DIB- distrugerea virtuala in sisteme complexe adaptive

Acesta este ultimul mini-articol dedicat distrugerii virtuale in diferitele tipuri de sisteme- in functie de complexitatea acestora. In articolele precedente am discutat despre distrugerea virtuala in sistemele simple si in sistemele complexe non-adaptive, acest articol este dedicat sistemelor complexe adaptive.

Dupa cum am discutat, distrugerea virtuala in sistemele complexe non-adaptive poate lua nastere din designul si pozitionarea sistemului (sau a componentelor sale) si din proprietatea de emergenta specifica sistemelor complexe. Sistemele complexe adaptive se diferentiaza de cele non-adaptive prin capacitatea de adaptare.

Adaptarea inseamna procesarea- constienta sau inconstienta- de informatie si reactia- constienta sau intuitiva- a sistemului la aceasta informatie – catre echilibru, catre indeplinirea unui scop samd. Un sistem complex adaptiv are capacitatea de a percepe informatie, capacitatea de a procesa informatie si capacitatea de a reactiona. Din aceste trei domenii apare o intreaga posibilitate de a avea distrugere virtuala intr-un sistem complex adaptiv.

De exemplu, sa presupunem ca apare o disfunctionalitate in capacitatea sistemului de a percepe corect informatia. Informatia este preluata in mod gresit de sistem, procesata si sistemul reactioneaza la un moment dat in mod gresit generand distrugere manifesta. In tot acest interval avem o distrugere virtuala in sistem.

La fel se intampla si daca disfunctionalitatile apar in capacitatea de a procesa informatia sau de a reactiona, intrucat sistemul are o durata de viata mai mare si reactioneaza la stimuli succesivi. O disfunctionalitate anterioara poate duce la o disfunctionalitate ulterioara in capacitatea de a percepe informatia sau de a o interpreta samd.

O sursa a distrugerii virtuale in sistemele complexe adaptive reiese si din numarul imens de “stari” in care se poate afla sistemul, datorita capacitatii acestuia de adaptare. Un sistem non-adaptiv (simplu sau complex) nu poate avea decat un numar prestabilit de stari- chiar daca numarul acesta este mare (sistemul este complicat) el poate fi compilat exact prin simularea tuturor starilor pe care le poate lua sistemul. Intr-un sistem adaptiv insa calculul este mult mai dificil datorita capacitatii sistemului de a se schimba “de la sine”, de a ajunge in noi stari diferite de cele in care se afla la inceputul existentei sale.

La final, o scurta remarca despre sistemele inteligente. Diferenta intre un sistem inteligent si unul complex adaptiv sta in faptul ca un sistem inteligent poate reactiona nu doar prin informatie noua ci si printr-un algoritm sau sistem de algoritmi- crescand astfel dificultatea si complexitatea sistemului. Un sistem inteligent are pe langa calitatea de a percepe si calitatea de a intui informatia- de a prevedea un curs al evenimentelor si de a se adapta in functie de acesta. Distrugerea virtuala poate aparea din coruperea capacitatii de a intui si prevedea.

Sistemele inteligente cu constiinta sunt cele care pot procesa informatie legata de existenta proprie, ca sistem complex de sine statator. Complexitatea informatiei in aceste sisteme este deosebita. Distrugerea virtuala poate aparea din coruperea capacitatii de a se auto-percepe in mod corect.

{ 1 comment to read ... please submit second! }

{ 0 Pingbacks/Trackbacks }

Telepathy currently out of order, please use the below comment box.


%d bloggers like this: