Globaliz(ol)area Romaniei

Evenimentele ultimelor zile tind din ce in ce mai mult sa dovedeasca cat de “multa” dreptate aveau cei care declarau zambitor ca Romania va fi ferita de efectele crizei globale…

Ca si cum Romania n-ar fi membra UE, integrata economic in zona EUR (aproape 70% din exporturile si din importurile Romaniei sunt din/catre tari EU) ci o tara subdezvoltata din Africa, izolata de o economie globala ce produce si consuma mai putin. Si care la anul va consuma si mai putin daca e sa-i ascultam pe cei de la IMF, care prognozeaza pentru 2009 rate de crestere PIB de 0.1% in SUA si UK, 0.2% in Franta, 0% in Germania si -0.2% in Italia…

Deoarece, dupa cum se vede treaba, nu suntem chiar asa de “decuplati” de economia globala, poate ca n-ar fi rau sa ne punem intrebarea cum ne afecteaza criza si pe noi. Mai inainte de toate sa ne intelegem, e vorba de o criza de incredere, iar lipsa de lichiditate e mai degraba efectul imediat. Bani sunt, dar nu circula…iar acest cerc vicios se autoamplifica pe fondul panicii: bancile nu mai au incredere sa tranzactioneze intre ele, costul banilor creste (vezi EURIBOR/LIBOR), lipsa de lichiditati face victime iar toate acestea amplifica si mai tare aversiunea fata de risc si, din nou, lipsa de incredere.

Pe fondul cresterii aversiunii fata de risc si a iesirii investitorilor din diversele piete de capital/finantare, economia reala a inceput sa fie afectata in mod direct. Insasi marile corporatii platesc marje mult mai mari pentru accesul la fonduri si, pe fondul blocajului anumitor instrumente de finantare (a se vedea interventia FED de ieri in piata de “commercial paper”), recurg din ce in ce mai des la liniile de credit din banci, cu costuri din ce in ce mai ridicate. Cat despre companiile de talie medie sau mai fragile financiar ce sa mai zicem… Citeam ieri intr-un articol pe Bloomberg cum au inceput bancile americane sa majoreze dobanzile si comisioanele, ca urmare a scaderii apetitului de finantare, cum e din ce in ce mai greu pentru companii sa poata accesa facilitatile de credit, respectand conditiile financiare impuse de banci.

Credeti ca situatia va fi diferita in Romania?

Haideti sa luam un exemplu grosolan si sa presupunem ca firma Xulescu SRL a contractat un credit pe termen scurt in valuta de 500.000 EUR acum trei luni in urma. Pe vremea respectiva, daca era firma buna sa zicem ca avea o dobanda de genul EURIBOR 1luna (care atunci era cam 4,47%) + 2% pe an, adica o rata dobanzii totala de 6,47%. Acum daca s-ar duce la banca, drept urmare a riscului crescut, n-ar “pupa” o marja a dobanzii sub 3% peste un EURIBOR 1 luna de 5,18%, adica o rata a dobanzii de 8,18% p.a. Cu alte cuvinte, cu peste 26% mai scump in trei luni de zile…

Daca, in plus, Xulescu SRL a gasit o banca ce i-a dat credit in EUR (vorba aia, era mai “ieftin”) fara ca el sa aibe incasari in valuta si acuma trebuie sa cumpere EUR din lei…apai e vai si-amar de el. Intr-o simulare abstracta dobanda la credit pe un an de zile l-ar costa, cu cresterile pe EURIBOR, marja de risc si curs valutar, cam cu 40% mai mult fata de-acum trei luni in urma…

Iar daca e exportator si are valuta, nici aici nu e chiar ferit de probleme. Ce te faci daca cei doi/trei clienti ai tai din UE isi reduc comenzile in conditiile in care consumul e in cadere libera? Sau daca incep sa intarzie platile din cauza ca nici ei nu mai au acces la lichiditate (sau pentru ca nu incaseaza nici ei la timp)?

Cat credeti ca rezista o companie romaneasca obisnuita, cu lichiditati scazute si marje de rentabilitate limitate? Si am vorbit doar de cativa factori, ar mai fi si altii de aceeasi natura…

Toate aceste influente externe se traduc in rezultate financiare proaste, imposibilitatea de a respecta indicatorii financiari impusi de banca si ca atare restrictionarea si mai puternica a accesului la credite sau executarea garantiilor. Sau pot duce la reducerea productiei, a numarului de angajati si, de ce nu, chiar la faliment…

Dincolo de aspectele tragice si dureroase, o criza are si rol de stress test, are o componenta eugenica prin care ii elimina pe cei slabi si-i intareste pe supravietuitori. La astfel de presiuni ridicate induse in mediul economic se descopera defectele in structurile financiare ale diverselor companii. Acum incepem sa platim nota pentru supraindatorare, expunerile valutare neacoperite, dependenta de clienti/furnizori, lipsa viziunii si reactiei rapide la nivel de management, mecanismele de productie inelastice sau ineficiente sau – boala tipic romaneasca – lipsa de strategie investitionala.  Iar daca ne gandim ca e vorba de o criza globala de incredere nu de lichiditate, daca ne uitam cum diversele masuri puse in practica de SUA si UE nu reusesc sa opreasca spirala descenta (inclusiv – pana una alta – scaderile concertate de dobanzi ale bancilor centrale) , e posibil sa fim martorii inceputului unei perioade dureroase de restructurari in economia romaneasca…

Tags: globalizare criza economie companii