Dez-ideologizarea partidelor

In anii ’90, partidele s-au construit in jurul ideologiilor si a unor lideri dedicati principiilor si ideologiilor (de o parte Ion Iliescu, de cealalta parte Corneliu Coposu). Delimitarea ideologica era clara, cele 2 blocuri politice fiind clar definite (aceasta delimitare trebuie inteleasa nu in mod absolut, ci functional): de o parte FSN/FDSN/PDSR (si aliatii lui), de cealalta parte PNTCD si Alianta Civica (si aliatii lor). Actiunea blocurilor politice era determinata de ideologie, iar pozitionarile erau strategice.

Sfarsitul anilor ’90 a adus o foarte lenta trecere a ideologiei in planul secund. Dupa 2000 (la inceput de 2001 mai exact), rolul ideologiei a scazut dramatic. Scena politica era brusc dominata de un PSD care se visa pentru 20 de ani la guvernare. Pe partea dreapta a scenei, erau PNL si PD, care lupta doar pentru supravietuire.

Consecintele au fost dramatice si surprinzatoare. Partidele au incetat sa se mai raporteze la ideologie, directie favorizata si de indepartarea electoratului de politica. Dar, estompandu-se rolul ideologiei, a trebuit altceva pus in loc pentru a mentine partidele functionale. Acel “ceva” au fost resursele. Cele ale bugetului in principal.

Accesul la resurse a devenit fundamental pentru pastrarea in viata a unui partid. Participarea la “impartirea tortului” a devenit o chestiune de viata si de moarte. Ori, pentru a participa la impartire, trebuia sa obtii cat mai multe voturi. A crescut imediat importanta masinariei electorale. Eficienta in atragerea voturilor determina partea din “prada” repartizata. Asa a aparut deja legendarul fenomen al baronilor locali.

PSD s-a adaptat cel mai repede la noua realitate. Apoi, un partid marginal (PD), dar cu un lider cu un instinct politic fantastic, l-a copiat. Atat de bine si de performant, incat un lider al PSD a constatat la sfarsitul anilor 2000: “Asta e. Se pare ca au reusit sa fure mai mult decat noi”. Cercul s-a inchis.

Dar mostenirea otravita a ramas. Iar consecintele sunt surprinzatoare si persistente:

1. Cum am spus, liantul care tine unit un partid nu mai este ideologia, ci capacitatea de a aduce “prada”. In timp, liderii locali ai partidului ajung sa fie judecati dupa capacitatea de a aduce voturi. Liderii nationali sunt judecati dupa abilitatea de a aduce partidul la resurse. Liderii nationali devin prizonierii masinariei de partid. Nota bene: prizonierii, nu exponentii masinariei de partid. Pentru a satisface “haita”, partidul la guvernare (locala sau nationala) nu are decat optiunea de a distribui “feude” masinariei de partid. Politizarea devine totala. Cei mai destepti doresc sa ajunga sefi in “deconcentrate”. Cei mai tonti, macar soferi sau paznici. Trebuie gasit un loc pentru fiecare.

2. Disparand ideologia, dispare cel mai puternic obstacol impotriva migratiei politice. Mai mult, migratia politica devine din imorala, obligatorie si nobila. Cati primari nu ati vazut migrand de la partidul in numele caruia au fost ales la partidul de guvernamant, cu justificarea “ca sa pot face ceva pentru cetatenii care m-au ales”?

3. La nivel macro, partidele nu mai sunt conduse ideologic, strategic. Ele sunt conduse exclusiv tactic si aritmetic. “Eu am 30%, tu ai 25%, impreuna avem majoritatea”. Orice alianta devine politic posibila, atata timp cat este aritmetic posibila.

Aici am un lucru important de punctat. Ni se prezinta exemplu Germaniei, unde marile partide de stanga si de dreapta au ales sa guverneze impreuna. Si suntem intrebati de ce la noi nu se poate. Se poate si trebuie sa se poata intr-un singur caz, cand trei conditii sunt indeplinite simultan: (1) dupa alegeri (nici o data inainte); (2) cand nici o alianta bazata pe afinitati ideologice nu poate duce la formarea unei majoritati parlamentare; (3) cand eventuale alegeri anticipate nu aduc o modificare semnificativa a ponderii politice. Doar atunci clasa politica trebuie sa dovedeasca responsabilitate si sa gaseasca o solutie negociata a unei crize politice ce se poate permanentiza.

4. Oferta politica nu mai are componenta ideologica. Locul ei este luat batalia lui “cine poate da mai mult electoratului”. Cuvantul cheie este a da: punga cu faine, zahar si ulei; pensii si salarii; ajutoare pentru incalzire sau copii. Orice. Orice care poate amagi electoratul ca partidul X “se gandeste la oameni”. “V-am dat…”.

Exista iesire din acest infernal cerc vicios? Teoretic, da. Practic, e mai greu de spus…

De sus in jos, e nevoie de o forta politica care sa revalorizeze unele valori pierdute (ordinea este aleatoare): munca, responsabilitatea, corectitudinea, simtul datoriei, altruismul, respectul. Lista este lunga, foarte lunga.

De jos in sus, e nevoie de masa critica care sa nasca forta politica din paragraful precedent.

Clasa politica nu poate fi decat expresia electoratului (la limita a poporului) care o genereaza. Daca ne displace clasa politica, trebuie sa ne intrebam cum suntem noi de fapt. Nu ca persoane, pentru ca fiecare in parte putem fi extraordinari. Ci ca si comunitate (locala sau nationala). Desi sunt si exceptii notabile, cel mai adesea politicienii sunt oglinda societatii din care provin.

Si mai este un impediment major in a sparge cercul vicios. Politicile de stanga au rezultate previzibile pe termen scurt si vizibile imediat. Politicile de dreapta au nevoie de timp pentru a da rezultate, iar -uneori – consecintele lor sunt imprevizibile. Simplificand la maxim, este diferenta intre a da unui om sarman un peste sau o undita. Dar despre asta in alta postare…

{ 14 comments to read ... please submit one more! }

  1. Draga Emil,

    Eu cred ca te contrazici. Sa o luam de la coada. “Clasa politica nu poate fi decat expresia electoratului (la limita a poporului) care o genereaza” zici. Ce frumos! Sau ce trist! Inseamna ca, dupa logica ta, poporul roman e un popor de corupti si imorali. Aaa… Sigur ca sunt multi romani corupti si imorali. Dar eu am considerat intotdeauna ca acest lucru se intampla pentru ca SE POATE. Pentru ca legea nu se aplica in Romania, nu pentru ca acesti corupti au in sange o gena a coruptiei. Si cred ca vei fi de acord cu mine ca situatia este aceeasi in toate tarile in care coruptia este masiva.

    Dar vrei atunci sa afirmi ca in Romania activistii comunisti impusi si apoi formati de sovietici timp de doua generatii au fost o expresie a poporului roman? Eu cred ca nu. Franta a avut un guvern Vichy, parte a istoriei sale politice. Era expresia poporului francez? Sper ca nu. China a fost condusa de unul dintre cele mai brutale regimuri comuniste, dar are o istorie de 4000 de ani si o cultura de neconfundat. A fost clasa comunista chineza care astazi cuprinde pe unii dintre campionii capitalismului o expresie a poporului chinez? Sau dezvoltarea economica de astazi sub conducerea unui nou val de politicieni este mai aproape de inima chineza? Ce ne facem cu celelalte dictaturi? Ce clasa politica a existat in Germania lui Hitler? Au fost politicienii sec 19 expresii ale popoarelor europene? Pasoptistii au fost expresia poporului roman?

    Sigur ca fiecare politician poarta in sange amprenta ADN a poporului sau. Dar uneori o clasa politica se dezvolta independent de vointa maselor populare si ajunge sa le controleze, prin diferite metode. Si acest lucru il afirmi chiar tu la inceputul articolului tau: “Dar, estompandu-se rolul ideologiei, a trebuit altceva pus in loc pentru a mentine partidele functionale. Acel “ceva” au fost resursele” zici tu.

    Si te contrazic din nou. Nu cred ca poporul roman al anilor ’90 si-a dorit ca politicienii romani sa devina niste escroci care sa devalizeze metodic Romania. Politicienii romani au devenit asa pentru ca S-A PUTUT. Pentru ca s-au trezit stapani pe “tort” si nimeni nu le-a cerut socoteala suficient de tare incat sa ii sperie. Prea ocupati sa supravietuiasca in noile reguli ale societatii, pusi la respect de batele minerilor, romanii au scuipat noua oranduire si au purces la a gasi o solutie de supravietuire asa cum au facut de cand se stiu: fiecare pe cont propriu. Dar din acel moment niciun fel de intelegere si de respect nu a mai ramas intre cele doua parti. Romania traieste de 20 de ani incoace cu sira spinarii rupta. E momentul sa se vindece pentru ca suferinta asta fara rost e de ajuns!

  2. Costel Petre:
    Emil nu are de a face cu postarea asta, asa ca iarasi o incaseaza fiind nevinovat… 🙂

    “poporul roman e un popor de corupti si imorali”
    Si este departe de adevar aceasta caracterizare? Cat timp ne vom considera buricul pamantului, cel mai harnic, demn, inteligent etc etc etc popor de pe pamant, nu ne vom vedea asa cum suntem cu adevarat. Si nici nu vom putea incepe sa schimbam aceasta realitate… 🙁

    “legea nu se aplica in Romania”
    Neaplicarea legii incepe de la fiecare dintre noi: hartia aruncata pe jos, gunoiul lasat in padure dupa gratarul sfarsitului de saptamana, parcarea in zona interzisa si lista poate continua.

    “uneori o clasa politica se dezvolta independent de vointa maselor populare”
    Categoric da. Asa cum ati spus: “uneori”. In momente-soc, clasa politica poate fi impusa din afara sau ajunge la putere intr-un moment exceptional (atentie, atat in bine gen pasoptisti, cat si in rau gen instaurarea comuinismului in Romania). Dar, daca regimul dureaza o anumita perioada (suficient de lunga astfel incat sa dispara aura momentului-soc), clasa politica se apropie putin cate putin de caracteristicile poporului.

    “Nu cred ca poporul roman al anilor ’90 si-a dorit ca politicienii romani sa devina niste escroci”
    Nici eu nu cred ca si-a dorit in mod constient. Dar spre asta i-am impins, cel mai adesea inconstient. Altminteri, regimul Iliescu ar fi fost doar o scurta etapa tranzitorie intre comunism si libertate (cum au fost mai peste tot in estul Europei guvernarile esalonului doi din partidul comunist)… 🙂

    “E momentul sa se vindece pentru ca suferinta asta fara rost e de ajuns!”
    Este momentul? De ce nu a fost acum 10 ani? Si de ce nu va fi peste alti 10 ani? De ce acum? Nu e o intrebare nici retorica si nici ironica, chiar as fi fericit sa ne dati cateva argumente pentru care momentul este ACUM.

  3. Ceea ce ma surprinde este ca ati considerat PD-ul inceputului anilor 2000 ca find deja de dreapta, cand colo el s-a autodeclarat de stanga si a facut parte din grupul socialistilor europeni pana in 2005 cand s-a unit cu grupul PLD al lui Stolojan. Ar fi fost interesant sa fi mentionat ca PNL este la a doua situatie de acest gen “stanga-dreapta”, prima fiind alianta D.A. din 2004. In rest, felicitari pentru articol!

  4. Andrei: da, este o buna observatie. Cred ca formularea mai corecta ar fi fost “Pe partea dreapta a scenei, erau PNL si Traian Basescu, care lupta doar pentru supravietuire”. PD era un partid in disolutie la acel moment, fiind salvat de PNL si de ambitia lui Traian Basescu (valorizata de actiunile cel mai adesea stupide ale PSD Bucuresti).

    Pozitionarea pe dreapta trebuie inteleasa prin raportarea fata de PSD, care domina total scena politica.

    Multumesc de observatie! 🙂

  5. Andrei: “PNL este la a doua situatie de acest gen stanga-dreapta”

    La Alianta DA, PNL a fost vioara intai, programul Aliantei fiind in buna masura programul PNL. In plus, conducerea PD de la acea data (multi promovati de Traian Basescu) avea destui oameni care aveau prea putin in comun cu doctrina socialista.

    Ramane de vazut ce se va intampla in alianta cu PSD, partidul mai mare (de facto).

  6. Claudiu, hai sa privim problema in stilul american: avem o oportunitate, nu o problema. O oportunitate pentru oricine vrea sa-i ofere saracului o undita in loc de peste si ‘bogatului’ o carte in loc de bilet la film.
    Adevarul este ca e mai usor sa-i dai un peste pentru ca ramai in continuare singurul pescar 🙂 Sa-i dai si undita implica un nivel ridicat de altruism.

  7. Claudiu, intr-adevar asa este, dar este asa tocmai datorita contextului politic (de atunci si de acum). Atunci PNL era deasupra PD la sondaje, acum sub PSD. In acelasi timp, atunci PNL era clar de dreapta si cum bine ai mentionat PD avea oameni si de dreapta. Acum PNL nu mai e deloc clar de dreapta, atitudinea din ultimul an a unor lideri PNL fiind mai degraba de stanga. Deci legatura poate fi totusi facuta, daca privim PNL-ul de-acum ca PD-ul de-atunci (neclar in doctrina si mai slab in sondaje decat partidul “partener”) si bineinteles schimbam dreapta cu stanga.

  8. pehash: banuiala mea este ca majoritatea clasei politice de azi vrea sa ramana “singurul pescar”. Sarmanul care invata sa pescuiasca nu mai are nevoie de pescar, ori interesul este ca el sa vina in fiecare zi dupa un “peste”. Politicienii nu au nevoie de oameni liberi, ci de oameni dependenti de stat, care vor veni si maine la punga de faina+zahar+ulei.

    Oportunitatea pentru cei care vor sa dea undite este intr-adevar mare. Dar ei trebuie sa fie motivati de alte interese decat cele strict material-personale pentru a intra in politica. Si, atunci, fiecare rand de alegeri nu mai este o chestiune de viata si de moarte…

  9. Andrei: ramane de vazut daca electoratul de dreapta al PNL il va urma in aceasta alianta… nefiind in situatia lor, nu pot stii ce gandesc cu adevarat… 🙂

    PNL ar fi avut sansa de a obtine, singur, peste 30% in 2012 si o pozitie dominanta pe dreapta esicherului politic pentru urmatorii 10 ani. Dar asta i-ar fi adus aproape sigur 4 ani de opozitie. In final, cred insa ca depinde de fiecare pentru ce motiv este in politica… 🙂

  10. Clasa politica postdecembrista, metamorfozata din fosta nomenclatura comunista, securisti, speculanti, escroci, demagogi, oportunisti, etc., isi reformeaza structurile in circuit inchis, promovind pe linie succesorala, odraslele……

    Structurile politico-economice coagulate dupa decembrie 1989 s-au desfasurat conform unui plan de organizare in adincime, complex, ocupind spatial politic, economic, financiar, prin trei mari ramificatii: FSN1(PD-L, ex : PD), FSN 2(ex: FDSN, PDSR, PSD) si FSN-3 (PNL).

    Fiecare din aceste ramuri economico-politice (gasti mafiote) au aspirat anumite formatiuni, si au generat ministructuri satelite, politice( PRM, PC, UDMR, PNG, PNTCD, PIN, UNPR, etc), civice(ONG-uri, Sindicate, etc), ecomomico-financiare (Institutii capuse, Trusturi , Agentii, Fonduri, etc), prin care sa creeze diversiuni, manipulari, deruta, cu un singur obiectiv major, pastrarea controlului, spolierea tarii, mentinerea poporului in ignoranta si sclavie.

    Tinind cont de aspectele de fond ale ultimilor evolutii pe scena sociala, politica, economica-financiara romaneasca, pot fi evidentiate anumite desfasurari in mai multe forme dimensionale ce interactioneaza asupra formelor primare ale sistemului actual, cu o singura constanta majora, controlul statului.

    Restructurarea structurilor politice (executive, legiuitoare, judecatoresti,administrative), diminuarea la 2/3 a numarului agentilor de influenta, etc. se impunea din prisma faptului ca resursele financiare ale statului fiind administrate numai pentru consumul lacustelor(capuse), au inceput sa diminueze drastic, instabilitatea sistemului heteroclit nu permite supravetuirea actualilor actori emanati din esaloanele vizibile si obscure ale camariliei comuniste (nomenclatura), sa faca fata presiunii sociale si aparitiei unor forte novatoare (populare), pe scena politica.

    Incepind din 1990 aprox. 7 milioane de cetateni romani au luat drumul pribegiei, jumatate s-au intors, cealalta jumatate s-a integrat sau este pe cale de a se integra in societatile de adoptie, interactia produsa cu alte culturi si civilizatii, a celor citeva milioane de romani, a anulat efectul de spalare a creierului efectuat de mass-media romaneasca de-a lungul anilor.

    Acest fapt ce creeaza o situatie extrem de periculoasa la adresa structurilor ce controleaza statul roman, contestarea directa a ‘’autoritatilor uzurpatoare’’, revendicarile la scena deschisa, pot lua o forma organizata, fapt ce ar anihila sistemul retelelor-structuri actuale, format din aprox 30 000 de cadre ale structurilor politico-economice mafiote.

    Actiunile/spectacolele mediatice livrate de conglomeratul politico-economic prin structurile vizibile(‘’partide si politicieni’’) desfasurate in ultimii ani, fac parte dintr-un scenariu complex, regizorii si actorii isi dau toata silinta sa captureze atentia opiniei publice (sa fie crezuti pe cuvint, aprobati sau dezaprobati.

    Pe fondul acestor diversiuni/manipulari, sa lucrat intens la absorbtia unor fonduri de consum in circuit inchis : imprumuturile de la FMI si Banca Centrala Europeana, artizanul/intermediarul direct, unul din pivotii sistemului, BNR-ul, protectorul actualului sistem mafiot….centrala de redistribuire.

    In diverse contexte, statul si-a permis sa efectueze imprumuturi imense fata de institutiile internationale, creind panica sociala, aservind romania si generatiile viitoare la plata acestor imprumuturi, luind ostatec poporul roman, scopul real fiind de deturnare a fondurilor imprumutate catre pusculita mafiei politico-economice.

    Toate actiunile scenariului pus in practica cu cinism, viclenie, machiavelism de catre regizorii (sforarii) sistemului politico-economic mafiot, sunt sortite in final unui mare esec, vor pierde, dar cel care va plati tributul, din nou, va fi poporul, insa, cel care a suferit sute de ani in tacere: poporul, va rupe lanturile…….intrarea in rezonanta a grupurilor cetatenesti anti-sistem este perceptibila, lovitura coordonata simultan va anihila definitiv sistemul mafiot ( reteaua sepiilor), ce a uzurpat statul de drept………….

    Detalii: http://www.legiuneastraina.org

    Procesul de jefuire, distrugere si degradare a Romaniei trebuie sa conduca la o infundatura, sa produca “o criza”. Se termina la un moment dat prada pe care si-o disputa, de sus pina jos, poporul roman victimizat/criminalizat. Uzurpatorii puterii nu mai au avutii ale statului de capturat si instrainat, nici suficiente resurse bugetare de sifonat.

    Nu mai poate fi evitata infruntarea dura intre rapitori, nici contestarea autoritatilor compromise. O “revolutie” a perdantilor contra cistigatorilor (dar nu a celor buni contra celor rai) mijeste amenintator – pentru patura imbogatita necinstit.

    Ceva trebuie sa se intimple. Tulburarea poate fi “pregatita”, incit sa nu produca efectele temute, incit furia multimii sa fie canalizata (drenata) spre supape de esapament (sterilizare) a energiei resentimentare.

  11. PP are 8.8% din intentiile de vot. Case closed, nici nu mai trebuia sa te chinui sa scrii ditamai articolu 🙂

  12. alex: a existat mai mereu un PP (PRM, PNG etc) de cateva procente. Problema e ca partidele mari (care conteaza) s-au dez-ideologizat.

  13. Nu cred ca Romania e exceptia. Cred ca in general sistemul democratic bazat pe partide cu idelologie e pe cale de disparitie. Ideologia, doctrrina exprima diferentieri sociale, in principal. Diferenteireile astea au fost realizate pana acum vreo 10 ani pe baza averii, in special.

    Dar bunastarea nu se mai masoara azi in avere, ci in capacitatea de a-ti indeplini dorintele, iar societatea trebuie sa fie capabila sa-ti creeze conditii pentru asta. E o paradigma total diferita a bunastarii, care insa nu mai sustine stratificarea si prin urmare – nici diferentele ideologice.

    De ce voteaza cineva un anumit partid? Nu stiu.

    Dar sigur nu dupa “dreapta-stanga”.

  14. @Costel Petre: Perfect de acord cu tine cand spui “Politicienii romani au devenit asa pentru ca S-A PUTUT. ” Lipsa de revolutie (revolutie facuta la televizor) si apoi lipsa societatii civile au dus de fapt la instaurarea unui regim postCeausescu cu totul salbatic. Fosti securisti, fosti comunisti, magistrati comunisti, in general tot omu care a fost la carma societatii comuniste a lui Ceausescu si-a gasit un loc nu prea diferit de cel dinainte in era postCeausescu. Lipsa de revolutie si lipsa de societate civila. Adica lipsa unei reactii populare. Intr-o tara cu o istorie de 100 de ani, condusa de trei dictaturi pe aceasta perioada de timp, nici nu se putea sa fie altfel.

{ 0 Pingbacks/Trackbacks }

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *