Mai bine de un deceniu, pe nimeni nu a deranjat patronajul pe care unele dintre personaje politice de prim plan l-au acordat Fundaţiei Universitare „România de Mâine”. Instituţia a eliberat diplome universitare „fără acoperire” dar „în deplină legalitate”. În acelaşi timp, a devenit un angajator respectabil şi un veritabil model de business. Dar nu asta e problema!
Absolvenţii universităţilor publice deplâng slaba pregătire a celor „din privat” sau precaritatea formării lor. Unii dintre cei de la universităţile particulare se plâng că sunt victime ale discriminării. Piaţa este însă cea care decide iar angajatorii sunt categorici: „Toţi sunt slab pregătiţi!” Dar nici asta nu e problema…
Dacă te prinde, îţi las plăcerea comparaţiilor la nivel de curriculum, al evaluării şi examinării studenţilor sau în ce priveşte managementul. Sau „sistemul”, sau funcţionarii, sau mediul academic… Şi nici asta nu e problema!
Frapează lipsa discuţiei pe chestiunile de fond. Prima ar fi amploarea studiilor în instituţiile private şi inflaţia unor astfel de furnizori de servicii. Ce anume „vând” universităţile astfel au devenit întreprinderi atât de profitabile? De ce „clienţi” cu performanţe şcolare altminteri serioase au optat din start pentru o universitate privată în condiţiile în care învăţământul public oferă toate răspunsurile necesare dezvoltării lor (sic!)? Şi cum a produs liberalizarea sistemului asemenea efecte sociale corozive?
Pentru că (de fapt) asta e buba iar doamna ministru şi rector o ştie foarte bine: de ce bugetul de stat trebuie să susţină specializări neatractive şi neprofitabile sau instituţii falimentare?! Dar e mai uşor să scoţi ochii concurenţei şi să-i iei la socoteală pe competitorii într-o luptă inegală. O cursă în care unul dintre participanţi e şi arbitru, şi organizator, şi promotor. Şi, fireşte, spectator…
Statul român? Ha… Era şi el undeva în zonă, asistând la proliferarea programelor educaţionale fistichii, a evaluărilor instituţionale sau academice aiuritoare şi la emiterea grămezilor de patalamale. Dar în loc ca atunci să se ia de guler cu furnizorii de formare (pe care tot instituţiile statului le-au validat), (prin reprezentanţii săi) se războieşte acum cu absolvenţi sau candidaţii pe care-i elimină din examene, de exemplu…
Există cineva care să conteste nevoia de ordine, de reguli şi de principii asumate, respectate şi funcţionale? Dar oricât de pozitivi am fi, soluţia vine tot de la partid, la pachet cu termene şi condiţii. Şi (cum altfel?!) e tot una politică. Politicile educaţionale şi standardele de calitate pot să mai aştepte!
@Andrei
Consider ca “problema” este ca “Toţi sunt slab pregătiţi!”. De la concluzia asta se poate ajunge la cauze.
Si una din cauze este “aparatul public” pe care diversi ministri isi dau “corijentele” la reforma. Tot aici intra si “pleiada” de specializari nenecesare si bugetul de stat care “plateste” cantitatea si nicidecum calitatea. Cauza in trecut era numarul mare de “profesori” care si-ar fi pierdut “catedrele” de aici si interesul lor de a fi “bugetari” pe “cap de vita furajata” si nicidecum pe “numar de absolventi” care si-au gasit de lucru in campul muncii in specializarea universitara. Insa in 20 de ani s-a scapat de multi “fosti” care preferau mecanismul acesta. Dar cei noi ce cale au ales sa urmeze? Aceeasi. “Inamovibilitatea postului”. Formarea “continua” a profesorilor la misto e oglindita in formarea elevilor si studentilor. Tot “la misto” pt o hartie.
A doua cauza este “moda” romaneasca. Mentalitatea romanilor ca fara facultate esti un “nimeni”, esti un “prost”, etc. Daca in urma cu cativa ani era “suficient” sa termini macar o facultate acum mentalitatea romaneasca s-a schimbat ea cerand “vorace” mai multe. De purtat in piept pe post de “decoratii”. Poate ne amintim de “vanghelie” obsedat si el ca si atatia alti “oprisani” sa “posede” diplome dar nu CUNOSTINTE.
Universitatil romanesti “vand” diplome, care mai de care mai usurele si mai atractive dpdv al “facilitatii” obtinerii lor.
Amploarea studiilor nu face doua parale (parerea mea) fara examene de licenta stricte si cu aplicabilitate in piata muncii. La noi pe motiv ca numarul creaza “bugetul” s-a ajuns la aberatia actuala.
Simpla limitare a locurilor la diverse discipline si specializari ar schimba enorm situatia(ar crea competitie atat la stat cat si in privat). Ordinea ar trebui sa fie orientata spre calitate nu spre cantitate.
Vazand insa cu cine ai de-a face te intrebi “cine sa o faca” aceasta “revolutie educationala”. Raspunsul imediat este ca “nu ai cu cine”. Va trece mult timp sa se schimbe ceva. Si acel timp este direct proportional cu “banii pusi in joc” si cu criteriile de atribuire a acestora.
Solutia nu este “politica”(opinia mea) ci din pacate pur “fiziologica”.
Iti spun eu care este chestiunea de fond: Facultatea a devenit o formalitate cumparabila datorita acestei tiparnite de diplome, Spiru Haret !
Esti absolvent de ASE si probabil ai pierdut zile si nopti cu invatatul si uneori ai fost frustrat de nota obtinuta raportata la efortul depus.
Uita de acest cosmar, cu Spiru Haret, totul e simplu… asta ar trebui sa fie deviza lor. Cu o zi inainte intrii pe forum la ei, gasesti subiectele si rezolvarile iar a doua zi te duci la casa de cultura unde dai examenul in jumate de ora pe internet. Atat. Notele sunt de 9 si 10, trebuie sa fii dobitoc sa iei doar 7.
E de fapt un fel de Conquiztador, jocul ala de cultura generala pe net.
Mai pune pe deasupra si faptul ca absolventii acestui ‘joc pe net’ primesc diplome cu sigla Ministerului Educatiei si in final nimic nu-i deosebeste de tine care te-ai chinuit la ASE… Ah, scuze, se deosebesc, au medie mai mare cate tine.
@shadow
de ani de zile isi fac praf nervii unii din cauza calitatii, a standardelor de calitate si a criteriilor aferente. crezi ca ia seama cineva? doar efectele i-au pus pe jar…
@jean
c’mon, chiar crezi ca notele fac diferenta?
JeanValjean: dintre universitatile de stat, cred ca ASE-ul nu exemplul cel mai bun de “rupt pe branci” cu invatatul
Doar un comentariu asupra afirmatiei “Pentru că (de fapt) asta e buba iar doamna ministru şi rector o ştie foarte bine: de ce bugetul de stat trebuie să susţină specializări neatractive şi neprofitabile sau instituţii falimentare?!”
Universitatile de stat au obiective mai largi si pe termen mai lung, in comparatie cu cele particulare, in ceea ce priveste educatia. Facultatile de stiinte, cele care pregatesc posibili viitori oameni de stiinta, nu vor fi niciodata atractive nici pentru universitatile particulare (fiindca studentii care vor sa faca stiinta nu au bani, au doar minte si putere de munca) si nici pentru angajatori (in fine, unii dintre ei). In plus, universitatile particulare de la noi, orientate pe profit (desi toate sunt declarate non-profit) nu vor sa acorde burse studentilor care vor stiinte. In plus, universitatile particulare au profesori foarte slab pregatiti, pe care niste studenti isteti ii pot pune foarte repede in dificultate.
In concluzie, articolul este cam “pe dinafara”. Nu asta este “buba”.
@Andrei
Cu o floare sau cateva flori nu faci primavara oricat ai vrea. De aia si spuneam ca nu ai cu cine. Efectele? Or sa “bage” mai multi bani in invatamant, efectele ramanand aceleasi. Vorba unui prof. de-al meu de “vibratii”. Studentul e ca magarul cat ii dai atata duce.
Eu nu sunt asa de sigura ca Spiru Haret e o problema reala in momentul asta pentru sistemul de invatamant, care nu ar straluci de eficienta daca Spiru n-ar mai exista.
Posesorul de problema e un pic si partea executiva. A plecat mme Ridzi, dar scandalul cu banii a ramas asa ca de ce nu am gasi noi un alt punct fierbinte care, vrem sau nu, o arde tot pe o doamna executiva. Ca va primi Ecaterina vreo mustrare sau ca isi va da demisia, conteaza mai putin sau deloc acum. Important e ca a facut cativa norisori de praf care mai acopera un pic fata tineretului care s-a zbantuit prea scump.
Si in ultima instanta, nu stiu cat de suferinzi sunt studentii de la stat, care nu cred ca isi rod unghiile de necaz ca sunt unii licentiati de acelasi minister, dar cu mai putin efort. Traijul real e facut de alti actori sociali. Interesul studentilor “de stat” in vizavi de “particulari” se manifesta in mometul in care e vorba de o competitie directa. In rest, nimic d’ale interesului. Poate doar interese.
@consonant : cine sunt creatorii de politici nationale in materie de educatie? iar daca universitatile de stat “au obiective”, ce responsabilitati au autoritatile centrale?
@Andrei Parvan
Nu stiu daca ai apucat sa vezi piramida varstelor in Romania. Mai jos este un link cu piramida varstelor in Romania de acum 3 ani:
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/4/4d/Populatia_pe_varste_si_sexe.png
De anul viitor o sa avem o generatie de viitori studenti cu aproximativ 30% mai putin numeroasa decat cea de anul asta. Ministerul este in criza de timp. Daca am fi trait intr-un stat normal, de anul viitor facultatile ar trebui sa dispuna in medie de disponibilizarea a aproximativ 30% dintre angajatii sai. Dar asa ceva nu se va intampla, din cauza presiunii sindicale, sociale, etc. In schimb se merge pe varianta sa se inchida mai multe universitati private.
Sper sa nu se inteleaga ca iau apararea lui Spiru Haret. Au si ei multe bube in cap. Dar decizia ministerul de a anula diplome mi se pare un mare abuz.
M-am ingrozit aseara cand am auzit urmatoarele de la Andronescu: “daca Universitatea nu intelege ca nimeni nu este mai presus de lege, sa initiem o lege si sa intre total in ilegalitate, adica sa nu mai fie acreditata. Adica o lege care sa insemne pana la urma trimiterea spre desfiintare”
Ma declar consternat cum un pion de baza al unui sistem corupt, devine un erou popular. Oamenii s-au lasat pacaliti. Invatamantul o va lua din nou la vale. Scoaterea testelor nationale este o mare greseala. Cat mi putine astfel de teste cu atat va fi drumul mai neted spre o facultate de stat. Si in punctul asta iti reamintesc de ce este nevoie sa facem corelatia cu examenul de bac (care iarasi a fost un dezastru datorita coruptiei din sistem.).
Addy,
Multam pt ilustrata
si pentru citarea exemplificativa.
Din perspectiva mea de a vedea lucrurile doamna Andronescu are o misiune clara la minister: standardele de calitate in invatamantul preuniversitar sa fie prabusite, astfel incat sa fie cat mai multi in postura de a deveni studenti. Iar in invatamantul universitar ea doreste sa elimine concurenta opusa de universitatile private. Sa nu uitam pe cine reprezinta doamna Andronescu . Ea este preşedinte al Consiliului Naţional al Rectorilor. Ea este cea care ii reprezinta pe acesti rectori, iar interesul major al acestor rectori este sa atraga studenti, si odata cu ei finantare. Nu conteaza cum!
Pare a se a apropia de teoria conspiratiei cele spuse de mine, dar sunt prea multe date care sustin “mica” mea teorie. Iar in al doilea rand am vazut cum se desfasoara anumite lucruri nu prea curate in invatamantul romanesc.
E bine sa dai peste oameni care gandesc la fel…
Dar nu-s atat de sigur de misiunea dnei. ministru… Cred doar ca, in exces de zel, a gafat iarasi monumental ( v. comentariul Mariei) si s-a pus cu cine nu trebuie, tulburand apele.
Si mai cred ca acum ar fi un moment foarte bun pentru o interventie de profunzime. Fundamentata pe viziune educationala si pe politici serioase, nu pe isterie nationala…
Andrei: felicitari pt articol, te mai asteptam
@ Emil: offf
Ma bucur ca impartasim aceeasi idee: trebuie sa existe atat “politici nationale in materie de educatie” cat si “responsabilitati ale autoritatile centrale”. Cine sunt creatorii acestor politici si care sunt aceste responsabilitati, sunt probleme care merita discutate. Altfel, scuze pentru raspunsul intarziat: intru foarte rar pe blogguri si comentez si mai rar.