Iulian Comanescu si Mihai Morar analizeaza aici si aici urmarile in cinematografia romaneasca a succesului lui Mungiu si ma intreaba cum poate face bani regizorul din acest succes.
In primul rand, nu este rolul regizorului sa faca bani. Rolul lui este sa faca filme.
Din cate stiu, orice film are un producator. Producatorul se va ocupa de distributia filmului, distributie care trebuie facuta pe doua paliere: cel romanesc si cel international, pe ambele piete trebuiesc cautati distribuitori.
Ca orice film, viata sa economica este de circa 10 ani din care cei mai importanti sunt primii 3-4 ani cand se inregistreaza circa 95% din venituri:
- primele 3 luni – in cinematografe, urmate de:
- 3-6 luni in inchirieri (gen Diverta sau Blockbuster) si pay TV urmate de:
- 3-6 luni vanzare DVD-uri;
- dupa circa 1-2 ani – free TV (sumele vor depinde si de succesul perioadei din cinematografe)
Distinctia obtinuta de film va permite contracte cu cei mai importanti distribuitori din Romania si pe plan international (de ex. cu Pathe International pentru distributia in afara tarii). Distribuitorul international va face contracte de sub-distributie cu distribuitori locali in diferite tari (Japonia, Franta, Germania, in Europa in general si, mai putin in SUA, Marea Britanie)
Contractele de sub-distributie sunt standard iar ceea ce trebuie producatorul sa obtina este sa negocieze extrem de bine asa numitul “minimum guarantee”; pentru filmele europene acesta fiind maximul ce se obtine in mod traditional.
De toate aspectele economice - de fapt contracte cu terti specializati (cinematografe, inchirieri, payTV, DVD-uri si freeTV) - se ocupa distribuitorul / sub-distribuitorul; producatorul, in cazul filmelor europene, trebuie sa se asigure ca obtine, repet, un “minimum guarantee” cat mai mare. In plus, trebuie sa-si monitorizeze distribuitorul pentru a vedea eventual acele tari unde se pot obtine sume mai mari decat acea garantie minima.
Sunt sceptic insa ca un film romanesc, chiar premiat la Cannes, va obtine venituri mai mari de 3 milioane de euro (ca garantie minima) pe plan international. Ceea ce ii ramane producatorului este sa isi joace cat mai bine cartea pe piata romaneasca unde are toate sansele sa bata toate recordurile si unde poate depasi venituri de 2 milioane de euro (intre cinematograf, DVD-uri si drepturi TV).
Si, ca orice business de succes, iata ca au aparut deja si costuri conexe succesului – cum ar fi costurile cu inchiderea acuzelor de plagiat - costuri ce vor face ca profitabilitatea filmului sa fie mai mica.
Dau si eu mai departe, tot in casa, stafeta Ioanei Avadani pentru a analiza cum pot factorii politici utiliza acest succes pentru modificarea imaginii Romaniei in lume.
Info: Ioana nu a rupt lantul. Din contra: a analizat si impactul social si a ridicat multe intrebari aici
Nu il acuz de plagiat, ci de faptul ca s-a prevalat de pozitia in juriul HBO pentru a prelua tema scenariului, ideea originala, pentru care scenariul a si fost premiat. Citez motiva?ia juriului: “Un scenariu care nu pierde timpul, original prin subiectul ales, frust, f?r? a fi melodramatic ?i modern ca demers prin felul în care-?i con?ine tensiunea interioar?.”
Daca nu ar fi facut parte din juriu, nu ar fi facut acest film. Nu acum. Sau ar fi rescris un scenariu pe tema avorturilor, dar abia dupa ce ar fi vazut filmul nostru (aflat inca in pre-productie).
Apoi a fortat finantarea, cu scandalul din iarna trecuta. Daca nu ar fi primit acea finantare, acum ar fi trebuit sa astepte cot la cot cu noi, urmatoarea sesiune de finantari a CNC-ului.
Multam! Foarte optimista viziunea. Sa ai gura aurita!
In rest, ai dreptate! Nu regizorul, ci producatorul e cu banii. Insa am formulat astfel intrebarea ( Cum poate face Mungiu bani cu filmul?), folosind un nume generic si cunoscut. Daca vrei, e aceeasi greseala intentionata ca in stirile TV sau din ziare: ‘”Cristi Mungiu a luat premiu la Cannes”. Nu Mungiu a luat premiul, ci filmul.
Mersi inca o data!
Mihai Morar: viziunea se bazeaza – probabil ca trebuia sa explic in articol – pe rezultate similare obtinute de succese similare.
Dan Mihu: ai tot dreptul sa ceri ceea ce ti se cuvine si chiar cred ca e bine ca iti aperi drepturile.
Emil, vii din lumea afacerilor si stii, cred ca mai bine decat mine, ca de la o idee la profit este un drum lung. Sunt miliarde de oameni care pot urca o treapta, dar foarte putini ating Everestul.
Probabil la orice afacere inovativa se gasesc cateva sute de oameni care sa spuna “hei, am avut si eu ideea asta”.
Ca sa spui ca cineva mi-a preluat ideea originala si apoi a castigat la Cannes, mi se pare cam mult. Putin cam prea mult.
claudiu: cred ca filmul nu s-a vrut unul comercial. A fost un succes si poate deveni si unul comercial.
Acuzele din partea lui Dan Mihu (am inteles ulterior) nu sunt de plagiat ci mai nuantate. El ridica o problema si bine face, este in folosul tuturor: si al scenaristilor si al producatorilor de filme, dar si al lui! Ramane de vazut reactia lui Cristi Mungiu.
Daca te uiti insa in bugetele filmelor americane vei vedea de ce sunt atat de scumpe. Nu numai actorii sunt scumpi, dar exista si o serie de alte costuri, de ex: au folosit nu stiu ce melodie din 2003 si nu au drepturile? Atunci se contacteaza posesorul drepturilor si se plateste o suma.
Desigur, exista si cazuri precum cel al locuitorilor din comuna Glod care i-au dat in judecata pe producatorii lui Borat.
Nu am urmarit decat foarte fugitiv disputa cu Dl Mihu. Din ce vad la comentariul dumnealui, (Cristi Mungiu) “s-a prevalat de pozitia in juriul HBO pentru a prelua tema scenariului, ideea originala”.
Pe de o parte, dupa parerea mea, o idee nu poate fi brevetata sau protejata prin nici un instrument legal.
Pe de alta parte, cum foarte bine ai mentionat chiar tu, pe langa o idee de scenariu, un film inseamna foarte, foarte multe alte lucruri.
Acuzatia ca nu ar fi facut acest film (sau nu acum) iarasi nu schimba nimic. Acuzatia ca a fortat finantarea, iar nu schimba nimic.
Pe mine nu m-a convins Dl Mihu ca drumul de la o idee (care poate fi exceptionala) la un premiu la Cannes e chiar o bagatela.
E foarte optimista previziunea cu incasarile din tara. Ar fi o performanta incredibila la noi sa aduci atitia spectatori la un film romanesc in care subiectul principal e un avort, indiferent de ce premiu a luat. Ca sa consumi asa ceva sincer cred ca trebuie sa fii sofisticat bine ?. Asa ca mizez doar pe publicul de festivaluri si pe un numar de curiosi.
In schimb in afara sigur va da lovitura. Dupa cite am vazut a fost vindut in peste 30 de tari. Numai daca te gindesti ca IFC l-a cumparat pt US e super lovitura.
claudiu – nu e chiar asa la filme. ideea originala e foarte importanta. la hollywood scenariile de succes care iau toate drepturile sint de fapt sinopsisuri atit de concentrate ca sint in stadiul de idee. hehe. dupa aia vine o armata de scenaristi care fac toata tesatura.
ideea originala trebuie respectata si trecuta pe generic (daca producatorul are acordul autorului ei). “dupa o idee de vasile ghoerghe”
cristian nemescu a trecut pe generic la “marilena de la P7″ pe andreea valean care era autoarea ideii. de exemplu.
dar cafteala asta pe tema care baga primul avortul in film mie mi se pare amuzanta pina una alta. nu credeti?
sindbad: 2 milioane de euro pentru Romania din toate sursele de venituri (inclusiv drepturile TV). Chiar daca este un film de arta, cred ca toti vom dori sa vedem un film romanesc premiat la Cannes mai devreme sau mai tarziu.
Sindbad: Poate ai dreptate cu ideea… Dar ma gandesc ce se intampla, daca un scenarist are o idee, nimeni nu mai poate face filme pe aceeasi idee fara acordul lui?
claudiu – nu, ar fi absurd
daca ar fi asa, astia 3 regizori care au facut 3 filme cu subiectul revolutiei ar fi trebuit sa si scoata ochii.
dar e foarte greu de definit chestiunea…. de exemplu acuma astia cu avortul 2 vor fi chiar penibili cu filmul lor. cu toate ca tesutura povestii pare sa fie alta dupa cit am citit fugar.
cred ca gradul asta in care anuleaza o alta incercare de realizare poate fi o indicatie dar e foarte greu de apreciat. si problema cea mai delicata e daca autorul STIA de existenta celeilalte idei inainte s o puna si el in opera.
emil – itza dream man. Sa dea Dumnezeu.
(comentariul lui emil: sindbad: vezi ca te-ai semnat, din greseala, drept “claudiu” si din cauza asta ai avut probleme la validarea mesajului
)
sindbad: eu mi-am facut evaluarea, acum le urez succes la negocieri
emil – da, nu stiu cum am reusit , tastatura
dar cum faci emoticoane ??
ok, legat de subiect , am mai surfat un pic:
Cristian Mungiu. “Acum un an nici nu m? gândeam la acest proiect, acum ?ase luni n-aveam bani”
si de pe liternet:
O feminitate tulbur?toare ?i fascinant de dureroas?
Andrei Cre?ulescu
În luna mai 2006, LiterNet-ul v? anun?a c? s-au desemnat finali?tii Concursului Na?ional de Scenarii HBO, organizat de c?tre HBO România în colaborare cu APFR, organizatorul TIFF (Festivalului Interna?ional de Film Transilvania). (aici). Tot atunci, v? spuneam c? scenariile finaliste vor fi publicate, cu acordul autorilor, pe LiterNet.
Iat? ?i ultimul din cele cinci scenarii finaliste. Sper?m ca la un moment dat s? v? invit?m la cinematograf, pentru o premier?. Cine ?tie?
(Redac?ia LiterNet)
——————————————————————————–
ATEN?IE! Prezentarea care urmeaz? deconspir? câteva din surprizele scenariului! (comentariul meu: sic!)
——————————————————————————–
În timp ce str?lucitoarele staruri de la Hollywood se plâng c? rolurile feminine sunt cel mai adesea decorative ?i c?, pentru un rol semnificativ sunt nevoite s? se urâ?easc? în fel ?i chip, Dan Mihu ne ofer? un personaj de o feminitate tulbur?toare ?i fascinant de dureroas?, o mam? r?mas? f?r? prunc.
samd
complicat…..
Filmul lui Mungiu a costat $800,000. Din cate am vazut, biletele la cinema in Romania sunt intre $3 si $8 pe bilet.
Estimand la $3 venitul pe bilet pentru producatorii filmului (se duce ceva si la cinematografe, plus ca in provincie biletele sunt mai ieftine), ar fi necesare cam 200,000 de bilete vandute pentru a il scoate pe zero. Pentru ca mai exista bineinteles si DVD-uri, dar aici as presupune ca venitul e nesemnificativ, si difuzarea TV, care presupun ca nu prea poate aduce mai mult de $200,000, cat imi amintesc sa fi costat Rapid-Steaua in Cupa UEFA.
Deci intrebarea devine: se gasesc 200,000 de romani gata sa se duca la filmul lui Mungiu? Cifrele fiind aproximative, intrebarea are sens si cu 100,000 ori cu 500,000 in loc.
In orice caz, estimarea ta de 2 milioane venit imi pare extrem de optimista.
David: cred ca un meci din dubla Rapid – Steaua a costat anul trecut 500.000 de euro numai drepturile de televizare, la asta trebuie sa adaugam si costurile de productie si, nu-i asa, sa consideram si gradul de penetrare a Realitatii TV care a transmis meciul.
Oricum, vad ca majoritatea cititorilor au ajuns la concluzia ca 2 milioane este mult prea optimist. S-a votat, deci il lasam pe Cristi Mungiu cu mai putini bani