You are currently browsing the archives for the Distrusul Intern Brut category


Despre proprietate- DIB

Lucian Croitoru a publicat astazi un articol legat in principal de situatia din Ucraina

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-17301904-ucraina-cauza-economica-profunda-crizei-lectia-pentru-romania.htm

care insa ridica o alta problema ce afecteaza si Romania intr-o egala masura.

Articolul ridica o discutie interesanta legata de discrepanta intre drepturile politice si cele economice- bazata pe indicele libertatii economice in diferite tari (in principal o comparatie intre Ucraina si Romania).

O componenta importanta a indicelui libertatii economice este reprezentata de indicele libertatii proprietatii, care este practic un indicator al protejarii dreptului de proprietate. Fiecare tara este notata conform unui sistem de puncte astfel:

http://www.heritage.org/index/property-rights

Romania are un punctaj de 40 al indicelui libertatii proprietatii:

http://www.heritage.org/index/country/romania

Descrierea exacta a acestui punctaj este urmatoarea:

40—The court system is highly inefficient, and delays are so long that they deter the use of the court system. Corruption is present, and the judiciary is influenced by other branches of government. Expropriation is possible.

Asadar, Romania este vazuta drept o tara cu un sistem judiciar foarte ineficient in care intarzierile in judecarea unui proces sunt atat de mari incat descurajeaza utilizarea cailor legale. Coruptia este prezenta, sistemul judiciar este de asemenea influentat de celelalte puteri ale statului. Exproprierea este posibila.

Mi se pare o descriere acurata a sistemului proprietatii in Romania, aceasta intr-o tara care este membra NATO si UE si care este aspiranta la statutul de membra a grupului euro. Este de notorietate art 44 din Constitutie:

http://legeaz.net/constitutia-romaniei/articolul-44-constitutie

Discrepanta intre ceea ce spune legea fundamentala a tarii si situatia practica descrisa de indicele libertatii proprietatii este evidenta. Ce este insa si mai ingrijorator e faptul ca nici un partid nu sesizeaza aceasta discrepanta si nu exista absolut nici un fel de vointa politica de a imbunatati la nivel legislativ sistemul proprietatii private in Romania. De asemenea nici la nivel guvernamental nu exista discutii legate de optimizarea sistemului proprietatii private in Romania. Nici in sistemul judiciar nu exista o preocupare constanta legata de protejarea proprietatii private, de multe ori proprietari de buna credinta ajung sa isi piarda proprietatea dobandita in mod onest din cauza unor erori sau fraude ale fostilor proprietari.

Pana cand nu se va imbunatati abordarea sistemului de proprietate in Romania, sistemul proprietatii private actual (protejat la nivel declarativ, profund viciat in mod practic) reprezinta o sursa importanta de distrugere virtuala in sistemul economic.

PS: si in Romania ca si in alte tari exista asigurarea a drepturilor de proprietate, de ex http://www.securelegaltitle.com/documents/J.B.%20Wurm%20in%20ZF%20Bucharest%20-%2015%20May%202014.pdf Sunt curios cum priveste- la modul detaliat- o firma de asigurari in domeniul titlurilor de proprietate sistemul proprietatii din Romania si daca viziunea lor coincide cu cea din indicele libertatii proprietatii (o prima de asigurare de 1% indica la nivel global o asemenea viziune negativa legata de Romania).

DIB- distrugerea virtuala in sisteme complexe adaptive

Acesta este ultimul mini-articol dedicat distrugerii virtuale in diferitele tipuri de sisteme- in functie de complexitatea acestora. In articolele precedente am discutat despre distrugerea virtuala in sistemele simple si in sistemele complexe non-adaptive, acest articol este dedicat sistemelor complexe adaptive.

Continue reading →

DIB- distrugerea virtuala in sisteme complexe non-adaptive

Sistemele complexe sunt compuse dintr-o serie de sisteme simple (componente) legate intre ele printr-o suma de relatii (structura). Diferentierea intre sistemele simple si cele complexe este una arbitrara/conventionala. Complexitatea sistemelor este data de cantitatea de informatie necesara pentru a descrie in intregime acel sistem- si de aici apare arbitrarul sau conventia intrucat pot fi definite diferite niveluri de la care un sistem inceteaza sa mai fie simplu si devine un sistem complicat sau un sistem complex.

Continue reading →

Distrugere virtuala, distrugere in cascada in sisteme complexe- caz aplicat

De mult gandesc un articol dedicat distrugerii “in cascada” in sistemele complexe (sau pornind de la un sistem simplu si avand efecte in cascada in sisteme complexe). Ceea ce s-a intamplat si inca se intampla in sistemul financiar este un bun exemplu.

Pana atunci insa, un caz proaspat din Romania care exemplifica destul de bine:

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15974618-ancheta-agentiei-nationale-medicamentului-cazul-unui-medicament-pentru-hepatita-contrafacut.htm

Interferonul Pegasys este adresat bolnavilor cu hepatita B si C. Practic curata o distrugere din oamenii bolnavi, mai simplu vindeca. Utilizarea unui medicament contrafacut lasa impresia ca distrugerea este controlata sau diminuata, timp in care nu se intampla acest lucru.

Distrugerea virtuala este in acest caz intr-o minte bolnava care s-a gandit cum sa profite in acest mod odios de bolnavii de hepatita. A conceput un plan prin care a fabricat seringi, le-a umplut cu apa si glucoza (care nu au nici un efect medical) si a reusit sa distribuie un medicament fals in farmacii.

Din momentul in care acest medicament fals a ajuns la bolnavi are loc o distrugere in cascada. Bolnavii folosesc medicamentul ca sa se trateze, dar nu are nici un efect. Sistemele complexe (oamenii bolnavi) acumuleaza distrugere, sunt din ce in ce mai bolnavi fara sa stie- sperand ca de fapt se simt mai bine. Pe termen lung pot chiar claca, pentru ca de fapt nu isi aplica un tratament.

Totul pentru ca o minte bolnava sa acumuleze o suma de bani din vanzarea unui medicament fals. El castiga o suma de bani, bolnavii pierd atat bani cat si sanatate. Sistemul in ansamblu pierde mult mai mult (sistemul social national in acest caz).

PS: am inteles ca seringile sunt produse in Germania. Asta nu inseamna neaparat ca si beneficiarul fraudei e din Germania, ar putea fi din Romania sau din Germania sau din alta parte- cert este ca e posibil si un element de extraneitate prin care nici macar “beneficiul” minor (veniturile din vanzarea unor medicamente false) sa ramana in tara (in sistem).

Ce se intampla cand te loveste DIB-ul in cap?

http://www.zf.ro/zf-24/decizie-fara-precedent-la-furtul-de-actiuni-asf-a-cerut-fondurilor-de-pensii-sa-nu-mai-faca-tranzactii-cu-actiuni-doua-zile-11364388

Structurarea unui sistem financiar (in cazul de fata fonduri de pensii si brokeri de bursa) cu lacune procedurale si brese de siguranta (semne de distrugere virtuala) conduce la situatii de genul acesta, care impacteaza in sistemul economic national.

DIB- Distrugerea virtuala si complexitatea sistemelor

Dupa cum am mai spus de multe ori, distrugerea virtuala este distrugerea nemanifesta dintr-un sistem.

Exista insa tipologii ale sistemelor si grade diferite de integrare intre sisteme. Din punct de vedere al distrugerii virtuale este relevanta complexitatea sistemelor, gradul de inchidere/deschidere, comportamentul dinamic, integrarea sistemelor etc.

Din punct de vedere al complexitatii, sistemele pot fi clasificate pe scurt:
a. Sisteme simple
b. Sisteme complexe
c. Sisteme complexe adaptive (LATER EDIT: inca ezit daca sa introduc o categorie separata a sistemelor inteligente sau sa las inclus in categoria sistemelor complexe adaptive).

Modul in care se formeaza si acumuleaza distrugerea virtuala in fiecare din aceste tipuri de sisteme difera in functie de gradul de complexitate.

Postul acesta este dedicat distrugerii virtuale in sistemele simple. In aceste sisteme care dispun de un numar limitat de caracteristici si interactiuni/operatii- distrugerea virtuala provine in special din designul sistemului (prost conceput si/sau prost executat) si din pozitionarea acestuia, sau dintr-o interactiune a celor doua.

Un mic exemplu: un surub este un sistem simplu- o bucata de metal prelucrata intr-un anume fel si folosita in general intr-un scop specific. Caracteristicile sale se schimba intr-un mod predictibil de-a lungul timpului- rugina, frecare etc. Distrugerea virtuala este data de designul surubului (materialul folosit nu este corespunzator, modelul de insurubare nu este potrivit utilizarii sale, etc) si/sau de pozitionarea acestuia. De exemplu un surub tinut intr-un mediu salin, umid etc va rugini mult mai repede; sau un surub folosit la operatii repetitive succesive se va deteriora mai repede. De asemenea un surub tinut permanent sub tensiune sau sub greutate va ceda mult mai repede.

Trebuie facuta distinctia intre distrugerea virtuala intrinseca a unui sistem simplu si cea aferenta cazului in care sistemul simplu este parte a altui sistem- simplu/complex/complex adaptiv. Distrugerea virtuala a sistemului simplu este diferita de cea din sistemul in care este integrat. De multe ori manifestarea distrugerii in sistemul simplu este un factor declansator si pentru manifestarea distrugerii virtuale intr-un sistem complex sau complex-adaptiv (de exemplu un surub poate fi folosit la imbinarea unui pod sau parte a unei masini- sisteme complexe- sau poate fi folosit la ansamblarea unui computer performant sau chiar un surub de fixare al osului unui om/animal- sistem complex adaptiv-). Odata devenite manifeste, distrugerile virtuale pot evolua in lant in sisteme din ce in ce mai ample.

Intr-un studiu economic- distrugerea virtuala este legata intrinsec ca si valoare maxima de valoarea sistemului. De exemplu distrugerea virtuala a unui surub poate fi maxim valoarea surubului respectiv. Daca privim la un sistem complex a carui parte este acel surub atunci distrugerea virtuala maxima in acel sistem este valoarea alocata sistemului respectiv. Alocarea valorii economice diferitelor sisteme simple sau complexe nu este facila si nici un proces simplu. Alocarea unei valori gresite unui sistem este in sine o distrugere virtuala sau potentiala.

DIB- un pic despre distrugerea din firme

Acest articol nu este unul teoretic, ci doar vrea sa evidentieze cateva particularitati ale distrugerii virtuale (nemanifeste) in firme.

In articolele precedente am spus ca orice distrugere virtuala tine de un sistem (recipient) si de un stresor (factor de risc). Stresorii pot fi interni (din interiorul sistemului) sau externi (din afara sistemului).

Aceasta structurare intra oarecum in contradictie cu teoria “clasica” a riscului in care distrugerea virtuala (riscul probabil) este studiata in special din prisma stresorilor si nu din prisma sistemului. Dar, asa cum am mai spus, focusul trebuie sa fie pe sistem- si se pare ca si literatura de specialitate se indreapta in directia asta (prin studiul fragilitatii sistemelor etc).

In cazul firmelor, este evident ca recipientul distrugerii virtuale (practic sistemul in care se acumuleaza distrugerea virtuala) este chiar firma. Stresorii externi tin de factori exteriori- mediul economic macro, piata specifica unde actioneaza firma, etc. Stresorii interni tin de factori interni (organizarea firmei, personalul etc).

De asemenea distrugerea virtuala poate fi studiata pe doua paliere:
– distrugere financiara
– distrugere non-financiara

Distrugerea financiara este cea care poate fi masurata in echivalent valoric (bani). Distrugerea virtuala financiara poate lua diferite forme, si deja exista modalitati de mitigare a distrugerii virtuale financiare sub forma provizioanelor.

Distrugerea non-financiara apare intr-o firma in special din cauza factorului uman. O firma lucreaza cu oameni, care sunt in sine sisteme (recipienti) si care contin fiecare distrugere virtuala interna sau externa. Comportamentul uman este mai greu predictibil si chiar si mai greu de cuantificat financiar.

Odata cu asimilarea acestor termeni si structuri de gandire voi detalia cazuri separate de distrugere virtuala in companii.

Pentru partea de distrugere non-financiara as dori sa recomand si un articol din presa de astazi (OK este Daily Mail, dar articolul este bun):

http://www.dailymail.co.uk/money/news/article-2309035/MONDAY-VIEW-Theres-remuneration-just-money.html

DIB- mecanismul datoriilor si putin despre arierate

In articolul precedent am spus ca in studiul distrugerii nu avem nevoie de multe puncte de referinta pentru studiu, doar de un sistem de referinta si de stresori. Stresorii genereaza distrugere in sistemul de referinta, distrugere care poate fi manifesta (absoluta, potentiala/partiala) sau virtuala.

Articolul de acum este primul dintr-o serie mai lunga legata de “aplicatii practice” ale acestui mecanism simplu in viata economica.

Continue reading →

At the precipice we change…

De foarte multa vreme am avut o pasiune de a urmari modul in care statele actioneaza in relatia cu cetatenii lor si in relatia cu alte state. De-a lungul timpului mi-am dezvoltat niste mici scheme mentale prin care privesc  acest mod de interactiune. In mintea mea era clar probabil de acum 10-15 ani ca va veni momentul in care voi (sau vom) avea nevoie la modul practic de aceste informatii. Practic momentul unui “reset” in care trebuie sa intelegem baza functionarii statului, a institutiilor lui, a relatiilor cu cetatenii samd. Ce s-a intamplat in Romania in anii ’90 nu a avut forta de a declansa la scara larga un asemenea proces mental; ce se intampla in acesti ani cu siguranta da.

In primul rand, dupa mintea mea statul este un vehicul al nevoilor cetatenilor. Statul exista pentru ca cetatenii au nevoi si le satisfac mai bine intr-un mediu in care exista state (statul fiind o evolutie istorica in satisfacerea mai buna a nevoilor umane). In momentul in care statul face mai mult rau decat bine atunci statul fie inceteaza sa existe, fie continua sa existe dar ca un “zombie state” (cu distrugerea virtuala deja incorporata si asteptand doar stimulul necesar pentru a se dezintegra- revolutie, lovitura de stat, atac extern samd). Rabufnirea din 1989 este o dovada a ce se poate intampla in asemenea situatii.

Nevoile cetatenilor unui stat eu le impart foarte simplu nevoi obiective si nevoi subiective. Dupa piramida nevoilor a lui Maslow, nevoile obiective sunt cele legate de nevoile fiziologice/de supravietuire (hrana, apa, aer, etc) si de nevoile de securitate (individuala sau de grup)- primele 2 grupe. Nevoile subiective sunt cele de realizare personala, de realizare sociala samd- celelalte 3 grupe.

Statul este un sistem integrat de institutii si indivizi. Un sistem de actori sociali, asa cum spune Talcott. Daca vrem sa privim statul (sau sistemul social aferent statului) divizat in subsisteme, dupa parerea mea cel mai bine ne uitam la subsistemul politic, cel economic, cel social si cel cultural; cred ca definitiile sunt de prisos. Aceste subsisteme se intrepatrund in cadrul sistemului statal, rezultand un sistem complex.

Statul este o structura fragila, fiind o constructie umana. In mod sigur statul nu este perfect, exista in cadrul oricarui stat o “distrugere virtuala” aferenta incepand cu momentul crearii acestuia si pana in momentul disparitiei. Orice distrugere virtuala are nevoie de un sistem in care sa se acumuleze sau in care sa se manifeste (in cazul acesta sistemul statal) si de stresori care sa actioneze asupra sistemului generand distrugere manifesta sau virtuala. Prin capacitatea distructiva acesti stresori sunt amenintari la adresa sistemului statal.

In contextul actual, exista stresori si distrugeri virtuale sau manifeste in toate punctele sistemului statal.

Eu nu sunt de acord cu Taleb ca este de ajuns sa studiezi sistemul (daca e fragil, rezilient sau antifragil) pentru a-ti da seama de comportamentul acestuia la stresori. Probabil ca aceasta teorie este valabila intr-un sistem simplu si asupra caruia actioneaza 1-2-3 stresori. In momentul in care numarul stresorilor este mult mai mare si in momentul in care te raportezi la un sistem complex (cu subsisteme, actori, interactiuni complexe) atunci simplitatea teoretica a conceptelor fragil/antifragil devine mult mai greu de aplicat.

Distrugerea la nivelul sistemelor depinde si de stresori. In teorie acestia sunt constanti, in practica nu. Intr-un sistem complex si cu aplicabilitate nu doar in lumea materiala ci si in cea sociala/culturala etc. este din ce in ce mai greu sa imaginezi stresori constanti sau predictibili.

In analiza statelor, stresorii sunt amenintari la adresa statului. Aceste amenintari pot fi:

  1. Obiective (afecteaza nevoi obiective)/subiective (afecteaza nevoi subiective)
  2. Interne (vin din interiorul sistemului)/externe (vin din exteriorul sistemului)

Pana acum nu am reusit sa gasesc o separare mai simpla. Poate intr-o postare viitoare voi detalia exact ce inseamna fiecare, dar din denumire cred ca este oarecum clar.

Modul de generare/actiune/reactie la amenintarile la adresa statului (stresori obiectivi, subiectivi, interni si externi) si modul de impact in subsistemele statale (politic, social, economic, cultural) sunt cheia intelegerii unei crize statale. Sunt multe teorii care incearca sa explice crizele statale, majoritatea se bazeaza pe aceasta structura de lucru.

Astazi ne aflam in fata unor crize statale de intensitate si extindere majore. In 1989-1991 au avut loc transformari majore in lumea comunista, acum insa transformarile afecteaza intreaga lume occidentala, in general mult mai stabila, si cu un impact mult mai mare asupra sistemului global.

In ultimii 5 ani in intreaga lume a avut loc o distrugere enorma de bogatie si o fragmentare a acesteia. In conditiile distrugerii bogatiei apar din ce in ce mai pregnanti stresorii (amenintarile) si efectele lor sunt mult mai vizibile. Statele sunt din ce in ce mai fragile si expuse crizelor statale (culminand in conflicte deschise interne sau externe), subsistemele statale se afla intr-o stare precara si criza economica se propaga in domeniul politic, social si afecteaza in ultima instanta si domeniul cultural.

Fragmentarea sociala este efectul cel mai de nedorit in tot acest proces. Atunci cand se ajunge la fragmentare sociala este greu de vorbit de nevoi comune, de aspiratii comune, de un viitor comun.

DIB- distrugerea (virtuala) a zilei

http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/explicatia-tarom-pentru-zborul-de-la-londra-anulat-ieri-177878.html

Stiu ca multi au vazut The Flight unde pilotul mahmur intoarce avionul cu rotile in sus si aterizeaza intr-o procedura “ca in filme” evitand un dezastru mult mai mare. Insa aia era in filme, plus ca erau conditii meteo deosebite. Revenirea la medie inseamna ca pilotul oricat de mahmur ar fi fost nu prea putea sa faca mai rau decat era previzibil si normal in conditiile respective.

In cazul de ieri insa, conditii meteo bune, zbor banuiesc perfect normal. Mai greu sa te ascunzi in spatele mediilor statistice. Un pilot (mai mult, capitan) cu 0.8 la mie alcoolemie la imbarcare- de 4 ori peste limita legala in UK. Nu stiu cat este limita legala in Romania.

Cam cat sa fi fost distrugerea virtuala in acest caz?

Distrugerea potentiala este prevenita prin testele de alcoolemie la piloti? In Romania se fac asemenea teste?

DIB- despre stocurile de distrugere si un pic de semantica

Unul din pilonii proiectului DIB este faptul ca distrugerea virtuala poate fi studiata la nivel de stocuri. Aceasta inseamna ca asa cum discutam despre un stoc de valoare (sau bogatie) la fel in cadrul unui sistem (economic sau non-economic) putem discuta de distrugere virtuala la nivel de stocuri.

Cateva mici remarci pe tema aceasta: in ultima vreme multi economisti au inceput sa introduca concepte legate de distrugerea economica si non-economica. Este oarecum de inteles, intrucat criza economica actuala si climatul din ultimii ani nu aveau cum sa nu duca la o indreptare a atentiei catre acest subiect. Distrugerea economica din ultimii ani este enorma, pierderea de valoare si bogatie este similara.

Descrierea distrugerii virtuale in cadrul unui sistem se poate face in doua feluri.

Primul si cel mai facil este de descriere prin intermediul proprietatilor unui sistem. Sistemul poate fi fragil (atunci cand are un grad mare de distrugere virtuala si un factor de stres exterior poate duce la distrugere a stocului de valoare), sau poate fi robust (atunci cand are un oarecare grad de distrugere virtuala care insa poate fi mentinut sub control in cadrul sistemului chiar si in cazul actiunii unor factori de stres exterior) sau poate fi anti-fragil (atunci cand are sau nu are un grad de distrugere virtuala insa actiunea stresorilor duce la scaderea distrugerii virtuale si nu la accentuarea efectelor distructive).

Evident ca modul acesta de abordare este cel mai simplu pentru ca nu exista decat grade de distrugere virtuala (similar cu cuantele din fizica). Un sistem este fragil, robust sau antifragil. Un sistem este distructiv sau non-distructiv. Etc.

Exista insa niste probleme legate de modul acesta de descriere al distrugerii virtuale incorporate in sisteme, venind in principal din simplismul abordarii.

Descrierea distrugerii in sistem prin intermediul unor atribute sau proprietati ale sistemului ridica in primul rand probleme de semantica. De multe ori nu exista cuvintele necesare pentru a descrie diferite grade de distrugere intr-un sistem. Descrierile unui sistem ca distructiv/non-distructiv, sau fragil/robust/antifragil pot duce la multe greseli.

Un exemplu: toti suntem familiari cu denumirea de “medicament”. Ceva care “vindeca”. Prin definitie anti-distructiv, anti-fragil sau cum vrem sa denumim (ca proprietate). Insa majoritatea medicamentelor au efecte adverse, unele dintre ele foarte puternice. Este destul de dificil sa vorbim despre medicamente in domeniul chimioterapiei (de exemplu) cand aceleasi medicamente care vindeca au niste efecte adverse-distructive- impresionante. Un asemenea “sistem” nu este doar anti-distructiv dar in acelasi timp este distructiv- doar in medie este un medicament insa in cazuri particulare efectele adverse pot fi chiar mai puternice decat cele benefice si atunci nu mai e vorba despre un medicament. Mediile sunt inselatoare, heuristica semantica de asemenea.

O alta problema a descrierii prin intermediul proprietatii sistemelor este ca de multe ori distrugerea virtuala nu provine din interiorul sistemelor ci din alte sisteme sau din interactiunea sistemului in cauza cu alte sisteme.

De exemplu o casa construita pe un teren stabil are aceleasi proprietati cu o casa construita pe malul unui rau care poate oricand inunda sau intr-o zona puternic seismica. Cele doua case sunt similare deci proprietatile sau atributele lor ar trebui sa fie similare. Distrugerea potentiala (sau virtuala) provine din situarea sistemului si din interactiunea lui cu alte sisteme. Intr-un cadru complex al sistemelor cu multiple interactiuni si efecte distrugerea virtuala descrisa prin proprietati legate intrinsec de un singur subsistem este inadecvata.

Un alt exemplu: o otrava este destul de robusta in sine ca sistem. Nu este afectata de stresori. Insa prin interactiunea cu alte sisteme (in special cele asupra carora are efect) se manifesta un efect distructiv sever. “Otrava” ca termen descrie nu distrugerea in sistemul respectiv, ci cea asupra altor sisteme.

A doua posibilitate de descriere a distrugerii virtuale in cadrul sistemelor este prin intermediul stocurilor de distrugere virtuala. Dincolo de efortul imens de masurare aceasta abordare ar rezolva insa cele doua probleme ridicate mai sus:

–          Problema semantica: distrugerea ar urma sa fie descrisa prin valori, sau cel putin prin procente. Putem astfel avea o imagine mai buna a unui sistem, putem sti cat de distructiv este la nivel potential.

–          Problema interactiunii intre sisteme: prin acordarea unor valori distrugerii virtuale putem comasa si separa mult mai rapid gradele de distrugere in cadrul sistemelor complexe.

 

In opinia mea, directia de studiere a distrugerii virtuale in sistemele economice si non-economice trebuie sa se concentreze pe studierea stocurilor de distrugere virtuala (opuse stocurilor de valoare sau bogatie) si nu in directia descrierii sistemelor prin proprietati sau atribute ale distrugerii. Chiar daca efortul este mult mai mare, rezultatele sunt mai acurate si se evita astfel o “distrugere virtuala” incorporata chiar in conceptele respective. Decizii luate strict pe baza atributelor sau proprietatilor (de exemplu administrarea unor “medicamente” cu efecte adverse severe) pot duce la distrugeri spectaculoase.

Nassim Taleb- Antifragile

Intr-o perioada dominata de discutii electorale si de planuri post-electorale, as dori sa semnalez aparitia unei carti interesante publicata de Nassim Taleb (nu ii mai fac prezentarea, cunoscut pentru  Lebedele Negre si ultra-publicat si premiat): “Anti-Fragile- How to live in a world we don’t understand“.

As dori sa recomand aceasta carte din doua motive:

1. Este legata de subiectul DIB. A fi “antifragil” inseamna din punctul de vedere al DIB a avea un stoc de “distrugere virtuala” redusa si de a o reduce in continuare in conditii de non-predictibilitate, haos statistic, etc. (contrar “fragilitatii” in care “distrugerea virtuala” creste in conditii de non-predictibilitate).

2. Romania sarbatoreste maine Ziua Nationala. Am citit cartea partial si pot spune ca “antifragilitatea” se potriveste tarii noastre. Traim intr-un haos permanent, in conditii de non-predictibilitate si cu toate acestea suntem tot aici si crestem. Romania este o tara “antifragila” care prospera in conditii de non-predictibilitate (toate realizarile noastre nationale au avut loc in conditii de incertitudine) si care pica in atrofia politica extremista (de stanga sau de dreapta) atunci cand ajunge la o prosperitate predictibila (atunci cand devine “fragila”).

La multi ani tuturor romanilor cu ocazia zilei de 1 Decembrie si daca aveti ocazia sa cititi aceasta carte v-o recomand.


Taguri