De cand a devenit clar ca si Romania va fi lovita de criza, au aparut din ce in ce mai multe voci (de exemplu din partea unor reprezentanti ai BNR sau din partea fostului prim-ministru Adrian Nastase) care afirma ca una dintre cauzele pentru care Romania este azi in criza economica ar fi investiile straine catre activitati neproductive, precum banci sau supermarketuri; cum ca astfel de investitii au accentuat criza datorita deficitului comercial; si ca economia Romaniei ar fi trebuit sa se orienteze in principal pe productie si export.
Desigur, multe lucruri s-ar fi putut face mai bine in Romania ultimilor 60 de ani. Insa a arata cu degetul in special catre lanturile de supermarketuri si a le face vinovate de criza este incorect.
In primul rand, investitiile sunt initiative private, platesc taxe iar activitatea lor este reglementata de legi votate in Parlament.
In al doilea rand, pana acum cativa ani, aveam tot felul de piete in aer liber, de angrouri si de Complexe “Europa”. Firme precum Carrefour sau Real au mutat buna parte din comertul nefiscalizat intr-un comert legal, statul colecteaza TVA, angajatii au carte de munca iar noile centre comerciale sunt mult mai prietenoase cu clientii decat angrourile.
In al treilea rand, dezvoltarea retailului ar fi trebuit sa ajute in primul rand producatorii romani: preturile sunt in lei, producatorii locali au cheltuieli de transport mai mici si ar trebui sa cunoasca mai bine clientii din Romania decat producatori din strainatate. Multi producatori romani (de exemplu in industria preparatelor de carne) au reusit sa incheie contracte cu retailerii.
Daca este sa cautam vinovati, cred ca trebuie sa ne intoarcem catre cei care au facut politica fiscala la inceputul lui 2006 cand a devenit clar ca inflatia risca sa iasa de sub control: Romania nu ar fi trebuit sa inregistreze un deficit bugetar in anii de crestere economica sanatoasa. In schimb, guvernul s-a imprumutat pentru a mari numarul de angajati la stat, crescand astfel inflatia pe salarii; iar TVA nu a fost marita.
Spre deosebire de alte domenii, retailul se va dezvolta in 2009, vor aparea noi centre comerciale, deci producatorii locali vor avea o piata de desfacare mai mare. Daca in 2009 nu vom avea recesiune, asta se va datora in buna masura dezvoltarii retailului.
Lipsit de onestitate ca de obicei, acest domn Stoica! Vede numai ce vrea el sa vada. Nu vede cresterea aberanta a importurilor bunurilor de larg consum, tocmai prin politica acestor supermarketuri, care in plus mai aduc în foarte multe cazuri si marfuri de calitate îndoielnica, culese de prin magaziile occidentale.
Nu mai vede dl. Stoica nici miscarea subterana care se desfasoara sub ochii nostri, in care spatiile comerciale afectate magazinelor de cartier sunt abandonate si preluate de firme de spalat bani cu numele de CASINO.
Apropo de cartile de munca, habar n-are autorul de politica de resurse umane practicate de supermarketuri: salarii minuscule, carti de munca doar pentru manageri, disponibilizari aiurea.
Sunt de acord ca dezvoltarea supermaketurilor a fost benefica pentru Romani si ca politica fiscala prociclica este in cea mai mare masura responsabila pentru modul nefericit in care intampinam criza.
Dar nu inteleg de ce spuneti ca de vina sunt “cei care au facut politica fiscala la inceputul lui 2006 cand a devenit clar ca inflatia risca sa iasa de sub control”.
Anul 2006 a consemnat cea mai redusa rata a inflatiei (sub 5 la suta, dec./dec.) si prima si deocamdata unica indeplinire a tintei de inflatie. Deficitul fiscal a fost sub 2% din PIB, iar deficitul de cont curent s-a situat la 10% din PIB. Este evident ca In 2006 inca nu se scapasera haturile. Abia in 2007 politicile economice au inceput sa derapeze tot mai mult, din nefericire exact pe masura ce criza se adancea.
Supermarketurile nu sunt responsabile pentru criza, doar profita de pe urma crizei majorand preturile. Cata vreme nu exista suficienta competitie preturile nu sunt fundamentate economic si pot fi manipulate de oligopolistii din retail.
Domnule Stoica ,
V-as ruga amabil ca inainte sa postati pe blogul dumneavoastra opinii sau informatii generale sa va documentati despre asa zisi mari retaileri din Romania cara vai Doamne impulsioneaza economia romaneasca sau statul romanesc prin taxele care se platesc la stat si facilitatile pe care le acorda angajatilor recte carte de munca etc etc.
Eu va dau un singur exemplu de hypermarket care este in top 10 datornici la stat la toare sectiunile de datorii bineinteles .
Intrati pe siteul anaf sau pe linkul postat de mine si dupa aceea sa va faceti o parere despre acesti gigantici datori la stat care isi trateaza anagajatii si partenerii de afeceri ca niste gunoaie. (Lantul de magazine Carrefour)
Imi pare rau ca nu pot sa public si datoriile catre furnizorii ale lanturilor de hypermarket din Romania sa vedeti atunci cata incurajare economica dau aceste hypermarketuri.
Fara stima .Bogdan.
munteanu: am ezitat sa va aprob mesajul datorita tonului. In orice caz, va raspund punctual:
1. Politica supermarketurilor este sa-si maximizeze profitul. Daca respecta legea (iar institutiile statului trebuie sa se asigure de acest lucru), nu vad unde este problema. Dvs. personal nu incercati sa va maximizati castigurile de pe urma muncii dvs.?
2. Nu pot fi acuzate supermarketurile de ce se intampla cu magazinele de cartier. Va puteti adresa primarului sau parlamentarului ales de dvs. daca aveti nemultumiri.
3. Politicile de personal ale firmelor sunt facute pentru a maximiza profitul, este aceeasi logica prezentata mai sus. Daca nu respecta legea (in acest caz pe protectia muncii, nerespectarea salariului minim, etc), institutiile statului au datoria de a interveni. V-ati adresat cu exemple de nerespectare a legii catre institutiile de control ale statului?
Laura: sunt de acord ca lucrurile au devenit clare la inceputul lui 2007.
alex: intr-adevar s-ar putea sa avem o problema de concurenta. Ultimele date de la Consiliul Concurentei nu indica insa probleme.
Bogdan: ANAF are toate instrumentele necesare pentru a-si recupera datoriile (cu tot cu dobanda la datorii). In cazuri extreme poate cere – si chiar obtine – falimentul. De ce nu o face?
Cat despre modul in care isi trateaza furnizorii: la ce anume va referiti? Modul in care doua firme comunica se cheama, de obicei, contract. La fel si in ceea ce priveste serviciile pe care angajatii le presteaza: exista un contract. Daca o parte a contractului nu-si respecta obligatiile, cealalta parte se poate adresa justitiei. Repet raspunsul dat lui Munteanu si anume ca obiectivul oricarei firme este acela de a-si maximiza profiturile. Daca incalca legea, institutiile (si in cele din urma justitia) trebuie sa le corecteze comportamentul.
Emil, lipsa de concurenta nu se manifesta neaparat in sensul manipularii literale a preturilor (adica in sensul competentelor CC), ci in sensul ofertei mai mici decat cererea ceea ce avantajeaza ofertantii.
Uita-te la UK de exemplu, cand criza a batut la usa imediat supermarketurile au scazut preturile – pentru ca UK e o piata competitiva pe retail, acum exista supraoferta si lanturile de magazine chiar se lupta pentru cota de piata. Daca nu scadeau preturile exista pericolul ca alt lant sa reduca preturile si sa acapareze cota de piata. Ai vazut cum Sainsbury i-a luat fata lu’ Tesco in decembrie
In Romania lupta pentru cota de piata este aproape inexistenta, asa ca supermarketurile isi permit sa pastreze aceleasi preturi chiar daca cererea scade, pentru ca nu se simt amenintati in cota de piata.
alex: parerea mea este ca retailul in Romania nu este suficient de dezvoltat, din cauza asta nu vezi mari reduceri de preturi si din cauza asta se anunta planuri de investitii pe 2009.
Emil sunt de-acord – in principiu – ca supermarketurile aduc un plus de investitii, forta de munca, au ridicat standardele de vanzare (fata de catastrofele de angrouri de acum 8-9 ani) etc. Insa, dupa cum s-a vazut si la nivel european, supermarketurile concentreaza puterea de negociere in dauna furnizorilor si cazurile de abuz nu sunt singulare…Noi nu cred ca avem un cadru legislativ care sa protejeze interesele furnizorilor sau a micilor comersanti (gen Loi Galland din Franta, cu toate defectele ei…) ceea ce face ca balanta sa fie putin cam masluita…
Sunt de-acord cu faptul ca relatiile comerciale trebuie sa fie “liber consimtite ” printr-un contract insa care este marja de manevra a furnizorului care nu accepta diversele taxe sau termene de plata impuse de supermarket? Sa nu semneze si sa piarda o parte semnificativa din cifra de afaceri…De ce? Pentru ca si celelalte supermarketuri practica aceleasi clauze. Surprised?
Emil, exact asta ziceam si eu
Dragos: atacurile asupra supermarketurilor mi s-au parut deplasate in contextul actualei crize din Romania. Din cauza asta mi-am asumat rolul de avocat al diavolului. Atentie, alaturi de supermarketuri, au fost aratate cu degetul si bancile (si nu imi asum inca rolul de aparator
, desi unele ar merita).
Este adevarat, lanturile mari de magazine au o putere de negociere destul de mare. Dar la fel de mare este si puterea de negociere a producatorilor mari, gen Coca Cola, P&G, Unilever, Ursus, etc.
Firmele mari pot sa absoarba cheltuieli de regie mult mai usor decat firmele mici. Taxele de care amintesti sunt de fapt niste obligatii contractuale (deci asumate de furnizor) si care fac parte din ABC-ul marketingului sau tin de dimensiunile furnizorului.
Interesul supermarketurilor este sa vanda cat mai repede (caci in felul asta isi pot maximiza rata de venit pe metru patrat. Deci produsele trebuie sa paraseasca repede rafturile. Asta inseamna ca produsele trebuie sa fie usor recunoscute de catre public si din cauza asta firmele investesc in brand (prin publicitate). De aici se devolta o intreaga industrie (de ex. industria media).
In acelasi timp, si furnizorii vor sa vanda cat mai mult, de aceea este important daca produsul se afla pe raftul de jos, pe cel din mijloc sau pe cel de sus, etc si din cauza asta platesc diferit. Asta este natura businessului.
Acuma, desigur, un furnizor mic nu poate face fata. Dar motivul este ca pretul ar fi mai mare pentru un brand mai putin necunoscut, ceea ce inseamna ca supermarketul nu va vinde niciodata un astfel de produs. Un brand necunoscut se poate impune doar prin pret, iar un pret mic pentru un furnizor mic inseamna o rata a profitabilitatii foarte mica (pentru ca are cheltuieli de regie mari.
Furnizorii mici au sansa de a gasi alte canale de distributie sau sa se treaca pe produse premium.
Sa nu uitam ca exista si multe alte canale de distributie decat cele clasice (gen Amway sau Herbalife).
Inainte de a sari in barca Herbalife, mai bine sa citeasca omul aici:
http://cockeyed.com/workfromhome/workfromhome_s.html