Politici inchise si politici deschise

In urma cu 10 ani, in ultima zi ca prim – ministru al Marii Britanii, Tony Blair a scris catre The Economist:

“Open v closed” is as important today in politics as “left v right”. Nations do best when they are prepared to be open to the world. This means open in their economies, eschewing protectionism, welcoming foreign investment, running flexible labour markets.

Isolationism and protectionism now cut across left and right boundaries. They are easy tunes to play but pointless in anything other than the very short-term.”

Iata ca alegerile din 2016 si 2017 confirma ce spunea Tony Blair, citat si aici pe blog in urma cu 10 ani.

Cateva exemple si riscuri.

1. Este foarte tentant pentru populisti sa atace multinationalele. Insa de ce nu am avea si noi multinationale romanesti, sa reusim sa atragem in Romania intreprinzatori care sa poata construi multinationale si sa ofere joburi bine platite. Pana atunci, oameni pregatiti din Romania isi pot “vinde” serviciile pe piata globala prin intermediul multinationalelor, ceea ce inseamna salarii mai mari in Romania, deci putere de cumparare mai mare si taxe mai mari. De ce am fi impotriva multinationalelor zau daca inteleg.

2. Protectionismul are si alte forme, de exemplu protestul taximetristilor impotriva UBER. Problema pentru consumatori este ca atunci cand nu exista concurenta pe piata, consumatorul are de suferit prin servicii mai proaste si mai scumpe. In acest caz, protectionismul apara cativa soferi de taxi in dauna publicului larg si a altor servicii, caci se atrag mai multi bani catre servicii de taxi decat, de ex, catre spectacole.

3. Exista bineinteles riscul ca nu toata lumea poate tine pasul. Din cauza asta este nevoie de un sistem de educatie cat mai bun. Cand vom aloca oare 6% din PIB pentru educatie? Cand vom avea un sistem de educatie continua, adica si pentru cei care acum sunt mai in varsta? Cand vom avea universitati in top 200 mondial care sa atraga foarte multi profesori, cercetarori si studenti si din alte tari pentru a ne conecta si mai bine la lume? Cand ne vom uita din nou peste programa scolara si peste modul in care se preda pentru a pregati copiii sa faca fata noilor realitati? Spuneam in urma cu cateva luni ca nu inteleg de ce in clasele I – VIII nu se face informatica, dar este timp de religie, desi sunt 11.000 de lacasuri de cult deschise non-stop.

{ 4 comments to read ... please submit one more! }

  1. Cred ca exemplul cu taximetristii contra uber e fortat, subiectul e mult mai complex cu argumente pro si contra de ambele parti. Un aspect e concurenta neloiala – uber nu respecta reglementarile pentru transport de persoane, desi face exact acest lucru si, prin urmare, are costuri mai mici. Nu e vorba de protectionism ci de a asigura un mediu concurential corect pentru toti cei implicati, iar asta e responsibilitatea statului. Fie ca e vorba de brutarii sau de companii de taxi.

    • Probabil, nu vreau sa intru in detaliile cazului, principiile sunt mai importante si principiile sunt trei:
      1. intr-adevar trebuie sa fie un mediu concurential in care toti jucatorii sa aplice aceleasi reguli. Dar asta se rezolva mai degraba la Consiliul Concurentei?
      2. daca o firma nu respecta reglementarile specifice, atunci sa se mearga la politie sau la institutia care se ocupa de respectarea legii. Daca legea prevede ca o firma de transport persoane nu are voie sa faca nu stiu ce din considerende de siguranta, atunci trebuie mers la politie ma gandesc. Nu mai stiu, autostopul este legal sau ilegal si daca este ilegal, e normal sa fie ilegal?
      3. trebuie sa fim atenti cu reglementarile — ce fel de reglementari avem: deschise sau inchise. Sunt reglementari care pun piedici unor noi jucatori sa participe pe piata respectiva sau nu? Si nu neaparat firme de taximetrie, cat noi taximetristi si cu posibilitatea de a opera de ex. si in alte judete – si de ce nu, si in alte tari din cadrul UE!

  2. Notă: există multinaționale (companii care au proprietăți, producție și angajați în mai multe țări) cu sediul principal în România. Dar sunt mult mai mici decât giganții occidentali.

    Mitul ”corporatistului”, născut în anii 2004-2005, nu ține nici de serviciile proaste sau scumpe, nici de puterea de cumpărare și nici de taxe. Ține de o resursă care ne-a lipsit decenii în șir, și, cu toate duduielile economiei, e încă prea slab dezvoltată la noi: cariera.

    Lumea nu se angajează la o companie pentru o leafă de funcționăraș de 2500 de lei net. Dacă banii erau problema, împricinatul se făcea șofer de camion, sau montator de aparate de aer condiționat, și scotea dublu în lunile bune. Se angajează pentru carieră, pentru posibilitatea de a avea un serviciu stabil, perioade lungi de timp, 15-20 de ani, posibilitatea avansării și alte chestii asemenea.

    Întâmplător (?) aceleași chestii pe care le căuta un angajat comunist.

    Mai puțin întâmplător, moravurile de corporatist sunt suspect de asemănătoare cu cele ale unui comunist. În privința căsătoriei, relațiilor familiale, regimului proprietății, școlii copiilor, modului de petrecere a timpului liber.

    • Nu inteleg cum moravurile de corporatist sunt similare cu cele ale unui comunist in privinta regimului proprietatii.

{ 0 Pingbacks/Trackbacks }

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *