Distrusul intern brut (DIB)

Motto: “Si mereu lucra/Zidul ridica/Dar orice lucra/Noaptea se surpa!” (Balada Mesterului Manole)

Motto2: The Fifth Element

 

Activitatea economica a unei tari este masurata in general prin indicatorul produsului intern brut (PIB) anual/trimestrial. Definitia termenului si formulele de calcul sunt arhi-cunoscute, vreau doar sa subliniez faptul ca pe fondul crizei economice actuale exista o presiune din ce in ce mai mare legata de schimbarea modului in care economiile nationale isi calculeaza performanta.

Ultimii ani au scos in evidenta un paradox. Este posibil sa ai un PIB in crestere sau stagnare si cu toate acestea sa ai o deteriorare semnificativa a mediului economic si a stocului de bogatie national. Teoria clasica explica acest lucru prin faptul ca o parte din activitate nu este evidentiata in PIB (auto-productia/consumul etc), dar si prin faptul ca are loc o reasezare fundamentala a valorilor economice cu implicatii care nu sunt inca pe deplin cunoscute. Acest lucru este corect, dar nu complet.

Marile economii ale lumii nu au avut scaderi importante ale PIB in ultimii ani (economia globala a crescut in ansamblul ei) si cu toate acestea multa lume vorbeste de ultimii ani drept “cea mai mare criza economica din ultima suta de ani, la fel de grea sau poate chiar mai grea decat Marea Criza din anii ‘30”. Cum este posibil sa comparam criza actuala cu cea din anii ‘30, cata vreme PIB nominal al SUA in 1933 a scazut la jumatate comparat cu 1929 (produsul intern brut real-corelat cu inflatia- a avut o scadere de 30%) iar acum PIB in SUA a ramas relativ constant intre 2008-2011?

Raspunsul se afla probabil in analiza contraponderii crearii bogatiei- distrugerea- care este in general ignorata de economisti, statisticieni, formatori de opinie samd. La fel cum discutam despre produsul intern brut (PIB) putem discuta si de un indicator al distrugerii de bogatie – distrusul intern brut (DIB).

Marea Criza din anii ‘30 a debutat printr-o distrugere masiva de fluxuri economice (caderea burselor, deflatie urmata ulterior de inflatie, somaj etc) si a fost “rezolvata” (la modul cinic) tot prin distrugere de al doilea razboi mondial. Economia si-a revenit producand pentru razboi iar dupa aceea pentru a reconstrui ce a fost distrus. Cresterea a continuat pentru multe decenii dupa razboi pentru a reface economiile vlaguite. Costul total al razboiului pentru tarile combatante (practic bogatie distrusa) a fost estimat la 1 trilion de dolari paritatea anilor ’40, o suma astronomica.

Analiza distrugerilor cauzate de Marea Criza si Al doilea razboi mondial este interesanta pentru a evidentia distinctia intre distrugerile de fluxuri economice (scaderea PIB in timpul Marii Crize) si distrugerile de stocuri de bogatie (evidente atat in timpul Marii Crize, dar mai ales in timpul celui de-al doilea razboi mondial).

Cu cat mai mult s-a distrus in al doilea razboi mondial, cu atat mai mult a crescut economia dupa razboi. Germania si Japonia au avut parte de cresteri economice spectaculoase, fiind totodata unele dintre tarile care au suferit cele mai mari distrugeri in razboi. Efectul net al distrugerilor din perioada Marii Crize si a razboiului a ramas vizibil insa multe decenii.

Un alt aspect al distrugerii economice il reprezinta cataclismele naturale: cutremure, inundatii, uragane/tornade etc. Aceasta este distrugere economica pura a stocului de bogatie- cladirile sunt distruse, soselele, retelele de electricitate samd. Costul aferent cataclismelor naturale a crescut in permanenta- doar in 2011 costul acestora (determinat de societati de asigurare) a ajuns la aproape 400 miliarde de dolari. Sursa: http://www.economist.com/node/21542755

Este evident insa ca distrugerea nu are loc numai prin razboi sau prin cataclisme naturale. Romania anilor 1990-2000 a cunoscut scaderi de PIB semnificative in contextul schimbarii regimului politic si tranzitiei de la o economie de tip socialist la una de tip capitalist. Abia in 2006 PIB Romaniei l-a egalat pe cel din 1988. Asadar modificarile politice majore pot fi in egala masura si cu efecte similare un factor de distrugere- atat de fluxuri economice cat si de stocuri de bogatie.

In perioada actuala, desi PIB nu a scazut atat de mult la nivel global distrugerea economica (mai ales cea a stocului de bogatie) este semnificativa. Pierderile din industria financiara sunt enorme, statele s-au supraindatorat, fondurile de investitii, pensii etc. nu au performante foarte bune samd. Socul distrugerii economice nu este atat de vizibil in prezent intrucat a fost preluat/transferat prin indatorare, prin transmiterea distrugerii economice din prezent catre viitor. Cata vreme aceasta distrugere de bogatie este transferata in viitor si purtatoare de dobanda efectul final este amplificat si poate fi chiar mai devastator. Dobanda nesustinuta de activitate economica este un factor important de erodare si distrugere de bogatie.

Cresterea PIB nu este asadar singurul criteriu al acumularii de bogatie nationala. Este la fel de important ca aceasta bogatie creata sa fie pastrata, si nu distrusa. Exista o tendinta naturala a deteriorarii bogatiei (prin inflatie, prin deteriorarea fizica/contabila a activelor, prin entropia economica samd) insa exista si perioade de distrugere brusca a bogatiei (cataclisme naturale, razboaie, modificari de regim politic, nationalizari, crize financiare samd). Teoria distrugerii bogatiei este probabil la fel de importanta ca cea a crearii bogatiei si trebuie luata in calcul atunci cand este evaluat mediul economic al unei tari.

Tarile care sunt capabile sa isi pastreze mai bine bogatia creata sunt cele care au cel mai mare succes economic, chiar daca aceasta nu este reflectata uneori in cresterea PIB. Acolo unde este putina distrugere este mai putina nevoie de productie pentru a suplini aceasta distrugere.

Acest articol nu se vrea a fi un studiu amanuntit, ci este doar un inceput de drum. Problema acumularii bogatiei a fost discutata permanent in mediul economic (uneori cu influente politice/ideologice). Dincolo de toate aceste discutii trebuie retinuta distinctia intre stocul de bogatie si fluxurile economice (atat creatoare cat si distrugatoare de bogatie) anuale/trimestriale, pentru a putea purcede ulterior la o analiza mai amanuntita.

Inchei cu o remarca amuzanta, pentru a sublinia faptul ca fluxurile economice evidentiate de indicatorii economici depind in mare masura de factorul uman si atat cresterea de bogatie cat si distrugerea pot veni uneori de unde nici nu ne asteptam: “Marry your cleaning person, and you will make GDP drop!”.

{ 24 comments to read ... please submit one more! }

  1. Alex: conceptul de DIB este extrem de interesant si cred ca merita mult mai multa atentie decat un simplu articol. Sper sa-l putem dezvolta.

    Sunt zeci de intrebari care vin de aici, nu neaparat in ordinea importantei:

    – daca cienva construieste o casa care ramane neocupata (sau partial ocupata), cum interpretam?
    – la fel, daca facem o autostrada care este prea putin folosita si ne costa mai mult sa o intretinem decat beneficiile economice aduse
    – ce facem cu caile ferate? Am vazut “capitalizarea” recenta de 1 miliard de euro de la CFR Infrastructura, cum o analizam?
    – 1988 – 2006 — interesanta interpretarea: eu nu dau vina pe schimbarea politca, ci pe ne-schimbarea politica. Daca am fi avut o reala schimbare politica in 1990, probabil ca altfel ar fi stat lucrurile.
    – resursa umana, cum o analizam?
    – PIB din 1988 era clar nesustenabil. La fel cum acum azi RIM sau Nokia nu fac fata Apple
    – de multe ori cresterea PIB este extensiva, ea se face, ca acum in China, pe seama resurselor naturale, fie ca e vorba de carbune, fier sau calitatea aerului, a apei, a solului, etc
    – politic: in Romania nu avem un partid conservator, dar cred ca vom avea unul: exista din ce in ce mai multe organizatii care se lupta ba pentru Rosia Montana, ba pentru cladirile vechi din Bucuresti, ba pentru satele sasesti

  2. @Emil, multumesc de comentariu. Cateva mici remarci:

    – o casa construita si nefolosita ridica aspectul amortizarii sau al recuperarii investitiei (pe care si tu l-ai mai mentionat in alta parte)- odata construita, casa are o durata medie de viata (mai mare sau mai mica in functie de calitatea materialelor, a fortei de munca folosite etc) si teoretic trebuie sa genereze o valoare in acel timp care sa duca la recuperarea investitiei (fie prin locuire de catre proprietar fie prin inchiriere). Daca nu o face (casa sta nefolosita) atunci investitia a fost facuta degeaba si la finalul duratei de viata exista o distrugere neta. Pe de alta parte constructia unei case genereaza in sine un plus (prin faptul ca resursele fizice combinate cu munca duc la un rezultat superior-organizat) si de aici indiferent daca casa e locuita sau nu exista un oarecare efect pozitiv. Poate casa ramane nelocuita, insa le vine ideea altor 10 sa isi construiasca case langa pe care sa le locuiasca. Trebuie discutat de la caz la caz 🙂
    – legat de casa, este foarte interesant pentru mine conceptul de “distrugere virtuala”. Daca iti construiesti o casa pe malul apei, chiar daca locuiesti in ea e oarecum previzibil ca la primele inundatii casa va fi distrusa. Astfel, inca din momentul constructiei are loc o “distrugere virtuala” prin amplasarea casei in locul respectiv. Si sunt multe alte cazuri- inclusiv in mecanismele financiare- de distrugere virtuala.
    – cazul cu autostrada e oarecum similar cu primul- cel cu casa. Un aspect e amortizarea (cu remarca ca in Romania perioada de amortizare e foarte scurta si cu valori foarte mari: materialele si munca folosite sunt de o calitate redusa, plus sifonarea banilor prin coruptie), iar celalalt este activitatea economica generata prin constructia autostrazii. De ex o autostrada Pitesti-Craiova nu stiu daca ar genera un trafic atat de intens pe ruta respectiva, insa probabil ar stimula Ford sa investeasca in continuare. Si posibil si alti investitori. Depinde cum definesti “folosita”: cantitativ sau calitativ 🙂
    – 1988-2006 :a avut loc o schimbare de regim politic- de la dictatura la o democratie- si de sistem economic- de la un sistem socialist la unul capitalist. Evident ca termenii de democratie si capitalism legati de Romania pot fi discutati si disputati, insa schimbarea a avut loc. E cu totul alta discutie cu cine s-a facut aceasta schimbare- banuiesc ca de-aia zici tu ca nu a avut loc o schimbare.
    – legat de PIB din 1988, eu sunt mai mult atras dpdv al articolului nu de sustenabilitatea lui cat de distrugerea de fluxuri si stocuri de bogatie cauzate de schimbarea de regim si de sistem economic in 1989. Daca regimul nu se schimba, cred ca PIB mai era sustenabil inca 5-10 ani pe structura socialista…distrugerea era amanata pana la schimbarea regimului.
    – ineficienta activitatii economice si risipa resurselor este distrugere.

    Sunt foarte multe discutii pe tema asta in foarte multe domenii ale activitatii economice.

  3. Distrugere inseamna si pierderile imense de energie cu blocurile neizolate, cu pierderile pe tevile de tansport agent termic, chiar si pierderile datorate neeconomisirii acolo unde se poate. Distrugere inseamna si consumul crescut de combustibil, reparatiile necesare la masini datorate drumurilor proaste etc.

  4. Alex: am primit urmatorul comentariu pe mail de la colegul nostru Dan Popa:

    (…) DIB ace parte din diversele proiecte de modificare a calculului bogatiei (dar nu prin masurarea PIB) unei tari. Vezi Raportul Stiglitz, Sen, Fitoussi. Aici (http://dieoff.org/page11.htm ), un text la fel de interesant. S-au dat si exemple f corecte: un stat care consuma ceea ce produce fara a se indatora si un altul care exporta importa etc. Strict din pdv al PIB, primul e un stat “nefericit”, iar al doilea unul care poate avea o dinamica ridicata. In realitate, locuitorii primului stat o pot duce mai bine.

    Doua mici obiectii am la textul recomandat. Primul, ca masurarea “Distrusului Intern Brut” se face de multe ori intr-un mod subiectiv, prin intermediul asiguratorilor. In plus, este un element care nu poate fi inclus in prognoze, iar economistilor si statisticienilor le place sa lucreze cu indicatori care pot fi estimati pe termen mediu/lung.

    A doua obiectie este ca asta fac si agentiile de rating, atunci cand se uita la o tara. Vezi cazul Japoniei, care a fost downgradata din cauza “distrusului”provocat de cutremur si explozia centralei nucleare.. E in indicator util, dar care se regaseste in bilanturile companiilor/Statului prin scaderea activelor detinute.

    Pe scurt: e dificil sa estimezi cat de lung va fi peste 3 ani parul unui om masurand cantitatea de par cazuta pe jos la ultima tunsoare. 🙂

  5. Da, cunosc textele alea. Practic GPI (Genuine Progress Indicator) se refera la estimarea bogatiei create ca flux prin includerea activitatilor care nu apar in PIB (autoconsum, munca voluntara, serviciile sociale etc) ponderate cu anumiti factori sociali (criminalitate, etc).

    Referinta la asiguratori apare intr-un singur loc: la catastrofele naturale. Stiu ca nu e o evaluare perfecta, insa am vrut doar sa evidentiez trendul crescator al daunelor provocate de catastrofele naturale. Distrugerile sunt mult mai mari decat daunele asiguratorilor, asta e clar.

    In bilantul companiilor sau al statului se gaseste doar o parte din “distrugere”. Nu cred ca contorizeaza nimeni “distrugerea virtuala” in bilanturi, desi ar trebui sa fie acceptata. Marile banci nu au contorizat “distrugerea virtuala” din activele toxice si derivatele cu suport pe ipoteci NINJA decat dupa ce s-a produs dezastrul…

    Comparatia cu parul este corecta si subliniaza tendinta generala ca cresterea economica este in general liniara (la fel cum creste si parul), insa distrugerea nu este liniara si are intensitati foarte diferite (azi te tunzi un pic, peste doi ani poate iti vine sa te faci “periuta”)…

    Dupa cum am zis, e doar un inceput. Partea teoretica adevarata o sa urmeze in curand, defalcata pe multe paliere…

  6. @donache: da, este distrugere virtuala din momentul construirii blocului, conductei, soselei etc.

    Din ignorarea acestor efecte de catre administratie si puterea politica apar cele mai mari scurgeri de fonduri. Pentru ca daca nu se scurge nimic planificat sunt mai greu de justificat celelalte scurgeri 😀

  7. Isailă Brătfălean

    Pe vremea mea (1980) capitolul de „Avuție Națională” (observa că nici nu utilizați termenul care este traducerea celui al lui A. Smith) era tot atât de gros în manual ca cel de PIB. Avuția Națională este, în principiu, rezultatul PIB-ului (chiar indirect prin reevalurarea unor resurse naturale), dar scăderile de avuție nu se reflectă direct în scăderea PIB-ul ci numai indirect, prin scăderea potențialului de menținere și creștere a PIB-ului.

    Perioada 1988-2006 a fost criminală nu atât prin scăderea PIB-ului ci prin distrugeri care au fost compensate temporar prin investițiile străine. Oare nu se putea și cu una și cu alta, cum s-a cam întâmplat prin Slovenia, Cehia?

  8. problema cu PIB-ul e mult mai simplă! distrugerea bogăției reale e contabilizată de multe ori cu plus în PIB!

    e de bine să construiești pușcării și să îți crească numărul de deținuți! e pe plus! nu minus! prin sua e chiar de bine, unele state înfloresc economic prin astfel de activități și nimeni nu le contabilizează la -pib! nici în românica!

    PIB-ul nu măsoară care e scopul activității economice, de aceea războiul e pe plus cât timp tancurile sunt produse! și bănuiala mea e că atunci când tancul sare în aer, împreună cu carnea de tun din el, nu e niciunde contabilizat la -pib, nu are nimeni tulburări nici cu amortizările specifice unei firme normale, nici asigurările nu au pierderi! soldați cu asigurare de viață!? hmmm … n-am auzit!

    când ucizi un om nu scade de loc PIB-ul! nu e pierdere contabilă niciunde! în PIB apare doar o creștere mai mică cât timp acel om lipsă produce vânzări mai mici de bunuri și servicii … dar sunt 100% sigur că nu e minus în sensul înregistrării vre-unei pierderi contabile, măsurată în bani, undeva! asigurare de viață împotriva criminalilor? hmmm … i-ar, n-am prea auzit!

    când distrugi un bun fizic da, dacă e înregistrat într-o contabilitate, dar multe bunuri ale persoanelor fizice nu sunt contabilizate niciunde! în cel mai bun caz apar ca pierderi la firmele de asigurări, leasing sau la bănci dacă e luat pe credit

    dar, după cum știm, valoarea bunului distrus luat prin credit sau în leasing e alta la momentul distrugerii decât cea înregistrată când a fost cumpărat! valoarea pierdută înregistrată contabil e mai mică

    PIB-ul nu înregistrează uzura din exploatare pe persoană fizică, doar la firme! și astfel avem o altă diferență semnificativă între creșterea PIB la cumpărare și scăderea PIB la uzura fizică a unui bun material

    și chiar și la firme uzura și amortizarea în timp nu duce la scăderea pib! în contabilitate sunt doar sume suplimentare pe care firma are dreptul să le scadă din rulaj care ajung după aia să fie deduse din cifra de afaceri și profit iar sumele astfel deduse se duc în consum în achiziția altor bunuri și servicii care cresc artificial PIB-ul nu îl scad!

    mai pe scurt PIB-ul măsoară doar mișcarea banilor nu și de ce se mișcă banii, care e scopul lor … practic niciodată nu ai o pierdere, un minus, ai doar o creștere mai mică a PIB care ar fi putut fi mai mare dacă bunul fizic nu era distrus …. cât despre persoanele ieșite din sistem sistemul economic e clar că nu măsoară decât o minusculă parte din pierdere … nu apare în nici un inventar cu vre-o valoare economică + amortizare și uzură … cheltuielile care apar pe minus în PIB cu înmormântarea sunt consistent compensate de activitatea economică suplimentară care apar ca vânzări și profituri inclusiv în catastiful popii si al bisericii și nimeni nu scade valoarea necunoscută pe care o pierde PIB-ul prin moartea acestuia …

    în PIB se înregistrează mai corect moartea unei oi decât a unui om!

    singura formă de degradare a condițiilor reale economice pe care o înregistrează corect PIB-ul e scăderea volumului de mărfuri noi cumpărate … aia da, se vede și când scade PIB-ul de fapt asta se măsoară, încetinirea activității economice și scăderea prețurilor bunurilor și serviciilor!

    de aceea dpdv al PIB-ului inflația e bună, PIB-ul crește, iar deflația catastrofală deși pentru orice om întreg la cap o deflație moderată și prețuri mai mici ar trebui să însemne un standard de viață mai mare, acces la un număr mai mare de bunuri și servicii!

  9. Isaila Bratfalean

    Pe vremea mea (1980) capitolul de „Avuție Națională” (observ că nici nu utilizați termenul care este traducerea celui al lui A. Smith) era tot atât de gros în manual ca cel de PIB. Avuția Națională este, în principiu, rezultatul PIB-ului (chiar indirect prin reevalurarea unor resurse naturale), dar scăderile de avuție nu se reflectă direct în scăderea PIB-ul ci numai indirect, prin scăderea potențialului de menținere și creștere a PIB-ului.

    Perioada 1988-2006 a fost criminală nu atât prin scăderea PIB-ului ci prin distrugeri care au fost compensate temporar prin investițiile străine. Oare nu se putea și cu una și cu alta, cum s-a cam întâmplat prin Slovenia, Cehia?

  10. @totedati: problema avutiei nationale in relatie cu PIB are doua aspecte:

    a. sunt aspecte ale activitatii economice care nu apar in PIB si implicit in alte statistici ale avutiei nationale: autoconsumul si autoproductia (de ex casa pe care ti-o construiesti singur si stai in ea nu este parte din PIB), munca voluntara (de ex atunci cand strangi gunoiul cu Lets Do It Romania, in loc sa o faca firmele de salubritate; sau chestia aia din finalul articolului cand te insori cu femeia de serviciu si in loc sa o platesti face curat in casa ca si nevasta : ) ), si nu in ultimul rand serviciile publice (acolo se estimeaza doar valoarea muncii folosite pentru acele servicii, insa nu exista o estimare in bani a valorii serviciului prestat- cum evaluezi in bani de exemplu o adeverinta pe care ti-o elibereaza un birou public etc?).
    b. sunt aspecte de distrugere generata prin activitatea economica, prin risipirea resurselor, prin alocarea lor gresita samd. Ca sa putem vorbi de distrugere trebuie sa introducem conceptul de echilibru dinamic, intr-un sistem de crestere si distrugere combinate nu mai este necesara o miscare liniara crescatoare a stocului de avutie- ci puncte de echilibru. Cam asta e DIB- primul pas in directia aceasta. Asa cum zici si tu sunt aspecte ale vietii si activitatii economice care duc la distrugere de avutie si care nu sunt in acest moment prinse in statistici, sau mai rau activitati care sunt prinse in PIB ca si creatoare de avutie cata vreme duc la “distrugere virtuala”.

    E mult mai greu sa estimezi si sa calculezi statistic aspectele DIB. Multe din ele sunt subiective, psihologice, greu de cuantificat. Uite ce a zis si Dan Popa: “economistilor si statisticienilor le place sa lucreze cu indicatori care pot fi estimati pe termen mediu/lung”. Cum estimezi tu distrugerea facuta de un razboi? Nu ai cum. Azi se bat, maine se opresc. Sunt aspecte ale distrugerii care nu sunt deloc liniare. Asta nu inseamna ca nu putem incerca, decat nimic ceva tot e mai bine nu? 🙂

  11. Pentru cine e interesat si pentru ca a fost adus in discutie raportul Stiglitz, Sen, Fitoussi:

    http://www.stiglitz-sen-fitoussi.fr/documents/rapport_francais.pdf

    http://www.stiglitz-sen-fitoussi.fr/documents/rapport_anglais.pdf

    Diferenta intre DIB si acest raport este ca raportul acesta focalizeaza destul de mult pe aspectele ascunse ale PIB (inclusiv aspectele de mediu, dezvoltare umana, educatie etc). Raportul se concentreaza pe lucrurile predictibile, cuantificabile, calculabile- si evita “black swan”-urile gen calamitati naturale, razboaie etc care sunt insa o parte importanta a distrugerilor cauzate in mediul economic. Eu unul l-as fi adus si pe Taleb in comitetul de pregatire a acestui raport.

  12. Oare ce greutate au coruptia si incompetenta decidentilor in DIB, avind in vedere ca sint niste factori constanti ce erodeaza activitatea economica din Romania?

  13. @aura

    pai cum spune alex. Au “greutate variabila” sau influenta “variabila” pe distrugere. Nu le poti nici macar compara intre ele pt ca se refera la momente diferite cu “intensitati de distrugere” diferite. Sau asa am inteles eu. Oricum mi-a placut “parabola” lui alex cu “parul” :-).

  14. @Shadow: eu cred ca lui Claudiu i-a placut cel mai mult parabola 🙂

  15. @alex

    Claudiu nu a inteles-o. Parabola. In cazul “parului” la el e in orice moment acelasi lucru. “Periuta” :-p. Stabil in timp. Conservare as zice 🙂

  16. a inceput campania electorala, ce sa facem si noi 🙂

  17. @Claudiu
    Care atac la persoana? Alint numai :-). Ca sa vezi ce atenti suntem la tot ce ne spui tu :-p

  18. DIB-ul are o componenta care se manifesta ingrozitor in cazul marilor corporatii si, mai ales, Statului – birocratia. Sunt sute de taxe si dari care consuma bani, o pierdere pentru toata lumea, hotarari care nu se pot pune in practica, intarzieri fara justificare, aprobari inutile, verificarea verificarii, o drama.

    O alta drama vine de la entropie, aia din fizica. Sper sa ataci si punctele astea.

  19. Entropia e sigur pe lista, uite aici: http://www.emilstoica.ro/predictii-pentru-romania-in-2012-problemele-cheie.html . 🙂

    Birocratia- la fel. Am dat un exemplu putin mai sus cu nenea ala care a mers 15km ca sa plateasca 3 bani factura. Dar merita mult mai multe discutii.

    O chestie interesanta: folosite cum trebuie, informatizarea, tehnologizarea, internetul etc sunt factori puternici de stopare a distrugerii.

  20. Hilohi C-Mihnea

    Ridica interesante (si a priorice) semne de intrebare despre discursul economic “corect politic”. Daca vad numai in ziduri si campuri goale, plus ne-munca – distrugeri fara precedent, ma simt indreptatit sa ma intreb:”De unde atata PIB?!?” Mai ales, colosal in raport cu ’89, cand lucrurile stateau diametral opus? (Pastrez, totusi, retoric, intrebarea privind marile diferente dintre Venitul National (ante’89) si P.I.B.).

{ 1 Pingbacks/Trackbacks }

  1. Distrusul Intern Brut- cateva definitii » j e o p a r d y

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *