Anul 2008 va fi unul de bilant datorita alegerilor generale.
Printre plusuri se va numara si inceputul de reforma in domeniul pensiilor private, despre care am scris mai pe larg aici .
Stere Farmache, presedintele BVB intareste avantajele asupra pietei de capital.
Un lucru imbucurator insa pentru pensiile private romanesti este, in mod oarecum ironic, criza de pe pietele financiare si reajustarea valorilor actiunilor, obligatiunilor si a altor instrumente financiare la un nivel adecvat de risc. Exista toate premizele ca dupa caderile burselor din ultimele luni, valoarea actuala a diferitelor instrumente financiare este mai aproape de realitate si poate anumite actiuni sunt chiar subevaluate.
In acelasi timp, sunt de acord cu observatiile SAR privind garantarea unui randament minim garantat pe pilonul doi, daca acest lucru este dorit de contribuabil. Contributiile pe acest pilon sunt obligatorii, ca atare, un nivel minim garantat nu reprezinta o fortare. Exista destule instrumente financiare disponibile pe piata (chiar daca au randamente mai mici, ele sunt mai prudente) care ofera castiguri garantate, se poate desena oricand un astfel de portofoliu de instrumente financiare cu venit garantat (obligatiuni, depozite, dividende garantate, etc). Si tocmai asta ar trebui sa fie obligatia: ca fiecare contribuabil sa aiba acces la astfel de produse financiare, indiferent de institutia financiara unde isi construieste fondul de pensii privat.
Ma cam intristeaza lipsa de transparenta a ONG-urilor in legatura cu garantarea ratei inflatiei pt pensiile private obligatorii. Sigur ca toata lumea vrea o garantie, dar de ce nu li se spune aceasta garantie oferita de administratorii de fonduri de pensii nu e gratis, ci costa. E ca la un hedge, daca vrei sa-ti acoperi riscul, trebuie sa platesti in plus. Si bineinteles ca tot contributorul la fondul de pensii va plati acest cost, si anume renuntand la randamentele mai ridicate pe termen lung pe care le ofera actiunile (chiar si ajustand la risc), pentru ca administratorii vor trebui sa investeasca peste 90% din fond in instrumente “sigure”, adica cu randamente mici. Practic se omoara si bucatica de concurenta care mai putea exista intre fonduri in conditiile actualei legi, mai ales ca obligatiunile nici macar nu se marcheaza la piata, deci le cumperi si stai pe ele. Asta ca sa nu amintesc de lipsa de fair-play, in conditiile in care regulile jocului de schimba in timpul meciului. Anume actuala lege a pensiilor private a inlocuit o varianta mai veche in care era trecuta ideea garantarii inflatiei, insa care nu a intrunit interesul nimanui si deci a trebuit abandonata. Ca acuma sa se strecoare pe usa din dos. Urat.
Eu as spune ca, din contra: daca tot este fortat romanul sa adere la pilonul II, macar sa i se garanteze ceva. Pentru cei care doresc un radament sporit (cu riscul de rigoare) ramane pilonul III.
Daca va vedea peste 10 ani cineva vreun leut din pensia lui “privata”, cita vreme in RO taie si spinzura un Vintu sau un Tiriac, bine va fi.
Horia, Liviu: eu cred ca nu ar trebui pusa obligatia pentru un randament garantat ci doar obligatia ca cei care ofera aceste servicii de pensii private sa aiba si produse cu randament garantat.
Lucius: ce legatura are Vantu sau Tiriac cu AIG, de exemplu? Hai sa nu aruncam in noroi daca nu e cazul, da?
PS. pt Horia: poti sa explici un pic de ce fel de lipsa de transparenta acuzi ONG-urile? Mersi
Emil, pai e total altceva ce spui tu fata de garantarea ratei inflatiei in forma vehiculata de SAR, GEA etc. Majoritatea fondurilor de pensii sunt cu risc mediu conform legii, ceea ce inseamna ca vor trebui sa investeasca cel putin 65% din fond in “instrumente cu risc scazut”, adica titluri de stat, care cel putin teoretic ofera exact garantia de care vorbesti (de fapt procentul e chiar mai mare , de 70%, pt ca ai nevoie si de cash si depozite pe termen scurt, care intr-un mod ciudat nu sunt incluse la categoria instrumentelor cu risc scazut). In plus, mai exista inca 2 tipuri de garantii prin lege: garantia ca suma contributiilor va fi returnata (minus un entrance fee, eventuale penalitati de transfer etc) si garantia relativa la media pietei, adica in cazul in care produci un randament sub 50% din medie sau cu 4 pp mai mic ca acea medie. Ce inseamna ultima de fapt e ca niciun fond de pensii nu va “indrazni” sa aiba o alocare de active mult mai riscanta ca celelalte, pt ca isi risca banii proprii.
Cat priveste acuzatia de lipsa de transparenta a ONG-urilor, ma refeream la sondajul facut in randul populatiei, in care oamenii sunt intrebati daca sunt de acord sa li se garanteze un randament minim egal cu rata inflatiei. Bineinteles ca s-a raspuns in mod covarsitor cu da, dar intrebarea trebuia continuata cu “stiind ca in felul acesta renuntati la posibilitatea obtinerii unui randament semnificativ superior ratei inflatiei”. Si as putea continua cu alte exemple de omisiuni voite sau nevoite, cum ar fi afirmatia ca sistemul de defined benefits e sustinut de practica internationala. Intr-adevar sunt foarte multe astfel de fonduri de pensii, dar ele dateaza din trecut, iar acum toata lumea buna din industrie vrea sa fuga de ele, pt ca in perioada de scadere a dobanzilor au avut pierderi imense. Si daca fondul tau de pensii e in faliment nu vad ca te incalzeste cu ceva daca ti-a garantat rata inflatiei.
PS: scuze de comentariul lung, dar ma simt provocat cand suntem acuzati (cred ca deja e evident ca lucrez la un administrator de fond de pensii) ca vom fugi cu banii oamenilor sau suntem comparati cu FNI.
Horia: excelent comentariul tau si nu e deloc lung. Mersi si de explicatia referioare la SAR.
Sunt convins ca daca ar exista obligatia ca toate institutiile financiare care ofera servicii de pensii private sa aiba si produse cu un randament garantat, va exista o sub-piata a acestor produse cu un anumit grad de concurenta, deci cei care isi vor dori astfel de produse pot migra de la un operator la altul.
Pe de alta parte, daca ar exista obligatia ca nivelul minim garantat sa fie peste rata inflatiei, atunci politica guvernului s-ar putea solda cu un esec pentru ca s-ar putea sa nu fie institutii serioase care sa ofere astfel de produse.
In acelasi timp, poate ca aceste institutii (in cazul in care vor avea astfel de produse pe riscul propriu) vor face mai mult lobby pentru ca guvernul sa aiba politici echilibrate care sa tempereze inflatia
Nimeni nu “provoaca” pe cineva cind manifesta neincredere in aceste aranjamente. Orice roman de buna credinta NU are incredere in Statul roman postdecembrist si in firmele private pe care el le “garanteaza”. Statul roman din 1990 a inceput cu minciunile si hotiile. Desi izvorit, cica, din Revolutie, nu a spus tarii cine a ucis 1400 de oameni. Apoi in 1990 confisca banii depusi pt. Dacii. FNI,pe de alta parte, nu este Caritas, cum tot Statul a mintit dupa dezastrul din mai 2000, ca sa demonizeze pe investitorii pacaliti. FNI era un fond privat mutual de investitii cum avem in toata Lumea, cu o reteta beton. Numai ca in Lume nu apare o banda de politicieni (alesi) care sa fure banii oamenilor ce avura incredere in garantiile Statului. Sa nu uitam nici ca insusi Statul obliga pe someri sa si bage banii despagubire de concediere la FNI. Obsesia mea este si va fi Statul postdecembrist infractor care netezeste calea la toate faradelegile sectorului privat.