Zilele trecute, ZF a publicat un top al celor mai mari 10 angajatori din Romania in 2006. Pe primul loc ramane Petrom, care in 2 ani de zile si-a redus cu 15.000 numarul de angajati si a ajuns la 37.000. Pe locul 2: Posta Romana cu 34.000 de angajati, cu o tendinta usoara de crestere in ultimii 2 ani. Aceasta tendinta a Postei Romane este oarecum surprinzatoare, date fiind vociferarile sindicatului de acolo. Probabil ca se va privatiza in 2008 – 2010 si isi va mai reduce din efectiv. Iar Galatiul se pare ca nu mai este 100% dependent de un combinat siderurgic care functioneaza la capacitate maxima, iar asta este un lucru bun.
Insa un anumit sector nu e prezent deloc in top. Si anume retailul. Pariul meu este ca retailul va da cel putin doua firme in top 10 in 2010 si va da locul 1 in 2015.
Retailul este o sansa enorma pentru producatorii romani. In primul rand, au acces la distributie pe teritoriul national. In al doilea rand, isi pot extinde, prin aceste lanturi internationale de magazine activitatile pe seama exportului. Asta in conditiile in care isi dau seama cum pot ramane competitivi.
Datorita retailului, gradul de colectare al impozitelor creste. Fata de vanzatorii ambulanti, firmele de retail platesc TVA si taxe pe angajati.
PS. Insa vor fi firmele de retail angajatori model? Coform site-urilor proprii, da. De exemplu, Carrefour anunta pe site-ul corporate o serie intreaga de initiative de responsabilitate sociala.
Iar schimbarea comportamentului consumatorului si producatorului roman, in special in ceea ce priveste reciclarea, depind si de aceste lanturi de magazine (ma intreb daca, in afara reclamei pe propriile site-uri corporate a marilor retaileri, exista insa motive sa fim optimisti in ceea ce priveste responsabilitatea lor sociala si in Romania?).
Nu ma pot pronunta asupra previziunilor dumneavoastra, insa simt nevoia sa comentez putin conceptul stupid, cred eu, de “corporate responsibility”.
Activitatile de “responsabilitate sociala” a marilor companii sunt, in opinia mea, doar niste activitati anexe, in care se pompeaza bani ca si in orice alta activitate a companiei (de ex. productie, vanzari etc). Singurul scop al acestor departamente este marketingul. Binele dezinteresat se face anonim, sau daca e musai sa se faca pe fata, se face mai modest. Nu cu site-uri de “responsabilitate sociala” pe care se improasca logo-ul companiei de sus pana jos, cu un continut demn de o propaganda ieftina din vremuri de mult apuse.
Daca o companie are un departament ce se ocupa cu activitati non-profit, de binefacere, asta nu o face o companie mai buna sau mai responsabila. Vezi marile companii de petrol ce cu o mana planteaza copaci, iar cu alta polueaza in draci.
Sincer, mi-e scarba de acesti oameni, care in goana lor de neoprit dupa profit se mai opresc pe drum sa analizeze ultimele trenduri si observa ca e la moda sa-si faca o fundatie.
Nu contest, insa, utilitatea acestor fapte, e bine ca exista astfel de actiuni si e bine cand semeni de-ai nostri primesc ajutor. Contest numai motivatia acestor companii fatarnice, logourile imprimate pe sacosele cu cadouri pentru copii din orfelinate (un afront la demnitatea beneficiarilor) si folosirea lor in scopuri de imagine.
Consumatorului ii place sa aiba de unde alege.. eu nu cred ca vom vedea in zona de retail mamutii de care spui tu.. Suntem intr-adevar o natie disperata dupa consum, dar o sa ne potolim foamea pana la urma. Monopolul si oligopolul sunt consecintele implicarii statului intr-o anumita zona a economiei. Nu este cazul in retail..
In plus, daca te uiti putin peste granite, peste inca 7-8 ani cel mai probabil o sa ajungem sa ne comandam majoritatea bunurilor non-food din varful patului cu tastatura in fatza.. Un motiv in plus sa incurajam modelul clasic al economiei de piata in care informatia este disponibila oricui si concurenta tine firmele multe si mici..
zugu: iti dau dreptate cu o singura precizare. Scopul firmelor este de a face profit si nu acte de caritate. Totusi, in urma numeroaselor critici din partea consumatorilor si a politicului, s-a inventat acest concept de responsabilitate sociala. Si cum trebuie sa comunici raspunsul la critici (din cauza asta nu sunt anonime contributiile).
Alin: pana la urma firmele din retail au ca obiective cresterea veniturilor, indiferent de canalul de vanzare, deci ii vei vedea extrem de activi si pe segmentele de distributie de care ziceai. “Cosul zilnic” este format din mai multe elemente, nu-i asa? Orice consumator isi va dori un singur punct de unde sa-si obtina acest “cos zilnic”.
magazinele nu vor disparea — cel putin nu in cazul consumatorului care ia deciziile intr-o familie, si anume consumatorul feminin.
PS.
Domnule Stoica,
Ref: Post-scriptum-ul de la articolul Dvs.
O umila intrebare: are vreo legatura calitatea de “mare angajator” (= patron cu multi angajati) a unei companii cu cea de “responsabilitate sociala” (= normele si proiectele in raport cu societatea) ?
In extenso, daca printr-un miracol am avea o firma care sa fie campionul ecologiei, al sponsorizarilor de ONG-uri s.a.m.d. – ar insemna automat ca este “un angajator model” ?
Cred ca ar trebui sa separati aceste notiuni.
Va subliniez cu respect ca aceasta clarificare de termeni este necesara din partea unui om ca Dvs., pentru a evita demonetizarea de noi termeni din domeniul management, golite de sens in ultimii ani (putem lua, de exemplu simplul cuvant “manager”, sau vestita “restructurare”).
Ciprian Moga: dpdv teoretic, responsabilitatea sociala nu se rezuma doar la sponsorizari de ONG-uri, la cateva donatii si la o imagine de campion al ecologiei.
Responsabilitatea sociala trebuie privita ca din punctul de vedere al oricarui individ. Nu numai firmele mari au resposanbilitate sociala, dar orice firma si orice individ. Firmele mari insa tind atat sa aiba un impact mai mare cat si sa fie tinta criticilor din partea opiniei publice. Asadar, comportamentul acestei orgnizatii, inclusiv fata de clienti, furnizori, etc face parte din programul de “responsabilitate sociala”. Pana la urma, o firma se poate rezuma in a spune ca repsecta legile, plateste taxele, deci isi face datoria fata de societate. Ideea de responsabilitate sociala se traduce prin a face mai mult decat asta.
In cazul unui mare angajator in domeniul retailului, unde anume are el o responsabilitate sociala?
- fata de mediu — asta este clar — prin normele suplimentare impuse furnizorilor, prin incurajarea reciclarii (prin cat mai multe puncte de reciclare pe langa supermarket). Poate prin dotarea supermarketului cu panouri pentru generarea de energie solara.
- fata de orasul unde si-a construit supermarketul si fata de clientii din acel oras — poate mai multe locuri de parcare, poate prin pasaje pietonale construite in plus fata de reglementari.
- fata de angajati — printr-un program de lucru mai flexibil, de ex. pentru tinere mamici. De asemenea, fata de angajatii furnizorilor — trebuie sa se asigure ca muncitorii din China au aceleasi drepturi ca muncitorii din Franta (si nu-i asa ca atunci economia chineza parca isi pierde din avantajul fata de Europa, spre bucuria, corecta, a sindicatelor si a angajatilor europeni?)
- etc etc
Domnule Stoica,
In mesajul meu am subliniat ca sugestia Dvs. ca “angajator model” = “firma responsabila social” nu este valabila. Putem avea angajatori model de nivel mondial care au mari restante la capitolul mediu, de exemplu, sau putem avea firme cu programe si bugete de “social responsibility” sonore si generoase, care nu sunt “modele de angajatori”.
Am putea lista impreuna o gramada de “initiative”, “idei” si “proiecte” care sa intre in categoria “responsabilitate sociala” si cred ca vom ajunge la un punct comun al brainstormingului nostru: toate “initiativele”, “ideile” si “proiectele” se vor adresa (cat mai dezinteresat posibil) societatii.
Pentru angajati exista strategia si politicile de resurse umane. Construind pe exemplul dat de Dvs. – sunt sute de firme in Romania care acorda programe flexibile tinerelor mame – insa nu o fac datorita conceptului la moda de “corporate social responsibility”.
Conceptul de CSR, ar putea, eventual, impacta asupra procesului de recrutare (aducand mai multa atractivitate pentru potentialii candidati). Dar pana la urma, recrutarea este un proces care precede momentul in care compania devine angajator – model sa nu
Ciprian Moga: perfect de acord.