You are currently browsing the archives for the O data pe zi category


Vanzarea de automobile noi in Septembrie: +62% fata de anul trecut

Vestile bune din economie nu se opresc.

In Septembrie au fost vandute 9.400 automobile noi in Romania, cu 62% mai mult fata de Septembrie 2015. In 9 luni au fost vandute 68.000 de automobile noi, cu 20% mai mult fata de aceeasi perioada a anului trecut.

La nivel de UE vanzarea de noi automobile a crescut in toate tarile membre (mai putin Olanda) si in medie cu 8% fata de anul trecut.

Dacia si-a crescut cota de piata la nivel european si a avut vanzari cu 11% mai mari fata de anul trecut.

Detalii aici.

Romania, fruntasa la crestere economica in UE

Rezultate excelente pentru cresterea economica a Romaniei in trimestrul 1, fata de anul trecut avem o crestere de 4,2%, pe primul loc in Europa cu o tendinta de crestere extrem de puternica fata de trimestrul precedent.

Spre comparatie, Ungaria a crescut cu doar 0,5%, dar tendinta din trimestrul 1 fata de trimestrul precedent este negativa.

Detalii aici

10%

Iata ca a devenit public (intr-un document al DNA referitor la un fost ministru) care era comisionul cerut de politicieni in schimbul unor contracte din bani publici.

Acest comision de 10% creste costurile de a face afaceri in Romania, fara sa mai punem la socoteala impactul asupra mediului concurential (firmele care dau spaga au un avantaj concurential) si impactul asupra culturii de business din Romania.

Daca de la clasa politica atuala nu am mari sperante; tacerea mediului de afaceri in privinta spagilor mi se pare suspecta, complice chiar; dar si contrara intereselor mediului de afaceri.

La cat va ajunge cursul prin iunie?

Azi: 4,35 RON / Euro.

Multiplicator de iresponsabilitate guvernamentala (MIG), aplicat din iunie: 1,15, adica o crestere de 15%.

Rezultat: 4,35 X 1.15 = 5 RON / Euro. Rotund.

Cifra zilei. Cate femei sunt in noul guvern?

Raspunsul? 1. Din 18.

Trebuie sa recunosc, este un progres fata de guvernul Tariceanu II, ocazie cu care scriam:

Council of Woman World Leaders considera ca promovarea femeilor in politica, in economie, in societate in general reprezinta un progres democratic prin acordarea egalitatii de sanse si contribuie la o mai buna guvernare, atat a societatii cat si a firmelor. Ministerul Muncii din Romania promoveaza astfel de idei, insa rezultatele concrete se lasa inca asteptate.

World Economic Forum a comandat un studiu (linkul nu mai functioneaza) in care se face o analiza a egalitatii de sanse intre femei si barbati, concluziile pentru tara noastra nefiind prea magulitoare: ne-am clasat pe locul 41 (din 58 de tari luate in considerare in studiu) iar scorul de 3,5 obtinut de tara noastra reprezinta doar 50% din scorul maxim de 7 puncte. O veste buna insa – din categoria “capra vecinului” – ne-am clasat deasupra unor tari din sudul Europei (precum Turcia, Grecia sau Italia).

Acelasi studiu concluzioneaza ca exista o corelatie intre cresterea economica, PIB/locuitor si indexul egalitatii de sanse: cu cat acest index este mai mare, cu atat cresterea economica este mai accentuata si PIB/locuitor mai mare.

PS. o bloggerita din Danemarca (se putea altfel?) s-a lansat intr-un proiect in care incearca sa inventarieze toate femeile care au avut putere politica din cele mai vechi timpuri si pana in prezent, in orice tara din lume.

30% populism de supermarket

Primul ministru Emli Boc a declarat ca guvernul analizeaza o masura de a obliga magazinele sa aloce pana la 30% produse romanesti.

Lasand la o parte cresterea birocratiei in urma acestei masuri si chiar legalitatea unei astfel de masuri, industria producatoare romaneasca (ce pare sa fi propus masura) se impusca singura in picior.

Magazinele vor fi obligate sa respecte aceasta masura, astfel ca producatorii romani vor castiga poate pe termen scurt. Insa pe termen lung, vor avea de suferit. Iar consumatorii cu siguranta vor plati mai mult.

Si iata de ce: ceea ce il intereseaza pe un consumator este pretul si calitatea, indiferent de producator. Daca un produs de import este mai bun si mai ieftin, consumatorul va opta pentru acel produs. Insa pentru ca 30% din spatiu este ocupat cu produse mai scumpe, costurile cu chiria, cu incalzirea, cu paza, etc pentru acel spatiu va fi alocat pe preturile de import, ca atare, consumatorul va plati mai mult.

Sa facem urmatorul exercitiu matematic: un magazin are cheltuieli de generale (chirie, personal, electricitate, etc) de 350 de lei pe luna si pune spre vanzare 10 produse identice: 7 de import la 100 de lei si 3 romanesti la 200 de lei. Cheltuielile generale alocate sunt de 350 / 10 = 35 lei pe produs. Daca ar pune spre vanzare 10 produse la 100 de lei fiecare si alocand 35 de lei cheltuieli generale / produs, atunci pretul ar fi 135 de lei / produs.

Magazinul poate avea doua optiuni:

1. Sa vanda cele 7 produse de import si sa returneze la producator stocul de produse romanesti. Pretul de vanzare ar fi 100 de lei + 350 / 7 = 150 de lei. Asadar, un consumator va plati mai mult 15 lei / produs (adica diferenta dintre 150 de lei cu conditia de 30% si 135 de lei daca nu ar fi aceasta conditie).

2. Sa cumpere si sa revanda toate cele 10 produse. Evident, pentru a nu ramane pe stoc, le va vinde la acelasi pret ce va fi calculat asa: (100 X 7 + 200 X 3 + 350) / 10 = 165 de lei. Asadar, consumatorul va plati in acest caz cu 30 de lei mai mult (adica diferenta dintre 165 de lei si 135).

In cazul nr. 1, masura dlui. Boc nu va ajuta deloc producatorii romani pe termen lung (ci doar maxim pe termen scurt, pana isi regleaza magazinul stocurile). Nu va face decat sa mareasca birocratia si sa enerveze consumatorii (care platesc mai mult).

In cazul nr. 2, masura dlui Boc va ajuta partial producatorii romani insa obligand consumatorul roman sa plateasca diferenta (+TVA). Pratic, dl. Boc obliga consumatorul roman sa subventioneze producatorul roman. Producatorul roman este protejat pentru ca are cheltuieli mai mari. Ca atare, producatorul roman nu va putea concura pe o piata externa. Ma intreb cum poti incuraja exportul cu producatori care nu sunt competitivi nici macar pe piata locala?

Oare alte masuri nu s-ar putea gasi?

De exemplu: reducerea taxelor pe munca; in acest fel produsele romanesti ar fi mai competitive, importurile s-ar reduce iar productia romaneasca va creste, ceea ce inseamna inclusiv reducerea somajului si poate chiar cresterea veniturilor colectate de stat.

145.000 de Euro / km de granita pentru EADS in 2011

Conform unor declaratii politice de ieri, am aflat ca bugetul Romaniei pe 2011 include 271 milioane de Euro plati catre EADS pentru securizarea frontierei cu tari ce nu sunt membre UE (Serbia, Ucraina, R Moldova), adica 1.876 km de granita.

Facand un calcul simplu, asta inseamna 145.000 Euro / km de granita si asta doar in 2011, ceea ce inseamna ca lamentarile francezilor referitor la eforturile financiare ale Romaniei (cum ca ar fi prea mici) sunt un pic exagerate.

Visul unei nopti de toamna

Visam asta vara, intr-o postare pe blog, asa cum incearca fetele mari sa-si viseze ursitii de Sanziene,  sa gasesc  incarnarea in realitate a unui om politic, care sa redea speranta in viitor si care fie un bun gospodar. Cautam un om politic care sa se ingrijeasca de interesele cetatenilor si nu doar de ale sale sau ale clicii de politicieni din care face parte.

Iata ca ironia sortii face ca singura nominalizare pe care cititorii blogului o facusera atunci pentru acel portret robot, in speta Klaus Johannis, sa fie propus zilele astea ca prim ministru. Si zic “ironia sortii” pentru ca nominalizarea sa, asa cum a fost facuta, ca parte a luptei politice dintre coalitia din opozitie pe de-o parte si Traian Basescu+PDL pe de-alta parte, nu face decat sa-l transforme intr-un pion de sacrificiu, o unealta folosita de unii si hulita de ceilalti.

E posibil ca imaginea usor idealizata pe care mi-o fac (si cred ca nu sunt singurul) despre Klaus Johannis sa nu fie neaparat cea reala.  E posibil ca sa nu fie neaparat un bun prim ministru sau sa reuseasca sa-si conserve verticalitatea de-a lungul mandatului, dar tind sa cred ca este o persoana cu mult mai mult bun simt decat cei ce s-au perindat, pana acum, prin pozitia de premier.

Si cum am convingerea ca taria de caracter e cea care conteaza, cred ca s-ar stradui sa faca o treaba mult mai buna decat predecesorii sai recenti. Asta, bineinteles, daca ar avea un mandat adevarat, nu un “stagiu de pregatire” de doua luni de zile si cu conditia ca sa ramana, atat cat se poate, deasupra jocurilor politice…

Dar cum bunul simt te face un politican slab, c-o floare nu se face primavara si cum problema e de fapt cu partidele politice, ma bantuie acum un alt vis…

Visam de cateva zile ca, daca tot s-a propus un prim ministru ce pare a fi o alternativa umana si morala mai buna la ceea ce-am avut pana acum, poate s-o strange si-un partid care sa-l reprezinte cu adevarat si sa-l sprijine.

Visam ca acea clasa medie nehotarata, acea patura electorala imprevizibila pe care partidele vor s-o sunteze concentrandu-se pe inregimentarea mediului rural, sa-si gaseasca un nucleu de coagulare.

Visam ca sa spunem precum reprezentantii minoritatilor nationale din parlament: noi tot pe acest candidat il sustinem si nu acceptam alta propunere, orice-ati spune voi.

Inca mai visez ca, in timp, vom reusi sa scapam de acest circ al absurdului care este politica romaneasca, de acest bestiar ce ne-a confiscat tara si viitorul.

Dar, cu siguranta, visul meu e nascut din naivitate si se va dizolva in griul mohorat si ploios de-afara.

Si totusi…

PS: Ca sa previn orice comentarii in aceasta directie, nu sustin nici un partid, nici un candidat la presedentie, iar parerile enuntate sunt strict personale.

Fotida suntem noi

In orasul in care dl Nastase si-a obtinut mandatul de deputat (Mizil) exista cu ani in urma un personaj pitoresc: Fotida. Fotida era un cersator, un pic nebun, dar nevinovat. De fiecare data cand te intalnea, te aborda cu aceeasi intrebare: “dai ceva?”. Fie ca ii dadeai sau nu, reactia sa era invariabil aceeasi, un zambet. Doar copii (foarte bine “educati”) il mai suparau.

Mi-am reamintit ieri de Fotida, in timp ce am luat la rand chioscurile de ziare pentru a cumpara pustiului meu primul numar dintr-o colectie de carti pentru copii, editate de Adevarul (colectie careia i s-a facut o publicitate aproape desantata toata saptamana precedenta). Primul numar din aceasta colectie a fost gratuit. Inutil de spus ca, in fapt, produsul nu a existat ieri pe piata. Pur si simplu. As fi platit oricat pe el… nici o sansa.

Si mi-am adus apoi aminte de faimoasele noastre campanii electorale, in care micul si berea (gratuite, evident) bat prin KO orice principiu. Filozofia lui “dai ceva?” nu este monopolul lui Fotida. Este filozofia noastra nationala. “Dai ceva?”. “Mie ce-mi iese?”. E mica ciupeala care ucide orice potentiala constructie pe termen lung.

Ar trebui sa incetam sa ne aratam indignati de calitatea clasei politice din Romania. Noi le-am cerut sa “ne dea ceva” si ei s-au adaptat perfect la cerintele “clientilor”. La limita, un mic pentru un vot. Principii si valori de viata? Poate alta data…

Nu stiu daca adevaratul Fotida mai traieste sau nu. Dar nu conteaza, filozofia sa e mai vie ca niciodata. Fotida suntem noi.

Competiţia corectitudinii universitare

Emil a tot scris despre unele dintre preocupările actorilor din „societatea cunoaşterii” de pe la noi şi despre piruetele economice pe care aceştia le încearcă. Ultima dată, aici… Iar despre intervenţii prioritare la nivelul învăţământului superior românesc am încercat o discuţie tot aici.

Şi am făcut-o pentru că mă aşteptam la ce urma: clasamentul integrităţii universitare şi studiul ce îl fundamentează, despre care media a început să vorbească de ieri.

La o primă vedere, nimic nou: lipsa de transparenţă, scandaluri de corupţie, discriminare, limitarea oportunităţilor de dezvoltare pentru studenţi sau pentru cadre didactice, management neparticipativ şi clientelar, mecanisme de control absente, producţie ştiinţifică slabă, lipsa de viziune, sentiment foarte redus de apartenenţă la o comunitate academică… inexistenţa unei autentice comunităţi academice, abuzuri, incapacitate instituţională etc.

Ai aflat? Ai citit? Ceva nou?

Atunci… poate ceva bun?

Patriotism

Când opinia publică așteaptă cu nerăbdare cifre, declarații și scenarii, o discuție pe orice alt subiect în afară de politică (și de închiderea sezonului fotbalistic) poate părea un gest suicidar. Cu bună știință neglijez urnele de vot și (tocmai pentru că este cea dintâi sărbătoare națională) îmi îngădui a zgâria poleiala zilei “dragostei de țară” ce urmează celei “în care ne-am implicat civic”.

Foarte puternic ancoraţi în contextul social şi istoric al spaţiului oriental, facem parte dintr-o nație cu o apetență deosebită pentru metafore. Sau pentru enunţarea de platitudini. Printre ele, la loc de frunte, importanța educației pentru poporul român…

Nu, nu discut aici despre cei 5, 6 sau 7 % din PIB acordați ministerului de resort sau despre cele 50 de procente în plus la salariul cadrelor didactice din învățământul preuniversitar. Nici despre practicile lipsite de onestitate “din sistem”, nici despre performanțele școlare uimitoare ale elevilor români sau despre realitatea nemachiată a testărilor internaționale.

Las deoparte un exercițiu exploratoriu mai amplu și întreb direct: chiar credeți că este importantă educația (școala) pentru poporul român și relevantă în societatea autohtonă contemporană?

Nu vă grăbiți să răspundeți, vă rog! Pentru că mai am încă 2-3 întrebări mai mici…

1. Câte dintre marile evenimente în istoria neamului nostru sunt și momente cheie pentru şcoala românească? Câte dintre ele sunt legate de școală, câte au avut un impact asupra ei? Și în câte situații efectele produse aici s-au disipat în mediul social?

2. Câte dintre figurile istorice din istoria poporului român sunt fie “oameni ai școlii”, fie personaje strâns legate de realitățile educaționale, într-un anumit un moment dat?

3. Sau câți dintre miniștrii de profil au fost fie oameni cu carieră politică, fie figuri publice cu adevărat reprezentative în spaţiul social, fie posesori ai unor ținnute academice de excepție? Și mă gândesc aici la niște interlocutori serioși pentru omologii externi, personalităţi morale sau autorităţi în domeniile de competenţă…

Asta așa, apropo de 1 decembrie, de realitate și de politică. Apropo de egoismul colectiv sau de mândria națională. Sau de patriotism…

Respectarea promisiunilor electorale

Intr-un orasel de provincie, cu o importanta comunitate rroma, unul din candidatii pentru functia de primar le-a promis membrilor respectivei comunitati etnice, in campania electorala de acum cateva luni, construirea de locuinte, inclusiv mobilarea lor.

Candidatul a pierdut alegerile, dar a fost ulterior ales viceprimar.

Ca urmare a neindeplinirii promisiunii, tiganii l-au batut atat de tare incat este internat la spital in acest moment.

Aviz amatorilor!


Taguri