In categoria “educatie” a acestui blog pot fi gasite comentarii pe seama raportului Miclea precum si alte insemnari si propuneri de reformare a sistemului de invatamant. Andrei Parvan a fost la prezentarea de azi de la Cotroceni si vine cu amanunte suplimentare si extrem de utile (sublinierile imi apartin).
1. Raportul este o prima etapa. O constatare, un soi de sensibilizare pentru realizarea unui pact social. Ulterior acestuia, se trece la strategii, metodologii, planuri de actiuni, obiective, indicatori…
2. Desi este doar o diagnoza, inserarea de solutii indica tocmai dorinta de a face pasi inainte.
3. Explicitarea detaliilor este nepotrivita… Autorii au preferat un realizarea unui ansamblu structural si functional, nu carpirea unor chestiuni punctuale. Ele vor urma!Ce-a mai zis dl. Presedinte si nu se regaseste in comunicat si nici prin relatarile presei:
1. Dezbaterea publica va trebui sa aiba un termen. Altfel se pierde timp pretios, entuziasm, energii…
2. Apoi sa se treaca la treaba, altfel ne afundam si mai rau!
3. Bani exista! Cei 6% din PIB, garantati, ar trebui sa isi arate efectele, cat de curand. Daca ne apucam de treaba!
4. Educatia trebuie sa devin un fapt practic! Obiectivul politic al proiectului de reforma este corelarea cu “familia europeana”, in spiritul cresterii capacitatii individului de a-si rezolva propriile probleme din viata cotidiana.
5. Daca este ceva ce trebuie facut cu prioritate atunci aceasta este formarea functionarilor publici, despre care se vorbeste foarte putin. (Si care, in parerea mea este un subiect si un obiectiv de prima mana!)
in plus de la dezbatere:
-raportul a fost “pus la pastrare” chiar de catre ministrul Educatiei, Cristian Adomnitei, care a spus ca datele prezentate sunt luate dintr-un mai vechi document aflat in posesia Ministerului Educatiei;
- Adomnitei i-a lasat lui Basescu un dosar cu proiectele de legi privind educatia, cele care vor ajunge in toamna la Parlament;
- La cateva ore dupa, principalul subiect al zilei este pentru Adomnitei tabara de la Navodari
de cand se intampla niste lucruri, temele lansate de Basescu, au fost intai criticate, apoi relativ ignorate, si apoi redescoperite si luate in discutie, fara paternitate…
nu este rau, si nici nu conteaza cine lanseaza acest teme…din pacate partidele politice, sindicatele, Guvernul, nu pun in discutie lucrui importante, precum reforma educatiei….tot ce am citit acolo, ma framanta de mai multi ani, de cand copii mei, au trecut din a 5-a in ciclul secundar, apoil emotiile capacitatii, si apoi bacalaureatul…
vreau ca din sistemul educational copii da iasa dupa 10 ani, cu niste competente si o anumita capacitate de se descurca in viata…(ironie, pentru cei care stiu, inca de acum cativa ani, standardele educationale sunt croite dupa competente, dar nimanui nu-i pasa)….
dupa 12 clase, sa se descurce bine, si sa stie o meserie (dupa cum cere piata muncii, unde este corelarea?)
vreau ca educatorii, mai ales profesoriid e gimnaziu si de liceu sa se simta obligati fata de parinti, si scoala/administrati locala sa implice parintii, nu in da din cap, la aprobarea aberatiilor lor, ci la preluarea unor solutii pozitive…
si mai vreau sa nu mai aud de idiotenia aceea, ca oamenii se comporta ca niste idioti daca sunt prost platiti, si se comporta ca niste indivizi inteligenti si competenti, daca sunt bine platiti…
un profesor prost este profesor prost, indiferent daca este bine platit sa nu….
eu nu ma pot preface ca sunt un ticalos acolo unde lucrez, chiar daca simt ca am nevoie de mai multi bani….
un astfel de individ are tulburari de personalitate…
si in fine, profesorii care nu sunt sanatosi la cap, nu au ce cauta in educatie, nu mai vorbesc de cei alcoolici…..scoala nu este sanatoriu…sa mearga la tratament….daca au probleme….
scoala sa nu fie o adunatura de oameni buni si rai, ca si societatea….acolo sunt educati copii, nu se vand carnati….
Eugenia: ai fost acolo? iti amintesti de “imbracam haina scolii”? si asta spusa unor dascali, oameni care o poarta deja de zeci de ani… faza buna de TUPEU sau TAMPEU a la CATAVENCU! spune-mi, te rog, ca nu era ministrul ci un comedian ieftin si expirat care ii tinea locul…
Teekaz: stii cum va arata “pactul pentru educatie”? nici eu… dar daca sa stii ca nu ar trebui sa se departeze de ceea ce ai scris tu mai sus. poate doar sa i se mai adauge cate unele.
teekaz, as vrea sa aduc o corectie: pe fond ai dreptate, un profesor este bun sau prost indiferent daca este bine platit sau nu.
Dar tu iei in consideratie oamenii care fac meseria asta din vocatie. Realitatea cunoaste alte fete. Intre a ramine in sistem si a oferi familiei mai mult ar fi un ticalos, oricit de bun profesor ar fi, sa aleaga prima varianta. Astfel nu un profesor devine prost pentru ca e prost platit, ci pentru ca paraseste sistemul iar locul lui este luat de un altul de o calitate mai slaba, care accepta sa fie prost platit pentru ca stie ca mai mult nu ar reusi sa obtina in alta parte.
A trecut si episodul educatie-Basescu-Cotroceni. Ce urmeaza?
Urmeaza ceva bun daca legile ce se vor da vor tine cont de toate cate s-au spus si se spun. Din pacate, exista riscul ca interese de tot felul sa le anihileze substanta de progres. Sindicatele vor ca profesorii sa ramana salariati pe viata, indiferent de performanta la catedra si salariile sa fie negociate de sindicate, sa nu fie rezultatul unei negocieri intre angajat si angajator. In general, codul muncii sa nu se aplice in educatie, sa functioneze legi speciale, precum Statutul Cadrelor didactice. In principiu n-ar fi un lucru rau, daca la adapostul acestor legi speciale profesorii n-ar profita sa munceasca cat mai putin, pe bani cat mai multi, fara a se tine cont de rezultatele muncii lor. Politicienii vor ca primarii, colorati politic, sa numeasca managerii scolilor, colorati si ei. Raportul Miclea doreste ca Ministerul, (secretarul de stat) sa numeasca rectorii. Ministerul vrea ca Inspectoratele sa se numeasca Directii judetene de invatamant, dar sa fie tot in subordinea ministerului, adica descentralizare dupa principiul: aceeasi Marie….
Trebuie sa plecam de la ideea ca interesele sindicatelor nu coincid cu ale profesorilor (care si-ar putea crea propriile asociatii profesionale), interesele profesorilor nu coincid neaparat cu interesele elevilor, etc. Statul este cel care trebuie sa apere, in ultima instanta, viitorul educatiei si al platitorilor de taxe si impozite.
Ar fi util daca Hotnews, ar profita de audienta pe care o are si ar urmari procesul, (secret acum), al elaborarii acestor legi, inainte de a iesi proaste sau foarte proaste. Altfel, peste 10 ani, un alt raport, poate tot al d-lui Miclea, ca e tanar, va semnala aceleasi lucruri.
E vorba de 10-15 chestiuni nodale, de felul celor de mai sus, care daca se rezolva prost, prost va merge educatia in continuare
Sunt profesoara ( 22 de ani vechime ) si am dat sistemului de invatamant doi copii isteti si harnici
( actualmente un student la STAT -buget si un elev clasa a 12-a) dar care sistem le-a creat si le creaza dureri, frustrari, nemultumiri nu neaparat prin programele incarcate sau examenele stufoase ci prin prestatia/atitudinea/vocabularul profesorilor.
La mine in scoala (Bucuresti) elevul reprezinta pentru majoritatea colegilor mei
un imbecil, un neispravit, o lichea etc
Din pacate, este vorba despre mentalitatea profesorului care nu stiu daca se va schimba candva
In nici un caz. Statul este cel mai prost administrator si de aceea influenta lui trebuie limitata. Uitati-va la inspectorii scolari, a cazut vreun cap la Ilfov? Sunt chiar curios. Si apoi e incredibil de mare numarul de contestatii admise in Bucuresti. Cum se poate justifica statistic diferentele mari fata de medie a altor judete?
Daca tot vrem sa avem un examen unic de ce sa nu facem un singur examen in stilul SAT Resoning Test? Daca nu se poate garanta ca elevii vor da BAC in aceleasi conditii ( de examinare si corectare) ar trebui ca media de BAC sa nu mai conteze la admiterea in universitati. Sa se puna accent pe interviuri pe examene specializate. Ar trebui pus accent mai mult pe institutii private ( exista gradinite si universitati private – pe cand in fiintarea de scoli si licee?).
Statul reglementeaza, creeaza cadrul legislativ necesar. Sunt de acord cu faptul ca statul ar trebui doar sa reglementeze o piata a furnizorilor de servicii educationale, functionala, nedistorsionata de situatia ca finantarea de la stat, din taxe si impozite, este data doar furnizorilor de educatie de stat.
Am si spus ca raportul Miclea pacatuieste prin ceeace nu spune: rolul inv. privat in viitor, salarizarea diferentiata, etc.
Dar statul ramane autoritate de reglementare. La limita, s-ar putea elimina statul ca intermediar intre furnizori de servicii educationale si beneficiari. Statul micsoreaza taxele si impozitele, iar cetatenii platesc cv. serviciilor direct furnizorilor. In universitar se ajunge incet la formula asta, de fapt toate univ. vor fi de facto private, adica nu mai depind de finantarea de la stat. Univ. sunt proprietarele bazei materiale, vor pune taxe la toti studentii si privatizarea-i gata!
Pastrand proportiile, cum ar fi sa existe un minister al hranei, care sa decida, contra taxe si impozite, ce si cat sa manance fiecare cetatean, gratuit, pe bonuri de masa.
Cu educatia e mai complicat, dar incet, incet, tot acolo se va ajunge, odata cu cresterea nivelului de educatie al parintilor.
Stefan Vlaston: foarte bine punctat.
Catalin Dobre: in principiu sunt de acord cu ceea ce zici. Insa exista un mare insa, si anume ca statul, daca este reformat, poate sa apere viitorul educatiei. Stiu, la ora asta, increderea in ceea ce face statul este minima insa statul este, daca vrei, ca un mare ONG care are printre obiective si invatamantul gratuit (la toate nivelele) si obligatoriu. Pana la urma traim intr-o societate care se bazeaza pe un anumit set de valori, printre care si egalitatea de sanse, solidaritatea sociala, democratie, libertatea economica, etc.
Emil Stoica:
Educatia precara este cauza si efect a saraciei. Doar statul poate sparge acest cerc vicios. Sunt multe programe sociale, dar par a nu-si produce efecte.
O farama de viata:
A venit azi la mine o fosta eleva, acum in varsta de 19 ani, sa-si retraga dosarul, sa-l duca la fara frecventa. A inceput clasa a IX-a acum 4 ani, taica-sau a parasit familia si din lipsa de resurse materiale a trebuit sa intrerupa scoala si sa se angajeze. Acum lucreaza impreuna cu mama intr-un atelier de produse chimice, in niste noxe daunatoare vietii.
Statul, cu programele sale sociale, n-a ajutat-o. Cu 8 clase nu are nici o sansa in viata. Si-a dat seama si incearca sa faca scoala mai departe. Nu stiu daca va reusi.
Problema actuala a sistemului de invatamant sunt oamenii care-l compun:
1. Sistemul actual de invatamant cu programa si metodologia lui reflecta oamenii din sistem. Adica profesorul preda ceea ce el stie, inspectorul sau “expertul” din minister fac programe si metodologii dupa chipul si asemanarea lor si nu ceea ce ar fii necesar pentru a obtine rezultate din partea elevilor
si ajungem la punctul 2:
2. Ce anume vrem de la sistemul de invatamant ?
Spunea cineva mai sus: “sa iasa dupa 10 ani, cu niste competente si o anumita capacitate de se descurca in viata…(ironie, pentru cei care stiu, inca de acum cativa ani, standardele educationale sunt croite dupa competente, dar nimanui nu-i pasa)…. dupa 12 clase, sa se descurce bine, si sa stie o meserie”
Ar trebui definit mult mai clar ce competente vrem dupa 12 clase sau dupa 4 .. insa concret. Ne multumim doar sa producem muncitori si oameni respectuosi fata de lege sau vrem mai mult ? Daca da sa ne gandim ce fonduri avem si cu cine trebuie sa concuram [adica putem obtine niste muncitori competitivi cu cei din celelalte "judete" ale uniunii europene ? considerand fondurile si oamenii pe care ii avem]
Dupa ce definim exact ce vrem trebuie luat fiecare om din sistemul de invatamant si vazut ce intelege el prin aceste competente si cum trebuie sa-si modifice activitatile ca sa ajute – iar cei care nu vor sau nu pot trebuie sa-i lase pe altii .. si asa am ajuns din nou la oamenii din sistemul de invatamant: cei tineri nu au experienta iar cei cu experienta sunt deja “dresati” in alte directii [sa ma scuze cei in cauza insa cuvantul e bine ales .. dupa 20-30 sau si mai ulti ani in scoala romaneasca sunt dresati].
Problema e ca cei care sunt in sistemul de invatamant trebuie sa se reformeze singuri. Asta presupune nu doar voina ci si efort. Personal. Oricate planuri se vor dezbate la TV sau prin ziare sau pe net .. in final reforma invatamantului [mai buna sau mai rea] se face in clasa cu elevul .. si asta implica vointa si efortul profesorului.
Ieri am urmarit la Radio Romania o dezbatere ce mi-a lasat un gust amar. Pornind de la comentariul lui SG, credeti ca am putea incerca structurarea unor concluzii privind oamenii? In speta, identificand nu doar opiniile in dezacord du proiectul de reforma ci si detractoarele acestuia…
1. Cadrul didactic – Incapabil de evolutie, de adaptare si adecvare. Poate cu o buna formare initiala, ulterior un bun tehnician. “Depasit” de situatie, evadand din realitate, incapabil sa invete pentru sine. Pe celalalt, nici vorba!
2. Functionarul administrativ – Ineficient, inutil, pagubos. Pus “pe tusa” de noua arhitectura institutionala, neputincios in a-si gasi locul in peisajul ocupational romanesc.
3. Actualii “manageri” scolari – Prea adesea, rotite ale mecanismelor corupte, foste “tinere sperante” ale catedrei, indezirabili in noua ipostaza.
4. Decidentii – Asumarea esecului ar insemna negarea propriului parcurs de viata, pierderea unei impresionant pachet de privilegii si de facilitati ce le asigurau insasi existenta, alimentand imaginea de sine si prestigiul social.
5. Cercetatorii din stiintele tehnice – Cei mai multi de duzina, indolenti, rutinieri, privati pana acum de resurse si lipsiti de finalitate, de spirit pragmatic. Poate in cea mai dramatica situatie.
6. Pretinsi guru ai stiintelor socio-umane – Baroni ai monopolului intelectual, poate “toba” de cultura sociala si stiintifica, prizonieri ai propriilor himere si inrobiti propriilor complexe. Parte dintre ei, inspaimantator de tineri!
7. Cercetatorii din stiintele naturale – Mai exista asa ceva in Romania?
Costuri sociale de neglijat? Si le asuma cineva? Poti fi prevenite? Cine le suporta si cum?
Andrei:
ai pus degetul pe rana.
Dar, pana la urma, este atat de simplu: nu este vorba decat despre “change management”. Si poate din cauza asta trebuie sa avem, asa cum propuneam initial, un raportor pe progresul reformei, asa cum a fot Olie Rehn pentru aderarea Romaniei la UE.
Rehn, Nicholson… Daca DA, de ce nu?
Imi scrie o fosta colega, de aproape 20 de ani in invatamantul primar!
“[...]te rog sa imi mai scrii si mie una alta, sau ma mai intrebi una alta. tare mi-e teama ca ma voi temebeliza avand doar job-ul meu in invatamant.
zau, andrei, eu nu stiu de ce se supara profesorii ca rade lumea de ei pt ca lumea chiar are de ce sa rada.ma intreb daca mai exista vreo arie profesionala in care sa existe asa delasare si tembelizare ca in invatamant.sunt extrem de putini cei care fac ceva pentru dezvoltarea lor personala si profesionala. o mare parte alearga dupa diplome si cursuri si elevi preminati in scopul promovarii, salariului de merit, gradatiei de merit.si o si mai mare parte …la pamant.
ori eu sunt ciudinson ori…chiar asa stau lucrurile. mie imi este rusine sa spun ca lucrez in invatamant ,as pleca…dar iubirea mea cea mare ramane domeniul educatiei, speranta cea mai mare-ca lucrurile se vor schimba, teama cea mare- daca plec in alt domeniu, se subtiaza randul celor care chiar vor sa faca ceva pt copii si nu pentru promovarea lor.
dar mi-e o asa sila de ceea ce se intampla in invatamantul romanesc, in scolile romanesti. iar in calitate de parinte sunt si mai sictirita. si cel mai tare ma deranjeaza nu faptul ca profesorii nu-si fac datoria ci modul de relationare cu elevul.umilirea, depersonalizarea sau indiferenta sunt comportamentele profesorului roman din prezent fata de elevii sai.
la un moment dat am crezut ca sunt eu nebuna, dar si prietenii mei care au copii se plang de aceleasi aspecte.si copiii lor sunt la scoli mai de soi decat a lui mihai. singurii care nu se plang sunt niste prieteni care au copilul la scoala de stat franceza.ma rog de un an de mihai sa accepte sa se mute acolo.lui insa ii place dolce vita din invatamantul romanesc.
sunt tare necajita: si ca profesor si ca parinte.nu stiu ce sa fac. poate ar trebui sa accept ca ..asta e realitatea: traiesc intr-o societate cu aspiratii mediocre si am un copil cu puteri si aspiratii mediocre.of! [...]“
scuze de agresivitati si pt monopol. doar o vorba mai am.
Pentru amatorii de senzatii tari: pe situl MEdCT (http://www.edu.ro/index.php/articles/8246) sunt puse la vedere fragmente din ceea ce ministrul Adomnitei considera un material “mai amplu” decat Raportul, “Nevoi si prioritati de schimbare educationala in Romania – fundament al dezvoltarii si modernizarii învatamantului preuniversitar”. In fapt, una dintre sursele de baza in elaborarea recentului document al comisiei prezidentiale.