MRU, fostul sef al Serviciilor Externe, deci om ce ar trebui sa fie foarte bine informat, a decalarat ca doreste un fond din privatizari care sa functioneze pe model norvegian. Ca si Elena Udrea, cand vine vorba de Norvegia, MRU ar trebui sa citeasca mai mult.

In primul rand, fondul norvegian foloseste bani dintr-o resursa abundenta (exploatat de generatia actuala) pentru pensiile generatiilor viitoare. Este ceva similar cu ceea ce a fost propus pe blog, este un fond suveran de pensii. Datoria statului (nerecunoscuta insa de guvern) pentru pensii este de 300 de miliarde de euro. Din pacate, Romania nu are astfel de resurse abundente si nu va reusi sa-si acopere gaura. Daca tot vrem sa urmam modelul norvegian, poate ca ar trebui sa varsam la fondul de pensii si redeventele pe petrol si gaze si pe alte resurse naturale. Si MRU ar trebui sa dezvolte ce idei are pentru a acoperi deficitele si datoria pentru pensii.

In al doilea rand, Norvegia are active nete. Romania are datorie externa, inclusiv la FMI, pe care platim dobanda. Va reusi fondul norvegian al lui MRU sa aiba un randament mai mare decat dobanda pe care o plateste Romania?

In al treilea rand, guvernul ar trebui sa faca un inventar al tuturor activelor, nu numai al banilor si sa faca public cum gestioneaza aceste active. Care este valoarea acestor active (de la paduri, de la terenuri, cladiri, RAAPPS si pana la eter si calitatea aerului) si care este randamentul obtinut.

In al patrulea rand, MRU ne spune ca acest fond va avea o conducere independenta care sa lucreze in interesul tarii si nu in interes de partid. Putea sa ne spuna ceva si despre conducerile CNVM si a CSPP numite politic saptamana trecuta. De ce nu numeste oameni independenti si la celelalte institutii si firme de stat care gestioneaza averea Romaniei?

In al cincilea rand, veniturile din privatizari sunt extrem de mici comparativ cu bugetul anual. Nu este nevoie sa mai creezi o institutie care sa gestioneze niste bani separat de strategia generala de dezvoltare. Nu va face decat sa complice lucrurile.

In al saselea rand, fondul norvegian are active semnificative in afara Norvegiei.

Sezonul populismului este la inceput. Ma astept la tot soiul de idei nastrusnice din partea candidatilor, fie ca e vorba de cei de la putere sau cei din opozitie.

In cele din urma, sunt convins ca rezultatul din noiembrie va fi un pas inainte, poporul a demonstrat de atatea ori ca este capabil de discernamant. Ca a fost inselat apoi, este alta poveste, insa pasii inainte din ultimii 22 de ani sunt vizibili si pentru cei mai pesimisti dintre pesimisti.

Cei de la putere vor dori, evident, sa ramana la ciolan. Se simt oarecum ghinionisti ca au ajuns la putere pe perioada recesiunii si ca FMI si UE au stat cu ochii pe ei. Se gandesc ca urmatorii 4 ani vor fi mai dulci si ca ar fi pacat sa vina opozitia la putere.

Din cauza asta vor continua sa dea pomeni. Ieri si-au manifestat generozitatea pentru angajatii la stat, cu 15%. Legal nu ar putea sa o faca mai tarziu, plus ca oricum din calcul electoral este bina ca alegatorii sa simta banii in buzunar mai mult timp pentru a le da senzatia de bunastare. Un alt avantaj al multumirii bugetarilor este ca nu o sa le dea batai de cap in an electoral: mai putine greve de exemplu. Plus sa nu uitam ca bugetarul are un talent in a sprijini pe cine e la putere caci fac parte integranta din sistemul clientelar. Si sa nu uitam ca puterea intotdeauna s-a bazat pe angajatii de la stat pentru a-si face campanie electorala.

Probabil ca in a doua jumatate a anului vor anunta si alte masuri, gen reducere de CAS, de TVA, vor taia panglici la tronsoane de 2 km de autostrada, etc.

Nu trebuie sa ne lasam pacaliti.

Daca aveti prilejul sa-i intalniti in campanie, la un interviu sau cu alte prilejuri, veti vedea ca urmatoarele teme vor fi evitate.

1. Cresterea economica pe urmatorii 10 ani.

Nu am vazut o strategie care sa arate cum vom mari productivitatea. Nu am vazut o strategie de atragere a investitiilor. Nu am vazut o strategie fiscala care sa atraga investitorii.

Marimea unei economii este data de numarul de lucratori si de productivititatea lor. Numarul de lucratori, stim, este in scadere: peste 3 milioane de romani lucreaza in afara tarii.

Productivitatea celor ramasi poate creste doar daca:
- nivelul de educatie creste. Din pacate, nu sunt semnale in acest sens, din contra.
- numarul de ore pierdute inutil scade – iar pentru asta este nevoie de scaderea birocratiei (mai putin timp la coada la fisc), de imbunatatirea infrastructurii (sa ajungi mai repede cu trenul de la Brasov la Bucuresti) si de imbunatatirea serviciilor medicale (un om este mai productiv cand este sanatos)

2. Esecul in constructia institutionala.

Asa cum am aratat intr-un articol anterior, ultimii 8 ani au fost practic pierduti in constructia institutionala.

3. Deficitul democratic

Guvernul actual este lipsit de legitimitate. Actualii ministri nu sunt alesi. Si nici macar tehnocrati nu sunt. Au venit la putere in urma manifestatiilor de strada din ianuarie. Insa nu au reusit un dialog nici cu opozitia si nici cu societatea civila. Nu ii intereseaza dialogul, sunt niste marionete care executa ordine populiste precum marirea salariilor bugetarilor cu 15%. Imi pare rau de tanarul ministru de finante ca poate accepta sa dea o asemenea pomana. Actualul guvern continua sa conduca prin ordonante de urgenta, vezi de exemplu stergerea datoriilor CFR.

4. Nerespectarea principiilor bunei guvernari.

Obligati fiind de instante, actuala putere prefera sa plateasca amenzi decat sa faca publice informatii precum detalii din patrimoniul RAPPS de exemplu.

Prefera sa schimbe directori la intreprinderi de stat in functie de criterii politice si nu de competenta.

5. Problema deficitului de la fondul de pensii

Datoria statului la fondul de pensii este de 300 de miliarde de euro. Pensionarii de azi sunt platiti de catre angajatii de azi. Dar pe angajatii de azi, cand vor ajunge la pensie, cine ii vor plati? Deficitul de 3,6 miliarde de euro de anul asta este nimic in comparatie cu previziunile date din piramida demografica (o piramida cu baza in sus).

Poate ar fi bine sa scadem CAS-ul si sa marim partea de pensie privata. Poate ca ar trebui ca activele statului sa fie puse intr-un fond suveran care sa plateasca dividende fondului de pensii. Poate, dupa modelul altor tari, sa facem un fond suveran din redeventele pe petrol si gaze ca din resursa asta nu trebuie sa profite doar generatia actuala, ci si generatiile viitoare.

Acestea sunt teme grele, insa le consider esentiale. Discutia publica pe aceste teme ar trebui sa se tina, nu pe faptul ca un presedinte se simte jignit de cativa prezentatori TV.

Atacurile la adresa ANI vin din toate partile, unii o vor desfiintata, altii o vor fara putere, altii o contesta la Curtea Constitutionala. De ce? Pentru ca toti vor sa-si angajeze rudele si prietenii la stat, toti vor sa-si ascunda averile si interesele.

Firmele mari, multinationale, cu mii si zeci de mii de angajati au succes tocmai pentru ca au eliminat nepotismul si au incurajat meritocratia.

Nu sunt istoric, insa putinul de istorie pe care il stiu imi arata ca statele, organizatiile, institutiile sunt puternice atunci cand administratia lor se face in cel mai independent mod posibil.

Istoria ne arata ca statele sau organizatiile de succes apelau la masuri uneori extreme pentru a-si asigura independenta angajatilor.

Papa Grigore al VII-lea a fost promotorul celibatului in cadrdul Bisericii Catolice, in acest fel preotii nu puteau fi ispititi in a-si construi averi care sa fie date spre mostenire copiiilor.

Imperiul Otoman, in perioada de glorie, educa si angaja pe bani buni ieniceri care erau luati din familii crestine la varsta de 10-12 ani. Ienicerii puteau avansa si puteau chiar controla imperiul Otoman. Initial, ienicerii nu se puteau casatori pana nu ieseau la pensie si, in cazurile – rare – in care aveau copii, nu isi puteau promova copiii in functionarimea Imperiului Otoman. Ulterior, ienicerii au castigat drepturi, iar Imperiul Otoman a intrat in declin.

Imperiul chinez, in perioada sa de glorie, avea un sistem de examinare extrem de dur si corect, deschis tuturor, in functie de merite, nu in functie de numele sau averea parintilor. Acest sistem de examinare a fost copiat de britanici in perioada de maxima extindere a imperiului britanic.

Putem gasi si multe alte exemple.

Ideea este ca pentru ca un stat, o organizatie, o institutie sa fie puternica, este important ca angajatii sa fie recrutati si promovati in mod meritocratic, dar la fel de important este ca ei sa nu fie ispititi in a-si folosi pozitia in scop personal.

Poate ca ar fi bine ca la lectiile de istorie din scoli sa puna accentul si pe exemple precum cele de mai sus.

Romania sufera de zeci de ani de clientelism si rezultatele le stim cu totii. Legea ANI ar trebui sa ajute la eliminarea clientelismului si, cu cat mai drastica, cu atat mai bine.