Am citit in EvZ articolul despre Alina Haila, o tanara de 30 de ani, sefa de cabinet a deputatului de Iasi Relu Fenechiu, din 2004. In timpul liber, Alina Haila este membra din partea AVAS Iasi in consiliile de administrarie (CA) ale firmelor Antibiotice Iasi (cotata la bursa), Fortus SA si Constructii Feroviare Moldova SA; in urma acestor activitati din timpul liber primind recompense cu 25% mai mari decat ale unui manager la Ernst & Young, de exemplu.
AVAS este prescurtarea de la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, adica acea mega-structura guvernamentala care vinde activele statului. Anul trecut a vandut active de 2 miliarde si 500 de milioane de euro (din care 2,25 miliarde reprezinta vanzarea BCR – Bancii Comerciale Romane).
Ce o recomanda pentru pozitia de membra in diferite CA-uri? O diploma la drept de la o facultate particulara, o licenta in politologie si un masterat in comunicare.
Dar care este rolul si care sunt responsabilitatile unui membru in CA?
Rolul unui membru ne-executiv al CA este acela de a contribui la strategiile firmei, de a monitoriza performanta managementul firmei, de a se asigura ca nivelul controalelor financiare interne este adecvat, ca exista o politica de risk management, ca nivelul remuneratiei managementului este adecvat.
Rolul este asadar complex, necesita experienta, nu neaparat in domeniul de activitate al firmei, dar o experienta la un nivel apropiat celei de CEO, COO sau CFO la o firma de dimensiuni similare. In plus, daca nu provin din acelasi domeniu cu firma unde sunt membri CA, au datoria sa se informeze despre business-ul firmei, despre mediul competitiv, despre problemele firmei si ale sectorului. Pentru asta insa este nevoie de capacitatea de a intelege bine astfel de aspecte.
De ce este nevoie de membri puternici ai CA? Pentru ca ei reprezinta actionarii (in cazul de fata cetatenii Romaniei – prin intermediul AVAS). Membrii CA nu indeplinesc doar rolul de a lua salariu si de a vota in functie de interesele dictate de la centru. Ei trebuie sa preseze managementul firmei sa fie cat mai peformant si sa aduca valoare firmei.
Mi-am pus totusi problema ca poate ma insel si ca de fapt persoana in cauza a fost numita in CA datorita calitatilor amintite in definitiile de mai sus.
Am sapat un pic si am dat peste acest articol aparut in 2005 in Cotidianul si care se intituleaza “Clubul secretarelor tinere conduce industria ieseana.” Astfel, dupa alegerile din 2004 au primit roluri in diferite CA din judet:
- Oana Gavril - 24 de ani – cu experienta de absolventa de facultate de jurnalism la o facultate particulara si de mai putin de 1 an ca secretara la subprefectul de Iasi
- Ioana Manea – cu experienta de contabila la Fene Group (societatea lui Relu Fenechiu)
- Mihai Gaspar – 24 de ani, consilier al aceluiasi deputat Fenechiu
- Constantin Neagu – consilier al senatorului Dan Carlan
- Magdalena Ghemu – secretara la un partid din fosta Alianta DA
Toate aceste persoane nu au ramas pe rolul lor de secretare sau de consilieri – si aici este normal ca un deputat sau senator sa-si aleaga o persoana de incredere - insa toate aceste persoane lipsite de experienta au devenit subit reprezentantii romanilor in CA ale unor firme ce trebuie sa reuseasca in economia de piata!
Trebuie sa completez lista de mai sus si cu celebrul caz al fostului sef al AVAS - Razvan Orasanu, un tanar de 24 de ani ce si-a pus pe CV-ul public experienta de profesor de limba engleza in China timp de 9 luni de zile. Pai, cred ca gasim si in Romania, nu in China, destui profesori de engleza cu cel putin 9 ani de experienta, nu de 9 luni. Insa se pare ca nu aveau acea experienta din definitiile de mai sus, in schimb dl. Orasanu le avea din plin. Ce s-a intamplat cu Razvan Orasanu? Nimic: atunci cand dl. Atanasiu, fost minsitru aerian la aparare, a fost parasutat de dl. Basescu din minister – atunci si dl. Orasanu si-a facut repejor bagajele cu episodul multmediatizatei sustrageri de documente de la AVAS.
Si iata cum am ajuns la miezul problemei: GAURA NEAGRA – A V A S.
Am deschis site-ul acestei institutii care gestioneaza miliarde de euro de active in numele contribuabililor.
Ce m-as fi asteptat sa gasesc:
- o lista cu toate activele AVAS
- lista de mai sus sa fie legata cu datele financiare si cu web-siteurile individuale ale firmelor unde statul este proprietar / actionar
- o strategie clara pentru acest portofoliu de firme
- o strategie individuala pentru fiecare participatie in parte
- o lista a tuturor celorlalte active
- o lista a societatilor privatizate in urma unor contracte de privatizare al caror termen nu a expirat si care sa explice cum anume a urmarit AVAS drepturile statului in acele firme
- o evaluare a acestor active
- un raport de activitate care sa-mi arate eficienta acestei institutii, raport de activitate aprobat de o structura independenta
Ce am gasit?
- mai nimic
- pardon, am gasit o lista de participatii, fara sa fie evaluate, la niste firme, participatii ce vor fi bagate pe gat Fondului Proprietatea, adancind astfel problemele relevate intr-o postare anterioara, am gasit o lista a datoriilor Bancorex ce nu sunt recuperate din 1997 precum si un raport de activitate subtire unde principalul indicator de performanta era raportul cheltuieli / venituri. Desigur, pentru o institutie care nu trebuie decat sa privatizeze, acesta este, in opinia celor de la AVAS un indicator important. Si se lauda ca a fost de doar 2,5% din venituri. Insa daca elimina elementele extraordinare (adica vanzarea BCR), acest “indicator” ajunge la 25%. Mai lipsea putin si AVAS cerea bani de la buget ca sa iasa pe zero dupa vanzarea si gestionarea unui patrimoniu de miliarde.
In CONCLUZIE:
- am gasit o lipsa totala de transparenta in ceea ce priveste valoarea gestionata de AVAS in numele cetateanului.
- o lipsa de competenta in a gestiona participatiile sau firmele direct controlate de AVAS
- numiri in CA pe criterii politice a unor persoane care nu par sa aiba capacitatea sa reprezinte actionarii in firmele unde sunt membri CA. Ii rog numai sa se uite cum a reusit un fond de investitii ce detinea doar 2,3% din ABN Amro sa mareasca valoarea pentru actionari.
De 18 ani de zile, statul a facut aceste lucruri si nu a dat socoteala in fata contribuabilului, adica a actionarului de drept. Nu a dat si se pare ca nu va da.
De obicei vinerea scriam subiecte mai lejere, de weekend, insa mi-am dat seama ca in Romania suntem, chiar si dupa 18 ani, la inceput de drum; suntem intr-o zi de luni permanenta.
in curand vinde tot ce are si gata se termina si cu vaca asta de muls.
Wassa: nu e numai asta. Cum le vinzi? Cum le gestionezi pana la vanzare? Pai daca ai niste incompetenti in CA, incotro o va lua respectiva firma? Care este valoarea unei firme conduse bine si a unei firme care este usor de capusat?
aici nu sunt neaparat de acord cu tine.
in CA pot fi niste loaze absolute, performantele companiei se judeca in primul rand dupa performantele executivilor de acolo. Directorii sunt, sau ar trebui sa fie principalii responsabili.
de cele mai multe ori functiile de CA sunt functii semi-decorative. si nu numai in Romania.
wassa, nu sunt deloc de acord cu tine.
te rog sa citesti asta si asta
Asta este Corporate Governance modern, asta trebuie sa invete firmele romanesti.
Directorii sunt principalii responsabili, asa e, dar cine ii trage la raspundere? Cine ii urmareste sa nu fure? Cine urmareste ca valoarea firmei creste? Asta ar fi, pe scurt, rolul membrilor CA.
ce spui tu e in teorie.
din experienta practica functiile de CA , mai ales la stat, sunt oferite oamenilor cu contributii, nu neaparat economice, la bunastarea statului sau, din pacate, a partidului.
nu discutam acum de cum se intamp-la intr-o companie privata, discutam de ce se intampla la companiile de stat.
si daca ne uitam si in Franta si in SUA, ca sa dau doar exemple unde shtiu sigur companii sau fonduri, au in board niste mosuleti simpatici si inofensivi, sau personalitati cu afinitati politice similare cu guvernul care i-a propus.
in privat e firesc sa fie cum spui tu, CA-ul e reprezentantul actionarului, si trebuie sa-i reprezinte interesele…si dca nu o face e schimbat la urmatoarea AGA. la stat insa….responsabilitatile sunt mai diluate….din nefericire.
wassa: experienta mea imi spune ca ceea ce am afirmat functioneaza al naibii de bine.
Nu conteaza daca e firma de stat sau privata, tot ca S.A. este orgaizata, interesele actionarilor trebuie sa fie aceleasi. Dar asa e, statul este, mai ales in Romania, o entitate mai ambigua si extraterestra (nu o lua personal, te rog)
mersi de mesaje
nu o iau deloc personal…m-as bucura sa functioneze sistemul unui CA responsabil in Romania…mai ales la stat. desi asta nu ma va face vreodata sa-mi doresc un job la stat.
insa, in Romania, daca ne uitam la companiile listate, la categoria PLUS, categoria care implica guvernanta corporativa (ADIKA 1), si nici aia nu respecta prevederile la care s-a angajat ne dam seama ca nu vom vedea prea curand sisteme de guv corp in companiile rom
wassa: din cate am inteles BVB avea in plan sa emita un nou cod de corporate governance anul asta. Daca a aparut, poate cineva sa puna un link?
asa e…o sa caut…insa bvb e prinsa intr-un cerc vicios in chestiunea asta.
nu poate impune principii dure de guv corp deoarece societatile se vor delista, ori asta e ultimul lucru de care are nevoie. are nevoie de guv corp pt a promova transparenta insa nu are argumente puternice pe care sa le propuna emitentilor pentru ca acestia sa se supuna unor noi reglementari mai stricte.
si asa se invarte roata.
trebuie sa fie cat mai issuer friendly….daca vrea emitenti…asa ca guv corp trece mai la coada prioritatilor
Wassa: Romania are un numar foarte mare de societati listate la Bursa (BVB + Nasdaq) – dar cu o capitalizare extrem de mica – si tocmai lipsa unui cadru adecvat de corporate governance poate a lucrat impotriva BVB, daca citesti ziarele vei vedea ce “cultura” investitionala avem: se vorbeste despre “jocul” la bursa si nu despre investitii facute cu cap.
care multe ca daca te uiti in portofoliile celor 10.000 de clienti ai bvb dintre care vreo 5-6000 activi vei vedea 10 emitenti omniprezenti..sife banci, petrol si farma.
restul nu conteaza…n-au lichiditate…daca punem la socoteala toate agromecurile de pe rasdaq…nu rezolvam nemik.
10 companii fac 95% din tranzactii.
dar la listari noi te lovesti de 2 probleme
1. compania considera ca BVB nu-i poate oferi o suma de bani suficienta, sau nu la un cost bun. (ceea ce dupa parerea mea e o eroare deoarece suprasubscrierile masive arata ca sunt bani in piata pentru IPO)
2. managementul companiei nu doreste transparenta situatiilor contabile.
iar daca ne gasim in punctul 2 (acolo unde sunt f multe companii care ar putea creste frumos pe bvb) nici nu poate fi vorba de impunerea unor principii de guv corp.
Referitor la punctul 2: din cauza asta avem auditori, nu-i asa? Chiar asa, are cineva o statistica cu ce firme auditeaza societatile cotate la bursa?
Eu m-am uitat la cele 5 SIF-uri (pt 2005): 4 dintre ele auditate de big 4 – profesionale, cu informatii, cu opinie detalita. Cealalta, oaia neagra, SIF Oltenia – opinie curata ca lacrima – auditat de un no-name.
pai sa-i facem o scrisoare lui farmache sa se treaca la rubrica situatii financiare si auditorul companiei.
Salutare Emil si Wassa,
Permiteti-mi sa intervin in discutia voastra cu cateva informatii din interiorul sistemului (in perioada 1997-1999 am fost in CA al unei firme de stat). O sa va spun ce am facut noi si puteti compara cu ceea ce se face de obicei la firmele de stat din Romania. Experienta mea e totusi limitata, pentru ca era vorba de o firma de comert, dintr-un orasel mic de provincie.
1. Mandatul nostru a fost foarte ambiguu, de fapt nu am avut unul nici macar orientativ. Ne auto-impus practic un mandat: sa pregatim societatea pentru privatizare. Ca o paranteza, in toata existenta sa AVAS (de la FPS incoace) nu a avut decat o singura perioada cand a incercat sa dea CA-urilor un model de administrare a firmei, in perioada cand ministru era Ulm Spineanu (nu mai stiu cum se chema ministerul).
2. Indicatorii financiari s-au imbunatatit spectaculos, dar asta numai pentru faptul ca eram un grup de tineri pas comme les autres in CA. Cred ca eram singurul CA din Romania care se intrunea zilnic. Motivatia noastra financiara era 0 (de fapt cam 50 de euro pe luna), dar chiar vroiam sa facem ceva pentru Romania (era perioada inca romantica a anilor 1997-1998…).
3. Din pacate, instrumentele de control ale actionarilor asupra CA erau nule. Daca am fi vrut sa capusam acea firma, ar fi fost banal sa o facem. Cum probabil s-a intamplat la nenumarate firme de stat…
4. Gestionarea unei firme de stat in vederea privatizarii este complet diferita de cea a unei firme private. Indicatorii de lichiditate sunt mai importanti decat cei profitabilitate. Primul an am gestionat firma mai mult cu ochii pe cash-flow si pe costuri decat pe profit.
Concluzii pe scurt (dupa parerea mea):
i. Firmele de stat merg din inertie. CA sunt slabe, dar nici actionarul (FPS, AVAS sau cum se mai numeste) nu le cere mai nimic.
ii. Pregatirea pentru privatizare cere un alt model de gestiune decat al unei firme private. Obiectivul CA este privatizarea.
iii. Obiectivul privatizarii ar trebui sa fie maximizarea pretului (nu pastrarea locurilor de munca sau alte iluzii), iar metoda de privatizare trebuie sa tina cont de acest obiectiv
Claudiu
Claudiu:
excelente precizari!
Chiar in prima mea postare de pe acest blog am vorbit despre noua lege a societatilor comerciale, lege pe care o consider un pas inainte daca se aplica tuturor SA-urilor, modelul este foarte aproape cu cel occidental. Desigur, mult trebuie sa vina si din interiorul firmelor.
O nelamurire insa referitor la postarea ta: nu putea CA-ul sa demita conducerea firmei daca nu reusea sa atinga indicatorii ceruti?
Si cateva intrebari:
- v-ati folosit cu incredere de specialisti? de ex., ca vorbeai de comert, ati cerut conducerii executive sa ceara un studiu de marketing facuta de niste specialisti?
- in ceea ce priveste strategia, cum va veneau efectiv ideile pe baza carora luati deciziile? Veneau numai de la management sau si de la voi?
Ca o paranteza la tot postul: consider perioada 1997 – 1999 drept perioada in care Romania a rupt-o definitiv cu economia centralizata, s-a facut reforma si un anumit partid istoric a platit pentru asta in timp ce partidul care a urmat a cules roadele. Este adevarat, spre meritul guvernantilor din 2001 – 2004 nu au intors tara inapoi la economie centralizata asa cum ma asteptam.
De fapt, presedintele CA era si director general (CA avea 3 membri, inclusiv presedintele). Mai exista un contabil sef, care era un fel de tehnocrat (aplica politica CA, avand grija sa nu iesim din cadrul legal). In fapt, functionam atat ca CA (intr-un cadru formal, o data pe luna), cat si ca un comitet de directie (care se intrunea aproape zilnic). La schimbarea CA s-a produs si schimbarea membrilor echipei de management.
Ideile noi au venit aproape in exclusivitate de la membri CA si AGA (veneam din directii foarte diferite). Ne-am impus o strategie destul de conservatoare (sau ne-aventuriera, depinde cum vezi lucrurile). Am stiut ca:
-trebuie sa controlam costurile
-trebuie sa ajungem pe o structura de personal adecvata activitatii (right-sizing in termeni mai sofisticati).
-trebuie sa jucam cu “cartile” pe care le aveam (in cazul nostru, spatii comerciale neutilizate). Activitatea de baza (comertul en detaille) se desfasura pe o piata in restrangere severa. Situatia era atat de evidenta, incat nu am avut nevoie de nici un studiu de piata.
-trebuie sa oferim proprietarului de dupa privatizare posibilitatea de alege directia viitoare, cu cat mai putine restrictii sau “balast” din trecut
A fost, din punctul meu de vedere, o pregatire de privatizare “ca la carte”. E drept ca firma era mica, ceea ce o facea foarte flexibila.
Ironic poate, la cateva luni dupa asta, am aplicat unele din actiunile de restructurare la o firma privata, de dimensiuni mult mai mari. Dar asta e alta poveste…
Iti dau dreptate cu perioada 1997-1999, cu precizarea suplimentara ca atunci a inceput restructurarea reala inclusiv in multe firme private mari, care au cumparat firme de stat, dar care nu au reusit sa le restructureze imediat dupa cumparare.
hmmm…rezulta ca firma avea spatii comerciale…big business…daca mai astepta cativa ani se vindea pe x3 x5 x10.

eu shtiu de ex. o firma celebra in romania lui ceausescu…r…a, cu varianta r….a copiilor(confectii parca la origine). care dupa ce a fost cumparata de A. S. a fost practic transformata in companie de inchirieri de spatii. avand…2 angajati..o directore si o secretara. o mega afacere…care daca se vindea dupa cativa ani ar fi putut aduce statului muuult mai multi bani.
acuma problema se pune…trebuia privatizata?…avand in vedere ca e o sursa de bani…eterna? pentru stat..adika pt noi(sort of). cu costuri minime..practic un clasic cash cow. for the right price may be. dar daca a fost cumparat prin 97-98 pe vremea cand real estate-ul in romania era jos de tot? dupa parerea mea a fost o afacere f proasta pt stat.
Wassa: Da, a fost privatizata in 1999 sau 2000, cand criza parea fara sfarsit. Astazi s-ar fi putut incasa pe ea o suma de 10 ori mai mare. Cred ca ar fi putut fi vanduta oricand for the right price.
Din pacate, privatizarea a fost abordata in Romania (imediat dupa 1990) in stilul Ion Iliescu. Obiectivul numarul 1 (deseori singurul) a fost pastrarea locurilor de munca. Si astfel, firme de 3000 de locuri de munca, cu 1000 de locuri de munca potrivit dimensiunii corecte, au fost aduse in final la faliment. In loc de 1000 de locuri de munca viabile, s-a ales praful.
Despre AVAS am si eu cate ceva de povestit!
In calitate de mintit, pacalit, batjocorit de catre AVAS!
Daca va intereseaza, ma puteti conecta prin de email.
Am auzit ca Islanda e în faliment. Cred că noi putem, după ce analiștii reperează toate găurile negre din România, să scoatem țara (ce a mai rămas din ea), la licitație. Poate o cumpără cineva și ne reorganizăm după un model ce include: cinstea, corectitudinea, democrația, autoritatea reală, respectul, munca cinstită, etc. Altă ieșire nu văd fiindcă în ritmul acesta nu cred că mai există vreun domeniu în care să nu se fi furat ca-n codru și statul să nu dea deloc, dar deloc, socoteală celor din buzunarele cărora se fură. De fapt de ce să mă mir? Care mare hoț îi dă socoteală victimei?