Cine a spus, fix cu un an in urma (28 ianuarie 2008), urmatoarele:
Cresterea salariului minim, prin mecanisme administrative, face ca firmele sa fie tot mai reticente in a angaja personal necalificat in vederea formarii.
(…) trebuie gasite mijloace pentru un program national de formare continua. Habar nu am cum s-ar putea face asta, dar stiu sigur cum nu se va face – prin ANOFM…
Autorul celor de mai sus, ridica si alte probleme care, in contextul crizei economice din 2009, au devenit mai putin acute.
Revenind la citat, astept ideile voastre pentru a-i ajuta pe cei de la ANOFM.
Incep eu: cred ca statul poate subventiona partial salariul noilor anagajati – in cazul in care o firma isi mareste numarul de salariati – pe o perioada determinata (sa zicem de 6 luni) daca firma dovedeste ca are un program de ucenicie. Avantajele sunt evidente pentru angajati si pentru stat (care nu va plati ajutorul de somaj). Insa vor avea de beneficiat si firmele care azi ar avea nevoie de mana de lucru, dar care nu isi permit din cauza unui salariu minim prohibitiv sau din lipsa unui numar suficient de mare de personal calificat intr-un anumit domeniu (de ex. tamplari). In acest fel, si firma va avea de castigat pe termen scurt datorita scaderii salariului mediu al firmei, dar si pe termen lung: pentru ca daca numarul de tamplari este mai mare atunci, datorita legaturii dintre cerearea si oferta de tamplari, costurile cu salariile vor fi mai mici in viitor.
Cum ziceam mai sus, astept si ideile voastre, impreuna cu raspunsul la ghicitoare.
Haidi bah terminati cu prostiile ca uzam tastele degeaba.
Cine ne baga in seama????
Sau discutam discutii….
La asta suntem buni,recunosc!
@Emil
Opinia mea este ca asta este o “gogorita” cu dorinta firmelor de a “forma” necalificatii. Ei angajeaza necalificati pt ca au nevoie de necalificati. Nici vorba sa vrea sa-i formeze.
E alta treaba cu angajarea de “studenti in anii terminali” sau cu angajarea de proaspeti absolventi. Pe aia incearca sa-i formeze.
Notiunea de “ucenic” si “ucenicie” in meserii ar trebui sa apara inca din timpul invatamantului. Dar in Romania toata lumea vrea sa aibe o “patalama”(facultate) folositoare sau nu ca sa nu para PROST. Scolile de meserii sunt complet desconsiderate. Nici nu stiu cate mai exista. E o problema de “mentalitate” dar si de “opacitate” a statului care nu masoara corect sectorul de “meserii” si puterea lui economica.
In plus autoritatile locale nu se preocupa deloc de meseriile anexe caracteristice fiecarei zone in parte. Ori asta ar trebui sa fie treaba lor. In functie de dezvoltarea industriala a zonei ei pot cere ajutorul firmelor de profil in formarea “ucenicilor”. Ar castiga si firmele private gasind “ucenici” bine pregatiti in meseriile de care au nevoie si ar castiga si comunitatea.
Habar n-am raspunsul la ghicitoare dar nu ma indoiesc ca ne vei spune :-p
Shadow: nu prea vreau sa fiu in contradictie cu tine azi (oricum vad ca esti nervos din motive de greva franceza), dar o fac totusi…
Ai absoluta dreptate ca firmele nu vor sa formeze necalificati. Ele sunt OBLIGATE sa o faca daca vor sa se dezvolte, pentru ca altfel nu gasesc personalul necesar. Si nu vorbim aici de personalul cu calificare superioara (asta e o alta discutie), ci de muncitori.
Scoli de meserii exista in continuare, dar la ele merg in general cei care nu au reusit la liceu si care sunt impinsi de parinti sa nu stea acasa (probabil peste 90% din cazuri). Oricum, nu se invata aproape nimic in aceste scoli si, daca ar fi desfiintate pur si simplu, pierderile ar fi minime. In schimb, banii ar putea fi cheltuiti mai intelept.
@Claudiu
Dar “contradictia naste idei” deci nu e bai. Deci din nou te voi contrazice
. Independent de “greva franceza” care nici macar nu are un scop bine definit ci e doar o “clonare” a grevelor grecesti. Globalizam si “conflictele sociale” ce crezi tu 
?
Firmele care angajeaza necalificati au nevoie de “necalificati” si “ieftini”. Oamenii care dau cu sapa. Dorel adica :-p Pt a se dezvolta vor investi in masini(daca chiar vor asta si nu vor sa dea “tunuri” fenomen frecvent romanesc pana si bechtel sufera de asta) si automat in oameni care sa conduca acele masini sau sa stie ceva mai mult decat sa dea cu sapa.
Scoli de meserii exista insa “centralizate” la nivel de stat de aici si “reusitele” lor sau mai degraba esecurilor lor. Sa te intreb o chestie. Cred ca mananci paine in Romania. E buna? Si a doua zi e buna? Nu prea? Ai avut ocazia sa mananci paine facuta de “artizani”? In afara de bunicii de la tara. Eu am ocazia sa o mananc pe cea franceza. Iti trebuie scoala ca sa o faci(nu nu vb de painea de la supermarket ci de la bulangerie). Si nu “la misto”. Aplica acelasi lucru la “macelari”. Hai sa lasam “papica” ca deh asta e pur franceza o sa zicem, cu toate ca si nemtii stiu sa faca paine si italienii la randul lor. Doar romanii “au uitat”.
Sa spunem ca ai nevoie de un “instalator” acasa. Pe cine iei? Alegi un nene care ori lucreaza la o firma ca “instalator, electrician, fochist” si “gica stie tot” ori unul care e ceva mai “priceput” cu tevile(multilateral dezvoltat deh). Dupa “familie mare si bugetul” fiecaruia. Iti face lucrarea, in doua luni se crapa iar. Garantie? Poate doar la unele firme si chiar si acolo cu “suparare”. In Franta se face scoala pt asta. E obligat sa-ti asigure “garantia” daca nu isi pierde “licenta” de “artizan”. Nu o fi exemplul perfect dar e mai bine decat ce avem noi.
Apropo un instalator poate castiga mai mult decat un “salariat” in Franta
.
Tamplarii la fel. Si sunt zeci de astfel de meserii care invatate cum trebuie si controlate cum trebuie(protectia consumatorului nu altcineva) aduc bani importanti la buget.
Scolile de meserii ar trebui sa fie coordonate de administratiile locale in functie in primul rand de necesarul local si apoi national. In stransa legatura cu investitorii din zona. Acolo unde “elevii” pot sa faca “stagii”(poate chiar gratuite). Meseria e meserie chit ca esti contabil, macelar, banchier sau informatician. Romanului ii pute de “muncile murdare”. Cum sa te lauzi ca “schimbi closete”? Pt romani cine nu reuseste sa faca o facultate e un esec. Daca nu e in stare sa faca un liceu este un “paria”. Asta este “mentalitatea” vizavi de munca.
Poti “obliga” firmele sa “formeze” ori oferindu-le deduceri de impozite pt “stagii”, ori “gratuitate” a acestor stagii (isi pot alege cele mai bune elemente cantarindu-le direct la ei in firma). Mai poti sa ii obligi sa cotizeze la un “fond” de “formare profesionala”. Si sa nu o faci pt cei care demonstreaza ca si-au atins plafonul de “formare profesionala” interna sau stagiara.
Sa incepem prin a comenta faptul ca in RO nimeni nu poate da un numar al somerilor, nici macar aproximativ, din cauza faptului ca somerii tarii sunt plecati angro in Occident.
Shadow: firmele romanesti chiar sunt obligate sa formeze personalul. ca nu se aplica legea, e alta discutie… Iar ANOFM chiar organizeaza cursuri gratuite pentru someri (la care inveti cam tot atat cat la scolile de meserii).
Nici o firma privata nu va face formare de personal cat timp conflictele de munca sunt judecate in termene enorm de lungi. Concret, cheltui bani pentru formare, ai un contract prin care salariatul se obliga sa lucreze la firma pentru o anumita perioada (sau sa isi plateasca formarea), apoi dispare, iar justitia nu ia nici o masura impotriva lui. Asa ca firmele care faceau formare de personal s-au lasat pagubase… stii, esti angajat. Nu stii, nu avem nevoie de tine. Vrei sa lucrezi pe un salariu mai mic o perioada? Pai nu prea ne lasa statul…
Lucius: da, asta e o alta problema, bine punctata. Nu cred ca politicienii vor sa stie raspunsul la aceasta intrebare.
shadow: raspunsul la ghicitoare este “Claudiu Minea”
@Claudiu
“Bune” cursurile alea daca atat inveti. Cam de pomana.
Problema in Romania este recunoasterea unui “contract” semnat de doua parti. Fie ca partile sunt persoane fizice sau juridice. Acolo e pb. Ori in Romania un astfel de contract nu are aplicabilitate juridica.
Si in Franta dureaza cu anii. Nu e cel mai bun exemplu stiu. O stiu pe propria piele
. In general ceea ce semnezi in contract este privit din punctul de vedere al salariatului mai degraba si nu al angajatorului. Plus ca nu ajungi direct in instanta ci treci printr-o procedura de “mediere” ca prima faza cu un juriu in care sunt si salariati (in general sindicalisti :p) si membri ai patronatului (intreprinderi mici si mijlocii). Decizia lor nefiind “juridica”.
De exemplu poti sa impui ca angajatul sa nu poata lucra in domeniu 1-2 ani daca pleaca dar instanta nu-ti da dreptatea decat pe 6 luni cel mult pt ca spune ca si angajatul trebuie sa traiasca si daca asta e “meseria lui” nu ii poti interzice accesul la piata muncii.
Exista o diferenta de mentalitate insa fata de romani. Francezii nu ezita sa apeleze la justitie imediat. Fiecare cauta sa-si protejeze personal libertatea inainte de a astepta ca statul sau institutiile sa se sesizeze.
Mai conteaza si “marimea” societatii. Ca daca esti “multinationala” impresia este ca iti poti permite sa si pierzi.
Nu acelasi lucru se aplica in cazul vanzarii de informatii interne, etc dar oricum procesele sunt foarte scumpe si dureaza ani de zile. Ca avocatul nu vrea sa ia banii pe proces castigat ci te taxeaza la “ora” sau la “faza”. Ce e prost? E complet diferit de mentalitatea anglo saxona. E pur “latina”.
Apoi formarea este obligatorie in fiecare firma si in Franta dar daca societatea nu iti atribuie cele 1% formare (nu le consuma anual) tu ca salariat poti sa o ceri direct la institutiile care colecteaza acest fond. Si ai formarea profesionala la care ai dreptul ca “timp” si “valoare”. Ma rog fosti colegi de-ai mei isi alegeau “oneologie”, gradinarit, etc adica fara legatura cu meseria lor. Orzul pe gaste deh.
@Emil
Tare……
.
Shadow: da, Franta seamana cu Romania in unele privinte. Doar ca mai au de invatat de la noi pentru a se perfectiona…
@Claudiu
Ptiu bata-te peste gura
. Avem un “know-how”(pardon savoir faire) in domeniu inegalabil.
Pe aia cu criza o stii? Cica criza economica se mai gandeste daca sa vina sau nu in Romania. Pt ca nu-i place “concurenta”
. Mi s-a parut exceptionala. Am primit-o pe mail 
.
Nici nu ar fi nevoie ca statul sa plateasca o parte din salariu. Ar fi suficient ca statul sa il scuteasca pe angajator de o parte din plata impozitului. De ex, 3000E/angajat, maxim 5% din impozitul total platit de firma. Si, evident, daca omul este concediat intre 4 luni si un an (adica imediat dupa incetarea facilitatilor), pierde aceste avantaje (doar de pe urma acelui angajat).
Shadow: de fapt, asta nu a fost concluzia mea, ci a unui francez get-beget…
Program national de formare continua? Wow. Succesuri.
DanBruma: de ce?