Statul a dat, statul a luat, fie statul laudat!
“Viziunea Guvernului Romaniei in domeniul politicii fiscale este centrata pe asigurarea unui rol stimulativ si orientativ al impozitelor si taxelor, in scopul cresterii si dezvoltarii economice, al consolidarii fiscale si al dezvoltarii si intaririi clasei de mijloc.” (Programul de Guvernare – Capitolul 12 – Politica fiscal-bugetara)
Ok, suna bine, nu e asa? Doar ca intre declaratie si fapte e o diferenta destul de mare. Intrebarea mea este daca putem promova cresterea si dezvoltarea economica printr-o politica fiscala precum cea pe care o practicam de multi ani incoace: instabila (frecventa si importanta modificarilor legislative), lipsita de consistenta si predictibilitate (deciziile ad hoc prevaleaza planificarilor pe termen lung, incluzand aici masuri de consultare publica si activitati de informare) si total netransparenta (modul in care modificarile legislative sunt explicate, justificate si implementate de administratie).
Sa luam de exemplu doar doua modificari aparute peste noapte in politica fiscala la acest inceput de an si la argumentele aduse ex-post (puteau sa nici nu ne spuna nimic) si sa ne intrebam cat de mult ajuta dezvoltarea:
1. Introducerea de catre Guvern, printr-o ordonanta de urgenta, a prevederii potrivit careia veniturile din transferurile proprietatilor imobiliare, componenta de 50% care ramanea la nivelul administraaiei locale este preluata la bugetul de stat. Argumentul a fost unul pur haiducesc: luam de la primariile bogate si dam celor sarace, pe un principiu al solidaritatii. Pot intelege gestul politic si social, dar nu-l pot intelege pe cel economic. Ce faci cu autoritatile locale (mari, e adevarat, dar nu e vina lor ca sunt mari) care au proiecte in derulare si care raman acum, peste noapte fara o importanta sursa de finantare? Preferi sa pui in pericol proiecte relevante de dezvoltare, cu impact local doar pentru ca cei care le construiesc sunt prea bogati? Pai, nu acolo, la bunastare vrem sa ajungem toti?
2. Eliminarea taxarii inverse a TVA in constructii. Argument: nimeni nu este afectat de aceasta masura, fiindca taxa pe valoarea adaugata poate fi dedusa (pana una alta, asta nu e argument, dar treaca-mearga). Pai, hai sa ne intelegem despre ce discutam? Despre bani sau despre impozite? Daca vorbim despre impozite, da, nu pierde nimeni, dar ce ne facem daca dezvoltatorul imobiliar si-a facut o prognoza financiara pentru 2008, in aceleasi conditii ca si pentru 2007 si acum trebuie sa scoata inca 19% din buzunar? Recuperabili sau nu, e altceva. Pana una alta, obtinerea acestor bani costa. Si una e sa vorbesti de cateva mii de EUR, si alta e sa obtii 19% in plus pentru cateva zeci de milioane.
Erau aceste masuri avute in vedere ca masuri prioritare sau au fost luate peste noapte? Care este impactul lor pe termen mediu si lung? Ce sau pe cine ajuta ele? As fi curios daca cineva acolo macar isi pune aceste intrebari. Sau daca si le-a pus vreodata. La modul real.
Bogdan: masurile astea se adauga la schimbarea legii pensiilor incepand cu 20 august 2007 si cu aplicare de la acea data, fara preaviz, fara nimic.
Inca o chestie: obligativitatea platii TVA-ului pt tranzactiile cu imobile noi efectuate de persoane fizice in scopuri comerciale, introdusa de la 1.1.2008.
Momentan nu este nimic reglementat, cine este obligat sa se inregistreze, cum se plateste TVA-ul, ce se intampla cu TVA-ul nededus pt constructiile realizate pana acum, deoarece se incalca un principiu de baza al fiscalitatii – dubla impozitare sau aplicarea de taxa la taxa…
Emil, Kevi: de acord cu exemplele voastre. Eu am luat doua exemple de anul asta. Erau neasteptate si au dat peste cap multe planificari. Nu au fost anuntate, nu au existat consultari, nu exista date de impact pe ele. Pur si simplu, lumea este pusa in fata faptului implinit. Primim in schimb justificari, care in final nu ajuta pe nimeni, si abordari pe principiul solidaritatii: cat mai multi bani la bugetul de stat, ca stim noi cum sa-i impartim ca sa nivelam mediocritatea.
Proasta gestionare a banului public nu se rezolva doar printr-un sistem mai bun de colectare ci mai ales printr-un sistem coerent de cheltuire. Indiferent cat de performanti vom fi in colectare, volumul veniturilor publice nu poate creste mult mai mult decat acum. Ca nu prea mai e de unde. Si atunci, logica ar fi sa cresti nu baza de impozitare (in sensul de cote procentuale de colectat) ci volumul caruia ii aplici masurile fiscale. Si asta nu o poti face decat daca realizezi cheltuirea banului public in sprijinul cresterii acestui volum (crestere economica). Insa pentru asta trebuie sa stii ce faci si sa stii ce vrei sa obtii. Noi insa umblam ca orbii-n padure. Si, din cand in cand, ne mai lovim de cate un copac si atunci luam hotararea sa schimbam strategia si sa aruncam vina pe copacul care ne sta in drum.
In final, am impresia ca am ajuns sa nu mai platim taxe si impozite ci taxe de protectie. Protectie impotriva amenzilor.
Multi citesc, putini inteleg si si mai multi discuta discutii.
TVA pentru persoanele fizice care fac speculatii cu case in scopul de a obtine venit si nu a achita mai nimic la stat, in loc sa desfasoare aceste tranzactii prin firme, adica doar niste bisnitari de case este perfect legal si valabil in toata Ue si chiar si in Canada si SUA. TVA se plateste in Germania de catre persoanele fizice inclusiv pentru specula de autoturisme.
Te inregistrezi la Directia Municipiului Bucuresti sau cea de judet ca platitor de TVA, si daca te ocupi cu specula de case poti deduce pentru plata TVA-ul din facturile de materiale. Impozitul se retine si se vireaza in conturile trezoreriei de catre notarul care inregistreaza tranzactia.
Horia Sima: Nu discut de chestiunea pur tehnica referitoare la TVA in sine, ci de modul in care o modificare fiscala neanuntata iti poate da peste cap toate calculele. Esti de acord ca se putea face altfel, astfel incat sa ii afecteze cat mai putin pe cei vizati?
Mai ar fi o problema: care este urgenta atat de mare incat destinatia unui impozit sa fie schimbata prin ordonanta de urgenta? De ce nu s-au dus cu propunerea de lege in parlament? Stiu ca intrebarea este retorica (n-ar fi avut nici o sansa sa treaca prin parlament asa ceva), dar asta ne spune multe despre cum priveste clasa politica mecanismul democratic.
Claudiu: din pacate, temerea mea este ca ar fi trecut si prin Parlamentul Romaniei cu asa ceva. In conditiile in care s-ar fi oferit pentru sprijin o contrapondere. Si o contrapondere la noi se gaseste intotdeauna
Graba nu o inteleg altundeva in tot ceea ce facem. Este penibil modul in care schimbam peste noapte regimul unei taxe sau a unui impozit si apoi stam luni intregi pana publicam normele. Si apoi, mai asteptam cateva luni ca lumea sa se edifice despre ce e vorba. In aceasta perioada administratia cauta ea insasi o solutie de aplicare a propriilor norme. In final, se trage linie si se da o solutie cu aplicare retroactiva (ca doar actul normativ e in aplicare de la publicare lui si nu de la publicarea normelor sau de la solutionare nelamuririlor) care nu are altceva in vedere decat sa colecteze mai multi bani. Si uite asa se ajunge in decembrie, la sfarsitul unui exercitiu financiar si de luna viitoare o luam de la capat.
Bani suplimentari la buget pot rezulta din extinderea taxarii inverse pentru toate operatiunile dintre doi platitori de TVA.
Efectul ar fi dublu:
– eliminarea restituirilor ilegale de TVA (atentie: nu este vorba de toate cazurile de evaziune);
– utilizarea, de catre agentii economici corecti, a sumelor respective pentru alte operatiuni economice.
In aceste conditii, ramane totusi problema depistarii cazurilor de evaziune fiscala ca urmare a neinregistrarii tuturor activitatilor desfasurate de un agent economic.