BCE tocmai a imprumutat bancile comerciale 500 de miliarde cu 1% pentru a asigura lichiditate, bancile nu stiu ce sa faca si isi pun banii la loc la BCE cu 0.25%. Desigur, pierd. Insa daca in loc sa castige 0.25% ar fi penalizate cu 0.25% sau mai mult, probabil ca bancile ar incepe sa se imprumute mai mult intre ele si sa reia creditarea pentru economia reala.
Extrase din Manualul Tanarului Socialist Occidental European
A propos de asta.
Conform manualului:
1. Oamenii au dreptul sa fie angajati pe viata pe salarii bune aproape de propria locuinta. Daca nu, atunci statul sa plateasca ajutor social baban.
2. Orice angajat care nu intra in definitia de la punctul 1 este considerat drept victima “sclaviei” unui sistem condus din umbra de niste oameni foarte rai.
3. Chiar daca statul plateste cursuri de conversie profesionala, este tot de datoria statului sa-i ofere un serviciu bun conform punctului 1, beneficiarul cursului nu are nicio obligatie. Se poate insa uita la TV.
4. Chair daca statul plateste ajutor de somaj + 1 euro pe luna, angajatul trebuie sa stea acasa si sa refuze sa dea zapada sau sa dea cu matura pe strazi. Munca asta sa fie facuta de altii (imigrantii, care altfel sunt oricum niste nenorociti care fura locurile de munca ale occidentalilor).
5. Noi nu vrem locuri de munca temporare, chiar daca firmele au nevoie (de exemplu sa acopere locul lasat de o persoana in concediu de maternitate / paternitate).
6. Noi nu vrem ca angajatii sa ne ofere locuri de munca part-time decat daca avem nevoie in intervalul orar pe care il impunem noi.
Cu astfel de politici a ajuns Occidentul European la criza datoriilor si la somaj record, la transferul de tehnologie si de locuri de munca acolo unde oamenii chiar mor de foame si sunt dispusi sa munceasca. Sistemul social european este unul falimentar si trebuie schimbat. Este o problema de mentalitate si, din pacate, nu le poti explica prea usor celor ce nu stiu decat slogane gen “jos capitalismul”, “nu sclaviei!”, fara argumente.
Franceza, limba diplomatiei
Doua declaratii diplomatice, de ieri, in perfect spirit european, dupa principiul “sa moara mai intai capra vecinului”:
1. guvernatorul Bancii Nationale din Franta:
Christian Noyer a ainsi déclaré que les agences de notation devraient « commencer par dégrader le Royaume Uni qui a plus de déficits, autant de dettes, plus d’inflation, moins de croissance que nous et dont le crédit s’effondre ».
2. primul ministru francez:
François Fillon, depuis le Brésil : « nos amis britanniques ont un déficit et une dette plus élevés, et je dirais que les agences de notation ne l’ont pas encore reconnu »
Europa de Vest – spectacol populist
Marea Britanie — buna parte din deputatii partidului conservator (aflat la guvernare alaturi de partidul Liberal) vor sa iasa din UE cu totul, imaginandu-si ca Anglia este inca buricul pamantului. Nu e. Cererea lor de referendum pe tema apartenentei la UE a fost respinsa in parlament in urma cu doar cateva saptamani, cu premierul Cameron pierzand puncte bune de popularitate cu acea ocazie. Referendumul a fost respins, insa cu promisiunea ca orice nou tratat UE va fi supus referendumului. Este imposibil ca Sarkozy si Merkel sa nu fi stiut de lucrul asta, ceea ce s-a intamplat a fost practic sa-i forteze mana lui Cameron, cu buna stiinta, sa zica nu.
Ce idee inaltatoare au avut Sarkozy si Merkel? Sa rezolve problema Euro cu o taxa pe tranzactii financiare. Nu insist pe urmarile practice (de ex. scadere economica, mutarea serviciilor financiare in afara UE), dar nu poti sa propui sa strangi 50 de miliarde de euro pe an dintr-o tara nemembra Euro pentru a rezolva problema zonei euro. In Anglia lucreaza 1,3 milioande de oameni in sectorul financiar care contribuie cu 10% din PIB si genereaza 20% din veniturile la buget. Chiar se astepta cineva ca Anglia sa zica da?
Iar daca lacomia este data ca vinovata pentru criza de azi, de ce nu am institui o taxa pe masini de lux, sa zicem de 100% pe masinile care costa mai mult de 20.000 de euro, sa vedem daca Germania ar fi de acord.
Franta: dl. Sarkozy are alegeri in martie, dar cota mica de popularitate. In plus, Franta risca sa piarda AAA-ul dat de catre agentiile de rating. Personal, nu vad de ce Franta inca mai are AAA, planul de reforma este cel mai putin ambitios din intreaga UE.
Germania cere solidaritate, dar nu vrea sa considere euro-bonduri. Desi a avut 2 ani de gandire, a intocmit in pripa un plan intr-o saptamana si au cerut celorlalti sa-l aprobe in cateva ore. Planul inca nu functioneaza.
Germania, Franta si Marea Britanie sunt cei 3 mari din UE. Pana acum a beneficiat Germania pentru ca in UE circulatia marfurilor nu are restrictii, iar Germania este un mare productor de marfuri. In schimb, Marea Britanie, care exceleaza in domeniul serviciilor, nu are acelasi acces: desi insista de 40 de ani pe liberalizarea serviciilor, raman multe domenii inchise, iar altele se liberalizeaza cu viteza melcului, mai ales pentru ca Franta si Germania isi apara campionii nationali. Sa ne gandim la ce lectii pe domeniul energiei a primit Romania, daca aplicam aceleasi standarde Frantei, vedem ca le incalca.
Olanda iar nu de lasa in Schengen. Pe langa etnobotanicele mentionate zilele trecute, Olanda mai are ceva unic in UE: tratament fiscal preferential pentru holdinguri europene cu actionari in firme fantome in Elvetia. Ce-ar fi sa le taxam, daca tot vorbim despre dumping fiscal?
Italia: cere bani de la altii, dar nu isi vinde rezerva de aur (95 de miliarde de euro), nu isi vinde active (guvernul controleaza mamuti ca ENEL sau ENI). Grecia, fara rusine, cere bani de la pensionari Slovaci (pensie medie sub 400 de euro) pentru a plati pensii medii de 800 de euro in Grecia.
Austria: desi a beneficiat cel mai mult de extinderea catre est, Austria vine acum sa impuna noi reguli de capital: ne presa sa adoptam liberalizarea in domeniul capitalului (cu rezultate mixte pentru Romania), dar acum il inchid ei.
Un lucru este de remarcat in Uniunea Europeana: cei mai seriosi membri par sa fie in Estul Europei: reforme economice facute, datorii relativ mici, economii relativ liberale si, mai ales pro-europene.
Cred ca trebuie sa avem mai multa incredere in fortele noastre si sa scapam de complexul de inferioritate de care tot nu reusim sa scapam.
Tarile din Uniunea Europeana au un destin comun si cred in convergenta. Convergenta nu va avea loc imediat (asa cum credeau agentii imobiliari in 2007), dar va avea loc. Estul creste economic, la fel si calitatea vietii. Vestul va scadea si, cu el, calitatea vietii de acolo.
BNR trebuie sa publice planul de rezerva in cazul bancilor grecesti.
Scria un cititor pe Hotnews ca e bucuros ca, in sfarsit, nu mai suntem noi romanii tinta atacurilor din presa europeana, concluzionand: “noroc cu grecii, mandrii ca nu suntem greci!”.
Presedintele Sarkozy al Frantei s-a aratat surprins de anuntul grecilor de a organiza un referendum pe tema intelegerii din cadrul UE de saptamana trecuta. Sa ne aducem aminte: la sfaristul saptamanii trecute s-au intalnit cei 27 ministri de finante din UE, ulterior s-au intalnit sefii de stat si de guvern din UE, o intalnire de 10 ore unde Presedintele Sarkozi si Premierul britanic Cameron s-au certat timp de doua ore, desi altfel ei sunt prieteni si au avut succes impreuna in Libia.
Ulterior, miercurea trecuta a avut loc o alta intalnire de 10 ore al liderilor UE, multi dintre ei modificandu-si programul (precum primul ministru britanic) sau muncind din greu, precum guvernul Italiei. Chiar si la Bucuresti au avut loc intalniri intre presedinte, premier si guvernatorul BNR.
Intalnirea de miercuri a rezultat cu tarile din zona euro ajutand Grecia si reducandu-i datoria cu 100 de miliarde de euro. Cu 100 de miliarde de euro!!!! Din banii astia toata Africa poate avea hrana timp de un an de zile!
Este clar, grecii nu au de gand sa plateasca nici macar un cent din datorie. Ii doare undeva de eforturile partenerilor europeni. Si ce daca premierul Slovaciei si-a pierdut postul dupa ce a aprobat planul de ajutor pentru Grecia! Si ce daca ceilalti leadieri in loc sa rezolve probleme la ei acasa si-au pierdut timp pretios ca sa-i ajute pre greci! Pe greci ii doare undeva.
Grecia va declara faliment si chiar daca vor fi obligati sa mai plateasca cate ceva va fi maruntis.
Nu stim ce se va intampla cu Grecia. Dar daca nu isi va plati datoriile, probabil ca bancile grecesti vor fi nationalizate. Dar cum statul nu doreste sa-si plateasca datoriile, cine ne asigura ca vor plati datoriile pe care le au in Romania catre deponentii atrasi azi cu dobanzi extrem de mari?
Stiu ca BNR prefera sa nu se vorbeasca in public nici macar despre cel mai mic risc posibil si este corect sa aiba o asemenea politica de comunicare. Insa in conditiile actuale, orice lucru care are de-a face cu posibile riscuri venind dinstre Grecia trebuie discutat public, transparent si sa stim care este planul de rezerva. Eu sunt sceptic ca bancile sunt bine capitalizate, sunt prea multe active pe termen lung care sunt greu de evaluat si greu de accesat banii pe termen scurt. In plus, cine stie, poate a incurcat si la noi cineva plusul cu minusul…
Germania munceste, acumuleaza dar nu stie unde sa-si investeasca excedentul
Germania, ca societate, are multe calitati: muncitori, ordonati, consuma doar cat au nevoie. Vestile proaste insa se tin lant cand e vorba de banci sau societati de asigurare germane. Atat in 2001 cat si in 2008, dar si in 2011 se vede ca germanii nu stiu unde sa-si investeasca economiile. Efectiv, nu se pricep: fie ca e vorba de pierderi din sub-prime sau din obligatiuni ale Greciei.
Germania este o tara orientata catre export si care imbatraneste, este normal ca rata de economisire sa fie ridicata. Similara este si situatia Chinei, China fiind insa mult mai saraca si cu o industrie care, comparativ cu cea a Germaniei, produce bunuri cu valoare adaugata mai mica. China insa investeste in Africa, in Asia, in America de Sud cumparand resurse, cu tot cu guverne. Nu zic ca este moral, insa directia este corecta. Acele tari au o situatie demografica diferita: au populatii tinere care ar putea asigura traiul pensionarilor germani.
Ministrul german de finante, dl. Schauble, tot insista pe o taxa pe tranzactii financiare. Oricat de antipatici imi sunt sefii de banci, o astfel de taxa (conform calculelor proprii ale UE precum si ale guvernului Suedez care a incercat o astfel de taxa in anii ’90) ar duce la incetinire economica si ar duce la mai multa evaziune fiscala. Ca sa nu mai vorbim ca taxa va lovi mai mult intr-un alt stat membru UE care cocheteaza oricum cu ideea iesirii din Uniune. Dl. Schauble este un paradox: insista sa mentina Grecia in Uniune, dar pare indiferent cand impinge Marea Britanie in afara ei.
Nu de alta, dar cu taxa sau fara taxa, nemtii se pricep cu masinarii sofisticate, dar nu prea se pricep la contabilitate: tocmai ce au observat ca au incurcat plusul cu minusul si si-au calculat gresit datoriile cu 55 de miliarde de euro. Un fleac, nu-i asa?
Daca tot nu se pricep la finante si vor sa reduca sectorul financiar, dar vor sa economiseasca in viitor, cel mai bine ar fi pentru firmele germane sa investeasca mai mult in operatiuni in tari din Africa, Asia sau America Latina. Insa pentru a se asigura ca investitiile sunt durabile (si nu vor fi nationalizate de vreun populist precum Chavez in Venezuela), ar avea nevoie de o politica externa puterninca (si, implicit, de o politica militara). Iar lucrurile astea Germania nu le poate face singura, are nevoie ca Uniunea Europeana sa aiba o politica externa si militara comuna, are nevoie de Franta si de Marea Britanie.
Firmele germane s-au extins cu succes in Europa de Est insa asta a fost posibil pentru ca politica de extindere a Uniunii Europene si a NATO a fost un succes.
In opinia mea, Germania si-ar face un bine in re-evaluarea rolului sau in cadrul Uniunii Europene si a parteneriatului cu Marea Britanie si Franta. Ar fi fost bine ca Europa sa fi vorbit pe o singura voce in cazul Libiei. Si ar fi bine ca Europa sa nu-i tranteasca Turciei usa in nas si sa fie mai activa in democratizarea si apropierea de valori europene a Africii de Nord si a Orientului Mijlociu.
Pentru o Europa unita
Sunt alergic la populism.
Sunt alergic la partidele prea de dreapta din Finlanda sau Olanda care au transformat guvernele acestor tari liberale in doua caricaturi diplomatice.
Sunt alergic la demonstrantii prea de stanga din Grecia si Italia care mai iau o pauza pentru a protesta impotriva programelor de austeritate. Evident, de zeci de ani se distreaza pe bani imprumutati si vor ca petrecerea sa nu inceteze; uita insa ca ei trebuie sa si plateasca pentru serviciile pe care le doresc. Grecia s-a distrat in ultimii 10 ani in urma falsificarii documentelor: Grecia a abuzat de incredera acordata de ceilalti.
Am alergie la populistii de stanga din Romania care ii tin in brate pe toti lenesii si incompetentii. Am alergie la actualii guvernanti din Romania care, dupa ce au vazut ca am fost acceptati in Uniunea Europeana in 2007 au inceput sa renunte la reformele din justitie, politie, administratie, s.a.m.d. Romania a abuzat – si abuzeaza inca – de increderea acordata de ceilalti.
Populismul de dreapta l-a dat pe Hitler in 1933 intr-o perioada de criza economica grava in Europa. Populismul de stanga a creat monstri precum Lenin sau Stalin. Ceausescu insusi a fost un activist de stanga puturos si analfabet. Dreapta a dat recent monstri precum norvegianul criminal Anders Breivik iar printre demonstrantii de stanga nu este greu sa identifici viitori politruci.
A devenit Europa prizoniera acestor grupuri galagioase si violente?
Nu am invatat din istoria recenta care sunt riscurile?
Este adevarat: neamtul nu este grec asa cum nici romanul nu este olandez. Unul poate este mai organizat, altul poate mai creativ. Insa ne leaga atat de multe: cultura, istoria, ideea de democratie sau cea de libertate si, nu in cele din urma, geografia.
Dupa tragedia celui de-al doilea razboi mondial tot incercam sa construim o Europa cat mai unita. Tari ca Spania, Portugalia sau Grecia, iesite din dictatura, au fost imbratisate de Uniunea Europeana. La fel si tarile din Estul Europei dupa 1989.
Uniunea Europeana este o idee. In primul rand una politica care a reusit sa mentina pacea pe continent timp de atatia ani. In al doilea rand, Uniunea Europeana este un proiect economic ce a adus si aduce beneficii enorme: o piata comuna inseamna ca o firma din Romania poate accesa fara probleme 500 de milioane de consumatori si nu doar 20 de milioane. Inseamna ca fiecare dintre noi isi poate gasi un loc de munca mai potrivit pentru aspiratiile fiecaruia intr-o economie mai mare decat cea nationala. Spatiul Schengen inseamna ca nu mai sunt granite, deci ne cost mai putin sa platim vamesii. Moneda unica ne face sa economism comisioane de schimb valutar. Si beneficiile nu se termina aici. Poate ne-ar fi mai bine cu un corp diplomatic comun si cu o armata unica.
Uniunea Europeana merge pe increderea in ceilalti, pe responsabilitatea fiecaraia si nu pe forta. Din pacate, anumite tari, precum Grecia sau Romania, au profitat.
Uniunea Europeana este alternativa la efectele nocive ale populismului de dreapta sau de stanga din Europa.
Este si un proiect economic din care toti avem de castigat atata timp cat respectam cuvantul dat la aderare sau prin tratatele europene pe care le-am semnat. Iar cine crede ca Uniunea Europeana se va destrama pentru niste amarate de 150 de miliarde de euro inseamna ca nu are nici perspectiva istorica, nici politica si nici economica.
Grecia si Romania, sunt convins, isi vor recunoaste si repara greselile. In cazul nostru trebuie doar sa ne uitam la progresle pe care le-am facut in ultimii 20 de ani – in special in perioada de pre-aderare – ca sa ne dam singuri incredere.
Si daca romanii s-ar intoarce acasa?
Si daca romanii s-ar intoarce acasa din strainatate? Subiectul a fost si este dezbatut pe toate partile, in functie de interesele si obiectivele (deseori ascunse) ale celui care promoveaza discutia.
Nu avem cifre exacte, probabil numarul romanilor plecati in strainatate este cuprins intre 2 si 4 milioane, cea mai mare parte dintre ei fiind din randul populatiei active. Ce s-ar intampla daca s-ar intoarce in Romania? Ne-ar fi mai bine sau mai rau? Dar lor, le-ar fi mai bine sau mai rau?
Presupunand, de dragul rationamentului, ca maine s-ar intoarce in Romania toti romanii din strainatate, cateva din consecintele imediate vizibile ar fi urmatoarele:
A. Consecinte pozitive
1. Un imens transfer de know-how si de mentalitati diferite de cele din tara
2. Un val de antreprenoriat care alimenteaza economia romaneasca
B. Consecinte negative
1. Eliminarea unuia din principalele elemente de alimentare a contului curent (remiterile romanilor din strainatate)
2. O tensionare formidabila a pietei muncii
Ar fi mai numeroase consecinte negative sau pozitive?
Pusa in acesti termeni, cred ca problema este definita gresit. Si am sa ma explic de ce.
Pentru o prima parte din romanii din strainatate, pur si simplu Romania este un spatiu prea mic. Aflati aproape de varful companiilor unde lucreaza, profesand in universitati de prestigiu sau lucrand in cercetare, aceasta categorie a romanilor nu isi gaseste un loc in Romania de azi. Romania nu are resursele de a-i plati si nici nu le ofera spatiul de afirmare necesar. A-i readuce in Romania inseamna a-i plafona. In schimb, romanii din aceasta categorie pot fi excelenti ambasadori neoficiali ai romanilor, sprijinul lor (dezinteresat!) putand schimba o perceptie acolo, deschide o usa dincolo etc etc.
O a doua parte a romanilor a prins deja radacini in tarile de destinatie. Ei sunt deja integrati in comunitatile de adoptie. A-i readuce in Romania insemna a-i dezradacina pentrua doua oara.
A treia categorie e reprezentata de romanii care nu si-au gasit un loc in strainatate. Ei traiesc la marginea societatii, de la o luna la alta. Nu au reusit sa isi gaseasca locul, dar nici nu sunt dispusi sa se intoarca acasa. Traiesc intre doua lumi, cu speranta ca tara de adoptie ii va integra cumva, candva in viitor.
In sfarsit, a patra categorie sunt cei care nu fac parte din populatia activa (copii in principal), pentru care decizia Romania/strainatate nu le apartine.
Speranta ca revenirea romanilor din strainatate va schimba Romania din radacini este una iluzorie. E neprofitabila pentru cei de acasa, ca si pentru cei plecati. Relatia cauzala este de fapt inversa.
Schimbarea trebuie inceputa acasa, prin schimbarea sistemului si a romanilor din tara. Cand aceasta schimbare va avea primele rezultate vizibile, intoarcerea romanilor din strainatate se va discuta in termeni de oportunitate. Romanii vor reveni acasa pentru ca vor avea mai multe sanse pentru ei si pentru familiile lor, nu dintr-o discutabila datorie fata de tara. Discutia despre cum am putea sa ii aducem acasa pe romanii din strainatate ar fi, pur si simplu, fara obiect.
Schimbati Romania la ea acasa si reintregirea va veni de la sine.
Povestea lui Valentin Sava
Valentin Sava are 35 de ani si locuieste intr-unul din satele din zona de deal de pe valea Tazlaului. E casatorit si are un copil de 7 ani. Locuieste impreuna cu familia si parintii intr-o casa veche din paianta. Apa o aduce de la fantana de pe ulita, wc-ul este in fundul curtii, se incalzeste cu lemne (din fericire, padurea este la o aruncatura de bat). E multumit ca are televizor cu Digi, frigider si aragaz, cumparate pe vremea cand era suficient sa mearga cu buletinul la magazin. A platit o vreme la ele, apoi a renuntat. Primeste periodic notificari – numai bune pentru a aprinde focul cu ele.
Are 8 clase (ca si sotia sa de altfel) si nu stie nici o meserie. Mai lucreaza 2-3 zile pe luna la unul din vecini, la diverse munci in gospodarie. De primavara pana toamna mai prinde cateva zile de lucru in agricultura. Ar lucra in orasul aflat la 20 de km de satul sau, dar Continue reading →
Grecia: intre austeritate si faliment? Nu: intre austeritate si super-austeritate.
Citesc titluri de ziare cum ca Grecia se afla azi “intre austeritate si faliment”.
Nu, nu asta este optiunea.
Daca Grecia da faliment, nu mai are cine sa-i finanteze deficitul bugetar, asa ca masurile de austeritate vor fi si mai drastice, taxe mai mari, mai multi someri. In plus, se pierde euro, se revine la drahma. Sa zicem ca se pierde 50% din valoare pentru a recastiga competitivitate. Pai ce se va intampla in secunda 2? Puterea de cumparare scade la fel: benzina, mancarea, electricitatea vor fi avea preturi aproape duble.
Deci optiunea este intre austeritate si super-austeritate.
