In urma cu cateva saptamani, premierul Tariceanu anunta ca isi doreste ca firme romanesti precum Romgaz sau CEC sa-si extinda activitatile si in afara Romaniei.
Vineri, 13 iulie, ministrul transporturilor Ludovic Orban anunta ca CFR Marfa doreste sa cumpere MAV, operatorul national similar din Ungaria.
Ideea in sine nu este rea deloc si, teoretic, prezinte avantaje atat pentru firme (Romgaz, CFR Marfa, CEC, etc) cat si pentru Romania.
Pentru firme: datorita faptului ca vor reusi sa obtina sinergii - ceea ce inseamna o profitabilitate mai mare - asta le va permite practicarea unor preturi mai competitive, atragerea de management mai performant, etc.
Pentru Romania: pentru ca managementul – care va fi platit si mai bine – ramane in Romania, pentru ca alte activitati de valoarea adaugata mare (servicii financiare, legale, de contabilitate, etc) raman in Romania si pentru ca in acest fel Romania o sa aiba nu numai oameni cu putere de cumparare mai mare dar si un grad mai ridicat de a atrage talente. Un alt avantaj este ca, in vederea privatizarii pe bursa din Bucuresti a acestor firme, si importanta BVB va creste si, deci, si alte servicii financiare. De asemenea vor beneficia si firmele furnizoare datorita faptului ca dintr-o data clientii lor vor fi mai mari.
Extinderea in afara Romaniei a fost incercata pana acum si de firme private, de la IT pana la productia industriala, cel mai de succes exemplu fiind firma Rompetrol care s-a extins si a obtinut cote de piata foarte bune in Balcani si cote de piata bune din Rusia pana in Spania, trecand prin Franta.
Insa extinderea in exterior nu va fi fara probleme si voi analiza separat in zilele urmatoare care sunt implicatiile pentru Romgaz, CFR Marfa si CEC.
Sunt cateva elemente comune insa celor trei mari firme de stat:
Prima problema ar fi ca cele trei firme nu au parte de un corporate governance adecvat. Numirile in posturile de conducere se fac in continuare pe criterii politice (desi in cazul CEC aceasta practica pare sa fi fost pe moment oprita), anumite decizii – cum ar fi politicile de personal – au o importanta componenta politica datorita zecilor de mii de angajati ale fiecareia dintre cele trei firme. Niciuna dintre cele trei firme nu este cotata la bursa pentru a avea un sistem de raportare eficient sau pentru ca managementul firmei sa raspunda conform cerintelor pietei de capital. Toate cele trei firme - in ciuda istoriei, brandului si dimensiunilor lor – au reusit sa piarda cote de piata si sa aiba in general o atitudine pasiva, mioritica uneori, in fata economiei de piata si a competitiei.
Din prima problema decurge a doua problema si anume cea a managementului: managementul din cele trei firme este greoi, lipsit de imaginatie si care nu face fata cerintelor pe piata interna; sa le ceri sa fie competitivi si sa inteleaga cum functioneaza o piata externa precum si cea europeana sau chiar globala cred ca este prea mult.
O a treia problema care deriva din nerezolvarea primelor doua este ca, desi achzitiile in exterior vor fi finantate prin imprumuturi, totusi, in caz de pierderi, aceste imprumuturi vor trebui finantate de catre firma mama, adica de CEC, Romgaz sau CFR Marfa.
Intrebarea principala ramane insa daca este in avantajul actionarului – adica al cetateanului in ultima instanta – ca statul sa privatizeze acum cele trei firme si sa foloseasca sumele obtinute pentru alte obiective sau sa se aventureze in extinderea acestor firme si ulterior sa le privatizeze.
Datorita faptului ca economia romaneasca si-a revenit dar si pentru ca Romania reuseste sa atraga investitii semnificative (inclusiv investitii private, fonduri europene, etc), cred ca varianta extinderii celor trei firme este cea mai buna pentru economia si societatea romaneasca. Insa daca firmele romanesti nu reusesc sa-si rezolve problemele de corporate governance si de management performant, imi este teama ca se impune varianta privatizarii integrale imediate.
In timp, probabil ca se vor da pe brazda.
Imi vine in minte exemplul OMV, care a inceput sa se privatizeze “pe bucati” din 1989. (Cate 10-15% la fiecare 2 ani), si tot atunci au facut prima preluare de firma. In 1990 au deschis primele statii de benzina. (Vezi http://www.omv.com)
Ei erau firma de stat, in Europa occidentala, si au inceput acest lucru acum ajung la 17-18 ani. Daca mai pui un an-doi pana se vor incepe ceva actiuni dinspre CEC, ROmgaz, CFR Marfa etc.) ajungem exact la cei 20 de ani.
Probabil ca formula lui Brucan se poate aplica si la managerii romani din sectorul de stat.
Statul e deja implicat in diverse actiuni “aventuroase” precum reforma invatamantului, a sanatatii, etc. Si nu stim cum se vor termina. Ar fi bine ca firmele romanesti sa se extinda peste granite, dar cel mai bine ar fi ca lucrul asta sa se petreaca sub managementul unor oameni competenti pt. care interesul economic primeaza celui politic.
Emil, imi cer scuze de interventie, dar ce ai zice daca am aduce in discutie fenomenul ANL?
Cu tot circul subsumat, si toate “bunurile placuri” adiacente. Sau criteriile admirabile dar care lipsesc cu desavarsire. Poate un articol?
offtopic: Dragos: cred ca ANL este o idee generoasa de pe urma careia chiar au beneficiat mii de familii de tineri. Merita, intr-adevar o discutie mai ampla. Eu as vedea rolul ANL mai degraba ca pe un premiu pentru cei care lucreaza in institutii publice timp de, sa zicem 10 ani de zile, de ex. in invatamant, administratie, politie si care nu au cum sa-si achiztioneze locuinte la pretul pietii nici macar prin credit ipotecar.
Cunosc conducerea Romgaz din Medias. Directorul general este inginer constructor, prieten cu marko bela si bineinteles subaltern loial, nu are habar de domeniul in care activeaza,nu are viziune, singura lui problema e unde ii mai cere partidul(udmr)sa mai sponsorizeze. Compania are venituri din exploatare mai mari in fiecare an, pe seama cresterii pretului reglementat al gazului in contextul scaderii productiei an de an, deci management zeroooo
Cunoscand (anti)pragmatismul oamenilor politici din Romania, tare mi-e teama ca nu este vorba decat despre o noua aventura pe bani publici.
Un inalt oficial din Singapore povestea cum am creat (guvernul local) compania Singapore Airlines. La infiintare, mesajul guvernului catre managementul companiei a fost fara echivoc: faceti o companie profitabila, in caz contrar o vom lichida fara ezitare. Nu a fost lasata nici o portita si a fost eliminat orice dubiu inca de la inceput.
Sunt sceptic ca guvernul Romaniei va avea un mesaj similar catre o firma de stat.
Prima problema a cel 3 firme de stat este pozitia pe piata, nu managementul. Managementul slab este o consecinta a lipsei de concurenta pe segmentele pe care activeaza. Atata timp cat un anumit grup poate obtine profit si il poate redirectiona in propriul interes fara un management performant.. nu va exista acest management performant.
Deschiderea pietelor, listarea la bursa, auditul extern, diversificarea actionariatului dar cu mentinerea unei participatii majoritare din partea statului si clauze speciale care sa specifice ca orice inginerie financara ar fi la mijloc statul ramane actionar majoritar.
Aceste actiuni care pot fi intreprinse foarte repede, ba chiar cu riscuri minime in cazul in care sunt bine gandite, ar scoate in mai putin de 1 an din hibernare marile companii de stat.
Nu ne dorim, in mod evident, ca firme private, majoritatea deschise de fostii angajati care pleaca sa-si deschida mici afaceri, furand clienti si angajati, fortand transferul de contracte de la compania de stat catre ei cu mici “atentii” catre cei ramasi in sistem, sa ingroape incet companiile de stat. Acest lucru se intampla acum si poate fi usor prevenit. Clauzele de neconcurenta si confidentialitate nu sunt ceva nou pe piata privata de munca. De ce nu apar si in contractele functionarilor publici si ai angajatilor din companiile cu capital majoritar de stat?
Alin: de ce trebuie sa ramana statul actionar majoritar? Eu sunt de acord ca statul sa duca de manuta aceste 3 firme pentru 3-5 ani, sa le privatizeze partial la Bursa si apoi, in maxim 10 ani, sa-si vanda tot pachetul de actiuni. Ce treaba are statul cu transportul, cu bancile si cu productia de gaz? Da, sa dea legi, sa puna inclusiv restrictii, sa asigure competitie si transparenta, sa se asigure ca se respecta legile, sa puna taxe si sa se asigure ca sunt colectate. Dar sa nu se bage in a gestiona activitati economice pentru ca a demonstrat ca nu se pricepe.
De ce sa ramana actionar majoritar? Pentru ca 3-4 miliardari rusi ar putea sa-si incordeze muschii si sa cumpere toata industria noastra si asa amarata.. Este o problema de siguranta nationala. In contextul geopolitic actual cel care controleaza in resursele si serviciile esentiale controleaza de fapt tara. Cum crezi ca ar arata negocierile cu prietenii nostri de la est daca tot ce inseamna gaze, petrol si transportul lor ar fi detinute de ei?
Este evident ca statul este un prost administrator pentru ca nu exista stabilitate politica, dar cum sa vinzi monopolul pe o industrie?
Cel mai bun studiu de caz: privatizarea Romtel vs BCR. Una cu monopol, alta cu o pozitie buna pe o piata cu concurenta serioasa. Au scos grecii bani cu sacul din tara.. austriecii au venit cu bani de acasa doar ca sa aiba prezenta pe piata. Ce-ti doresti pentru CFR Marfa / Romgaz? Prima varianta sau a 2-a?