respectiv, bolnavul la spital. Acuma, pe mine nu ma intereseaza cum se face lucrul asta caci sunt convins ca sunt mai multe modele (de ex. raportul Miclea nu cred ca vorbeste despre posibilitatea de a educa un elev in cadrul familiei, fara sa mearga la scoala). Ceea ce ma intereseaza pe mine este sa fie urmarite interesele “clientilor”.
Emil, subprime e pe Wall Street, nu la Romanica
Ca element distractiv legat de unde se poate ajunge cu centralizarea/rolul statului, in R Moldova statul a amendat Rompetrol pentru ca a avut o rentabilitate/profitabilitate prea mare (13% fata de maxim 10% aprobat de stat la activitatile de import produse petroliere)
@Emil
Nu am nimic impotriva “centrarii” pe client. In plus orice societate comerciala se centreaza pe clienti. Si nimic impotriva urmaririi intereselor clientilor. Apropo cred ca si un organism de “protectie a clientului” se poate amesteca. Doar ca e foarte “simplist”. E foarte frumos pe hartie dar ce te faci in “praftica”? Avem 2 clienti in acelasi pat la nivel de spital. Ce fac? Cum ii “protejez” eu cadru medical? Ii culc cu randul? Fac greva? Nu ii primesc eventual cand depasesc numarul de paturi? La fel se pune problema in educatie. Am 40 de elevi in clasa, nu curge apa la buda si nu am caldura in clasa. Manualele sunt distruse. Ce fac eu cadru didactic? Fac ore cu ei cu “randul”? Nu ii primesc decat pe primii 20? Fac greva? Tai lemne? Ii chem la mine acasa unde merge buda? Trag la xerox pe banii mei manualele?
Nu aici se impune reforma. Aici la acest nivel avem doar efectele. Si din pacate “acuzele” de INERTIE la reforma. Ori dupa parerea mea este aiurea.
Iar lumea rurala asistata un unele cazuri (comunitati mici si foarte mici, zone defavorizate cu somaj mare, etc) ar trebui subventionate local si in caz de depasire si central. Ca nu ii lasi sa moara.
Problema insa este ca odata subventionarea “bugetata” local centralul pierde parghiile “spagilor” si comisioanelor pt astfel de lucrari. Exemplul cel mai bun fiind cel de anul trecut cu primarul care cu intreg statul si-a reconstruit podul luat de ape din fonduri proprii. Pod de care erau foarte mandri. Daca “centralul” nu a putut ca timp de mai mult de un an sa construiasca acel pod care rupea localitatea in doua acelasi central a fost extrem de “eficient” si rapid la a da in judecata pe primar si consilieri pt constructie ilegala?
Ar fi interesant daca am stii cat reprezinta procentual din totalul populatiei fiecare dintre “cele doua Romanii”. Oare pot fi gasite astfel de date?
Din ochi, inclin sa cred ca cei care produc mai mult decat consuma sunt cam 4 milioane. Restul de 16 traiesc de pe urma acestora.
Nu ma pricep la sociologie, dar chiar nu stiu care ar fi solutia pe termen lung? Ce poti faci impotriva inertiei a 16 milioane de intretinuti? Asa, economic sau chiar politic, sunt multi care pot enunta principiile binecunoscute ale societatii occidentale, dar cum sa le implementezi pe acestea in practica impotriva acestei majoritati? Ma gandesc de multe ori la asta, si sincer mi se pare extrem de descurajanta situatia. Mai curand cred ca o parte dintre cei 4 milioane vor emigra catre societati mai putin impovaratoare, restul fie se vor rata, fie se vor adapta si vor deveni vatafi locali. Sigur, in timp se vor ridica altii. Insa nu sunt deloc convins ca schimbarea structurii si a modului de functionare a societatii romanesti este posibil. Mai curand este o dorinta, o speranta, la care nu vom renunta in ciuda argumentelor contrare zdrobitoare, decat fie atunci cand vom pleca, fie atunci cand ne vom adapta.
Autocorrect: parca suntem 22 milioane cu totul, deci probabil cam 4 milioane vs 18 milioane. Minunat.
Shadow: problema nu este sa-i lasi sa moara, nimeni nu vrea asta. Statul trebuie sa garanteze un minim de asistenta sociala. Insa problema pe care o vad eu este ca lenea e prea mare si ca inca ne place sa ne milogim, sa ne inghesuim la pomeni, sa cersim, sa tipam mai tare ca sa luam noi primii de la stat. In acelasi timp e posibil ca lenea asta sa vina din lipsa de educatie si / sau din lipsa de perspective.
Joness: sunt si multi copii, studenti, insa cred intr-adevar ca raportul este de 1 la 3. Probabil ca vor mai trece inca 20 de ani ca sa ajungem la 2 la 2. Ce putem sa facem intre timp? Sa dam din coate, sa dam exemplu. Si sa mergem la vot.
@donache, @emil: sa nu confundam controlul cu reglementarea. Cred ca putem nuanta putin. Reglementare cred ca inseamna un set de reguli dupa care trebuie sa joace toti jucatorii dintr-o piata. Prin control inteleg mai mult de-atat, inteleg favorizarea unora, participarea la joc, coruperea pietei prin modificarea constanta a regulilor in vederea favorizarii unui jucator, etc.
@emil: eu n-as paria ca lumea rurala e asistata.
As vrea sa am (sau sa stiu unde pot gasi) informatii si cifre care sa dovedeasca, insa eu cred ca o comunitate de agricultori de subzistenta (majoritatea satenilor romani) este cel putin “self-sufficient”. Adica, daca o izolezi complet de lumea exterioara, nu va muri, ba chiar se va extinde, incet-incet.
Eu cred ca fluxul banilor este din teritoriu inspre centru. Per total, darile la stat sunt mai mari decat bugetele venite de la centru spre judete.
Adica poporul produce bani, si guvernantii ii distrug (distrus = cheltuieli care nu se intorc la popor, de exemplu sporirea averilor demnitarilor).
E foarte posibil sa spun prostii, caz in care rog sa fiu contrazis cu cifre.
@Emil
Toti din sectorul bugetar fie el romanesc sau occidental stiu o treaba simpla. Pe ca ai pus mana e “bun luat”. Respectiv daca pui mana cat mai devreme eventual (printre primii) pe o crestere de salarii aia e “bun luata”. Mai departe “perspective” nu exista in meseria asta “romaneasca”(educatie) iar “lipsa de educatie” se traduce in cazul asta prin pragmatism(acel bun luat). Nu e “lene” cat e mai degraba “lehamite”. Profesorii au o suma modica (de tot rasul) pt autoformare (carti, etc). Programe de formare mai cu “perdea” asa ca sa consumam bugete la minister si la inspectorate. Ca in rest… praful de pe toba.
Videoclipuri Onlinenu sunt asa de sigur, cred ca nu clasa medie va fi cea care va trage in jos. Sa nu uitam ca aceasta criza are la baza cuvantul “subprime”. Da, este normal ca statul isi va consolida pozitia, dar trebuie sa se pregateasca de “exit”. De ex. cum a facut cu Daewoo Craiova, un exemplu pe care il apreciez.