You are currently browsing the archives for the De weekend category
Centrul Cultural Roman din Londra si Fundatia Ratiu o au ca invitata luni, de la ora 19.00 pe Alina Mungiu Pippidi care va discuta despre problemele celor ce traiesc dincolo de granita estica a Uniunii Europene.
Mai multe despre filmul “Where Europe Ends” (de Alina Mungiu Pippidi si Sinisa Dragin): aici/.
Locul intamplarii: Antena 3, “Stirea zilei”, 11.03.2010
Citat: “Eu fac parte din clasa de mijloc, care, de fapt, lipseste cu desavarsire in Romania de azi”.
Cine-i personajul?
Un val de optimism pare sa fi cuprins viata publica romaneasca. De la premierul Boc (ale carui afirmatii trebuie luate totusi cu maxima precautie) si guvernatorul Mugur Isarescu, continuand cu institutii ale statului roman si sfarsind cu o buna parte din presa economica, aproape toata lumea ne spune ca ce este mai rau a trecut si, daca nu am iesit din recesiune, totusi caderea s-a sfarsit sau a devenit foarte, foarte lina, urmand a trece pe crestere in saptamanile sau lunile urmatoare.
Pe de alta parte, merg pe strada si vad cum, in fiecare saptamana, alte firme trag obloanele si inca un afis “De vanzare/De inchiriere” ia locul unei firme stralucitoare pana mai ieri. Vorbesc cu prieteni din diverse domenii de activitate si din diverse zone ale Romaniei: problema principala este incasarea banilor. Iar vanzari se fac doar daca sunt de acord cu termene de plata tot mai lungi, dar si acestea fara garantia incasarii.
Piata interna, iertate sa imi fie cuvintele dure, este in colaps. Cand vanzarile scad cu peste 20-30% (ca sa nu mai vorbim de caderi de 60-70%), cam toate masurile de optimizare ale costurilor sunt ineficiente. Poate doar un nou model de business sa mai salveze afacerea. Si atunci ma intreb, de unde toata acesta euforie?
Politicienii privesc spre exporturi ca spre pomul laudat. Ce ironie a sortii! Ani de zile exportatorii erau priviti cu cinism si catalogati ca nerentabili cand nu mai puteau obtine profit la un curs de schimb de 3,1 lei/euro. Dar pot fi exporturile motorul care sa ne scoata din criza?
Dupa parerea mea, este singurul motor. Din pacate, suportul pentru cresterea exporturilor este nul. Mai mult, exportatorii (ca de altfel toti agentii economici) sunt agresati zilnic de modificari ale legislatiei. Haosul fiscal a atins cote nemaintalnite de foarte multi ani. Actiunile anti-criza ale guvernului sunt vorbe goala, timp in care putinele legi (existente!) care ar putea avea efecte anti-criza sunt pur si simplu neaplicate.
Nu sunt un pesimist. Dar vad, pe de o parte, cum politicieni si ziaristi ne spun ca totul va fi bine. Si simt, pe de alta parte, cum continuam sa ne afundam. Instinctul imi spune ca ne indreptam mai degraba spre colaps decat spre revenire. Ceea ce simt este, de data asta, mai puternic decat ceea ce vad. Ce va fi in lunile urmatoare?
Ghiciti despre ce companie de stat este vorba (desi Fondul Proprietatea detine acum 25% din capitalul social al acestei companii) in acest articol. Statul incearca sa o restructureze, retehnologizeze, reorganizeze, privatizeze de vreo 20 de ani. Actualul guvern nu mai vrea privatizare, dar vrea sa continue restructurarea. Evident, milioane de euro au fost platiti in acesti 20 de ani pe diferiti consultanti. Incerc o cronologie (atata cat ma poate ajuta o cautare de 10 minute pe internet) a declaratiilor diversilor ministri in a caror gestiune a ajuns aceasta firma.
Asadar, citate din presa vremii:
23.07.1991
Se reorganizeaza patru regii autonome, apare Compania. Compania se comaseaza cu alte companii.
01.07.1998
Compania se reorganizeaza sub o alta forma juridica.
3.08.2000:
Primele unitati de servicii ale Companiei, rezultate in cadrul etapei a doua de restructurare interna, si-au inceput activitatea la 1 august 2000, se arata intr-un comunicat al Companiei.
La finalul procesului de restructurare, Compania va avea sase unitati de afaceri si sapte de servicii.
10.03.2005
Guvernul va angaja un consultant in vederea restructurarii Companiei. Restructurarea va fi un proces complex si va urmari reconfigurarea pe criterii de eficienta a Companiei.
26.10.2005
Actionarii vor aproba saptamana aceasta restructurarea Companiei prin infiintarea a sase firme.
23.08.2005
Guvernul a hotarat măsuri pentru declanşarea procesului de privatizare a Companiei
23.08.2006:
Dupa aprobarea contractului de catre Executiv si semnarea acestuia, consultantul va incepe primele analize in Companie in scopul elaborarii strategiei de restructurare.
Executivul urmareste prin incheierea acestui contract atingerea unuia dintre obiectivele principale ale programului de guvernare in ceea ce priveste Compania – elaborarea unei strategii de restructurare si implementarea acestei strategii in perspectiva privatizarii companiei.
1.10.2007:
Strategia de restructurare a Companiei va fi finalizata in cateva saptamani si va fi prezentata Guvernului spre dezbatere.
4.11.2009:
Ministerul si Consiliul de Administratie al Companiei au hotarat continuarea “in forta” a programului de restructurare propus de compania de consultanta.
22.12.2009
Este exclusa privatizarea Companiei. Reorganizarea Companiei trebuie facuta obligatoriu.
Astept sa nu uite ca a plecat din lumea reala, iar functia de presedinte este una trecatoare.
Ca sa isi aminteasca esenta lucrurilor, ii sugerez sa se aseze seara, inainte de culcare, in fata oglinzii si sa citeasca poezia de mai jos. Iar dimineata sa nu uite ce a citit in seara precedenta.
Daca va trai si actiona in acest spirit, exista o sansa mare de a fi un bun presedinte…
Fapte bune
De pe-acuma fapte bune
Cate poti sa faci ti-oi spune.
Poti sa dai la porumbei
Cate-o strachina cu mei.
De la-nec albina poti,
Intinzand un pai, s-o scoti.
Poti sa uzi cu stropitoarea,
Sa ajuti sa creasca floarea.
Poti sa treci fara sa strici
Musuroiul cu furnici.
Iar pisoii mici si dragi,
Poti de coada sa nu-i tragi.
In urma cu cateva saptamani cand termometrele aratau temperaturi record pentru ultimii 3 ani, am facut o rezervare pentru 3 persoane la un restaurant pe malul râului, un local unde am mai servit masa si cu o alta ocazie si unde m-am simtit foarte bine.
Cu 90 de minute inainte de ora pentru care aveam rezervarea, am primit un telefon de la restaurant. Ma anuntau cu regret ca nu mai pot servi mancare gatita pentru ca frigiderele nu au mai facut fata caldurii si ca exista riscul ca alimentele sa fie alterate. M-au anuntat ca ma asteapta cu alta ocazie si, drept scuze – dar si pentru a se asigura ca voi veni – mi-au trimis acasa in plic un voucher de 45 de euro (exprimat aproximativ la cursul de schimb de azi).
Mi-am zis: da, asta este un serviciu pe care il apreciez.
PS. de maine dupa-amiaza intru in vacanta pentru 2 saptamani. Concediu placut si voua!
Iata cum isi justifica un important om de afaceri strategia de a mari salariile cu 11% la inceputul anului pentru a le reduce drastic 6 luni mai tarziu:
EVZ: Exista o legatura intre evolutia politica si acest moment delicat prin care trece trustul dumneavoastra?
Sorin Ovidiu Vintu: Sigur ca exista. Guvernul a anuntat mai intai un excedent bugetar de 0,5, apoi 0, apoi un deficit de -4, acum de -8. Evident ca si aceasta companie este afectata. Atunci cand s-a schimbat guvernul si a venit aceasta majoritate PSD-PDL, mi-am facut si eu sperante ca lucrurile se vor indrepta, iar aceste sperante mi-au fost inselate.
De vina sunt previziunile macroeconomice publice ale guvernului, nu-i asa?
Prin natura serviciului pe care il am, merg destul de des in delegatii de scurta durata prin diferite locuri, in special in Europa (de Est in mod deosebit).
Am fost prima data la Praga (eram student) in 1995. Era un oras inca prafuit, cu multe asemanari cu orasele noastre, cu blocuri comuniste, cu infrastructura destul de proasta (nu, nu compar cu Romania).
A doua oara am fost, ca turist, intr-un week-end lung in anul 2000. Turismul era in floare si orasul in reconstructie. Tineri respectuosi faceau sondaje printre turisti ce anume si-ar dori de la Praga si ce dificultati au in vizitarea orasului. Aeroportul era inca cel vechi iar drumul pana in oras l-am facut cu un autobuz asa-si-asa. Anii de neglijenta comunista erau inca vizibili in centrul istoric. Insa atat mancarea cat mai ales berea erau la preturi mici.
A treia oara am fost la Praga in delegatie de servici in 2006. Mi se parea deja un oras occidental. Centrul amenajat, prietenos cu pietonii, cu turistii; cu magazine si suveniruri si restaurante civilizate. Curat. Si toate cladirile, stradutele, ungherele refacute. Aeroportul nou si cu autostrada pana in oras. Cartile de credit acceptate aproape peste tot. Preturile la niveluri occidentale. Multe hoteluri de 4-5 stele, pline.
Ultima oara am fost la inceputul acestei luni, pentru o zi. Senzatia de occident este evidenta. Toate blocurile comuniste au fost revopsite, refacute, nu stiu ce le-au facut insa apar acum extrem de civilizate. Terminalul 2 al aeroportului este o minunatie. Zona pietonala din centru s-a dublat fata de acum 3 ani. La fel si magazinele si restaurantele. Singurul lucru care imi mai aminteste de trecut sunt tramvaiele. In rest se mai construiesc hoteluri, centre de afaceri, cartiere intregi de case la marginea orasului, infrastructura s-a dezvoltat si inca se dezvolta: sunt tunele noi, autostrazi noi, poduri noi.
Colegii de la Praga erau insa nemultumiti. Exista si la ei zvonuri ca anumite contracte cu lucrari publice au fost acordate pe ochi frumosi. Sunt nemultumiti de capitalizarea prea mica a bursei si recunosc ca prin bursa se pot creste investitiile in economie, insa nu prea sunt multe firme locale care sa se poata lista si sa atraga investitii mari. Gradul de ocupare al camerelor de hotel este de numai 60-70 %, numarul de taxe este destul de mare (mai mare decat in Romania) si se plang si ei de birocratie. Sunt insa foarte increzatori in moneda lor nationala, coroana. Inflatia mica a determinat dobanzi mici, iar marea majoritate a creditelor sunt in coroane. Ei nu au inca programul “rabla”, iar Skoda merge foarte bine chiar si in aceasta perioada.
Intr-un fel am un avantaj: vin in Romania doar de 2-3 ori pe an asa ca pot sa-mi dau seama daca si ce anume s-a schimbat. Anumite lucurui se schimba, si chiar destul de repede, altele par a nu se schimba niciodata. Cele de mai jos s-ar putea sa nu fie adevarate, ele se bazeaza pe observatii personale in perioada 16 – 23 aprilie:
Drumurile: au ramas la fel ca anul trecut, poate un pic mai proaste. Autostrazi si variante ocolitoare ale localitatilor se construiesc in ritm de melc. Exista drumuri nationale pline de gropi unde mergi cu o viteza de 40-50 km/h. Oamenii inca ies la poarta si se uita la masinile ce trec pe soseaua nationala in fata caselor lor. Stau si ma intreb cu cat este mai scurta viata acestor oameni care nu numai ca respira un aer murdar, dar sunt expusi unui risc ridicat de accidente. Poate nu mai scurta decat a bucurestenilor?
Desi drumurile sunt proaste si multe localitati au strazile neasfaltate iar multe case nu au utilitati, totusi casele sunt din ce in ce mai mari, cat mai mari, cat mai impunatoare, cat mai scumpe. Cu toate astea impozitul pe case este un mizilic, doar o fractiune din cat se plateste in Occident. Nu ar fi oare mai bine ca impozitele locale sa creasca? Daca iti permiti un palat, oare un impozit local de 200 de euro nu este cam mic?
Autostrada Bucuresti – Ploiesti: am vazut din avion ca se lucreaza la aceasta austostrada. Insa nu il cred pe dl. Berceanu ca se va deschide in iunie 2010. Daca se va deschide intr-adevar atunci, probabil ca – asa cum ne-a obisnuit deja prin legatura feroviara dintre Bucuresti si Aeroportul Otopeni – ei bine, probabil ca va fi inchisa in august 2010.
Religia: cred ca am devenit din ce in ce mai bisericosi. Am vazut multe biserici noi si in constructie, in aceleasi localitati fara canalizare si cu drumuri proaste. Am vazut mai multi oameni la biserica iar cateva cunostinte care sunt oameni de afaceri si-au marit donatiile catre biserici.
Cersetori: nu am vazut. Nici macar in metrou. Este adevarat ca nici nu m-am uitat dupa ei si nu am stat decat o saptamana, mai mult cu fundul in masina. Insa nu imi amintesc cersetori. Au disparut?
Parcuri: panourile cu “Nu calcati pe iarba” inca exista. M-am bucurat sa vad ca exista initiative civice pentru a schimba legea in acest sens.
Initiative civice: ca o nota generala am auzit din ce in ce mai multe cazuri de oameni care nu asteapta ca altcineva sa le rezolve problemele. Ba ca este vorba de un parc pe care unii vor sa construiasca, ba ca e vorba de o cetate pe care unii vor sa o transforme, ba ca este vorba de construit inca un etaj care deranjeaza vecinii, ei bine am auzit de initiative civice care au reusit sa-i blocheze pe “intreprinzatori”.
Piste ciclabile: am vazut ca sunt respectate in multe locuri, mai ales acolo unde sunt protejate cu tarusi de fier destul de solizi. In schimb, langa Universitate, masinile foloseau pista ciclabila pe post de parcare. As vrea sa vad insa si o retea ciclabila nationala, sa poti sa mergi linistit cu bicicleta de la Bucuresti la Cluj, de exemplu.
Alte lucruri despre Bucuresti. Este mai curat. Sunt mai multe locuri de parcare, mai ales la marginea strazilor insa exista prea putine parcari construite. Gradinita la care am fost acum 30 de ani arata acum mult mai bine, este curata, colorata, prietenoasa; are asistenta medicala la intrare, fiecare copil are dulapiorul lui, etc, etc. Un pas mare inainte.
Soferii: in cadrul UE cred ca avem cei mai multi pretendenti la rolul de Michael Schumacher, mai ales pe autostrada. Chiar trebuie sa conducem ca niste inconstienti?
Gigi Becali: am fost inundati, mai ales la TV, cu stiri despre si cu Gigi Becali. Nu stiu care a fost intentia realizatorilor, insa mi-a lasat un gust amar.
Ajungem uneori in viata la momente de rascruce, cand trebuie sa alegi.
Poti alege drumul pentru care esti impacat cu tine insuti si cu propriile valori. Uneori, nu e cel mai usor, nu e cel mai scurt si nu e nici cel mai profitabil drum.
Sau poti alege celalalt drum, facand un compromis de moment, in speranta unui avantaj imediat. Si poti hoinari fara tinta, ca o frunza in vant, fara sa stii ca ai murit deja.
Pare pura filozofie. Dar, aplicand acest principiu in momentele de rascruce, implicatiile pot fi imense. Si beneficiile pe termen lung.
Uneori, alegem compromisul luati de val. Sau dintr-o ratiune ce pare logica pe moment. Stiti ce? Nu functioneaza.
Am o lista personala lunga cu decizii de compromis. Si o alta lista (poate nu la fel de lunga) cu decizii concordante cu propriile valori (unele par chiar bizare pentru cei din jur).
Tu ce alegeri ai facut?
