Articolul precedent legat de DIB (Distrusul Intern Brut) a introdus in mare cativa termeni: distrusul absolut, distrusul potential, distrusul virtual si a subliniat o presupusa conexiune intre interactiunea productie(creatie)/distrugere si diferite niveluri de echilibru sistemic.
Probabil ca acesti termeni sunt greoi si mai greu de “digerat” doar printr-o simpla definitie, cel mai bine ar fi sa exemplificam si practic.
Primul articol contine la motto un filmulet care poate fi folosit pentru o asemenea exemplificare- desi nu este o exemplificare economica cred ca este interesanta pentru intelegerea conceptelor.
“Now take this empty glass. Here it is, peaceful, serene, boring”.
Aceasta este starea initiala de echilibru. In aceasta stare exista deja o manifestare de “distrugere virtuala” pentru ca paharul este din sticla (se poate sparge), este pe un birou (la inaltime) si mai ales este sub degetul unui geniu malefic care tocmai vrea sa faca o demonstratie despre distrugere.
Exista toate ingredientele de a previziona o distrugere iminenta intr-un viitor apropiat, ceea ce se si intampla. “But if it is…destroyed….”.
“Distrusul potential” este distrugerea dintre starea initiala de echilibru (paharul ala nemiscat si plictisitor) si starea urmatoare de echilibru (o gramada de cioburi). Din punct de vedere al stocului de bogatie distrusul potential este pierderea valorica intre valoarea unui pahar si valoarea unei gramezi de cioburi (care poate fi eventual reciclata desi efortul recuperarii poate depaseste valoarea cioburilor).
Care este diferenta intre “distrugerea virtuala” si “distrugerea potentiala”?
Distrugerea potentiala pune accentul pe identificarea starilor de echilibru- in cazul de fata un inginer ar fi putut face un studiu pentru a vedea ce efect ar avea caderea paharului si in ce stadiu de distrugere ar ajunge prin cadere, practic care sunt nivelurile probabile de echilibru ale sistemului.
Distrugerea virtuala pune accent pe probabilitatea evenimentelor distructive- cat de probabil e ca acel pahar sa cada, cat de probabil e sa se sparga (poate paharul era dintr-o sticla atat de tare incat chiar daca cadea nu se spargea), cat de probabil e ca cineva sa vrea sa il sparga etc.
“Distrusul absolut” este mai greu de descris pe baza filmuletului, dar in cazul paharului ar insemna faramitarea cioburilor in continuare pana la stadiul de atomi si imprastierea lor. Din pahar nu ramane nimic din punct de vedere al stocului de bogatie- pentru ca atomii nu pot fi evaluati valoric nu?
alex: imi mentin parerea ca distrugerea virtuala e un element destul de greu de aplicat in practica. seamana cu ratingurile acordate de S&P, sunt bune pana cand nu mai sunt deloc folositoare si atunci sa te tii downgrade-uri dupa downgrade-uri
Ratingurile acordate de S&P sunt pe bani
cam toate sunt pe bani in lumea asta, pana una alta
Distrugerea e gratuita…
Distrugerea virtuala nu e asa de greu de aplicat/calculat in practica insa da, e un indicator dinamic. Mai greu e de gasit sistemul la care sa te raportezi in calculul riscurilor si distrugerilor posibile. Doar la valori economice? Sociale? Ecologice? Care trebuie incluse, care trebuie excluse? Eu cred ca posibilitatile actuale de calcul sunt destul de impresionante datorita informatizarii si posibilitatilor de modelare.
Sunt unele aplicatii facile, evidente si cuantificabile- de ex. constructia/interzicerea constructiilor in zonele inundabile. E foarte simplu sa iti dai seama cam ce se poate intampla si cam care este distrugerea virtuala. La fel si cu paharu ala, nu trebuie sa fii “rocket scientist” ca sa iti dai seama ce se poate intampla daca il dai pe mana unui nebun sa se joace cu el pe marginea biroului.
alex: sa-ti dau un contraexemplu real si la indemana. la cutremurul din ’77 s-a intamplat ca parintii mei sa aiba niste invitati “la o bere” in bucataria aprtamentului nostru de la et 4/4 al unui bloc. tin minte si acum o imagine care mi-a ramas intiparita in memorie, atunci cand ne-am intors in casa dupa ce coborasem in fuga scarile blocului (o eroare majora dealtfel dar, din fericire, fara consecinte).
imaginea era cam asa, corpuri de biblioteca cazute, carti imprastiate, ghivece de flori sparte, farfurii cazute din consola si facute bucati si, in mijlocul tuturor, pe o masa de bucatarie cu musama rosie, trei pahare sonda inalte, pline cu bere, absolut intacte…
altminteri, probabilitatile pe care le atasam unor evenimente sunt intr-adevar “dinamice”. atat de dinamice incat cateodata devin absolut irelevante. gandeste-te la perioada de dupa 2008, sau la 9/11 si evenimentele ce au urmat.
LE: n-am vrut sa aduc in discutie vreun Nassim Taleb sau “the new normal”…
In orice ciclu economic speculatorii stiu ca piata va pica (pentru ca se depasesc niste valori de echilibru si de sustenabilitate), au si o idee oarecare cam cu cat o sa pice (deci stiu care e “distrugerea virtuala”- diferenta intre valorile actuale si valorile de echilibru plus o marja)- doar ca nu stiu cand. Si asa avem castigatori si perdanti.
In general intr-o criza economica o parte din bogatia economica se distruge si o parte se transfera/transforma. In 2008 distrugerea a fost mult mai mare decat transferul, fiind o criza sistemica. Practic statele acum creeaza din tiparnita ce s-a distrus prin “produsele exotice”, derivate, asigurari si credite date la gramada. Si procesul asta prin care teoretic se rezolva problema anterioara poarta in el o distrugere virtuala, pe care o sa o vedem la un moment dat.
9/11 a fost si el partial predictibil. Din motive sociale mai mult decat economice. Insa nu stii unde, cand, cum. Insa nu poti sa compari un black swan de genul asta cu mici previziuni economice. Asa Standard & Poors de ce n-a prevazut 9/11?…
Si putem discuta de Taleb oricand
eu cred cam asa:
- probabilitatile si modelele cu care lucram inainte de 2008, sunt complet date peste cap acum.
- probabilitatile cu care lucram acum vor complet date peste cap in mai putin de un an
- criza sistemica in care ne aflam nu e nici pe departe rezolvata, anumite dezechilibre acumulate in ultimii 70-100 de ani fiind atat de profunde incat va mai dura pana vor fi corectate.
- tendinte generale de dezumflare a bulelor, reasezare pe paliere de echilibru dupa excese sunt previzibile insa, in contextul actual, e foarte greu de asignat o pereche probabilitate-timp unor anumite evenimente de natura fundamentala, evenimente ce pot determina reasezarea intregului sistem pe un palier mai sus sau mai jos (adica influenteaza probabilitatile asignate unei game intregi de alte evenimente). aceasta dificultate este multiplicata si de interactiunea insasi dintre evenimentele cheie carora e dificil sa le asignezi aceste perechi probabilitate-timing.
ca exemplu (probabil nu e cel mai bine ales):
1. care e probabilitatea asignata actualmente unui exit al Greciei din EU intr-un an? Care este probabilitatea ca acest exit sa aiba loc in urmatoarele 6 luni? care va fi impactul asupra EUR/USD (distrugerea virtuala a EUR vs USD)
2. care este probabilitatea unui atac asupra instalatiilor Iraniene in urmatorul an? care este probabilitatea unui atac asupra instalatiilor Iraniene in urmatoarele 6 luni ? care va fi impactul asupra USD ?
3. care este impactul rezultant asupra EUR/USD daca potentialul Grexit are loc inainte de potentialul atac asupra Iranului si invers? Care este impactul potentialului atac asupra Iranului din perspectiva grabirii sau intarzierii, amplificarii sau diminuarii impactului Grexitului asupra EUR/USD?
etc etc
probabil ca putem privi fluctuatia EUR/USD ca o transformare insa sub un anumit nivel, acest raport duce la o distrugere reala (costuri energetice, executari in lant de stop loss order, iesiri masive de capital de pe piata UE, faliment in lant etc).
revenind la o discutie mai veche asupra “psihoistoriei” a lui Asimov, poti eventual guesstima (ca sa macelaresc termenul din engleza) o tendinta dar nu poti captura evenimentele singulare in temporalitatea lor. De aceea zic ca determinarea distrugerii virtuale la un moment dat se poate face mai degraba ex post decat ex ante.
Eu sunt de acord cu Dragos, dar nu ma pot exprima asa intelectual…
Claudiu: de unde intelectual ca la ora asta sunt aproape distrus total
Dragos: eeeee… nu avea dreptate nenea ala care zicea ca suntem blog de nisa?
@Dragos: vrei sa zici ca esti aproape “distrus absolut”
Acum legat de comentariul tau, in principiu sunt de acord cu ce zici cu urmatoarele mici precizari:
a. ce ziceam eu e ca azi avem instrumente de calcul mult mai puternice (hardware si software). Gandeste-te cum ar fi fost sa incerci sa modelezi ce se intampla prin lumea asta cu tehnologie de acum 20 de ani.
b. vor avea loc niste transformari in domeniul modelelor folosite si al modului de estimare a riscurilor si probabilitatilor. Insa acestea vor fi in buna masura in sensul extinderii sistemelor studiate- de exemplu nu vom mai studia economia separat ci mereu in interactiune cu societatea si mediul. “Totul este conectat” va fi noua dogma; pana acum studiul unui sistem se facea prin eliminarea influentelor exterioare.
c. criza actuala nu si-a atins (din punct de vedere al distrugerii) apogeul- corect. E posibil sa reusim sa bagam gunoiul sub pres si sa ne amagim ca ce a fost a trecut, insa dezechilibrele vor persista inca cel putin 10-15 ani. Problema e daca nu cumva in efortul de a rezolva criza actuala vom amorsa “distrugerea virtuala” pentru o viitoare criza si mai grava.
Eu zic sa o luam incet cu pasi marunti. Chestiile astea cu a previziona distrugerile cauzate de cursul de schimb si de atacuri militare sunt chestii “de facultate”, noi suntem de-abia la gradinita…
“determinarea distrugerii virtuale la un moment dat se poate face mai degraba ex post decat ex ante”. Depinde. Aici e foarte mult de discutat. Arma principala in reducerea “distrugerii virtuale” este capacitatea umana de a previziona, modela si decide/actiona. Simpla dirijare a atentiei catre un eveniment posibil influenteaza probabilitatea de producere a acestuia, nu?
PS: cred ca am mai recomandat articolul asta: http://www.economist.com/node/21527025. Si filmuletul aferent mi se pare interesant.
alex: exact aia vroiam sa zic dar n-am nimerit-o, dovada ca era adevarat
cat despre ex post si ex ante, chinezii au un proverb pe care il redau in engleza cu copy paste:
“During the Han Dynasty—in the third century B.C.—an old man living on China’s border one day lost his horse. His neighbors all said what terrible luck that was, and sympathized with the old man. But Sai Weng said: “Maybe losing my horse is not a bad thing after all.”
Lo and behold, the next day the old man’s horse returned, together with a beautiful female horse alongside him. All the neighbors exclaimed: “What great luck!” But the old man responded: “Maybe this is not such good luck after all.”
The old man had a strong young son. The boy fell in love with the new horse and rode her every day. One day the new horse got spooked by a wild animal and threw the boy from her back. He broke his leg very badly and was permanently crippled.
All Sai Weng’s neighbors said: “What a tragedy, your strong son will never walk without pain again.” But the old man again said: “Maybe this is not such a bad thing after all.”
And so it went that when the New Year came, the emperor’s army passed through the border region and recruited all able young men to fight in the frontier war. Because the old man’s son was crippled he could not fight and was left in the village to farm with his father. Sai Weng said to his neighbors: “You see, it all turned out okay in the end. Being thrown from the horse and breaking his leg saved my son from fighting in the war and almost certain death. So it was in the end a lucky thing after all.”
http://www.zf.ro/opinii/numarati-podurile-si-tunelurile-si-intrebati-va-ce-ati-facut-cu-banii-9252120
Interesanta remarca de la final: “Întâi să învăţăm să măsurăm minusurile.”.
@alex
iar te intorci la “instrumente de calcul” si la puterea lor? Pai ai grija ca in continuare in orice “modelizarea” cantitatea de “garbage input” genereaza o cantitate si mai mare de “garbage output” datorita “puterii de calcul”. Iar garbage-ul ala “output” e ste numai bun sa fie contabilizat daca e masurabil in distrus “absolut si total”.
Shadow, pai si atunci ce sa facem? Renuntam la instrumentele de calcul?
@Alex
renuntam la modele de calcul prea complicate. Gandim unele simple si nu lasam “diavolul” sa nasca in “detalii”. Asta pana se creaza noua “moda”. Apoi liber la inca 100 de ani de “excese” pe moda impusa pt o alta criza.
Discutia asta legata de DIB m-a facut sa realizez ca de fapt cam tot ce “producem” ca umanitate ajunge sa fie in cele din urma distrus . Difera doar rapiditatea distrugerii de la aproape instantaneu (servicii, alimente) pana la sute de ani (anumite constructii si lucrari de infrastructura ). Foarte putine elemente sunt scutite de distrugere … informatia e una din ele , dar doar daca avem grija de ea si aliajele inoxidabile ( chit ca fac parte dintr-un obiect inutilizabil sunt mai usor de retopit si de transformat in ceva util decat sa te apuci sa le concentrezi de la stadiul de minereu).Mai aveti exemple de produse “fara moarte” ?
Buna intrebarea…sa vedem raspunsurile
Mie mi-e “frica” de faptul ca natura a “creat” deja aproape tot ce putea fi creat cu durabilitate maxima, iar oamenii sunt mai buni la distrugere decat la creare.