Opera — o solutie institutionala

Opera Nationala Bucuresti este un dezastru institutional. Are un cod de etica, dar in mod clar angajatii nu il respecta. Este o institutie de cultura, deci teoretic universala, totusi angajatii au o viziune ingusta. Raportul de activitate nu e prezent pe site-ul institutiei (am gasit cu greu un raport din 2013 pe site-ul Ministerului Culturii).

Este mult de munca la Opera si cu siguranta si la alte sute de institutii de stat. Este o problema de guvernanta in primul rand. Institutia nu este independenta, ci dependenta de un minister ce vede tot timpul schimbari politice.

Opera trebuie sa devina o institutie independenta, sa-si stabileasca singura obiectivele pe termen lung, sa reuseasca singura sa-si asigure sursele financiare si, mai ales, sa-si aleaga singura conducerea. Evident, pentru ca publicul a investit (si probabil ca va continua sa investeasca, de ex. prin accesul la cladirile pe care le foloseste), guvernul va avea intotdeauna o datorie sa reprezinte interesul public.

Insa este o greseala ca ministrul sa se implice in numirea directorului, ca guvernul (ministru, vice-prim-ministru sau prim-ministru) sa se implice in probleme de resurse umane din cadrul institutiei.

Asadar, noul ministru al culturii ar trebui sa schimbe abordarea si sa puna bazele unei institutii independente. Un prim pas ar fi numirea unui board independent si competent care sa caute si sa numeasca un director general.

Un model: Royal Opera House (Marea Britanie): aici, mai ales pagina 30. Nu este greu.

{ 3 comments to read ... please submit one more! }

  1. Cea mai mare greseala e ca angajatii sa creada ca ei pot da jos sau numi directori.

  2. Pai pana se lamureste situatia cu directorul plin, interimarul trebuie numit de cineva…

{ 0 Pingbacks/Trackbacks }

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *