Cetatea alesilor sau alesii cetatii?

Vorbim, in ultimele doua zile, de invrajbirea si dezbinarea din societatea romaneasca, de nevoia de reconciliere in fata unor vicisitudini majore cu care urmeaza sa dam piept. Vorbim de o lupta fals portetizata intre binele si rau, intre victima si agresor in care ni se cere (atat in mod direct cat si la nivel de subconstient) sa ne identificam cu una din parti si sa adoptam una din cele doua pozitii, pro sau contra. Se face apel la sustinerea noastra netarmurita pentru unii sau altii, la implicarea noastra totala in cauza lor.

Politicienii precum si canalele de propaganda pe care le controleaza ne-au impus un cadru de referinta in care am ramas captivi, se doreste sa credem ca nu mai exista nimic in afara acestui cadru de referinta. Ni se spune ca viitorul noastru depinde exclusiv de rezolvarea acestei lupte politice prin distrugerea unuia dintre combatanti.

Fals. Manipulare. Minciuna.

Sa ne intelegem, desi exista diverse nuante, desi – cel putin in ceea ce ma priveste – USL a comis o lovitura de stat imbracata in poleiala unui cadrul legislativ grabit modificat ca sa-i serveasca interesele si asezonata cu multa manipulare, tabara adversa nu e compusa din sfintisori, nici pe departe. Si ei manipuleaza la greu, si ei au “bend the law” cand le-a convenit.

Sa ne intelegem, desi aceasta batalie politica afecteaza libertati si valori fundamentale pentru cetate (independenta justitiei, independenta puterilor in stat, checks and balances), ea ramane o lupta pentru putere, nu pentru interesele noastre.

Sa ne intelegem, viitorul nostru depinde de multe alte probleme mai importante, care nu au fost rezolvate de nici una din parti si care nu sunt prioritare pentru ei. Viitorul nostru depinde de un sistem educational axat pe valori corecte, de un sistem medical purjat de coruptie si eficientizat, de o fiscalitate armonizata, de o infrastructura care sa atraga investitorii straini, de un aparat de stat eficientizat si debirocratizat, de un mediu de afaceri sanatos, un cadru juridic simplificat si functional etc. Viitorul nostru depinde in primul rand de noi si de schimbarea mentalitatii noastre, de respectarea valorilor corecte, de munca si de capacitatea noastra de a construi. Viitorul nostru depinde de cum vom raspunde la etapele urmatoare ale crizei globale, care vor avea un impact mult mai mare decat ce-am vazut pana acum.

Sa ne intelegem, am ramas captivi retoricii binare ce ne-a fost impusa, nu mai exista valori intermediare, totul e in alb / negru. Fanatismul si radicalizarea necesare demonizarii adversarului ne-au intrat in sange si au ramas acolo. Suferim de reactii reflexe, obsesiv-distructive, de dat in capul dusmanului, nu putem asculta opinii diferite, nu mai putem empatiza. E mai important sa moara capra vecinului decat sa avem grija de capra noastra.

Sa ne intelegem. Asta ar trebui sa facem. Sa ne intelegem.

Ar trebui sa ne gandim la lucrurile care conteaza cu adevarat pentru noi, nu pentru ei. Ar trebui sa comunicam si sa reflectam mai mult la ce putem sa construim impreuna, in loc sa distrugem separat. Ar trebui sa constientizam ca ne trebuie mai multe intrebari si mai putine raspunsuri. Ar trebui sa incepem sa punem acele intrebari…

Credem noi ca actuala clasa politica ne reprezinta, fie ea USL sau PDL sau oricare alt partid? Credem noi ca actuala clasa politica are legimitate in a decide destinele si calitatea vietii noastre?  Daca raspunsul este da, atunci as dori sa aud argumentele pozitive, nu cele negative (ceilalti sunt rai!) sau impuse (alti reprezentanti n-avem, asa functioneaza sistemul etc). Daca raspunsul este nu, atunci ce-avem de gand sa facem?

Care sunt caracteristicile pozitive ce-l recomanda un politician ca sa devina “ales”? Pana una alta, majoritatea vad ca e constituita din oameni care au dat gres la orice altceva decat sa-si apere interesele proprii…

Retorica distructiva am auzit-o, cand vom vedea masuri real constructive? Data viitoare cand un politician vine sa ne spuna “demite-l pe dusmanul meu pentru ca ti-a taiat pensia!” ar trebui intrebat: “De ce te-as favoriza pe tine? Ce-ai facut tu cu-adevarat constructiv pentru interesele cetatii?”

Puterea exemplului conteaza enorm pentru subconstientul uman, puterea exemplului traumatic lasa cicatrici ce dispar foarte greu. Am avut niste exemple groaznice in ultima perioada, in care ni s-a aratat ca niste alesi pot abuza de putere pentru a rescrie regulile in favoarea lor si tot acest lucru a fost prezentat ca o normalitate, sub perdeaua grosolana a unei manipulari mediatice, in rastimpul scurt al catorva zile de viol brutal. V-ati gandit ce inseamna acest exemplu de “normalitate” pentru generatiile tinere, pentru acei copii ai nostri care inteleg cat de cat?  Un “Yes we can!” intors pe dos, ca o cruce cu susul in jos.

In fine, ni s-a indus ideea ca acest conflict nu poate fi rezolvat decat de catre unul din “campionii” politici care lupta pe scena. V-ati gandit ca prin asta ni se induce ideea ca societatea civila nu are nimic de spus, doar politicienii? De ce oare singurele solutii care ni se prezinta sunt, fie aderarea la linia unuia dintre partide fie creearea unui nou partid care sa joace dupa regulile impuse de ei si care, in scurt timp, sa devina o alta parte amorfa a sistemului?  De ce societatea civila este prezentata ca fiind castrata si impotenta? De ce pare ca nu avem nici o parghie de influenta?

Sunt constient ca intamplarile ultimelor zile inca nu au un deznodamant cert. Sunt constient ca au lasat rani adanci, frustrari acumulate, energii neconsumate si sentimentul ca dreptatea (a fiecaruia) a fost incalcata. Dreptatea si justitia (cea reala) trebuie respectate. Cei ce-au siluit legea si-au abuzat de puterea lor, cei ce-au furat si-au manipulat, trebuie pedepsiti. Cu totii,din ambele tabere.  Cu toate astea dreptatea nu ne va ajuta sa trecem prin vremea grea, ne trebuie in paralel sa construim un adapost, altminteri furtuna va veni peste noi in vreme ce vom fi ocupati cu pedepsirea vinovatilor. E suficient sa ne asiguram ca justitia isi face treaba asa acum trebuie si nestingherita, in timp ce noi ne concentram pe a repara increderea, pe a repara cetatea vandalizata de conducatorii ei si a-i aduce pe drumul cel bun pe acestia din urma.

Pentru ca ar trebui sa intelegem ca noi suntem cetatea iar cei alesi au datoria sa reprezinte interesele noastre nu pe ale lor. Pentru ca ar trebui sa intelegem ca cetatea e a noastra, nu a lor.

{ 40 comments to read ... please submit one more! }

  1. E un indemn pozitiv si corect. Dar e un pic iluzoriu. Este iluzoriu atata timp cat nu venim cu o alternativa viabila la clasa politica. S-a incercat ceva in ianuarie, cand se coagulase un nucleu in piata universitatii dar nici acolo nu a iesit la suprafata un lider nou. Doar tentatii anarhiste. Putem accepta anarhia in Romania, acum? Nu cred.
    Pe de alta parte, ne intoarcem la popor. Nu suntem o pluticratie, nici o meritocratie, nici o elitocratie. Spunea cineva prin presa ca nu e normal ca votul unui taran analfabet sa valoreze la fel cu cel al unui doctor. Nu trebuie sa cadem in acest pacat. Suntem o democractie si votul tuturor trebuie sa conteze. Asta e tot ce avem. Votul analfabetilor conteaza pentru ca e si tara lor. Si tara taranilor si a muncitorilor pe santier, si a doctorilor si avocatilor. Nu trebuie sa facem astfel de clivaje.

    EU personal al incredere in votul popular, asa analfabet cum e el. Multi il plimba in derizoriu, argumentand ca oamenii sunt manipulati fie hais fie cea, dupa bunul plac al oamenilor politici. Nu cred ca e cazul. Sa nu uitam ca in 1996 acest electorat manipulabil l-a dat jos pe iliescu si l-a votat pe reformatorul constantinescu cu vreo 7 milioane de voturi. Acelasi electorat a ales bine in 2000, cand de votul lor a depins caderea tarii in extremism. Acelasi electorat a zis ca e de ajuns domnia baronilor PSD si l-a purtat pe brate pe reformatorul Basescu. Acelasi electorat i-a spus aceluiasi Basescu ca enough is enough acum in 2012.
    Alternativa e in fata ochilor nostrii. Sa avem incredere in cei care voteaza

  2. @Constantin Gheorghe. mesajele de genul pe care le-ati scris, cu injurii, nu sunt acceptate pe acest site. daca veti continua pe aceeasi linie, veti fi banat permanent.

  3. @dems: te indemn sa recitesti si sa citesti printre randuri. exista un clivaj masiv intre actuala clasa politica si nevoile reale ale cetatii. nu propavaduiesc anarhia iar mesajul meu nu urmareste reformarea clasei politice, nu cred ca acest lucru este posibil prin posturi pe bloguri. mesajul meu este mai degraba un preambul al unui apel pentru intarirea societatii civile ca watchdog, ca cenzor si arbitru cu rol constructiv, care sa sanctioneze derapajele si sa monitorizeze modul in care se iau masurile corecte. daca acest lucru nu este posibil, sper macar sa ramana un mesaj corect care sa fie transmis in sfera de influenta personala a celor ce rezoneaza cu ce-am zis eu.

    inainte de a indemna la actiune, trebuie sa ne asiguram ca am inteles corect ce se intampla si ca avem obiective clare. altminteri devenim masa de manevra manipulabila. votul unui taran e egal cu votul unui doctor, nu sustin meritocratia. cred doar ca educatia si puterea exemplului pozitiv ajuta foarte mult si limiteaza efectele propagandei.

    momentan nu ofer solutii. pun intrebari. pentru partea practica o sa mai urmeze un volet, unde voi cere opinii.

  4. Taranul neamt este cel putin la nivelul unui doctor roman. Ca si caracter. Ca si spirit democratic. Ca spirit civic si experienta de viata democratica, in comunitate. Si asta fiindca de secole traieste in democratie. Exista un singur mod eficient, dupa parerea mea, de a-l invata pe un taranul roman aculturat ce inseamna sa traiesti in deomcratie. Nu sa-l faci parlamentar sau primar sau sa-i iei dreptul de vot. Ci sa-l implici direct in luarea unor decizii la care el ca individ, nu are suficienta influenta. Sa exercite puterea direct si sa invete pe pielea lui ce inseamna sa-ti bagi picioarele in ea de comunitate si de lege. Dar in cadrul unui consiliu mult largit in care incultura, rapacitatea si dorinta lui de parvenire sa nu-i permita sa acumuleze bogatii nemeritate. O democratie mai directa decat cea actuala, asta este dupa parerea mea, o solutie.

  5. @dan. exact. despre asta vorbeam. spiritul civic, educatia si puterea exemplului. inclusiv exemplificarea faptului ca daca faci pipi in piscina, va trebui sa innoti si tu in apa “imbunatatita”.

  6. @Dragos Perfect. Hai atunci sa militam pentru diminuarea sau chiar pe alocuri eliminarea reprezentantului din democrația romanească și sa venim cu idei pentru o un sistem de a gestiona puterea bazat pe o democrație cat mai directa. Nu de ONG-uri avem nevoie, ci de structuri civice care sa se substituie adunărilor reprezentative. Un parlament civic la care prezenta sa fie obligatorie. Un parlament statistic reprezentativ de cateva mii de persoane care dezbat pe o platforma electronica. Un guvern pe acelasi principiu doar ca aici trebuiesc “obligate” elitele a lua parte. Toti cetatenii profesionisti in campul lor de activitate trebuie obligatoriu sa-si dedice cativa ani din viata administrarii comunitatii in care traiesc. IN fine, discutiile se pot transofmra rapid dezbateri daca chiar exista interes pentru aceasta chestiune. Eu as numi un astfel de sistem: democratie statistic reprezentativa.

  7. Dragos: jos palaria pentru articol.

    Eu am probleme cand ajung in Romania si incerc sa explic pensionarilor cu care vorbesc ca nu exista un fond de pensii si ca pensiile vin din impozitele celor de azi. Tot timpul primesc priviri ce arata neincrederea in ce zic si primesc comentarii de genul: “eu am muncit si contribuit toata viata, banii vin de la fondul de pensii iar politicienii fura banii, uite ce zice la televizor”. Exemple personale sunt destule, e adevarat, prea putine, insa modelul promovat este cu totul altul.

    Cum facem sa transmitem lucrurile pozitive? Probabil nu prin TV sau ziare, ci prin munca de teren. Multa munca de teren. Oarecum noile generatii sunt avatajate pe motiv ca folosesc internetul, deci se pot informa si pe alte cai, pot interactiona pe bloguri ca acesta.

  8. @Emil Absolut de acord. Dar problema este mai grava decat atat. Exista si multi tineri care habar nu au ce inseamna fond de pensii. Habar nu au ce inseamna deficit bugetar. In general habar nu au pe ce se bazeaza de fapt bunastarea lor si a comunitatii in care traiesc. Deci sa nu ne facem iluzii ca peste 20 de ani romanii vor fi mai destepti. Uita-te acum cati au votat manati de ura viscerala si nu de argumente. Italia, tara in care traiesc, are o democratie de 60 de ani. In ciuda faptului ca informatia circula liber si accesul la ea este facil, italienii in majoritatea lor nu sunt altceva decat o masa de manevra, buna de mintit si de dus cu zaharelul. E drept, ceva mai inteleapta ca a noastra, dar nu suficient. Eu nu cred ca romanii vor sa ma traiasca inca 40 de ani de munca de teren ca sa ajunga macar la nivelul italienilor. Macar. Fiindca la noi, istoria nu prea a avut rabdare, constructiile de durata nu se pot termina in liniste. Vezi, conflicte militare, dictaturi, comunism si cine mai stie ce va mai veni.

  9. “Care sunt caracteristicile pozitive ce-l recomanda un politician ca sa devina “ales”? ”

    100.000 EUR. Atat am inteles ca e “tariful actual”.

  10. @Dan. as prefera sa avem o abordare graduala in loc sa ne focusam toata energia pe proiecte a caror implementare s-ar putea sa fie dificila. o sa incerc sa explic in cateva zile (nu prea am timp) despre ce e vorba insa s-ar putea sa fie nevoie sa incepem prin a lucra cu ce-avem la indemana.
    conceptul (i-as zice Democratie open source, un fel de wiki) e intr-adevar bazat pe platforma electronica, modulare, scalabilitate si voluntariat. in prima instanta va fi targetat pentru comunitatea utilizatorilor de internet, propagare prin contagiune. mai important e sa ai cateva exemple funcitonale, chit ca sunt mici, decat un plan grandios.
    @emil. merci. cred ca munca de teren e pentru mai tarziu. realist vorbind nu se poate acum.

  11. alex : -) ai dreptate, e o investitie care trebuie recuperata in decursul mandatului.
    de-aia avem nevoie ca politicienii sa pozeze in eroi salvatori, fie ca e vorba de o salvare de la un regim dictatorial sau de la o lovitura de stat. de aia sistemul politic actual se autoprotejeaza prin lege, prin “bariere la intrare”, de-aia nu cred eu ca solutia este inntr-un partid. sa nu fiu inteles gresit, nu zic ca n-a fost lovitura de stat (;-)) doar ca e si folosita pe post de justificare de catre tabara adversa.

    de-aia banui ca mesajul meu (in ciuda a ceea ce a spus emil ca e bine scris :-)) nu se regaseste pe agenda nimanui. dupa cum ziceam mai devreme, macar sa comenteze pe el cititorii fideli ai blogului 😉

  12. Si o chestie legata de constiinta civica: civismul in societatile occidentale impune uneori chiar si trecerea peste legaturile de familie, grup, clan, trib etc. Accentul cade pe respectul fata de valori, institutii si individ.

    Societatile orientale nu au facut inca acest pas.

    Ca o mica exemplificare:

    http://www.thestar.com/sports/london2012/canoekayak/article/1234493–london-2012-new-zealand-kayaker-mike-dawson-penalized-by-his-mother-a-judge-at-summer-games

  13. Dragos, problema nu e doar de recuperat banii.

    Problema e ca partidele impun selectia pe acest criteriu: vrei sa candidezi, baga banii la partid (pentru campanie sau pentru alte daravele).

    Din start procesul competitional bazat pe valori e distorsionat total.

  14. @Dragos De acord, poate fi un inceput. Pentru cei care nu sunt inca informati, exista deja la nivel european astfel de constructii. Cel mai bine cunosc miscarea italiana “Movimento 5 stelle” care insa este de fapt tot un partid, dar open source. Actual, este reprezentata de putin timp doar la nivel local si si-a facut un nume datorita unui comic exaltat, reprofilat pe teme politice, fara insa sa aiba un solid background economic. Este deocamdata o constructie dezarticulata, contradictorie in multe chestiuni, ca orice soft open source in faza beta dar, lucrul care pe mine ma preocupa cel mai mult este faptul ca si aici troneaza o ierarhie, exista sefi peste ale caror cuvinte nu poti trece si exista o disciplina nescrisa de partid. Momentan scade in sondaje fiindca, fiind un partid, ii lipseste o forma profesionista de comunicare cu cetatenii iar in multe chesiuni sunt pur si simplu populisti, revansarzi si starnesc confuzie si teama in randul italienilor totusi conservatori. Ramane de vazut cum va evolua. Oricum si un sfert de pas inainte este totusi un lucru pozitiv.

  15. alex: de asta zic ca:
    – sunt “entry barriers”
    – sistemul e ticalosit. daca vrei partid trebuie sa joci dupa regulile sistemului. daca joci dupa regulile sistemului, devii parte din sistem.

    si tocmai de-asta, deoarece solutiile ce ni se ofera sunt false si nu rezolva problema, avem nevoie sa redefinim contextul, sa playit out of the box. important e sa devii o forta de disuaziune credibila. sa poti demonstra ca ai suficienti votanti in spate (indiferent de coloratura politica), pe anumite proiecte, si ca acei votanti vor penaliza politicienii care nu-si duc la indeplinire promisiunile, in deadline-urile ce-au fost stabilite. ma rog, enough said, ca deja n-o sa mai fie nevoie de continuarea articolului…

  16. Da, si de aici tanarul politician aspirant are doua optiuni: ori danseaza cum e “jocul”, ori isi vede de alte treburi…

  17. Frumos, spus, dar care societate civila, pentru ca e admirabila dar lipseste cu desavarsire. Exemplele de actiuni ale societatii civile sunt putine. Sa nu ne imbatam cu apa rece. Avem o populatie majoritar saraca si needucata, care in fapt traieste in afara societatii. Ceilalati sunt o minoritate asediata, de mizeria generalizata si abuzul sistemului politic, asa ca au prea putine resurse de cheltuit (timp, bani) pentru a participa la societatea civila, salvarea individuala consumand toate resursele.

  18. contesa de LaValliere

    @Dan Popa, @ Alex: Concret, pe vremea cind uslamul anuntase ca-si dau demisia din parlament, Ghise se dadea de ceasul mortii ca nu vrea, fiindca el imprumutase 30.000 de euro ca sa-si plateasca locul. Poate au fost mai multi in situatia asta. Cert e un fapt: au intrat in greva. In felul acesta au continuat sa nu faca nimic, dar sa fie platiti.

    Si inca ceva ar trebui sa fie cert: oameni de genul asta nu ar trebui acceptati de votanti. Deci, educatie civica, accent pe transparenta. Firma, ca ONG nu mai e, d-nei Pippidi si-a pierdut complet credibilitatea. Ne trebuie altceva.

  19. La alegerile trecute au fost 30.000, acum sunt 100.000 EUR… 🙂

    Legat de acceptul de catre votanti, eu nu stiu daca v-ati dori o tara condusa de un parlament de independenti. Orice decizie ar fi sub semnul intrebarii, foarte putine lucruri ar fi predictibile. Decat un parlament de independenti mai bine trecem la democratia directa- guvernarea prin referendumuri.

    Eu nu imi doresc asa ceva. Politica se face cu partide, doctrine, valori.

  20. Referendumul a fost o ocazie data poporului sa-si spuna parerea.
    Subiectul nu era daca Ponta sau Antonescu sau oamenii lor ar fi mai buni decat Basescu sau decat oamenii lor.
    Intrebarea era despre Basescu. La alegerile care urmeaza ar fi fost ales un altul, poporul ar fi ales.
    Fraza cheie este, daca am inteles ceva, “sa ne intelegem”. Numai ca Basescu a demonstrat, de opt ani incoace, ca nu are cuvantul “negociere” in vocabular. Referendumul era o ocazie (nesperata, as putea spune) de a scapa de acest element de blocaj din politica romanesca. Ratata, si de ce maniera!
    Bineinteles ca nu exista politician “curat” in Romania. Dar, inca o data, nu acesta era subiectul referendumului.
    Iar cu Basescu tot acolo sus, mai putem astepta linistiti inca doi ani pentru a avea posibilitatea de a spera ca un dialog se va instala in politica si, de maniera mai generala, in societatea romaneasca.
    Cu amaraciune fac toate aceste constatari. As fi vrut ca familia care mi-a ramas in tara sa aiba parte de un orizont mai putin negru.

  21. @fefe. tocmai despre impotenta societatii civile si de lipsa de educatie era vorba. pe de-alta parte am avut cateva exemple pozitive, vezi cazul Nicusor Dan.
    @contesa de La Valliere. imi datorezi un miel 😉
    @gigi.eu nu vorbesc despre un dialog in politica. vorbesc de un dialog intre noi, cei care mai suntem interesati sa facem ceva constructiv. nu ma pot impiedica sa observ ca il consideri pe Basescu singurul vinovat de situatia curenta. esti sigur? cat despre referendum, un mic bemol: daca s-ar organiza referendumuri de fiecare data cand popularitatea unui presedinte ar scadea sub 50% ai avea mandate foarte scurte. Vezi cazul Obama si al altora aici: http://www.gallup.com/poll/116479/barack-obama-presidential-job-approval.aspx

  22. Ma tot gandesc la conceptul de alternative la clasa politica actuala si ce ar presupune asta in termeni reali. Si nu ma pot abtine sa nu observ ca din inclestarea asta a celor doi mamuti politici s-ar putea sa se nasca un rau si mai mare pentru Romania, infinit mai mare si decat Ponta si decat Basescu. Un rau subestimat, nevazut, luat la misto. The perfect Dark horse.
    Este vorba de Dan Diaconescu, care in tot acest timp, aduna voturi din cele mai intunecate cotloane ale resentimentului romanesc. Poate Societatea Civila ar fi bine sa acorde mai multa atentie acestei amenintari, ce parere aveti?

  23. Mda. Un dialog in afara structurii institutionale existente este posibil, dar nu sunt sigur de utilitatea lui pentru evolutia societatii. Iar daca nu respectam institutiile, nu ne mai ramane mare lucru. Atentie, nu vorbesc de persoanele care “umplu” aceste institutii. Scopul, in opinia mea, este de a face ca institutiile pe care le avem sa devina viabile, sa le dam viata.
    Nu am incercat nici un moment sa afirm ca Basescu est singurul vinovat. Zic ca este cel cu alergie verificata la dialog.
    Referendum s-a mai organizat si in 2007, stim rezultatul. Nu e cazul sa comparam Romania cu SUA, nu prea exista termeni de comparatie.
    Asadar: incercam dialogul in cadrul institutional sau nu? Daca da, atunci persoanele care reprezinta temporar aceste institutii au sau nu importanta?

  24. “http://www.thestar.com/sports/london2012/canoekayak/article/1234493–london-2012-new-zealand-kayaker-mike-dawson-penalized-by-his-mother-a-judge-at-summer-games”
    Sunt extrem de curios cate generatii ar trebui sa treaca, intr-o atmosfera “perfecta” fara influente politice, pana sa ajungem noi ca romani la astfel de performanta. Avand in vedere ca la noi nepotismul e incetatenit, de la cel mai de jos cetatean pana la cel mai de sus!
    Cred ca e o munca titanica, si ce ma irita cel mai tare este ca acum cativa ani paream pe calea cea buna! Acum vreo 5 ani am primit o oferta de a pleca din tara. Ma tenta foarte mult ideea de civilizatie, de a trai in sfarsit intr-o lume normala. Unul dintre argumentele care m-au facut sa raman a fost ideea ca lumea incepuse sa se schimbe si la noi, incepuse sa mai si zambeasca, incrancenarea anilor ’90 se mai dusese. Dupa care “s-a prabusit cerul”, a venit criza, au reinceput scandalurile, iar oamneii s-au incruntat din nou si s-au luat din nou de gat. Cam cat va mai trece pana cand oamenii vor incepe sa zambeasca din nou?

  25. “Puterea exemplului conteaza enorm pentru subconstientul uman”.
    Absout de acord!
    Ar trebui sa ma simt foarte mandru si fericit cand presedintele tarii (presupus un exemplu de urmat) imi spune ca “ar fi las daca ar cere poporului sa nu mearga la vot” si a doua zi sa spuna sus si tare “Va cer sa nu mergeti la vot”?
    Ar trebui, intr-o tara UE, ca presedintele sa ma oblige (“aveti obligatia”) sa ma informez de la anumite posturi Tv?
    Citeam de dimineata noste bancuri cu securitatea pe hotnews. Consider ca sunt mai de actualitate ca oricand in era Basescu!

  26. @dems: PArtidul lui DD preia parte din votanti lui VC Tudor si Becali. Bazinul alegatorilor e cel al partidelor extremiste, care in vremuri de criza creste spre 20%. La noi vad ca nici macar nu s-au mai obosit cu partea ideologica, e suficient sa aiba senzational pe sticla si ceva telenovele…
    @Gigi. Dialogul in afara cadrului institutional nu are importanta/utilitate pentru societate? inseamna ca pe undeva am comis o greseala majora in transmisia mesajului. Ok, replay: institutiile statului sunt importante insa institutiile statului in Romania sunt aservite politicului, iar politicul se foloseste de ele in fel si chip (vezi Comisia care a fost desfiintata in timp ce hotara asupra plagiatului lui Ponta, ICR si Grajdan etc). Putine sunt acele institutii care se mai comporta cu un oarescare grad de independenta, justitia fiind una dintre ele. Eu vorbesc de intarirea societatii civile, care ar trebui sa fie acel arbitru care arata cartonasul galben de fiecare data cand se comit excese/abuzuri. Aceasta societate civila are, in ochii mei, un rol mai important decat institutiile statului in acest moment dar suferea de o lipsa de dialog. in fond si la urma urmei, toti ar trebui sa avem un anumit numar de interese comune (justitie functionala, educatie de calitate, servicii medicale bune,informare corecta etc), ar trebui sa avem grija de bunurile comune si ar trebui sa sanctionam abuzurile fie ca sunt comise de partea cu care tinem sau de partea adversa. De ce nu se intampla acest lucru, de ce societatea civila este dezorganizata si da gres? Politicienii actuali nu au interes sa aiba in fata o societate civila care sa fie coerenta si care sa-i traga la raspundere, ei au nevoie de mase de manevra pe care sa le prosteasca, sa le invrajbeasca, pentru a-si mentine statutul. Da institutiile staului sunt importante, da trebuie dialog institutional. PErsoanele care reprezinta institutiile sunt cel putin la fel de importante, omul sfinteste locul. Mai importante sunt insa valorile, spiritul civic, educatia si societatea civila. In ceea ce priveste comparatia dintre SUA si Romania, raman la parerea mea, principiul este acelasi, in orice tara. De asta exista mandate pe untermen de 4-5 ani. De asta referendumul pentru demiterea presedintelui se face doar in cazuri extrem de grave (tradare, coruptie majora, incalcari masive ale constitutiei). Cu toate defectele lui, nu mi se pare ca Basescu a comis un act de tradare sau incalcari grave ale constitutiei, dealtfel nici CCR nu a retinut nici una din incalcarile grave reclamate de catre USL.

    Garett:da, e cale lunga…
    mauru: asa e. ai uitat sa spui insa ca Basescu nu stia ce declaratie sa dea deoarece USL a schimbat regulile jocului (e cu cvorum sau fara cvorum?) si inca nu fusese promulgata legea referendumuli de catre Antonescu. De ce revenim insa de fiecare data la subiectul BAsescu? de ce ramanem cantonati pe traiectoria spiralei distructive, pe blame game? te-ai simti mai bine daca as incepe sa enumerez exemple cu USL, mult mai grave in opinia mea, sa zic de un Ponta care pleaca la UE incalcand hotararea CCR, pentru a declar in aceeasi zi ca intotdeauna a respectat deciziile curtii sau inca cate altele? chiar nu vrem sa progresam, capra aia trebuie musai sa moara…

  27. In perioada de inceput a democratiei romanesti, primele doua mandate ale lui Iliescu (sau primul mandat si jumatate), o societate civila activa se constituise. Numai ca cei care au luat parte activ au avut cel mai des senzatia de “cainii latra, caravana trece”.
    De aceea vorbesc de importanta dialogului in cadrul institutional.
    Bineinteles ca, de oriunde ai privi (desi am impresia neplacuta ca exemplele sunt luate intotdeauna din aceeasi parte a spectrului politic), institutiile sunt aservite politicului. Eu as include si justitia aici, din pacate. Intr-o mai mica masura poate, dar fara mari dubii. Istoria cu ICR ma face sa zambesc: daca intelectualii il servesc pe Basescu (Administratia Prezidentiala, pardon), e bine. Daca primesc ordinele de la Senat, dintr-o data nu mai e bine. Superba impartialitate!
    Sa incercam sa privim lucrurile altfel: CCR nu a retinut incalcarile grave ale constitutiei reclamate de USL, dar nici nu a declarat procedura de destituire neconstitutionala. Oare de ce? Poate pentru simplul motiv ca este constitutionala, ce zici?
    In acest caz, ce spunem? Ca e prost facuta Constitutia? OK. Dar e cea pe care o avem, iar daca nu mai respectam institutiile, asa imperfecte cum sunt, si ocupate de persoane care nu merita pozitiile pe care le au, nu ne mai ramane mare lucru.
    Vorbesti de manipularea maselor, de prostirea si invrajbirea lor. Revin la ideea mea de inceput, Basescu nu cunoaste dialogul, el traieste ca om politic numai din cultivarea confruntarii. Si atunci, sa fi scapat de el era o sansa nesperata pentru societatea civila. Ar fi fost in plus dovada ca un om politic, oricat de populist ar fi, nu poate face chiar ce vrea cu poporul care i-a oferit increderea.

  28. gigi: ai dreptate cu cainii latra si caravana trece. dar totusi, desi nu este exemplul perfect, avem un caz in care societatea a reusit sa impuna o schimbare, ce-i drept ajutata si de ceva imixtiuni politice: Raed Arafat. exemplele le-am ales din istoria recenta care m-a traumatizat, pentru critici ale PDL / Basescu ai nenumarate articole pe blogul lui Emil, poti verifica usor. nota bene: desi incercam sa fim impartiali si criticam erorile ambelor parti, nu inseamna ca nu avem dreptul ca se ne displaca mai mult de unii decat de ceilalti…

    aia cu “intelectualii” ma face sa zambesc amar… in primul rand ar fi bine sa reluam toata info: conducerea ICR a anuntat ca isi da demisis din cauza ca atributiile ICR s-au restrans foarte mult, laolalta cu budgetul. dupa care, permite-mi sa observ ca nu zicem nimic de motivul evident al mutarii de sub presedentie catre senat…si sa nu uitam un alt element, aceasta conducere a ICR a avut rezultate foarte bune, o spun leaderii din domeniu, cei indreptatiti sa o faca. daca a ales sa-si dea demisia in semn de protest fata de aceasta mutare fortata de noua putere, eu as lua-o ca pe un cartonas rosu aratat guvernului de catre acei experti de care ai nevoie. si in fine, nu ma pot abtine sa nu observ ca folosirea termenului de “intelectualii” imi aduce aminte de o separare de clasa. probabil ma insel…
    nu sunt de acord cu interpretarea deciziei CCR in acest fel. dealtfel, dupa esecul rasunator de ieri, cu scorul de 5-4, cred ca ne este clar de ce decizia anterioara (care repet nu retine incalcarile grave ale constitutiei de care e nevoie pt suspendare) a iesit spalacita.
    Da, ai dreptate ca Basescu nu e un catalizator al dialogului este exact concluzia si semnalul de alarma pe care l-am tras in acel articol de acum 3 ani, repreluat in postul anterior. asta nu inseamna ca trebuie sa violam statul de drept pentru ca sa-l dam jos. penalizarea lui pentru aceste defecte se face la alegeri, nu printr-un proces fortat arbitrar din considerente politice si de ciolan. asta apropo derespectul institutiillor de care vorbeai, pe care eu il citesc in registrul respectului catre stat. un stat de drept, normal.

    in fine, englezul are vorba aia cu “the devil is in the details”, noi ajungem sa ne pierdem in tehnicalitatile legale ale chitibusariilor iar hotii ne fura vaca…

  29. Dialogul poate fi fara sfarsit, dar am impresia ca nu prea ne ascultam, de fapt.
    ICR: eu ma refer la luari de pozitie foarte politice ale unor intelectuali prin intermediul (sau cu sprijinul) ICR, toate in favoarea lui Basescu, unele de o tendentiozitate clara. Nu discut calitatea activitatii culturale a ICR. Ci partea politica.
    Nu eu am pus cuvantul “intelectualii” intre ghilimele, si nici nu mi s-ar fi parut corect. Nu stiu de ce tu ai facut-o. Sper ca nu pentru a putea emite o ipoteza.
    CCR, daca poate fi suspectata de orientare politica, ar fi mai degraba pro-Basescu decat contra. Dar cei care au ei insisi tendinte pro-Basescu au dificultati in a accepta un astfel de argument. Asa ca eu imi mentin pozitia apropo de constitutionalitatea procesului. Proces fortat – poate (conditiile nu sunt normale, sper ca aici suntem de acord), arbitrar – nu.
    Ceea ce incercam sa sugerez de la inceput iese limpede la suprafata in urma acestui scurt dialog: societatea civila romaneasca este ea insasi foarte divizata. Intre 8 ani de Iliescu si 8 ani de Basescu, nu prea au fost oportunitati de “destindere”.
    Fiecare se incordeaza pe pozitiile sale, cu un refuz “atavic” de a accepta una din partile spectrului politic. Am invatat sa accept aceasta atitudine de peste douazeci de ani deja. Cat de departe este entuziasmul din acele zile de decembrie ’89!
    Inchei cu o fraza care mi-a sustinut moralul in alte vremuri: “S-auzim numai de bine!”

  30. Gigi: poti sa dai macar un exemplu de mesaj pro-Basescu dat prin intermediul / cu sprijinul / girul ICR? Poti sa cauti cat vrei, te asigur ca nu vei gasi. Si atunci te intreb, de ce spui lucruri false?

    Si oricum esti off-topic.

  31. Cand Patapievici l-a aparat pe Basescu in “afacerea” cu palmuirea copilului, a vorbit cu siguranta in nume personal, dar cu functia (si autoritatea) de presedinte al ICR. Este foarte complicat de explicat cum poate publicul sa faca abstractie de functie in evaluarea interventiei.
    Dialog al surzilor, spuneam. Nici evidenta nu poate fi acceptata, ce sa mai spunem de argumente mai “fine”.
    Cat despre off-topic, nu eu am introdus subiectul ICR in discutie.

  32. Gigi: ghilimelele de la “intelectualii” le-am pus eu pentru a arata ca este vorba de un citat din ce-ai scris tu. asa se procedeaza in mod normal. nu despre ghilimele era vorba aici ci despre faptul ca ai folosit acest termen, aceasta generalizare cu referire la o categorie sociala. seamana foarte mult cu “moarte intelectualilor, IMGB face ordine!”. probabil este doar o coincidenta.
    dialog al surzilor? probabil. imi confirma ce ziceam mai devreme. nu stiu de ce insa, in momentul in care cer normalitate, stat de drept, justitie independenta, onestitate si cate altele mi se spune c-oi fi adept al lui Basescu. ironic nu, cand noi criticam PDL si pe Basescu pentru chestii d’astea?

    Uite ce-ti propun, cei ce-au intors tara cu fundul in sus in ultimele luni si-au violat normalitatea pe toate partile, sa dea “undo”. Sa garanteze o justitie independenta (pe bune), sa scoata toate dosarele pe masa (si repede), sa repare stricaciunile pe care le-au facut, sa dezdoaie legile pe care le-au indoit, sa puna mana la treaba si (desi nu este normal sa faci referendum pt demiterea presedintelui cand ai tu chef) iti promit ca voi sustine demiterea lui Basescu? Deal?
    pacat ca nu se va intampla niciodata. pariu ca o sa aud: “ce-i aia normalitate?” “da PDL de ce n-a facut asta?”

  33. Din punctul meu de vedere toata povestea se reduce la incredere. Niciun politician nu va spune ca vrea in Parlament ca sa isi bata joc de electorii lui. Toti vor sa faca numai bine si fiecare actiune strategica este de obicei imbracata intr-un interes national. Si cum, cel mai adesea, viata dovedeste ca interesele sunt cu totul altele, ajungem de fiecare data sa ne intrebam ce se ascunde in spatele declaratiei unei persoane si cu siguranta nu ne gandim la ceva onest.
    Toate valorile au fost date peste cap si nu mai gasim nicio unitate cu care sa ne autoevaluam increderea. Totul este de un mercantilism grotesc. Diploma de studii se ia pe bani, titlul de doctor se ia pe bani, locul in parlament se ia pe bani, postul in diverse institutii se ia pe bani, chiar si locul de munca in institutii private se ia pe bani, competitiile se castiga pe bani, locul pe raftul supermarketurilor se ia pe bani, totul este de vanzare pe sub mana, foarte putini au ramas sa mai creada in valoare si aceia sunt tratati ca fraieri. Tupeul concetatenilor de zi cu zi nu face decat sa ne indarjeasca, sa actionam cu si mai mult tupeu.

    Ce incredere sa am in demersul tau?

  34. Ovidiu: iti dai seama ca orice as spune pica sub incidenta paragrafului nr1 din comentariul tau. Rapunsul logic este ca nu poti avea incredere deoarece nu ma cunosti. In trecut lucrurile erau mai simple, eram sau nu din acelasi sat, eram sau nu rude, luptam sau nu in aceeasi armata etc. Acum e mult mai greu, e nevoie de un leap of faith. Your choice.

  35. Dragos: desigur, mai este si posibilitatea sa-ti citeasca articolele din ultimii ani. Din pacate aici sunt un pic in off-side caci au fost multe tinere sperante precum Ciuvica sau Mazare care au inceput bine si au ajuns unde au ajuns….

  36. Dragos: As bate palma cu tine pe loc daca as avea 0,1% sanse sa intervin cu ceva. Din pacate, stim amandoi ca toate astea sunt vise.
    Da, singura solutie este o noua clasa politica. Dar, cum constata Ovidiu, cum faci sa dovedesti buna credinta?
    Nici nu vorbesc de marea masa de votanti, care nu se incurca in astfel de detalii.
    Singura solutie cat de cat interesanta este o democratie de tip elvetian. Stiu, neaplicabila.
    O ultima clarificare: cuvantul “intelectualii” l-am folosit pentru ca ei insisi s-au prezentat asa. Din pacate. Habar n-am in ce categorie ma inscriu. Pe vremea mea, se spunea ca absolventii de facultate sunt de doua feluri: intelectuali si ingineri.
    Complet off-topic, si chiar nu vreau nici un fel de raspuns. In Cotidianul au fost date numeroase exemple de jurnalisti de origine romana care au scris in ultima vreme despre criza (pe linia Basescu) in ziare occidentale, ca fiind finantati de ICR. Poate e fals, poate nu. Voi incerca totusi sa ma lamuresc.

  37. 🙂 N-am devenit de stanga intre timp, si acest eveniment nici nu risca sa se produca :). Merci.

  38. @Emil

    ce e aia “prin intermediul, cu sprijinul, girul icr”? Aberatiile lui mihaies in evz ce sunt? E arhiva plina. Limbajul de “tricolorul”.
    tovarasul patapievici ce spunea el de “caseta lui geoana” pe care o vazu-se? Sau alea nu erau ale icr-ului? . Pai uita-te pe banner-ul revistei lavanguardia ca ce era “prezentat” patapievici:

    http://www.mediafax.ro/politic/patapievici-basescu-a-avut-o-caseta-cu-geoana-primind-sex-oral-5170011

    Chiar asa icr-ul nu s-a implicat pro basesc? Poti tu sa sustii azi asa ceva Emil?

{ 0 Pingbacks/Trackbacks }

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *