Italia – bolnavul Europei

Bravo, in sfarsit un roman care stie sa exprime ceea ce cu totii stim si simtim. Cum nu avem cu totii acces la a ne formula parerea in mod public , il felicit pe autor si il sustin. Nu trebuie sa plecam capul in aceste momente grele, pentru ca sunt cu adevarat grele. Italienii au dat startul , dar va continua valul de rautati la adresa romanilor si nu pot sa accept cu liniste acest fapt. Nu vreau sama resemnez, pentru ca nu ma consider cetatean de rangul doi. As vrea ca mai multi concetateni sa ia o pozitie mai ferma si sa le aratam ca nu suntem oameni de nimic si mai ales ca avem coloana vertebrala. De dragul copiilor nostri nu trebuie sa lasam situatia in deriva. Nu suntem un popor de hoti si de netoti. Va rog sa scrieti in continuare . Romanii nu sunt aparati de proprii lor guvernanti , de cei pe care ii platim mult prea bine ca sa ne reprezinte . Singurii care mai pastreaza o flacara vie a demnitatii noastre sunt cei din presa.

Succes.

Interesanta analiza a Italiei, cu toate acestea total nepotrivita momentului. Faptele sunt urmatoarele:
- romanii ucid in Italia
- italienii nu se simt in siguranta in propria tara din cauza hoardelor de tigani plecate la furat.
Ce legatura au aceste fapte cu situatia economica-politica din Italia? De ce trebuie sa aruncam cu gunoi in altii ca sa ne aparam? De ce nu putem recunoaste, fara a arunca cu mizerii, ca ce fac tiganii in Italia trebuie pedepsit aspru? De ce nu recunoastem ca problema nu este nicidecum a Italiei, ci a Romaniei, ca astfel de crime se petrec zilnic in Romania, doar ca ele nu sunt atat de mediatizate. Treziti-va, romani!
O intrebare de final: daca tiganii ar fi comis aceste crime in Somalia, ai fi scris despre economia Somaliei si ca iata ca aceste crime sunt justificate pentru ca ei oricum sunt saraci si sunt africani si sunt necivilizati si nu au democratie, asa ca de ce sa nu ucidem cativa?
Rusine, domnilor, pentru campania anti-italiana pornita intr-un moment in care ar trebui sa plecam capul si sa ne cerem oficial scuze.

Emil, din pacate ca jurnalist trebuie sa realizezi ca orice articol este considerat impreuna cu situatia din momentul in care este publicat. Realitatea este ca in momentul de fata relatiile Romania-Italia nu sunt cele mai bune, si asta nu din cauza italienilor. Cetateni romani (chiar daca de etnie rroma) jefuiesc si ucid pe strazile italiei. Expresia “ma duc in Italia la furat” este ceva comun in Romania. In atare conditii, consider total nepotrivit ca presa romana (nu numai tu, vezi articole in Evenimentul Zilei, Cotidianul, etc) sa reactioneze printr-o campanie de expunere a partilor rele din economia/situatia politica/sociala a Italiei. Aceste articole sunt vazute, prin prisma situatiei actuale, ca o replica a Romaniei la crimele comise de concetatenii nostrii. Nu mi se pare corect sa raspundem in acest fel. Un articol bun in acest moment ar fi unul despre situatia rromilor din Romania, despre numarul mare de infractori ce pleaca mult prea usor peste hotare, cu largul accept al autoritatilor romane, o analiza a crimelor similare produse in Romania in ultima vreme. Numai asa am putea sa gasim o solutie (daca exista una) pentru problema noastra. Inteleg ca analizand problemele Italiei va castigati multi suporteri (“pai da, uite ce e la ei, d-aia se intampla astfel de crime, e vina lor”), dar incercati sa fiti mai obiectivi si sa afirmati clar: PROBLEMA ESTE A NOASTRA, NU A ITALIEI. Trebuie sa facem ceva sa evitam echivalenta ROMAN=HOTZ in vocabularul occidental.

Unii isi puteau imagina acel salariu net .. romanii au imaginatie puternica

In alta ordine de idei, in articolul de ieri era fraza cu italienii care au fost identificati ani de’a randul cu mafia si mafiotii si ca n-au invatat nimic, iar azi discutam despre economia bonava a Italiei, birocratia ei si faptul ca vede doar ce-i convine.
Sunt curios peste niste ani cand vom ajunge si noi in situatia de a avea imigranti vom fii in stare sa evitam aceste greseli ? Vom putea privi lumea si din papucii celorlalti sau doar ceea ce ne intereseaza ? Vom avea pana atunci rezolvata [partial macar] problema coruptiei si birocratiei ?

Emil eu nu pun asa baza pe “licentele verbale”(era sa zic poetice) ale The Economist. Pt a intelege societatea italiana trebuie citit mai mult decat critici seci scoase in general din context si depuse pe tabla cand ne convine.

In perioada 96-97 parca Italia depasise PIB-ul Frantei. A avut o perioada de vreo doi ani. Nu gasesc eu referintele poate le gasesti tu ca esti mai in tema ca mine. Asta asa ca idee. In plus impartirea “cotelor” de productie atat in agricultura cat si in siderurgie(industrie) intre “leii” Franta si Germania au avut un impact puternic negativ asupra economiei Italiene. Oricum “teoria cotelor” europeana mi se pare o mizerie de nedescris, ea eliminand in realitate concurenta.

Deci eram in Italia cand datorita nivelului scazut de “cota” obtinut de Italia de exemplu pt productia de lapte si de derivate ale laptelui producatorii au inceput sa fie amendati la sange(pt pacea sociala franceza?). Ce erau sa faca? Sa-si taie vitele nu? Sau sa arunce laptele la canal. Si mai discutam ipocrit si superior apoi in Europa ca exista foamete in lume.
Chestia asta a scos in strada pe producatori, a dus la blocarea catorva autostrazi cu camioanele lor cisterna pe termen de cateva saptamani si in final la batai cu politia. Moment in care “producatorii” si-au umplut cisternele de la canal si au improscat politistii. Nu o sa gasesti “analize” ale lui The Economist care sa ia in calcul “contextul”(cauza).

Un alt exemplu
Probabil ca nu sti ca Italia detinea doua centre siderurgice. Unul in Nord in zona Torino care deservea in principal afacerea familiei Agnelli(Fiat). Altul in sud cu iesire la mare in zona Poazzuolli(cu port cu tot).
Unul dintre ele a trebuit sa fie inchis(pacea sociala germana?). Guvernul a ales care anume sa fie inchis. S-a inchis cel mai mare si ala care producea mai ieftin si in plus avea acces la mare(transportul maritim este de departe cel mai ieftin). Impingand la o discrepanta si mai mare intre Nord si Sud. Intre “bogati” si “saraci”. Dand apa la moara lui bossi si compania mai tarziu.

Daca vrei putem vorbi si despre “ferovie delo stato”. Despre cum fiecare guvern indiferent de culoare a sustinut doar interesele familiei Agnelli. Despre lipsa de investitii din trasportul pe cale ferata comparativ cu investitiile pt transportul auto (traiasca iveco) si autostrazile. Ca doar nu e dovedit si ca transportul feroviar este mai ieftin si mai putin poluant decat cel auto. Despre cum merg trenurile in Italia, etc. Romania sta inca bine.

Acum referitor la productivitate peste tot in Europa se manifesta reducere a productivitatii si eventual stagnare. Gasesti o cauza si in politica aberanta a BCE.

Despre fluctuatiile monedei. E adevarat ca Italia odata intrata in zona euro a suferit un handicap enorm datorita imposibilitatii “jocului monedei”. Iar turismul este sectorul cel mai crunt lovit de aceasta. Si cand spun turismul ma refer in principal la Sud si nu la Nord. Era un obicei (pt mine o bataie de cap ) ca pe timpul verii moneda italiana sa se deprecieze. Iti pot spune ca pe timpul verii la schimbul in dolari cand ma intorceam in tara pt vacanta pierdeam mai mult de 100 de dolari/pe luna .

Modul in care BCE tine dobanzile ii face pe mult mai multi decat pe italieni sa vrea sa iasa din zona euro. De cativa ani de zile deja europenii nu fac decat sa plateasca deficitul american sau cresterea chineza si eventual indiana(cu calitatea mediocra aferenta). De cativa ani de zile deja exportul european scade continuu in timp ce importul creste.

Despre “legile cu mita” din SUA si UK. Acestea nu se aplica in cazul marilor concerne. Asa cum nici asa zisele legi “embargou” nu se aplica in cazul marilor concerne din tarile respective. Un exemplu simplu. HP controleaza majoritatea pietei de calculatoare din Iran. In mod normal nu ar fi trebuit sa existe acolo. Oracle ii secondeaza cu brio. Cu suport cu tot ca sa nu avem dubii.

Ca tot vorbim de ajutor social si pensii. Nu stiu cat de usor e sa divortezi in nici una din tarile de mai sus. Nu am trecut prin asta si sper sa nu trec. Pot insa sa te asigur ca ajutorul de somaj era “cvazi inexistent” in Italia in anii petrecuti de mine acolo. Odata la 2-3 ani statul dadea bani pt ca firmele sa angajeze cu salarii minime someri (platea salariile astea) pe o perioada de 6-8 luni. In final firmele retinand persoanele dorite. Mi se parea mult mai motivant decat blocajul francez de exemplu. La pensii erau intradevar discrepante uriase intre cei care lucrau “la stat” si cei care lucrau la “privat”.

Daca chiar as vrea sa descopar “bolnavii europeni” eu i-as descoperi mai degraba printre greci si eventual portughezi. La astia merge si cu minciuna pe fata. Oricum asta nu m-ar face sa gasesc si solutii intr-o Europa mult prea birocratica si mult prea rigida.

Sper sa nu te fi suparat cu completarile mele.

Emil: astept si articolul urmator, poate ca nuanteaza problema. Im pastrez parerea ca ai o abordare personala in chestiunea in dezbatere. Pana una alta, noi avem probleme, nu italienii. Carentele lor nu ne justifica noua conduita. Da, suntem vazuti ca hoti din ’90 incoace, fiindca dam ocazii sa se spuna asta. Spunem ca statul nu face nimic, dar nu vorbim ca avem carente in ceea ce priveste impartasirea valorilor democratice, noi, ca popor. Ca am aderat la UE dupa ce ni s-au facut concesii politice imense. Ca nu ne-am reformat societatea, ci numai am spoit-o, luminat-o si colorat-o. Ca in aceeasi masura in care exportam forta de munca calificata exportam si infractionalitate.
Fapte despre bolnavi economici si sociali ai Europei ar putea fi stranse in aceeasi masura si in legatura cu Spania, Portugalia, Grecia, Germania, Franta sau Marea Britanie. Nici o tara nu are o evolutie economica impecabila. Toti avem probleme in aceasta lume in schimbare.

Din nou analiza de astazi este binevenita.

De ce? Penru ca prezinta problemele de ansamblu ale societatii italiene fara insa a o stigmatiza. Nu isi propune sa faca un clasament al bolnavilor UE. Sunt pur si simplu realitati, cifre, seci, care intregesc un tablou pentru a putea intelege cum este posibil sa se ajunga la asemenea cote ale delincventei printre imigrantii romani in aceasta tara. Mi se pare foarte corect.

De ce delincventa imigranta are o asemnea amploare in Itala si nu in Grecia sau Portugalia, fiindca tot s-a adus vorba de ele? Sa fie doar diferenta de pib/locuitor sau salariul mediu de vina? De ce in alte state de dimensiunea Italiei, ca Spania sau Franta nu s-a ajuns la scandaluri care sa declanseze xenofobie in randul localnicilor si mai grav, violenta ca raspuns la violenta?

Raspunsul pe un blog, in format de comentariu poate fi simplu, in functie de gandirea si experienta personala a fiecaruia dintre cei care scriu sau poate fi destul de complex si necesita nu numai un articol fluviu ci mai degraba un veritabil studiu de caz. Eu inclin spre ultima varianta. Iata de ce eu consider laudabila initiativa lui Emil de a dedica un sir de articole acestui subiect, articole care sa tina cont si de experienta personala si de punctele de vedere ale unor profesionisti (vezi The Economist) si de problemele Romaniei (pe care le tot tocam pana la exasperare de cateva zeci de ani) pentru ca in final sa incerce sa schiteze un set de masuri care ar putea conduce la o imbunatatire a situatiei prezente. Cateva care imi vin rapid in minte: cresterea sigurantei in periferiile italiene, eficientizarea controlului imigratiei ilegale si mai ales a celei legale in Italia, imbunatatirea nivelului de educatie si integrare al cetatetnilor care traiesc in afara “sistemului” (si aici sunt si destui romani pe langa traditionalii tigani carora ne-am obisnuit sa le pasam raspunderea) dar si felul in care ar trebui tratate persoanele care au savarsit delicte care denota o precarietate de educatie. Si eu afirm ca Romania este principala raspunzatoare nu numai de imaginea pe care o are in UE dar mai ales pentru delictele pe care cetatenii romani (tiganii SUNT cetateni romani) le poarta cu ei in lume. Aici e epicentrul raului si pentru a-l indrepta ar trebui rezolvate probleme de fond de o anvergura cu mult peste caacitatile statului roman. Ar trebui poate imaginata o actiune concertata la nivel european dar nici asa nu s-ar putea obtine mare lucru pe o scara de timp sesizabila. Defectele sunt mult prea adanci si Romania mult prea slaba.

Dar, in fine… Florin, daca ai rabdare pana la urmatorul episod, vei citi si pareri despre ce s-ar putea intreprinde in acest sens si atunci se poate discuta cu toate datele problemei pe masa. Pana una-alta adevarurile seci raman: cine a trait in Romania cunoaste nivelul la care a ajuns deprecierea umana al multora dintre cetatenii romani, cine a trait in Italia cunoaste ineficienta generalizata a statului italian si aproximativitatea legii si in final, cine a trait mai inspre nordul Europei stie care sunt beneficiile la care ai putea sa te astepti de la o societatea moderna si civilizata. Italia isi are partea sa de vina. Bravo, Emil!

Problema Italiei este ca permite, prin sistemul politic si administrativ dezvoltat de zeci de ani intr-un stil propriu, sa prolifereze infractionalitatea si actiunile antisociale. Asta este si motivul pentru care tiganii romani au ales Italia. S-au dus si in Germania, Franta, Spania etc.. Dar nu au reusit. Cazurile de infractori romani din celelalte tari sunt sporadice, nesemnificative. In schimb, in Italia isi fac de cap. Din acelasi motiv au proliferat si infractorii albanezi in anii 90, ca sa nu mai vorbim despre mafia locala.

Daca reactiile autoritatilor italiene ar fi fost ferme inca de la primele incercari ale tiganilor, infractorii nostri n-ar mai fi reusit sa “cucereasca” tara asta cu atata tupeu.

Dle Stoica, te-a pus naiba sa ignori contextul, iar baietii rusinati de starea actuala a statutului de roman te-au sanctionat cu virf si indesat.
Si eu regret,desigur, ca bunica-meu n-a trecut la Tito in anii’50, poate acum familia era ajunsa chiar in Europa ). Si totusi, domnilor… Emil Stoica nu a facut altceva decat sa prezinte niste date statistice, din care niste bipezi relaxati trebuiau sa traga niste concluzii intime asupra modelului social italian. Concluzii care sa ramana asa. Gresesc ? Din pacate, cred ca si-a cam gresit auditoriul.

Acuma, depasind zona spumelor la gura, pot sa spun ceea ce stiu despre italieni/francezi – raportat la romani. Am lucrat vreo 2 ani intr-o subsidiara Unicredit RO, pe un post maruntel, intrand in contact cu expati veniti la ‘schimb de experienta’, alti 2 ani intr-o subsidiara Societe Generale din RO (ghici ciuperca cine-i), iar concluzia a fost simpla – salariatul roman munceste 12 ore pe zi, fiind platit ca pentru 8, intr-o atmosfera stresanta, in care pauza de masa e o dorinta, iar problemele personale n-au voie sa respire. Aia de afara au pauza de masa 1 ora, pe care o iau la restaurantul impecabil organizat de angajator, aproape gratis, lucreaza 8 ore, intr-o atmosfera construita cu grija in vederea reducerii nivelului de stres. Frica de cooncediere exista altfel decat la noi, pe scurt – nu exista comparatie intre statul social italian/francez/occidental si cel din RO.

Pe de alta parte, am inteles ca Italia castiga multi bani din folosirea romanilor la munca. Ce e asa de greu sa gestioneze eficient primitivismul nostru, angajand mai multi politisti, si mai multe Alfa de patrulare )

Boala Italiei este nu numai a ei, ci a integului sistem fost occidental in care si azi 80% nu au liceu si nici o calificare, acum cind cei fosti comunisti dar si educati au venit EI cei fricosi de pierderea locurilor de munca stimulati de MEDIA incearca fara succes sa iasa din impas. Noi sintem mai buni mai educati si la Microsoft a doua limba vorbita nu este Chineza, Indiana sau nici macar RUSA care nu trebuie neglijata, ci este Limba Romana si Windows Vista sa lansat aici la Bucuresti. Cine esti tu ITALIA si ce ai bun in afara de vechituri in piete? Voi reveni daca ma solicitati.