Lupii singuratici

Intr-o seara de noiembrie a anului 1998, cativa dintre cei mai puternici oameni de afaceri romani s-au intalnit, pentru a discuta un proiect comun: crearea unei banci care sa finanteze intreprinzatorii.

Contextul in care s-a produs aceasta intalnire era urmatorul: economia romaneasca traversa o criza acuta, generata de nerestructurarea sectorului de stat si de lungul sir de falimente bancare (Bancorex, Dacia Felix, Bankcoop, Banca Agricola si lista poate continua). Accesul firmelor la credite era aproape imposibil. Ideile bune nu puteau creste, unul din motive fiind lipsa de finantare.

Acesti oameni de afaceri puteau cu usurinta aduna 10 milioane de dolari pentru a crea o banca (la acea vreme, 10 milioane de dolari era o suma imensa, iar capitalul minim necesar pentru infiintarea unei banci era, daca memoria nu ma inseala, de ordinul catorva milioane de dolari). Si, totusi, proiectul nu s-a materializat niciodata.

Cererea era acuta. Banca ar fi avut un succes sigur. Dar lupii singuratici nu au reusit sa isi depaseasca propriile limite. Firmele lor rezistasera, in anumite momente, doar prin vointa lor de a nu muri. Dar acum, aceleasi caracteristici care ii facusera sa ramana in picioare, se dovedeau bariere imposibil de trecut.

Intreprinzatorul ramane un lup singuratic. Un supravietuitor. Uneori da senzatia ca s-a adaptat perfect la societate. Dar, in esenta, mai ales atunci cand lucrurile merg prost, e doar el si gandurile sale. E intr-o batalie pe care o poarta singur.

Sistemul economic bazat pe mari corporatii a ajuns, la nivel mondial, intr-un impas sever. Sistemul economic de maine ar trebui sa se bazeze intr-o masura mai mare pe intreprinzatori. Avantajele ar fi certe:
-intreprinzatorii nu ajung nici o data “too big to fail”.
-intreprinzatorii nu cer nici o data subventii de la stat pentru crearea sau mentinerea locurilor de munca
-delocalizarea locurilor de munca in tari mai ieftine se produce mai rar la o firma a unui intreprinzator decat la o multinationala
-cand un intreprinzator nu mai este in concordanta cu piata, corectia este imediata, fara a afecta prea mult mediul economic
si lista ar putea continua…

Sunt probabil domenii in care economiile de scara fac imposibil ca un intreprinzator sa poata concura o multinationala. Dar, pentru marea majoritate a domeniilor, economia bazata pe intreprinzatori este mai stabila decat economia bazata pe multinationale. Si de preferat in opinia mea.

Exista totusi un impediment. Intreprinzatorii nu au nevoie de sprijin de la stat pentru a exista. Dar o economie bazata pe intreprinzatori e putin probabil sa apara de la sine intr-o tara in care poporul/opinia publica nu incurajeaza initiativa privata. Daca intreprinzatorii sunt priviti doar ca hoti sau infractori (de la populatie, pana la institutiile statului), e foarte putin probabil ca economia bazata pe intreprinzatori sa apara. Economia bazata pe intreprinzatori trebuie construita: de la educatia din scoli la atitudinea opiniei publice, de la actiunile institutiilor statului la modul cum sunt concepute politicile guvernamentale.

Initiativa privata nu e doar o activitate economica. Este alegerea libertatii in dauna sigurantei. E categoric mai usor sa lucrezi la stat sau intr-o multinationala. Dar aproape toti intreprinzatorii pe care ii stiu nu ar da activitatea de zi cu zi in propria firma care abia supravietuieste pentru un job caldut la stat. E vorba de mult mai mult decat bani. E vorba de libertatea de a reusi sau de a esua – dar de a o face pe propriile puteri.

Depinde de noi ce economie (si in perspectiva ce tara) vrem sa construim. Una in care depindem de stat intr-o masura ridicata. Sau una a oamenilor liberi. Intreprinzatorilor s-ar putea sa le fie indiferent la un moment dat. Mai mult, ca in povestea lupilor singuratici din toamna anului 1998, s-ar putea sa nu ii intereseze deloc acest subiect. Cine a reusit in Romania, va reusi probabil si intr-o tara din vestul Europei (iar daca guvernele Romaniei vor continua cu aceleasi politici anti-initiativa privata, multi chiar vor fi tentati sa incerce).

Fiecare va fi liber sa isi aleaga drumul. Tu ai ales drumul pe care sa te simta impacat cu tine insutii? La intrebarea asta, fiecare poate raspunde doar pentru el… Iar, la final, exista o sansa de a descoperi daca Romania este o tara impacata cu sine insasi. Sau poate nu. Ca intreprinzator si lup singuratic, chiar nu ma intereseaza…

{ 22 comments to read ... please submit one more! }

  1. Claudiu: imi aduc aminte de sondajul asta:

    http://www.emilstoica.ro/73-dintre-tinerii-din-orase-vor-sa-si-deschida-o-afacere.html

    era datator de speranta, dar, cred, nerealist.

  2. Emil, sondajul era foarte realist. Toti voiau sa cumpere ceva gata produs cu un leu si sa il vanda cu doi lei. Asa vazusera ei ca se fac bani. Acuma nu se mai poate face un leu doar prin comert, de aia intreprinzatorii revin in forta- insa nu toata lumea poate fi intreprinzator castigator.

    Claudiu: “Sistemul economic de maine ar trebui sa se bazeze intr-o masura mai mare pe intreprinzatori. ” Banuiesc ca te referi la intreprinzatorii mici si mijlocii.

    • Alex: ma refer la intreprinzatori. Punct.

      Emil: din cei 73%, putini reusesc sa treaca la actiune in conditii ostile, cei cu calitati native bune. Daca mediul ar fi ceva mai permisiv, ar putea deveni un fenomen de masa. Altfel nu. E mai usor sa pleci in Spania sau Italia.

  3. Claudiu: atunci ce zici tu nu e corect:

    “-intreprinzatorii nu ajung nici o data “too big to fail”.
    -intreprinzatorii nu cer nici o data subventii de la stat pentru crearea sau mentinerea locurilor de munca”.

  4. Corporatiile seamana in multe privinte cu statele socialiste:

    1/ Ideologia corporate culture

    2/ Limba de lemn la fel, doar cuvintele-cheie sunt altele (outstanding, leveraging, double-digit growth, …)

    3/ Birocratia la fel; intr-o corporatie, de la middle-management in sus, se face in principal politica si mai putin business

    4/ Raportarile false ajustarea contabila (de exemplu, trecerea unor cheltuieli curente in investitii; sau, in limbajul specific, trecerea din opex in capex, pentru a mari profitul contabil in anul curent)

    Si, ca si statele socialiste, au ajuns la o limita peste care nu prea mai pot trece. Dar, tot ca si ele, vor recurge la orice mijloace pentru a rezista. Asa ca, desi sunt la fel de convins ca viitorul apartine intreprinzatorilor, cred ca schimbarea va fi foarte dureroasa pentru toti.

    In privinta opiniei publice, problema de perceptie este produsa de o problema reala: afacerile necurate ale firmelor private cu statul. Pana cand problema reala nu va fi rezolvata, perceptia ca intreprinzatorii sunt, in mare parte, hoti nu se va schimba.

  5. Sorin Arcadie

    Eu cred ca in actualul context nu exista sanse prea mari sa apara intreprinzatori adevarati in Romania. Cei mai multi “patroni” nu sunt decat clienti politici, dupa cum arata si urmatorul articol:

    http://www.ecol.ro/content/oameni-de-afaceri-romani

  6. Sorin Arcadie: te pot asigura ca intreprinzatorii care citesc si scriu pe acest blog nu iti impartasesc deloc opinia. Sistemul clientelar din Romania nu este o creatie a intreprinzatorilor ci a politicienilor pe care ne ingramadim in proportie de 27% sa-i votam.

  7. Emil: de ce nu propui un club al intreprinzatorilor de pe blog? 🙂

    “Clubul lupilor singuratici”.

  8. Alte câteva motive pentru care corporaţiile duc cu gândul la “Epoca de aur a Iubitului Conducător”:

    5) au mulţi angajaţi provinciali veniţi în Bucureşti şi şcoliţi aici;
    6) angajaţii gândesc ca un funcţionar din anii ’80:
    – funcţionarul comunist avea apartament de la stat şi îl cumpărar cu credit de la CEC, corporatistul are apartament cumpărat cu credit de la bancă;
    – funcţionarul comunist era de la 25 de ani un burtos cu bretele şi 1-2 copii. Corporatistul la fel 🙂
    – funcţionarul comunist ca şi profesoraşul sau ingineraşul cu repartiţie îi bătea la cap pe toţi cei din jur cu calităţile lui de “om serios şi familist care n-are vreme de prostii”. Limbajul corporatistului e destul de asemănător…
    – funcţionarul comunist îşi făcea concediile la mare cu familia. Acum drumurile duc spre alte mări şi zări, turceşti, bulgăreşti… cu all-inclusive… cu aceeaşi familie flămândă de bufet şi setoasă de bere…
    – directorachele comunist îşi recruta eventualele amante dintre domnişoarele aflate pe treptele mai de jos ale organizaţiei sale, le sponsoriza şi le ajuta în carieră. Sună cunoscut?…
    7) în anii ’90 angajaţii de la stat îşi băteau joc de întreprinzători numindu-i “buticari”. Acum corporatiştii îl fac pe micul patron cu SUV “cocalar şi parvenit”
    8) populaţia civilă de acum îi ia în braţe pe corporatişti sub acelaşi pretext ca şi populaţia civilă “de atunci”: sunt serioşi, muncitori, cu şcoală, nu manelişti cheflii şi băutori…

    Încep să-mi dau seama de ce atmosfera s-a schimbat de prin 2003-2004 încoace, şi cam miroase… însă pe vremea Piticului Împuşcat aveau scuza că se oprea apa caldă şi săpunul Cheia nu era eficient… 😀

    ~Nautilus

  9. Sorin Arcadie

    @Emil Stoica, sunt de acord cu tine; asta am scris si eu in mesajul de mai sus – actualul context (politic, legislativ, birocratic, fiscal ) este extrem de dezavantajos intreprinzatorilor adevarati. Nu inteleg de ce afirmi ca intreprinzatorii de pe acest forum nu sunt de acord cu mine…

    Sincer, eu nu prea mai cunosc intreprinzatori. In ultimii zece ani au reusit sa supravietuiasca doar “clientii politici”. Interventia statului in economie a genereaza o forma de competitie neloiala , in care singurii care s-au “adaptat” au fost cei care aveau legaturi stranse cu politicienii.

  10. @ Nautilus: ref. pct 5: provincialii von la Bucuresti pentru ca la Bucuresti este mai mult de lucru si, in plus, tinerii isi pot indeplini anumite vise mai degraba intr-un oras mai mare, dinamic, decat intr-o localitate incremeneita de provincie. Intr-un fel, din cauza asta sunt si eu la Londra 🙂

    aaa … si lucrez intr-o corporatie 😉 cotata la bursa acum vreo 10 ani (cu un actionar ce controleaza 51%….) nici prea mare si nici prea mica. Si inca se mai simte spritiul intreprinzator desi are toata birocratia necesara unei firme cotate…

    @ Sorin Arcadie: scuze, vroiam sa spun ca inreprinzatorii de pe acest blog sunt cu adevarat intreprinzatori, nu capuse.

  11. SorinArcadie: eu zic ca actualul climat este foarte propice intreprinzatorilor adevarati. Bazele unei afaceri serioase se pun in perioadele de criza (cand poti sa cladesti ceva durabil cu bani putini + stii ca din punct de vedere al cifrei de afaceri mai rau de atat e putin probabil sa fie).

    Evident ca nu auzi de adevaratii intreprinzatori. Ei au alte probleme decat sa dea cu subsemnatul prin ziare si pe la TV. La TV vezi intr-adevar clientii politici, care nu trebuie sa se omoare prea tare cu afacerile pt ca “daca nu curge tot pica”.

  12. Nu e mai simplu sa lucrezi pentru o corporatie. Am lucrat mai intai la stat apoi in “multinationale” timp de 8 ani, si, cu rare “pauze”, m-am simtit ca intr-o cusca…
    Ce mai “progres” – in secolul 19 initiativa privata era mult mai apreciata decat astazi…:(

  13. Daca exista un actionar cu 51% e bine. Si cu 40% e probabil ok.

    Dar o corporatie in care sunt zeci sau sute de actionari, si majoritatea acestora sunt la randul lor cu actionariat divizat, va avea, pe termen lung, problemele de eficienta pe care le are, peste tot in lume, sectorul public. Pentru ca si sectorul public seamana cu un fel de corporatie, cu votantii pe post de actionari. De ce nu merge bine? Din cauza ca participatia fiecaruia e prea mica. Auditul, regulile,cinstea si toate astea nu vor compensa niciodata in intregime diferenta de responsabilitate intre un actionar cu 51% si X care detine 1% din Y care la randul lui detine 1% din Z. Participatia indirecta a lui X la Z e de 1 la 10000. Asemenea unui votant dintr-un orasel. Judecand statistic, dupa medie si nu dupa cazuri individuale, unui manager (cinstit! ) la o regie de stat sau la o corporatie privata, nu ii va pasa asemenea unui patron, care are in firma averea lui si mostenirea pe care o poate lasa copiilor. Un patron se va gandi in general pe termen mai lung decat un director preocupat de bonusuri.

  14. Ar mai fi si calitatea “produselor” corporatiilor versus ce pot face micii intreprinzatori. De la sepci, bauturi, proiecte de case, ceasuri, masini, pantofi, mancare(!) etc, un produs al unui intreprinzator este altceva decat un produs corporate.Exceptiile nu imi vin in minte. Probabil sunt subiectiv.

  15. Probabil că te-ar surprinde să vezi diferenţa dintre un produs manufacturat şi unul construit pe bandă, cel puţin în unele domenii, în special în domeniile în care se urmăreşte reducerea costurilor cu orice chip. Spre exemplu diferenţa dintre un radiator sau intercooler de mare serie, jumătate plastic, şi unul manufacturat de un atelier privat (occidental, dar nu neapărat), aluminiu 100%. E adevărat că multinaţionalele au bugete de cercetare de miliarde de euro, dar scopul lor e să iasă ei în câştig, nu neapărat clientul lor cel pretenţios 🙂

    ~Nautilus

  16. “intreprinzatorii au succes pe pietele de nisa”. Asta pana devin mari si se transforma in corporatii. 🙂

  17. @Claudiu

    Spui ca:

    >Fiecare va fi liber sa isi aleaga drumul. Tu ai ales drumul pe care sa te simta >impacat cu tine insutii? La intrebarea asta, fiecare poate raspunde doar pentru el

    Un interprinzator nu va fi niciodata “impacat” cu el insusi, asta e forta care-l motiveaza, unica forta. Si cand reuseste si cand nu reuseste. Paradoxal poate.

    • Shadow: da, numai ca una este sa fii implicat intr-o activitate in care sa mori in fiecare zi (de la 8 la 22) si alta e sa fi implicat intr-o activitate in care traiesti in fiecare zi (chiar daca e tot de la 8 la 22, iar – uneori – de la 8 pana a doua zi la 8). 🙂

  18. @Claudiu

    asta e viata uneori mori dormind 2-3 ore pe noapte alteori e mai lejer. Cel mai “lejer” este cand iti gasesti “timpul” sa-ti intrebarea ce vrei sa faci cu banii scosi din dividente. Esti ca un copil pt cateva zile. Poti sa “inventezi” aproape orice.
    Daca insa e “doar lejer” te “reorientezi” cauti altceva pt ca te plictisesti. Cand e greu insa te incapatanezi. “Nu oi fi eu chiar cel mai prost” e deviza. :-). Poate e naiva imaginea. Nu-l vad pe patriciu asa de exemplu ma vad doar pe mine.

  19. Eu cred ca pentru un intreprinzator conteaza provocarea de a face ceva ce nimeni nu a mai facut (abia atunci simti ca traiesti), precum si faptul ca munceste pentru el (nu pentru altii).

{ 0 Pingbacks/Trackbacks }

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *