Vineri am deschis o dezbatere pe tema raportului Miclea, dezbatere continuata ieri in urma rezultatelor contradictorii de la BAC.
Am remarcat opinia lui Andrei Parvan care a facut o analiza Pro si Contra, o analiza pe care o consider extrem de pertinenta in vederea consultarilor de joi:
PRO
1. Bun! Foarte bun, curajos chiar! Naucitor, pentru finantisti si pentru cei ce ar putea constitui dispozitivul de sustinere a virtualei schimbari. Nimic nou sub soare, insa.
2. Autorii, de probitate.
3. Pentru prima oara in ultimii 18 ani, o privire de perspectiva, un demers proiectiv, strategic, in ansamblul sau. Poate cel mai bine articulat cu putinta!
4. De recitit solutiile propuse. Si de gandit potentiale metodologii de implementare…
5. Regasesc in el experientele europene de succes si modalitati de evitare a inerentelor greseli la nivel de praxie…
6. Ma regasesc in, il sustin si mi-l asum!
7. Cunosc si cativa profesionisti pregatiti si competenti sa il faca posibil…
CONTRA
1. Cativa dintre aceeasi autori au fost in masura sa previna esecul sistemic, avand (anterior) pozitii cheie in administratie. Sau in constructia reformelor de pana acum!
2. La nivel social, desi nevoile sunt constientizate de catre beneficiari (cetateni, educabili, cadre didactice, factori de decizie), mobilizarea individuala si colectiva e slaba, foarte slaba…
3. Lipsa culturii reformarii! A vizibiitatii proiectului, a posibilitatilor de diseminare si de asumare sociala…
4. Costuri sociale imposibil de estimat in lipsa unei strategii concrete, alta decat raportul.
5. Nu vad oamenii care sunt gata sa isi puna la bataie imagine si credibilitatea pentru asumarea deciziei politice de anvergura privind trecerea la fapte.
6. Lipsa resursei umane agent al schimbarii!!! Functionari harsaiti, nepregatiti, incompetenti, impotenti profesional…
7. Cum motivam schimbarea si cum producem aceasta schimbare in oameni (actori institutionali, cadre didactice, parinti si elevi, sector neguvernamental)? Cum o promovam, incurajam si sustinem?
Problema competentelor… Din nefericire, sunt un picut deficitar pe partea fundamentarilor curriculare si nu imi ingadui luxul de a emite judecati nesigure doar in baza experientei profesionale.
Asa, politic vorbind, nu vad nici in mai tinerii mei colegi universitari capacitatea de a forma, de a educa, de a crea situatii de invatare, de a impregna dimensiune pragmatica actului didactic. Desi sunt deja 10 ani de la implementarea reformei curriculare si vreo 2 decenii de la aparitia ideii de invatamant centrat pe dezvoltarea de competente. Cateva dintre cauze (care, apropo, nu se prea regasesc in Raport):
- lipsa de profesionisti (profesorii de psihologie nu sunt aproape deloc practicieni, cei de informatica foarte rar sunt pedagogi, cei de limbi straine nici una-nici alta, etc);
- formare intiala deficitara (aici am deja un articol scris in franceza, partial suprapus opiniilor prof. Iucu, coautor al Raportului), formare continua zero;
- valorizare si motivare scazuta (profesional, afectiv, pecuniar);
- monitorizare, evaluare si control ineficiente, absente chiar;
- lipsa unei logici structurale (ratiuni, valori, finalitati ale educatiei) necesare, utile si benefice atat proiectatantilor de curriculum, tehnicienilor din sistem (cadre didactice) si clientilor actului educational.Asta asa, sintetizand, foarte pe scurt… Sa vedem ce se va intampla joi la dezbatere
UPDATE 1: politicul isi baga din nou coada
UPDATE 2: discursul presedintelui Basescu
UPDATE 3: dl. Adomnitei vede raportul din perspectiva luptei politice
Din tot raportul ala sunt de acord cu 2 masuri (n-are rost sa comentam realitatatea cu totii stim ca e nasol, mai bine sa ne concentram pe solutii):
1. Concentrarea bugetului de stat in mod egal pentru educatia timpurie. Aici chiar as plusa. Posibilitatea statului de a influenta dezvoltarea copiilor este f mare in primii 10 ani. Atunci hai sa concentram efortul financiar in mod egal pentru primii 10 ani si sa evaluam la sfarsitul ciclului primar capacitatea micutzilor. Pragmatic: am investit in egalitatea sanselor 10 ani, acum hai sa investim in rentabilitate. Dupa ciclcul primar evaluarea devine obligatorie. In functie de rezultate bugetul alocat / elev trebuie sa fie diferit, altfel nu exista nici o motivatie pentru copii/parinti. Concurenta trebuie incurajata, dar si diversitatea. Toti vor acum sa faca o facultate pentru ca scolile profesionale sunt vazute ca niste gropi de gunoi pentru neadaptati. Cresterea calitatii invatamantului trebuie sa fie incurajatata peste tot.
2. Profesorii din romania nu muncesc suficient! Cine nu stia deja acest lucru? Un profesor care dupa ore da mediatatii? Pai asta inseamna ca face concurenta angajatorului sau!!! Ce-ar fi sa ma duc si eu la client 4 ore / zi din partea firmei la care lucrez, dupa care sa fac acelasi lucru inca 4-6 ore pe cont propriu, la acelasi client!? Nu pot pentru ca am semnat un contract care interzice acest lucru, dar daca nu l-as fi semnat sigur eram dat afara la prima incercare de a face asa ceva. Este diferita situatia in cazul profesorilor care dau medidatii? Nu cred.
40 ore / saptamana, un ciclu de studii mai lung si axat mai clar pe rezultate, evaluari anuale de performanta care sa se vada pe statul de plata, interzicerea meditatiilor pentru profesorii care predau in institutii de stat!! Evident salarii mai mari, dar hai sa vorbim de salariu / ora pentru nivele separate de performanta, nu de salariu mediu pe grade luate cu lucrari care in mare parte sunt copiate/traduse.
Alin a deschis o rana foarte dureroasa si nu a facut rau deloc.
Cadrele didactice tinere (alea putine care sunt) intra intr-un sistem in care trag mai mult aspectele birocratice, tehnice de bucatarie… Proiectarea didactica este necesara pentru o buna desfasurare a lectiilor. Insa maniera in care un oamenii trebuie sa se acopere cu toate cele le termina toate energiile. Sistemul de evaluare in acest caz este corupt si naste monstruleti ce se dezvolta vazand cu ochii…
In plus, mare parte dintre cadrele didactice din sistemul preprimar sunt exploatate (sau se exploateaza singure) cu producerea de material didactic, organizarea spatiului, etc. Practic, au de ales intre inertia ce le asigura confort emotional la locul de munca si inovarea “periculoasa”. Odata pentru ca parintii (cel putin la stat), nu au resurse pentru achizita de produse adecvate si pentru ca, “asa cum ne obisnuim”, se reia an de an acelasi curriculum din vremea prescolaritatii noastre.
In privinta meditatiilor situatia e mult mai tragica. Cine e de vina ca parintii isi descarca buzunarele iin cele ale meditatorilor? Sistemul ticalosit si esecul invatamantului de masa? E ideal sa poata fi identificati cei ce se autosaboteaza dar schimba asta atitudinea? Poate doar partial… Elevii vor merge la scoala pentru ca asa trebuie, vor trece examenele (indiferent de modalitate pin care se intampla asta) pentru ca trebuie sa intre la un liceu sa la o facultate si la urma ingroasa randurile somerilor, isi deplang nereusita si se adauga contribuabilului frustrat si inrobit statutului.
Si sa nu uitam ca, totusi, profesorii (chiar si fara meditatii) nu o duc rau deloc, in marea lor majoritate. Potrivit piramidei demografice, media veniturilor si a varstelor e linistitoare doar pentru buzunarul lor. Si atat!
Revin insa la ceea ce cred ca e esential in ceea ce spui! Salarizare corecta, raportata la rezultate… Crezi ca putem sa construim un pic pornind de aici?
Multam cu anticipatie!
Falimentul invatamantului este total si complet. Din acest punct de vedere raportul este corect.
Solutiile nu sunt bune pentru ca se bazeaza pe un sistem deja falit. O restructurare partiala nu este posibila.
Statul trebuie sa isi asume doar cateva atributii cheie pentru ca este incapabil sa gestioneze tot sistemul.
Aceste atributii ale statului ar fi:
-verificarea si sanctionarea penala a absenteismului scolar pentru a asigura ceea ce se pretinde de 150 de ani dar nu s-a realizat niciodata adica educatie minima universala
-posibilitatea privatizarii scolilor sub conditii clare, ceea ce este interzis acum
- acordarea catre parinti de vauchere de plata pentru servicii de educatie acolo unde doresc ei, ceea ce ar fi echitabil si pentru cei care opteaza pentru educatie privata si care platesc impozite la stat de care nu beneficiaza dar si taxe scolare
-creearea unei programe laxe de invatamant care ar permite scolilor private sa aleaga materii, metode, manuale etc
- o verificare serioasa si continua a rezultatelor invatamantului, actualul sistem oferind verficari complet nerealiste de la nivel de scoala generala pana la cel de doctorat.
Meditatiile sunt mai degraba efectul decat cauza unui invatamant prost. Daca ar exista evaluari riguroase ale activitatii profesorilor din timpul orelor de program a profesorilor, nu ar fi nevoie de masuri extreme si arbitrare cum este catalogarea automata a profesorilor care dau meditatie drept sabotori si profitori. In Romania, nu exista “office hours” ca la americani (ore prevazute in procesul de invatamant in care elevii cu nedumeriri sa se duca la profesori sa-i lamureasca). Cred ca nu prea existe nici office-uri. In fine, daca un elev are nelamuriri si un profesor tampit, care, datorita sistemului de evaluare prost, va fi in scoala respectiva pana la pensionare, care este sansa lui sa-si lamureasca neclaritatile pe care le are? Intr-un sistem in care tutoring-ul extern (meditatiile) este prohibit, nici una. Alt aspect ar fi, un doctor care e bun lucreaza si la spital, preda si la universitate si are si cabinet propriu. Si daca-si face datoria peste tot, care problem? Tot asa e si cu un profesor bun. Care ar fi problema ca-si ofera serviciile dupa orele de program, daca-si face datoria la scoala? Sunt multe alte meserii in care e etic sa lucrezi mai multe joburi daca poti si vrei.
Inteleg ca exista pericolul ca unii profesori sa nu faca nimic la clasa ca sa dea totul la meditatie si sa fie platiti de 2 ori. Dar probabilitatea e mica. Un profesor care are reputatie si rezultate proaste la clasa nu e solicitat drept meditator.
Intr-un sistem bun de educatie, meditatiile n-ar trebui sa aiba prea multa importanta (tutori exista de cand lumea, deci nu cred sa dispara vreodata). Dar a le interzice cand ele sunt mai degraba un efect decat cauza invatamantului de proasta calitate e o aberatie. Dar oricum se pare ca mai prost decat atat nu se poate. Eu astept cand in Romania va exista posibilitatea de “home schooling” ca in America. Sunt unii parinti care pot da educatie formala copiilor lor mai buna decat cea de la scoala.
Scientician, ideea de “home scooling” nu numai nu a fost acceptate ca idee in reconstructia noii legi a invatamantului dar a si fost anatemizata. Baieti desteptii functionarii nostri…
Cat despre meditatii, nu crezi ca ele exista pentru ca oamenii vor note mari la testele nationale si la bac? Crezi ca ar avea vreun efect asupra formarii? Si experienta arata ca acasa face ceea ce face si la clasa? “Meditatile cu caracter ameliorativ sau pentru excelenta sunt rare, aproape absente…
O alta opinie: http://ciucu.wordpress.com/2007/07/05/35/
Andrei:
Nu stiu cat de rare sunt meditatiile cu caracter ameliorativ, dar stiu cu siguranta ca exista profesori de valoare zero in invatamantul nostru preuniversitar si universitar. Si chiar si la scolile bune in general poti avea parte de astfel de profesori. In astfel de situatii, ce se poate face? Sistemul nostru exceleaza in a promova principiul lui Peter (fiecare evolueaza pana cand isi atinge nivelul de incompetenta, dupa care stationeaza; unii sunt incompetenti de la absolvirea facultatii). Incompetentii raman pe pozitie pana la pensionare sau moarte (whichever comes first). Cred ca sistemul trebuie sa fie mult mai flexibil in a-si evalua subiectii si a oferi alternative atunci cand esueaza.
In sfarsit, asemeni lui Creanga nu prea cred in teoria ca un profesor poate sa fie Bou la scoala si Geniu acasa cand e platit direct. Mai degraba Bou la scoala si Vaca acasa. Sau competent si la scoala si acasa.
Scientian: din cate am vazut in raport, un director de scoala va avea puteri sporite in a angaja/ demite profesori in scoala respectiva.
Andrei: nu stiam ca home schooling a fost anatemizat, au existat explicatii oficiale pentru decizia de a nu-l accepta?
Sincer sa fiu nu prea inteleg de ce se vorbeste despre falimentul invatamantului. Invatamantul nu a dat faliment dupa cate stiu. De ce sa dea faliment? Nu vad nici un motiv. Faliment au dat parintii. De ce? Pai e mai usor sa dai o spaga mica sa aiba copilu o diploma acolo, ca nu strica. Invatamantul nu poate da faliment atata timp cat intreprinderile au nevoie de oameni calificati. Cand o intreprindere are nevoie arzatoare de oameni calificati poate merge pana acolo incat sa-si faca scoala proprie. Invatamantul nu poate fi reformat, cum adica sa reformezi invatamantul? E aberant. Sa-i dai bani, da. Asta da, merge. Dar sa-l reformezi. Ce sa reformezi in invatamant? Sa stai pe jos si nu in banca? Sa scrii pe calculator si nu la tabla? Pai chestiile astea vin de la sine o data cu evolutia tehnologica. Reforma frantuzeasca a invatamantului superior, stiti in ce a constat? In a introduce LMD in locul unei chestii perfect similare dar care se chema altfel: adica au acum licenta-master-doctorat in loc de licenta-diploma de studii aprofundate-doctorat. Tare reforma, nu?
DanBruma: ai citit raportul?
@Emil Stoica: nu l-am citit, am expus doar o prima impresie personala, foarte generala despre invatamant. Reforma invatamantului se pare ca e o chestie care poate eroda multi neuroni ministeriali. Si nu numai neuroni romanesti. Imediat ce-l voi putea descarca de pe net il voi citi.
DanBruma: mie imi plac opiniile personale informate
Astept comentarii dupa lectura
Emil: De aia ma temeam si eu, ca directorul va avea puteri sporite. Prin urmare directorul va fi ales sa serveasca majoritatii care nu neaparat doreste performanta in invatamant. Dar daca ar exista niste mecanisme generale de evaluare prin care scolii i se pot taia/limita fondurile atunci majoritatea si-ar dori un director care promoveaza performanta. Bac-ul e un astfel de mecanism. Vine insa prea tarziu pt. elevii care nu-l trec.
Scientian: bine, dar scoala va fi evaluata de catre un oraganism independent, deci directorul nu prea are multe scapari. In plus, fiind practic un manager va avea anumite target-uri si va raspunde in fata comunitatii locale daca nu le indeplineste.
Nu stiu in ce masura exista explicatii oficiale apropo de “home schooling”. Stiu insa ca exista niste ONG-uri care incearca sa puna presiune… Problema e ca povestea are un specific saxon relativ greu de transferat (cultural) in spatiul romanesc. Confuzia majora se face intre “educatie obligatorie” si “scolaritate obligatorie”, discriminare fundamentata nu doar lexical ci si conceptual. Dezbaterea este inca de actualitate in Franta, spre exemplu, unde angoasa fenomenului sectar si spectrul amenintarii teroriste tin in echilibru discutiile…
Rog a nu se face confuzie intre manager scolar si director educativ. Este unul dintre conceptele cheie! Riscurile ca managerul scolar sa isi faca treaba de capul lui sunt relativ scazute tocmai pentru ca el este gestionarul ce actioneaza in baza unui mandat incredintat de comunitate. Organul de decizie la nivelul scolii ar fi un CA ce ar include autoritatile publice, reprezentanti ai parintilor, copii, cadre didactice si parteneri sociali…
In plus, indicatorii de performanta in astfel de conditii sunt cu totul altii decat diplomele din biroul directorului sau medaliile obtinute la cine-stie-ce soi de competitii…
Si apropo de Franta (care este departe de a fi un exemplu de reusita)… Reforma LMD a fost lipsita de profunzime tocmai pentru ca nu a necesitat schimbari profunde, mulandu-se pe realitatea institutionala. Asta insa nu ii salveaza… Nici pe ei, cum nici Blair nu i-a iertat pe englezi….
Scuze Emil, pentru repetare. Text under-construction…
Andrei: aha, am inteles acum.
Ce ste raportul Miclea? Strategie nu este, ca ar trebui sa se bazeze pe:
-evaluarea costurilor pentru resurse materiale si umane
-impactul social
-modalitati de implementare
-factori de risc
-etapizarea implemetarii
-corelatia cu fondurile europene
si multe altele
Atunci ce este? Un punct de plecare, o lista de principii, unele bune. Raportul Miclea pacaturieste nu prin ce spune, ci prin ce nu spune:
- Rolul inv. privat; chestiuni de principiu
-Salarizarea diferentiata; chestiune de principiu
- Monopolul statului (prin ARACIP si ARACIS- la care o parte din autorii raportului sunt angajati), in evaluarea externa a calitatii educatiei.
-raportarea la recenta intalnire de la Londra a ministrilor educatiei (mai 2007)
-deschiderea inv. romanesc catre UE, preluarea standardelor si valorilor UE.
- Cum masuram rezultatele cercetarii bugetate de stat.
-finantarea dupa calitate
As putea lungi lista cu chestiuni de PRINCIPIU nu de amanunt, la care raportul Miclea evita sa raspunda.
Cel putin d-nii Vlasceanu si Miclea au esuat odata in reformarea educatiei, nu cred ca pot da lectii de reforma.
Stefan Vlaston:
multumesc mult pentru mesaj.
oficial, obiectivele comisiei au fost:
“Scopurile Comisiei sunt acelea de analiz? a st?rii actuale din domeniile educa?iei ?i cercet?rii române?ti ?i de elaborare a unor politici postaderare în educa?ie ?i cercetare, care s? asigure:
(1) integrarea ariei române?ti a educa?iei ?i cercet?rii în aria european? a educa?iei ?i cercet?rii;
(2) competitivitatea la nivel interna?ional a României, în domeniile educa?iei ?i cercet?rii;
(3) identificarea ?i structurarea elitelor din ?ar? ?i diaspora în vederea colabor?rii cu institu?ii din România”
mai pe larg:
http://edu.presidency.ro/index.php?page=2
Citind raportul mi s-a parut mai degraba un document care propune solutii pentru ca invatamantul sa fie o componenta cheie in asigurarea competitivitatii Romaniei in general.
Intr-adevar, presedintele va spune maine ca el si-a facut datoria, comisia a trasat liniile directoare si acum e sarcina guvernului sa creeze cadrul legislativ pentru implementare.
Numai ca:
“1) Înlocuirea sistemului colegial cu cel managerial (corporatist) în conducerea ?i managementul universit??ilor trebuie f?cut? de urgen?? printr-o nou? lege a înv???mântului superior.”,
pare sa insemne ca singurul actionar, statul, adica MEdCT, adica secretarul de stat pentru superior, adica d-l Miron, va numi rectorii universitatilor de stat. Trec peste faptul ca singurul actionar nu mai este de mult si principalul finanantator, datorita taxelor percepute direct de la studenti, dar unde este organismul decizional, diferit de cel executiv. Organismul decizional, (echivalentul CA de la SA si SRL) numeste executivul.
Este o chestiune de principiu, care in proiectul de lege pt. inv. superior se basculeaza intre senat, consiliu director (organisme decizionale) si rectorii, executivul.
Ati inteles din raport, cum se rezova problema, extrem de importanta, a managementului?
As putea continua cu multe astfel de intrebari.
Stefan Vlaston: ma gandesc ca formula propusa se apropie de ceea ce se intampla acum in sistemul britanic (care este si el majoritar de stat) si care cere separarea functiei de CEO de cea de rector/decan. Ideea ar fi ca universitatile sa semene mai mult ca organizatie cu un business.
Oricum sper ca cei invitati maine la prezentare sa puna intrebari lamuritoare
Daca fiecare fraza din raport ar fi fost insotita de cate 2-3 pagini de explicatii, am mai fi inteles ceva din raport?
‘Înfiin?area unui centru na?ional de preg?tire a managerilor din înv???mântul superior printr-o ini?iativ? conjugat? a Ministerului Educa?iei ?i a Consiliului Na?ional al Rectorilor”
Infiintarea de noi institutii e o greseala. Cine va bugeta noua institutie? Exista acum peste 40 de organisme bugetate de MEdCT, despre care habar n-avem ce fac si ce produc si ce salarii inghit. Ce proiecte de reforma a produs pana acum ISE, institutul de stiinte ale educatiei, condus de d-l Barzea, alt membru al comisiei Miclea? Prin comparatie, se poate studia cazul Sloveniei. Avem nevoie de alti bugetofagi, posturi caldute pentru elefantii educatiei?
In lumea internetului cei care doresc sa devina manageri invata si singuri, nu e nevoie ca un profesor de 50 de ani sa fie scolit, de catre cine? Cine ar fi profesorii de manageri? Sa fim seriosi! Daca nu au abilitati de autoformare continua, n-au ce cauta in functii de manageri.
Stefan Vlaston: interesant, poti sa-mi trimiti un link catre un articol sau analiza care sa arate activitatea sau inactivitatea celor 40 de organisme bugetate degeaba de MEC? Cred ca este foarte posibil sa fie asa si ar fi bine ca cineva din MEC sa ne spuna ce au produs aceste 40 de organisme (nicio legatura cu Ali Baba
)
Din structura invatamantului preuniversitar, dispare scoala profesionala. Cine va amesteca mortarul si va monta gresie si faianta? Absolventii de liceu tehnologic? Acestia au, dupa absolvire, statut de tehnicieni, adica cadre medii calificate, echivalente ci asistentele medicale. Sunt mai degraba scriptologi, pe computer, fac devize, consumuri de materiale, supraveghetori de echipe de lucru. Pe urma nu toti elevii pot invata integrale si derivate, prevazute in materia de liceu, clasa XI-XII. Sa le scoatem, degradm curriculumul pentru liceu la nivelul scolii profesionale. In Franta exista liceu profesional, diferit de cel tehnologic, care se termina cu bacalaureat profesional.
Studiul pentru preuniversitar a fost reaizat de d-l Miclea. In comisie n-a fost cooptat nici un specialist din preuniversitar.
Stefan Vlaston: eu ma gandesc ca toti elevii ar trebui sa aiba sansa sa inevete sa puna mortar si faianta, nu trebuie sa avem o scoala profesionala pentru asta …. si parca asta se si spune in raport….
http://www.edu.ro/index.php/articles/c246/
organismele afiliate, cea mai mare parte bugetate de MEdCT
In dezvoltarea tehnologica actuala, cu materiale din ce in ce mai sofisticate, e imposibil sa stie nu numai elevii, dar si maturii, sa faca anumite operatii, fara o pregatire si practica speciale. De exemplu, dv. stiti ce inseamna o shapa semiumeda?
Nu, dar am doua solutii:
1. sa-mi iau o carte de DIY sau sa ma uit la emisiuni TV de profil sau sa ma uit pe internet ( de ex. http://www.cotidianul.ro/index.php?id=5363&art=370&cHash=b58373f975) sau intreb si eu prieteni, rude
2. daca ar exista educatie pe tot parcursul vietii s-ar putea sa ma inscriu la un curs, cine stie, poate ma recalific
In principiu sunt de acord sa existe specializari si ma folosesc din plin de diferiti meseriasi. Insa atunci cand vad ca pretul pentru o lucrare simpla este prea mare, incerc sa mai dau si eu cu bidineaua prin casa. Si te asigur ca nu am invatat la Sf Sava sau la ASE cum sa ma tin de bidinea.
PS. mersi de lista. Banuiesc ca rapoartele de activitate si de folosire a bugetului cam lipsesc. Ma intreb daca s-a facut vreodata vreun control de la Curtea de Conturi…
Intre 0-3 ani copiii au nevoie de dragoste, protectie si securitate. In afara de familie nimeni nu poate oferi aceste conditii. Cazul de la Navodari e prea proaspat. Un curriculum intitulat “utilizarea pampersilor”, altul “olita de noapte”, ar presupune un institut de pregatire a cadrelor, bugetat de MEdcT ?:)
Stefan Vlaston: cred ca esti prea suparat pe cei care au scris raportul. Acolo scrie foarte clar care sunt problemele inclusiv de organizare – cresele la un minister, gradinitele la altul, finantarile in cu totul si cu totul alta parte. Este o propunere pana la urma, eu nu sunt expert in problemele copiiilor intre 0-7 ani, este cineva?
Canadienii, de ex., analizau aceste aspecte inca din 2001 (inclusiv categoria 0-3):
http://www.childcarecanada.org/pubs/pdf/startingstrong.pdf
Mai ramane sa avem salariati canadieni la crese. Ceeace nu e cazul. N-as vrea sa-mi trateze copilul de un an, cum s-a intamplat la Navodari.
Exista motive pentru care sa nu ne dorim salariati canadieni?
Putem sa ne dorim orice si luna de pe cer. Problema e ca n-avem de unde sa-i luam
Scientician, exista “office hours”, cel putin in invatamantul universitar. Cadrele didactice stabilesc 2 ore pe saptamana cand pot fi cautate pentru intrebari si neclaritati.
In privinta homeschooling-ului, cred ca suntem departe de asa ceva. Anatemizararea se poarta si la case mai mari, vezi Germania de exemplu. In aceasta tara care se considera civilizata o fetita de 15 ani a fost luata de la parintii ei fiindca era “homeschooled” (http://www.lifesite.net/ldn/2007/feb/07022002.html)
Ma bucur de interventia ta, Machiavelli, ca altfel mai facea “Raportul” inca o victima…
Excelent exemplul tau! Doar ca in Germania fiecare land are propriul aparat legislativ si descentralizarea functionala are alte mecanisme. In plus acolo unde exista “homeschooling” el este valabil tocmai pentru perioada achizitiilor fundamentale, din cate stiu. Adica pentru prescolaritate si scolaritatea mica…
Stefan Vlaston: multumesc mult pentru mesajele pertinente. Eu cred ca orice problema are o rezolvare. Iar daca nu avem de unde lua specialisti, dar avem neaparat nevoie de ei, atunci – pentru ca nu-i putem importa – trebuie sa ii formam.
Emil,
Doar ce-am picat de la dezbatere. Rog ingaduinta un picut si punctez cateva dintre cele ce nu se regasesc in linkurile mentionate.
OK, astept
din motive obiective nu am putut fi prezent
Acum, eu nu prea stiu ce sa fac… Vad pe HotNews a dat deja ceva vesti in legatura cu evenimentul. Sa lasam un pic presa sa isi faca treaba, informand? si poate ca vom mai avea o “intalnire” cu subiectul…
S-ar putea? Si poate atunci pun idee langa idee.
Pana atunci insa, pentru lamurirea unora dintre chestiunile neclare:
1. Raportul este o prima etapa. O constatare, un soi de sensibilizare pentru realizarea unui pact social. Ulterior acestuia, se trece la strategii, metodologii, planuri de actiuni, obiective, indicatori…
2. Desi este doar o diagnoza, inserarea de solutii indica tocmai dorinta de a face pasi inainte.
3. Explicitarea detaliilor este nepotrivita… Autorii au preferat un realizarea unui ansamblu structural si functional, nu carpirea unor chestiuni punctuale. Ele vor urma!
Ce-a mai zis dl. Presedinte si nu se regaseste in comunicat si nici prin relatarile presei:
1. Dezbaterea publica va trebui sa aiba un termen. Altfel se pierde timp pretios, entuziasm, energii…
2. Apoi sa se treaca la treaba, altfel ne afundam si mai rau!
3. Bani exista! Cei 6% din PIB, garantati, ar trebui sa isi arate efectele, cat de curand. Daca ne apucam de treaba!
4. Educatia trebuie sa devin un fapt practic! Obiectivul politic al proiectului de reforma este corelarea cu “familia europeana”, in spiritul cresterii capacitatii individului de a-si rezolva propriile probleme din viata cotidiana.
5. Daca este ceva ce trebuie facut cu prioritate atunci aceasta este formarea functionarilor publici, despre care se vorbeste foarte putin. (Si care, in parerea mea este un subiect si un obiectiv de prima mana!)
Daca veti considera ca fiind relevant, semnificativ si util, vom putea reveni pe marginea unui material mai amplu, care se reunesca principalele idei vehiculate astazi.
Andrei: mersi mult de tot, o sa-ti urc sus comentariile.
Educatia este extrem de importanta pentru competitivitatea si viitorul Romaniei. Este nevoie de reforma, o reforma a institutiilor si a politicilor, o reforma care sa reuseasca. Din cauza asta opinia publica trebuie sa fie informata (si am ramas cu un gust amar citind multe comentarii la articolul de pe hotnews) despre ce politici se propun, daca aceste politici sunt bune, cat costa, care este impactul asupra fiecaruia precum si stadiul in care se afla implementarea unei reforme.