Si daca romanii s-ar intoarce acasa din strainatate? Subiectul a fost si este dezbatut pe toate partile, in functie de interesele si obiectivele (deseori ascunse) ale celui care promoveaza discutia.

Nu avem cifre exacte, probabil numarul romanilor plecati in strainatate este cuprins intre 2 si 4 milioane, cea mai mare parte dintre ei fiind din randul populatiei active. Ce s-ar intampla daca s-ar intoarce in Romania? Ne-ar fi mai bine sau mai rau? Dar lor, le-ar fi mai bine sau mai rau?

Presupunand, de dragul rationamentului, ca maine s-ar intoarce in Romania toti romanii din strainatate, cateva din consecintele imediate vizibile ar fi urmatoarele:

A. Consecinte pozitive
1. Un imens transfer de know-how si de mentalitati diferite de cele din tara
2. Un val de antreprenoriat care alimenteaza economia romaneasca

B. Consecinte negative
1. Eliminarea unuia din principalele elemente de alimentare a contului curent (remiterile romanilor din strainatate)
2. O tensionare formidabila a pietei muncii

Ar fi mai numeroase consecinte negative sau pozitive?

Pusa in acesti termeni, cred ca problema este definita gresit. Si am sa ma explic de ce.

Pentru o prima parte din romanii din strainatate, pur si simplu Romania este un spatiu prea mic. Aflati aproape de varful companiilor unde lucreaza, profesand in universitati de prestigiu sau lucrand in cercetare, aceasta categorie a romanilor nu isi gaseste un loc in Romania de azi. Romania nu are resursele de a-i plati si nici nu le ofera spatiul de afirmare necesar. A-i readuce in Romania inseamna a-i plafona. In schimb, romanii din aceasta categorie pot fi excelenti ambasadori neoficiali ai romanilor, sprijinul lor (dezinteresat!) putand schimba o perceptie acolo, deschide o usa dincolo etc etc.

O a doua parte a romanilor a prins deja radacini in tarile de destinatie. Ei sunt deja integrati in comunitatile de adoptie. A-i readuce in Romania insemna a-i dezradacina pentrua doua oara.

A treia categorie e reprezentata de romanii care nu si-au gasit un loc in strainatate. Ei traiesc la marginea societatii, de la o luna la alta. Nu au reusit sa isi gaseasca locul, dar nici nu sunt dispusi sa se intoarca acasa. Traiesc intre doua lumi, cu speranta ca tara de adoptie ii va integra cumva, candva in viitor.

In sfarsit, a patra categorie sunt cei care nu fac parte din populatia activa (copii in principal), pentru care decizia Romania/strainatate nu le apartine.

Speranta ca revenirea romanilor din strainatate va schimba Romania din radacini este una iluzorie. E neprofitabila pentru cei de acasa, ca si pentru cei plecati. Relatia cauzala este de fapt inversa.

Schimbarea trebuie inceputa acasa, prin schimbarea sistemului si a romanilor din tara. Cand aceasta schimbare va avea primele rezultate vizibile, intoarcerea romanilor din strainatate se va discuta in termeni de oportunitate. Romanii vor reveni acasa pentru ca vor avea mai multe sanse pentru ei si pentru familiile lor, nu dintr-o discutabila datorie fata de tara. Discutia despre cum am putea sa ii aducem acasa pe romanii din strainatate ar fi, pur si simplu, fara obiect.

Schimbati Romania la ea acasa si reintregirea va veni de la sine.

Citesc titluri de ziare cum ca Grecia se afla azi “intre austeritate si faliment”.

Nu, nu asta este optiunea.

Daca Grecia da faliment, nu mai are cine sa-i finanteze deficitul bugetar, asa ca masurile de austeritate vor fi si mai drastice, taxe mai mari, mai multi someri. In plus, se pierde euro, se revine la drahma. Sa zicem ca se pierde 50% din valoare pentru a recastiga competitivitate. Pai ce se va intampla in secunda 2? Puterea de cumparare scade la fel: benzina, mancarea, electricitatea vor fi avea preturi aproape duble.

Deci optiunea este intre austeritate si super-austeritate.

Politicieni francezi acuzati / judecati / condamnati recent:

Jaques Chirac: fost primar al Parisului, fost prim-ministru al Frantei si fost presedinte al Frantei in perioada 1995 – 2007 este acuzat, printre altele, de deturnare de fonduri (vezi aici).

Alain Juppe: fost prim-ministru al Frantei, a fost deja condamnat pentru deturnare de fonduri.

Dominique de Villepin, fost prim ministru al Frantei, a fost acuzat (si achitat) in cazul acuzatiilor de coruptie aduse actualului presedinte al Frantei in cazul vanzarii de nave de razboi catre Taiwan.

Chiar si actualul presedinte al Frantei a fost acuzat de nepotism in cazul fiului sau, Jean, in varsta de 23 de ani care a fost impins de la spate in vederea ocuparii unor functii publice.

Am urmarit saptamana trecuta o dezbatere France 24 (partea 1 si partea 2) unde Dominique Strauss-Kahn – seful FMI, Vera Vike-Freiberga – fosta presedinte a Letoniei si Adam Michnik – editorul cunocutei Gazeta Wyborcza din Polonia au discutat despre Uniunea Europeana si noile state membre din Est.

Recomand cu cea mai mare caldura sa urmariti dezbaterea.

Ce mi-a placut:

Dna. Vike-Freiberga care a spus trei lucruri extrem de corecte:
1. Tarile Baltice si-au ajustat costurile prin reduceri drastice a bugetelor publice iar asta ar putea fi un exemplu pentru alte tari din UE
2. Problemele Greciei trebuie vazute in mod individual. Daca Grecia nu poate rezista in zona euro, asta nu inseamna ca celelalte tari din Est nu pot intra in zona euro daca indeplinesc conditiile.
3. Trebuie sa inceteze criticile la adresa Germaniei pe motiv ca nu vrea sa ajute Grecia si ca nu vrea sa-si ajusteze excedentul comercial. Daca nemtii vor sa lucreze, sa fie productivi si sa stranga cureaua, asta este decizia lor, de ce sa fie criticati pentru un astfel de comportament? Este cumva mai bine sa iesi la pensie cu 10 ani mai devreme, sa stai cu burta la soare pe bani imprumutati si pe urma sa ceri ajutor?

Dl. Strauss-Kahn – care a atentionat ca Uniunea Europeana, pentru a-si rezolva probleme precum cea a Greciei dar si pentru a ramane relevanta pe plan international are nevoie de mai multa integrare economica.