Implicarea Statului in economie

Am pornit de aici:

Boala lunga, moarte sigura…

Cat de mult trebuie si poate sa se implice statul in economie?

Avem, pe de o parte, situatia de la Alitalia, o companie care agonizeaza, dar nu e lasata sa moara.

Avem, pe de alta parte, un bun studiu de caz numit Singapore Airlines, la a carui infiintare mesajul statului catre managementul companiei a fost sec: “Obiectivul vostru este sa faceti profit. Daca nu reusiti, compania va fi desfiintata”.

Si mai avem, in sfarsit, un al treilea model, cel in care rolul statului consta in:
-mentinerea de piete functionale
-crearea regulilor astfel incat piata sa tinda spre piata cu concurenta perfecta si urmarirea respectarii lor
-interventii doar in situatii de nefunctionare a pietei si doar cand piata s-ar putea prabusi prin efectul de domino (aceste situatii ar trebui sa fie cu adevarat foarte rare, pentru ca ar fi preintampinate prin cele 2 masurile precedente)

Ar trebui sa ne hotaram spre ce sistem dorim sa mergem. Senzatia mea este ca tindem sa adoptam, la nivel global, primul model.

Falimentul este modalitatea prin care resursele inceteaza a fi risipite. Contribuabilului italian nu ii va fi mai rau, din nici un punct de vedere, daca Alitalia e declarata in faliment. Unicii beneficiari ai acestei situatii sunt liderii de sindicat de la Alitalia.

Daca privim spre Romania, vom gasi o sumedenie de exemple asemanatoare.

Pentru a incheia cu o imagine metaforica (poate brutal de ne-academica), singurii care se infrupta dintr-un hoit, sunt corbii. Pentru toti ceilalalti, intrebarea este daca nu ar fi mai bine ca hoitul sa fie ingropat.

{ 16 comments to read ... please submit one more! }

  1. @Emil
    ai o mica greseala la:
    “Obiectivul vostru este sa face profit. …”

  2. @Claudiu
    Erata. Nu Emil ci Claudiu scuze poza :-).

  3. shadow: am corectat, multumesc pentru observatie!

  4. Claudiu: intr-adevar, la nivel global se dau bani de la cei competenti la cei incompetenti… si imi aduc aminte ce frumos ne vorbeau prin anii ’90 si cei de la FMI si cei de la BN si cei de la UE, etc. despre democratie, despre economia de piata, despre taierea subventiilor incrucisate, despre liberalizare energetica, despre sacrificii. Si vorbeau bine, macar sa fi facut acele reforme la timp. Cand in cele din urma au fost facute – pe jumatate, este drept – pretul politic a fost mare, PNT a cazut atat de tare ca nu s-a mai ridicat. Insa aceiasi domni care au venit prin Romania anilor ’90 ar trebui sa mearga in Franta, in Italia, in SUA, etc si sa ii spuna lui Obama sa lase GM si Ford sa cada, in Franta sa le spuna sa renunte la monopolul EDF iar lui Berlusconi sa reduca datoria publica de la peste 100% din PIB la norma UE de maxim 60%…. incredibil cata ipocrizie….

  5. Emil, sunt surprins, oare incepi deja sa devii mai putin liberal ? In vest FMI si BM si-au pierdut cam demult aureola de conducatori ai economiei mondiale, si de altfel au recunoscut-o singuri cu ocazia crizei de acum : nu au competentele necesare pentru a orienta politicile macroeconomice. Ce au facut ei cu Europa de Est in anii ’90 a fost un experiment de liberalism pur si dur, si nu sunt sigur ca a dat cele mai bune rezultate. Argentina a invatat ceva din lectia asta, n-a prea urmat retetele FMI-ului, si a iesit un pic mai bine si mai repede din recesiune…
    O remarca si pentru Claudiu : companiile strategice (in sensul original al cuvantului, nu in cel romanesc…) nu vor fi lasate niciodata “sa moara”. Si nici nu au cum sa fie : daca tot iti place sa faci comparatie intre companii si viata oamenilor, tu ti-ai lasa sa moara o sora ? un frate ? un fiu ? Desigur, contribuabilul italian are dreptul sa se intrebe de ce Alitalia este o companie strategica…
    Si inca o remarca : dragul meu Claudiu, sindicatele nu sunt raul absolut in lumea asta ! Eu inteleg ca ai vazut poate prea multe filme americane cu “mafia sindicatelor” si ramai impregnat cu viziunea sefilor de sindicat gen Radoi sau Miron Cosma, dar sa stii ca exista sefi de sindicat in lumea asta care mai si muncesc si chiar doresc sa-si apere colegii, fara sa caute prin asta sa-si aranjeze lor casa si masa… Cred ca ar trebui sa te puna pe ganduri faptul ca, la apelul unui sindicat, un procent de 70-80% din personal face o greva… Oare nu inseamna totusi ca motivul grevei este vazut ca legitim de acei oameni ?

  6. Catalin: vezi ca te cam contrazici singur in reprosurile tale. Emil tocmai dadea un exemplu de liberalism economic, in care corporatiile care nu fac fata pietei si concurentei trebuie sa dea faliment fara ca statul sa se implice.

    Emil, FMI si BM nu au cum sa se duca in SUA, Franta, Italia sa dea indicatii economice radicale. Ai vazut tu caine sa muste mana care il hraneste?

  7. alex: pai uite ca acum se democratizeaza FMI-ul, sa presupunem ca ar fi un brazilian la conducere…. ar fi ironic, nu-i asa? 🙂 , sa vina sud-americanul si sa-i spuna presedintelui SUA: “Ai grija, maxim 3% deficit bugetar, taie la costuri: la armata, la ajutoare de stat. Daca nu, te-am ars!” 🙂

  8. Catalin: daca vrei sa fim ironici, putem fi si ironici. Dar nu cred ca asta e scopul acestui blog.

    Trecand la remarcile tale:

    1. “daca tot iti place sa faci comparatie intre companii si viata oamenilor” – unde am facut comparatie intre oameni si companii? Companiile NU sunt oameni, din orice punct de vedere ai privi. Obiectivul oricarei firme trebuie sa fie obtinerea de profit (in sens restrans) sau crearea de valoare pentru actionari (in sens larg) – cel mai adesea este acelasi lucru, dar in unele cazuri pot avea semnificatii diferite. Daca acest obiectiv nu este realizat, atunci compania nu exista. Daca e o firma privata si actionarii continua sa pompeze bani, e treaba lor. Daca e o firma de stat, nu mai exista nici o ratiune de a exista.

    2. “exista sefi de sindicat in lumea asta care mai si muncesc si chiar doresc sa-si apere colegii, fara sa caute prin asta sa-si aranjeze lor casa si masa… Cred ca ar trebui sa te puna pe ganduri faptul ca, la apelul unui sindicat, un procent de 70-80% din personal face o greva… ”

    Fara indoiala ca exista. Dar eu vad Alitalia, GM, Semanatoarea… cazuri in care firma cu probleme primesc lovitura de gratie din partea sindicatelor. Firme care au nevoie disperata de restructurare (insotita de reducere de locuri de munca) si care nu o pot face. Nu e de mirare ca 70-80% din personal face greva in astfel de cazuri.

    3. “Ce au facut ei cu Europa de Est in anii ‘90 a fost un experiment de liberalism pur si dur”

    In ceea ce priveste BM, afirmatia e cel putin hazardata. Toate programele de restructurare la nivelul intreprinderilor convenite cu BM au pornit de la componenta sociala: salarii compensatorii. Asta numai liberalism pur si dur nu se numeste. De ce trebuia sa fie asa?

  9. Emil, vise… 🙂

  10. Claudiu, imi cer scuze daca tonul mesajului meu a parut deplasat, poate ca sunt uneori prea vehement in argumentele mele…
    Ce vroiam sa spun este ca, in final, nu companiile sunt cele care trebiue sa traiasca, ci oamenii ! Mi se pare o exagerare sa spui ca daca compania are nevoie de restructurare, angajatii trebuie sa faca “ciocul mic” ca sa traiasca compania. Sa nu uitam totusi ca toata societatea asta exista pentru ca toti sa traim mai bine, si nu pentru ca companiile sa traiasca bine.
    Problema mea se cheama liberalismul finantist “victorios” al anilor ’90, care a dus la criza aceasta, si care este extrem de bine implantat in Romania actuala. Este liberalismul care nu mai priveste societatea ca o adunatura de oameni care se aduna impreuna ca sa traiasca, ci ca o adunatura de companii care trebuie sa faca profit.
    Pe la mine pe aici, cei de la departamentul de Economie spun ca lumea a evoluat din prost in mai prost in ultimii 50 de ani : acum 50 de ani lumea era condusa de gestionari (de-aia care tineau de gestiunea lor si is planificau totul pe cativa ani), acum 30 de ani de economisti (de-aia pe care-i intereseaza inchiderea de luna), iar acum de finantisti (aia pe care-i intereseaza numai trendul Footsie si Dow Jones de azi pe maine).

  11. Tot pentru Claudiu : am gresit sa mentionez si BM alaturi de FMI apropo de politicile macroeconomice destul de dezastruoase din Romania anilor ’90 — intr-adevar, BM s-a abtinut totusi de la a impune asa ceva. Problema a fost insa FMI-ul, care s-a hazardat in a impune linii de politica orientate excesiv pe stapanirea deficitului, si fata de care Romania nu a avut nimic in contra-propunere — bineinteles, in afara de micile aranjamente pre si post-electorale.

  12. Catalin:

    1. “companiile sunt cele care trebuie sa traiasca, ci oamenii”
    In totalitate de acord. Dar ca oamenii de la Alitalia sa traiasca, ceilalti contribuabili italieni trebuie sa ii finanteze. I-a intrebat cineva pe ceilalti daca sunt de acord? Si da, nu ei trebuie sa faca “ciocul mic”, ci guvernul italian trebuie sa ia singura decizie logica: sa inchida o companie falimentara, fara nici o perspectiva de a-si realiza obiectul de activitate.

    2. “toata societatea asta exista pentru ca toti sa traim mai bine, si nu pentru ca companiile sa traiasca bine”
    Si aici sunt de acord. Dar exact asta NU se intampla la Alitalia: un grup de cetateni traiesc bine pe seama celorlalti, nu prin propria activitate. Asta este liberalism?

    3. “liberalismul finantist “victorios” al anilor ‘90, care a dus la criza aceasta”
    Habar n-am daca liberalismul a dus sau nu la criza asta. Lucrurile sunt mai complicate, pentru ca statul (la nivelul UE, SUA si cam ceea ce include ceea ce e numit generic Occident) s-a implicat excesiv in anumite domenii (si asta numai liberalism nu se numeste) si excesiv de putin in altele (functionalitatea pietelor si protejarea concurentei).

    4. Critici simultan FMI (pentru accentul pus pe stapanirea deficitului) si finantistii (pentru orientarea numai pe termen scurt). Cele 2 filozofii sunt contrare. Care sunt politicile pe care le sustii de fapt?

  13. Claudiu, este adevarat, FMI-ul nu s-a comportat ca un finantist, ci ca un economist 🙂 Problema la FMI este lipsa de viziune pe termen lung. De altfel ma mira in continuare la FMI-ul asta lipsa unui set de modele socio-economice pe care sa le poata aplica atunci cand imprumuta bani, altele decat modelul unei banci oarescare care urmareste doar profitul propriu.

    Cat despre Alitalia, cred ca nu e chiar cum zici tu : Alitalia nu traieste pe spatele contribuabilului italian, pentru simplul motiv ca guvernului italian nu i se da voie, ca membru al UE, sa subventioneze compania ! Alitalia este indatorata pana peste cap, este adevarat, insa la banci, nu la stat. Nu trebuie sa confunzi situatia de la Semanatoarea sau de la CFR din anii 90 cu ce se intampla la Alitalia.
    Si din cate informatii am eu, nu cred ca salvarea Alitaliei, asa cum este acum negociata, implica o subventionare masiva din partea guvernului italian. Eu parca am inteles ca guvernul italian discuta cu niste investitori (banci, mari companii, etc.) preluarea datoriilor Alitaliei, in schimbul actiunilor pe care statul italian le are la Alitalia. Ce este subventie in asta ? Unde este contribuabilul pus la plata ?
    Sunt intru totul de acord in alta parte, cu punerea la plata a contribuabilului : planul Paulson. Dar acolo este o alta problema, si nu cred ca sindicatele sunt cele care sunt de vina pentru problema aia…

  14. Catalin: FMI nu se substituie guvernelor sau bancilor nationale. Pot fi cei mai mari dobitoci din lume sau nu; acordurile cu FMI au doua parti semnatare. Daca guvernul nu e de acord, nu e obligat sa semneze nimic cu FMI. Faptul ca guvernele apar apoi cu motivatia “noi am vrea… dar nu ne lasa FMI” este doar populism pur.

    Alitalia: Care e ratiunea pentru care statul italian continua sa sustina o firma falimentara? Despre Alitalia insa vom avea ocazia sa mai vorbim saptamanile urmatoare (aparent s-a ajuns la un acord de vanzare, dar nu e primul anuntat).

  15. Emil: unde a ajuns SUA cu deficitele enorme? Poate parea ridicol, dar nu este: SUA chiar ar avea nevoie sa se inspire din filozofia FMI in materie de deficite.

    Poate parea utopic, dar s-ar putea ca peste 10 ani SUA sa nu mai fie locul de unde se da ora exacta in economia mondiala. Semne sunt multe, dar – nascuti intr-o lume cu SUA fiind Roma moderna – inca nu putem concepe ca ar putea fi si altfel.

    Cred ca va fi o lume mai proasta decat cea de azi si personal sper sa nu se intample prea curand ceea ce am spus – dar sa nu confundam dorintele cu realitatea.

  16. Uitandu-ma pe netul din Romania uite ca am gasit pe saitul dvs..
    Nu pot sa nu remarc ca sunt placut surprins de calitatea informatiilor de pe
    aceasta pagina si va doresc cat mai mult succes!

{ 0 Pingbacks/Trackbacks }

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *