Saptamana trecuta, subiectul tragediei Ralucai a fost mai dezbatut in presa decat suspendarea presedintelui Basescu.
De ce?
Pentru ca Romania are intr-adevar o clasa de mijloc ce s-a identificat in parte cu portretul realizat de colegul Mihai Morar.
Dezbaterile din presa si de pe forumuri au aratat ca Romania se afla aproape de sfarsitul tranzitiei spre economia de piata dupa model european. Dar tocmai pentru ca suntem aproape de sfarsitul tranzitiei, cred ca ar fi bine sa stim incotro o vom apuca.
Incerc sa rezum cateva dintre aceste tendinte:
1. Catre ce fel de economie de piata ne indreptam
Mi s-a parut periculoasa atitudinea de a considera firmele private, in special multinationalele drept vinovate de starea in care se afla Romania la ora asta. La fel de periculoasa mi s-a parut si ideea ca economia de piata este rea, ca patronii (inclusiv patronii romani) nu sunt interesati decat de profit. Pentru acesti comentatori nu conteaza ca proprietarul lucreaza si cate 12-14 ore pe zi, nu conteaza ca proprietarul risca pentru a desfasura o activitate. Nu conteaza ca un proprietar creeaza locuri de munca acolo unde statul probabil nici nu ar sesiza ca exista potential de servicii.
Nu conteaza ca obtinerea profitului se numara printre obiectivele oricarei societati comerciale. Daca nu poate obtine un profit mai mare decat dobanda la banca, de ce ar mai investi atunci cineva intr-o afacere?
Mi s-a parut periculoasa aceasta atitudine imptriva multinationalelor si pentru ca nu se recunoaste rolul acestor firme in profesionalizarea mediului de business in Romania, dar si faptul ca nu am fi intrat in UE daca aceste firme nu erau bine intergrate deja in UE.
Desigur, avem alternativa la sistemul economiei de piata si a proprietatii private. Dar acel sistem economic a dat faliment in 1989.
2. Reguli europene si experienta romaneasca
Legislatia muncii, printre care prevederea cu maxim 48 de ore de munca pe saptamana, respecta legislatia europeana. In 2006, multi analisti economici au prevazut ca, datorita competitiei europene si respectarii acelorasi legi, firmele romanesti isi vor pierde din competitivitate. Cu siguranta, respectarea ad literam a legislatiei europene va face ca multe firme romanesti sa nu mai fie competitive si chiar sa-si inchida portile.
3. Aplicarea legii.
Amenzile primite de firma Ernst & Young arata ca aceasta firma nu a respectat legislatia muncii. Datorita structurii si a riscului de a-si pierde din reputatie, sunt convins ca multinationalele se vor adapta cu usurinta cerintelor legii.
Ce ne facem insa cu firmele autohtone? Am citit suficiente marturii ale angajatilor la firme patronate de romani care aratau conditii de munca mai precare si la salarii mult mai mici si chiar platite la negru. Oare cate nereguli vor intalni inspectorii de la ITM daca vor face controale ad-hoc pe santierele tarii?
4. Autoritatile
ITM a aratat “eficienta” institutiilor statului. Activitatea acestei institutii pare a fi una reactiva si nu proactiva. Iar comentarii ale ITM conform carora cazul nu este de competenta lor – pentru ca decesul nu a avut loc la servici – indica un ITM perfect adaptat secolului 19 cand inca nu se inventase munca de acasa.
5. Unitati de sanatate private si reforma in sanatate
Firma Ernst & Young avea un contract cu o firma privata (CMU – Centrul Medical Unirea) pentru a acorda tratament angajatilor. Modul in care se pare ca Raluca a fost ingrijita la acest centru ridica intrebari la adresa valorii puse de angajator pe aceasta relatie comerciala dar si asupra reformei in sanatate nu de alta, dar rezulta ca o autonomie si privatizare a activitatilor de sanatate nu se traduc printr-un serviciu mai bun pentru cetatean.
Clasa de mijloc nu doreste sa dea spaga la medic si asteapta ca in schimbul taxelor platite sa primeasca un serviciu decent. Mai este oare utila reforma in sanatate? La veniturile pe care le are clasa de mijloc i-ar fi usor sa se intoarca la sistemul de stat cu traditionala spaga la doctori renumiti.
6. HR-ul - o buba
Daca Ernst & Young ar fi avut politici de personal (HR) solide, un astfel de eveniment nu ar mai fi avut loc. Nimeni nu se asteapta ca HR-ul sa stie cate angajate vin ciufulite la servici si sa se ocupe sa le trimita la coafor. Insa mi se pare inacceptabil ca nimeni din acea firma sa nu fi vazut cum a slabit Raluca.
Este greu desigur sa trecem de la politica de cadre pe baza de dosar pre 1989 la un management corect al HR-ului. Exista insa pe piata destule firme de consultanta in acest domeniu – recomand firmelor sa le ceara sfaturile.
7. O dimensiune politica
PSD-ul si-a jucat corect rolul de partid de stanga, insa prea de stanga - vezi declaratia Corinei Cretu, fosta consiliera de la Cotroceni a lui Ion Iliescu. PSD-ul acuza un sistem prin care angajatii sunt legati de maini si de picioare datorita diferitelor imprumuturi: la casa, la masina, etc. Este un adevar in ce zice PSD-ul insa nu merge mai departe sa explice cum pot scadea preturile in imobiliare, nu explica faptul ca bancile creditoare ofera servicii si locuri de munca si in general nu explica multe lucruri. Dar, din punct de vedere al ideologiei declarate, este o actiune politca pragmatica.
8. Impactul asupra firmelor
Lasand la o parte pierderea de competitivitate, firmele vor trebui sa se astepte de acum incolo la un angajat mai putin disponibil sa-si sacrifice timpul liber in folosul firmei. Asta si pentru ca la ora actuala avem o piata a muncii favorabila angajatului, asa cum aratam intr-o analiza precedenta.
Firmele vor trebui sa-si revizuiasca si politicile de personal – vezi mai sus.
Problema cea mai mare va fi la firmele cu patron roman, traditional, care plateste buna parte a salariului in negru. Cred ca astfel de firme, pentru a putea rezista, vor trebui sa se adapteze exemplului multinationalelor. De ce sa stea o tanara ca vanzatoare in Piata Obor si sa fie platita putin si la negru cand ea poate sa se angajeze la Carrefour la Unirea?
9. Impactul asupra angajatilor.
Probabil ca acesta este cel mai important impact.
Am citit multe comentarii in care tineri intre 20 si 30 de ani spuneau deja ca ei se multumesc cu bani putini, sa faca o munca neangajanta pe un salariu care sa le acopere chiria si berea pe care sa o consume in timpul meciurilor din Champions League.
Desigur, este optiunea fiecaruia, insa nu cred ca o astfel de atitudine ar fi in avantajul angajatului. Ce o sa faca el daca firma la care lucreaza va face disponibilizari sau se va inchide? Ce va face daca va creste chiria mai repede decat ii creste salariul?
Eu cred ca salariatii trebuie sa fie proprii lor stapani, sa se dezvolte permanent si sa creada in flexibilitatea fortei de munca. Sa stie ca daca nu mai pot progresa la un loc de munca si ca nu mai au nimic de invatat, depinde doar de ei cum vor evolua profesional. Isi pot schimba locul de munca sau sa desfasoare activitati pe cont propriu.
Pe piata fortei de munca exista o competitie continua intre angajati. Nu va culcati pe o ureche cum ca statul va va ajuta, nu uitati ca sistemul statal pre 1989 a dat, repet, faliment.
10. Firmele/institutiile de stat
Un alt castigator sunt firmele de stat. Aceste firme ofera in mod traditional un post de lucru caldut, cu salariu nici prea-prea, nici foarte-foarte. Ii cunoastem pe acesti angajati cand mergem cu diferite probleme la administratia financiara sau doar sa facem o plangere la politie, asa cum a facut un reporter hotnews.
Insa un program de 8 ore pe zi, fara stres, chiar cu un salariu mai bun, pare sa fie acum o alternativa acceptabila pentru multi.
Probabil ca in timp, firmele/institutiile de stat vor atrage mai mult talent decat pana acum iar diferenta dintre salariile intre stat si privat va scadea.
11. Ce ne facem daca suntem ambitiosi sau disperati?
S-a ridicat si problema daca regula europeana cu numai 48 de ore este prea restrictiva. De fapt, exista si o exceptie de la aceasta regula: Marea Britanie. Ce facem daca suntem ambitiosi si vrem o cariera care sa arda anumite etape? Oare Einstein avea program de inventii intre 9 si 5?
Ce ne facem daca suntem disperati ca nu avem ce pune pe masa copiilor si doar 8 ore de munca pe zi nu sunt de ajuns? Cum raspund autoritatile la acest aspect? Pai autoritatile nu prea raspund, nu degeaba sunt peste 60.000 de copii care nu locuiesc cu parintii pentru ca parintii sunt la munca in strainatate.
Sunt oare gata cei care sunt multumiti cu 8 ore pe zi sa-i ajute pe cei care au probleme? Din cate am observat din ultimele analize in ceea ce priveste voluntariatul se pare ca nu.
Concluzie
Pentru ca toate aceste tendinte sa existe a fost nevoie de tragedia unui om. Pacat. Sper ca toti sa fi invatat din aceasta tragedie si sper ca cinismul sa fie inlocuit de profesionalism in relatiile angajator – angajat.
UPDATE: INFO: ghid pentru a-ti demara propria afacere
- nu profitul este problema ci dorinta patronilor de al maximiza cat mai repede fara sa tina seama de nimic: salarii, timp de munca, conditii de munca, norme de munca, etc. si apropo de profit; cate firme se inregistreaza cu profit?
- mare parte din angajati sunt de-a dreptul “naivi”: merg la munca sambata ca sa recupereze ziua de 1 Mai.
- sunt unele firme straine care au administratori romani: acestia se comporta ca “arendasul roman”: exploateaza desantat resursele firmei pt. a realiza si ei un profit cat mai substantial.
- ITM actioneaza la comanda si in general sunt ca o compresa la un picio de lemn.
- legislatia muncii este prea stufoasa; ar trebui inlocuita cu una mai simpla in care sa primeze intelegerea contractuala dintre posesorul si utilizatorul fortei de munca.
Mi se pare ca acest caz a fost transformat in propaganda desantata. Normal ca la o frima privata se munceste mai mult dar asta pentru ca acolo exista motive nu pentru ca privatii te exploateaza iar statul nu.
Raluca putea fi proprietarul propriei firme si ar fi avut aceeasi soarta dar acelas deznodamant nu mai impresiona pe nimeni. Sunt destui patroni tineri care au patit ce apatit ea dar pe ei nu-i plange nimeni desi eu zic ca au murit din aceleasi motive. Daca nu muncesti pe rupte nu esti promovat dar nu inseamna ca esti dat afara. Cu adevarata exploatati sunt cei ce muncesc la negru si nu li se plateste CAS-ul pentru pensie si sanatate, nu li se asigura masurile de protectia muncii necesare etc. Dar s-ar putea ca asta sa se intample mai mult la firme romanesti si cazurile ar fi mai putin spectaculoase si n-ai mai putea da in multinationale !
In concluzie dupa mine acesta nu este un adevarat caz de exploatare a salariatului de catre o firma . Este un caz tragic dar este altceva.
Dvs. in mod categoric nu ati lucrat/muncit/slujit/fost sclav la o multinationala.
Concluziile la aceasta tragedie stau intr-adevar in societatea romaneasca. Va intrebati de ce 60.000 de copii nu stau cu parintii ? Raspuns : cand parintii nu aduna 10 mil de lei salarii ( vedeti si situatia din provincie nu numai din Bucuresti ) si au facut 3 copii ( desi ajunge si unul ) si perspectiva este ca cea din Jud. Teleorman ( unde un anume intreprinzator detine cam tot ce e obiectiv economic important ) si ai 45 de ani si nimeni dar NIMENI din acei patroni ce lucreaza 12-14 ore pe zi , nu te angajeaza ( din cauza varstei ), ce solutie iti ramane ?
Cand ai 30 de ani, nu ai casa, locuiesti cu parintii pensionari care dupa ce au studii superioare, au muncit 40 de ani si nu aduna 10 mil pensie, tu ai studii superioare, masterate, etc., vrei sa-ti contractezi o casa, ce solutii ai ?
Sa lucrezi la stat ?
Nu, la o multinationala unde ti se aminteste zi de zi ca la poarta sunt o gramada de unii ca tine ce sunt in aceeasi situatie…
Consider comentariul dvs. complet neavenit, iar incercarea de a-l politiza un pic obraznica.
In Romania nu exista economie de piata ci zone in care se intalnesc anumite grupuri de interese ce dau o falsa impresie de “concurenta”. Intr-un singur loc ati avut dreptate si anume cea legata de activitatea ITM. Dar cine se pune in pericol pentru doar 8 milioane, sa dea amenzi la multinationale ( unde se stie ca seful al mare e de la cine stie ce partid si are o gramada de influenta ) si sa nu accepte sfanta spaga pentru inchisul ochilor ?
Cu parerea de rau pentru ca nu cunosteti realitatea si ca ati incercat sa induceti o concluzie falsa, si cu recomandarea de a parasi birourile in incercarea da a afla realitatea,
Cu stima
Dan Teodor Costache
domnule Dan Teodor Costache,
aduceti multe acuzatii fara acoperire, faceti procese de intentie.
V-am aprobat totusi mesajul din doua motive: unu – pentru ca este un subiect delicat si trebuie sa ascultam cat mai multe opinii si doi – pentru a-l da ca exemplu de cum nu vreau sa purtam discutii aici.
octa, Costi: multumesc pentru mesajele pertinente.
Domnule Stoica,
Vorbiti despre faptul ca salariatii trebuie sa fie proprii lor satapani. Astea sunt simple lozinci luate din manuale. Cum sa fie cand patronii vor profit maxim acum si fara nici un fel de investitie in oameni? Ei vor doar ca oamenii lor sa munceasca cat mai mult, nu ii intereseaza altceva. Parerea mea e ca ar trebui schimbata legea. Sa fie date amenzi la firme ca procent din cifra de afaceri. Adica ai gresit, platesti 5 la suta din cifra de afaceri. Asa ar fi responsabilizati si patronii. Si ar invata sa se poarte cu angajatii.
Ma astept ca acest comentariu sa nu apara pe site.
mihaita: au aparut zilele trecute in presa (in EvZ cu siguranta) articole despre cum multi tineri isi platesc cursuri din propriul buzunar. Aceste cursuri pot fi si de management, de contabilitate, de engleza, etc.
Importanta este, cred eu, autoevaluarea pe care ne-o facem: salariu, perspective de crestere profesionala, mediu de lucru interesant sau stresant, etc. Trebuie sa stim cat se plateste pe piata pentru ce stim sa facem, in felul asta avem mai multa flexibilitate … si se pune presiune pe angajator … si ii influenteaza politicile de HR.
PS. da, ar fi trebuit sa-ti moderez paragraful cu lozincile. In rest e o opinie critica, dar la subiect – si este binevenita.
In Romania anului 2007 in relatia dintre angajator si angajat este cel putin cinic sa afirmi ca salariatul poate fi propriul sau stapan. Asta este valabila doar dincolo de granite.Poate asta incearca domnul Stoica sa sugereze tinerilor din Romania:sa-si caute de munca in afara, pt ca in tara munca pe plantatie pt niste salarii care nu reflecta nici pe departe valoarea efortului depus este singura varianta accesibila tinerilor absolventi. Restul este rezumat pe americaneste in doua litere: BS. Asta e adevarul crud,domnule Stoica, si daca nu sunteti ipocrit sper sa recunoasteti ca am dreptate…
Un caz tragic fara indoiala. La fel de tragic pentru sarmana fata, care avea probabil probleme de sanatate si mai mult ca sigur nu doar fiziologice ci si psihice. Un caz tragic si pentru aceia ce s-au repezit sa critice munca in exces, de parca, culmea, societatea romaneasca ar suferi de asa ceva. Acesti oameni sunt infirmi, iar eu ii cunosc prea bine pentru ca am avut de-a face cu ei: oameni care n-au muncit in viata lor mai mult de 1 ora pe zi se reped sa invoce sfantul drept la 8 ore/zi, de parca daca muncesti 14 ore este obligatoriu sa si mori. Fata muncea atat pentru ca asa vroia ea, iar UNII (moderated, Emil zice: fara astfel de expresii) se fac ca muncesc tot fiindca asa vor ei.
De ce sa-ti spui parerea, daca dupa aceea trebuie sa suporti ceva de genul “v-am acceptat totusi mesajul….” Si trebuie sa va multumeasca pentru asta? Dar alta este situatia comentatorului care a fost de acord cu articolul – Citez: octa, Costi: multumesc pentru mesajele pertinente. De ce sunt pertinente? Pentru ca sunt de acord cu articolul d-voastra?
Consider ca dl Costache are dreptate si ca ceea ce ati scris d-voastra este un articol care tradeaza de fapt departatrea de realitatea vietii romanesti. Inainte sa va dati cu parerea despre anumite lucruri cred ca ar fi bine sa va documentati cu adevarat si sa scrieti obiectiv.
axel: putem sa discutam articolul?
Mesajele critice dar civilizate sunt incurajate aici. In pagina de prezentare a blogului spun ca politica de validare a posturilor este stricta.
vreti sa discutam? daca da, atunci hai sa o facem civilizat, fara atacuri la persoana, fara expresii jignitoare si fara vreun proces de intentie.
nu de alta, dar altfel discutiile din subsolul postului nu-si mai au sensul. S-ar putea ca articolul sa fie 100% gresit, dar il putem corecta prin discutiile din subsol.
Va rog deci sa reveniti cu comentarii la obiect, deci pertinente.
Multumesc.
Mircea M:
unii si-au luat soarta in maini si au plecat la munca in strainatate. Estimarile oficialilor spun ca 2 milioane de romani lucreaza legal sau ilegal in strainatate. De multe ori ei lucreaza la negru si isi asuma acest risc, fara asigurari sociale (asa cum au angajatii multinationalelor de la noi), fara training (asa cum au angajatii multinationalelor la noi), fara sa aiba dreptul la greva, fara sa aiba dreptul de a-si da in judecata angajatorul, fara sa aiba asigurari private de sanatate (cum este in cazul de fata). De multe ori au plecat si au lasat copii in tara.
Ma intristeaza la fel de mult tragedia muncitorului roman care a murit azi pe un santier din Spania. Sau al muncitorilor care au cazut de pe o macara pe un santier bucurestean acum circa 3 luni.
Desigur, nu sunt de acord cu munca la negru (care este atat de des intalnita in tarile UE care respecta cele mai stricte reguli din legislatia muncii); insa la intrebarea ta iti spun ca da, oamenii isi pot asuma riscul sa fie proprii lor stapani.