Preluare de pe pinguinul.eu – aici. Multumim Bogdan!

LIVE TEXT. Proteste violente la Mizil
Articol scris de Bogdan Bărbieru | 16:48 • 24 Jan 2012|

ULTIMA ORĂ! Febra protestelor antiBăsescu a cuprins şi oraşul Mizil, localitate în care Adrian Năstase a candidat şi are şi birou parlamentar. Doar îl are. Pentru că în urma refuzului pedelist, Năstase s-a apucat să numere singur ouăle de la Cornu. Astfel, că pe la Mizil nu mai vine.

Protestele au început la ora 17.00, în faţa primăriei Mizil. Oamenii prezenţi la miting se manifestă violent. Astfel, Pinguinul.eu – cel mai citit blog din Prahova şi al doilea cel mai citit blog din Mizil – şi-a trimis corespondenţii la faţa locului pentru a putea transmite live desfăşurarea violentă a mitingului.

(P)Publicati primele 5 joburi gratuit pe Netjobs!Vrei un job mai bun? Sute de joburi te asteapta pe Netjobs.ro! (p).17.05: În faţa primăriei Mizil mulţimea este tot mai enervantă. Oamenii prezenţi strigă atât de tare încât abia poţi să-i auzi „tiki-taka Barcelona”. Din când în voci răzleţe răzbat printre manifestanţi: „PDL şi USL – aceeaşi mizerie”. Oamenii de ordine (1 la 2 protestatari) strigă şi ei „Plătiţi-i drepturile de autor lui Bogdan pentru scandarea ”. Manifestanţii refuză să plăteasca, astfel că acum scandează „PDL şi USL – acelaşi căcat maghiar”.

17.15: Mizilenii s-au încălzit şi se dezbracă. Unul dintre ei poartă un tricou portocaliu şi fes cu PSD. Celălalt manifestant e îmbrăcat cu un tricou cu PNL şi cu şapcă cu Alianţa DA. Forţele de ordine au tricouri cu PSD şi căşti cu partidul Albă ca zăpada.

17.20: Violenţele îşi fac loc. Cei doi mizileni prezenţi la miting decid că e timpul să se lupte cu regimul.

17.21: Manifestanţii aprind grătarul. Forţele de ordine aduc micii. Printre mici, şi Emil Boc.

17.22: Manifestanţii se bat. Cel cu fes PSD dă 4-4 şi face o poartă-n casă, iar cealaltă în vecinătatea casei. Îi mai rămâne de făcu şi gardul. Cel cu tricoul penelist dă cu zarul 2-1 şi nu mai face nimic.

17.44: Dana Grecu la Antena 3: „La Mizil, 4000 de persoane protestează împotriva regimului”. Fac grătare că doar serbează revelionul pe rit vechi.

17.49: Primarul Mizilului Emil Proşcan, domiciliat în Bruxelles, ameninţă mulţimea că, dacă continuă violenţele, pune în boxe muzica lui Fuego.

17.50: Mulţimea îi răspunde primarului că mai bine o pune de-un salam. Florin Salam!, mâncaţi-aş!

17.55: Adrian Năstase la Antena 3: „În gara Mizil se află 300 de persoane care aşteaptă trenul spre Bucureşti”.

17.56: În timp ce Năstase vorbeşte la A3, mulţimea aruncă cu ouă în tilivizorul din sediul primăriei. Laurenţiu Murgu, consilierul fostului premier: „Ho, bă, ca are ouă destule la Cornu!”.

18.04: Trenul Buzău-Bucureşti opreşte în gara Mizil. 4 persoane se suie în tren.

18.05: Trenul Buzău – Bucureşti pleacă din gară. 296 de persoane sunt în continuare în tren. Aşteaptă trenul de la Ploieşti.

18.10: Roberta Anastase la B1TV: „28.000 de mizileni protestează împotriva USL, cer demisia lui Adrian Năstase şi alegeri anticipate în colegiul 8 Prahova, zona Mizil”.

18. 26: Un manifestant are în mână o sticlă incendiară şi o brichetă. Celalalt îi ia sticla din mână: „Eşti nebun?! Aici e de băut, nu de ars”.

18.27: Protestatarii beau ţuică şi cântă: „un pahar de ţuică fiartă/ia durerea dintr-o data”.

18.30: Ştefan Avramescu, redactor la fiţuica „Mizilul”: „Mizilenii sunt şi proşti (adică îmi susţin vechea afirmaţie), mai ales cei care nu îl susţin pe Emil Proşcan”.

18.32: Gabriela Andreea Negoiţă, redactor la Poştalionul, fiţuica primăriei Mizil: „Peste 5000 de mizileni s-au adunat în faţa primăriei şi cer demisia lui Traian Băsescu şi candidatura lui Emil Proşcan la preşedinţie, susţinută de USL”. (asta ca să plece din primărie, că poa’ vine altu competent şi face locuri de muncă pentru toti, nu doar pentru acoliţi – notă Victor Ciutacu)

18.57: Trenul Buzău – Bucureşti ajunge în gara Ploieşti Sud. Cei patru mizileni coboară şi se duc la serviciu.

18.59: Forţele de ordine prezente la protest decid că e cazul ca mitingul să se sfârşească.

19.00: Jandarmul şi cele două persoane prezente la miting se duc la Alexandra Cafe. Împreună beau o cafea.

19.03: Roberta Anastase la B1TV: „La ordinul primarului cand pedelist, cand pesedist … actualmente uselist, la ordinul lui Emil Proşcan jandarmii au intervenit în forţă şi a reprimat protestul celor celor 28.000 de susţinători ai preşedintelui Băsescu”.

20.00: Victor Ciutacu, Adrian Năstase şi Mihai Gâdea la Antena3: „la ordinul băsist, jandarmii reţin în Gara de nord circa 400 de mizileni veniţi la miting”.

5 oameni la un obiect al muncii: aici, atentie, e cu sunet.

Cum ar fi sa nu fi existat Gmail, Yahoo sau mai stiu eu care companie ce ofera un cont de email gratuit? Si cum ar fi daca un parlamentar (roman, american sau de oriunde) ar fi gandit ca dreptul la comunicare este un drept fundamental al omului (am mai vazut nenumarate adaugiri exotice la Declaratia universala a drepturilor omului), motiv pentru care promova o lege prin care obliga guvernul sa creeze site-ul www.guvern.ro (.com, dupa caz), pe care orice cetatean sa isi poata crea un cont de email gratuit (de genul dl_x@guvern.ro)? Cat ar fi costat crearea acestui site? Si cat ar fi fost costurile de intretinere anuale?

Paragraful de mai sus e doar un exercitiu de imaginatie. Majoritatea dintre voi va fi zambit la citirea lui si, cu siguranta, cativa au decretat imediat ca bat campii cu gratie. Haideti sa continuam rationamentul si sa schimbam perspectiva.

Mai intai, o scurta pozitionare in istorie: statul a aparut ca o constructie minimala, cu cateva functiuni extrem de precise. Apoi i s-a adaugat inca una… si inca una… si inca una… pana la statul asistential de azi (vorbim de statele democratice, nu de derapajele totalitare). Pe masura ce rolul statului crestea, se dezvoltau si teoriile pentru a sustine rationalitatea si, mai mult, legitimitatea extinderii. Un cetatean de la 1800 ar fi probabil socat sa vada pana unde s-a extins statul inceputului de secol 21.

O parte din extinderea statului a fost justificata (1) prin incapacitatea pietelor sau societatii civile de a oferi anumite servicii sau (2) timpul indelungat necesar pietelor sau societatii civile pentru oferirea respectivelor servicii. Teoria asta nici macar nu trebuia sa fie adevarata sau demonstrata (paranteza: va amintiti reactia exuberanta a lui Victor Ponta la propunerea guvernamantala a “cosului pensionarilor”?).

Si atunci, de ce nu un cont gratuit de email pentru fiecare cetatean (impachetat eventual in filozofia Serviciului Universal de la telefonia fixa)? Mai pare aceasta propunerea atat de extravaganta? Daca acceptam ca acesta ar fi un nou drept universal al omului, nu mai conteaza costurile pe care proiectul www.guvern.ro le implica.

Statul asistential e in coma financiara. Iar solutiile nu pot fi de stanga, indiferent cat de vocali sunt socialistii de o parte sau de alta a Atlanticului. Va fi imposibil sa combatem falimentul financiar al statului cu inca si mai mult socialism.

Una din solutiile propuse (vezi seria de editoriale ale lui Dinu Patriciu din Adevarul) consta in revenirea la liberalismul de secol 18. Numai ca istoria nu s-a intors nici o data. Asa cum solutia nu este un nou tip de socialism, ea nu va fi nici revenirea la liberalismul de secol 18.

Ca mereu, gasirea solutiei (ca sa nu prelungesc suspansul si pentru a nu provoca o dezamagire la sfarsitul articoului, fac o precizarea: nu am solutia) trebuie sa plece de la fundamante. Trebuie sa incepem prin a rade un strat din vopseaua invechita. Si inca unul. Si inca unul. Avand mintea deschisa, vom ajunge in final la lucrurile esentiale. In jurul lor, completate cu ceea ce am invatat in ultimii 200 de ani, se poate construi modelul lumii de maine.

Pentru mine, doua lucrurie sunt clare:
1. Destinul fiecaruia e doar responsabilitate individuala. Nimeni nu poate fi acuzat pentru propriul tau esec, cu atat mai putin statul, asa cum nimeni nu poate fi considerat responsabilul succesului tau. In mod fundamental, a reusi sau a esua depinde doar de fiecare dintre noi.
2. Pietele si societatea civila au raspunsul la aproape toate problemele. Dar, spre deosebire de stat, uneori solutiile nu sunt imediate. In schimb, solutiile sunt durabile. Nu e vorba doar de contul tau de email. E vorba inclusiv de sensibilele domenii ale educatiei si sanatatii.

Nu pledez pentru desfiintarea statului, dimpotriva. Pledez pentru un stat puternic si eficient. Dar, pentru a fi puternic si eficient, nu trebuie sa ii cerem statului sarcini imposibile de realizat. Pentru inceput, ar trebui sa isi propuna sa nu mai fie un stat-jucator. E mai eficient sa actioneze ca stat-legiuitor si stat-judecator. Si, daca va renunta sa mai fie stat-jucator, credibilitatea ii va creste imediat.

Mesajul meu de sfarsit e unul optimist: aveti incredere in oameni (ca indivizi) si in credinta lor. Individul, firmele private, societatea civila pot rezolva mult mai multe dintre probleme societatii de azi decat statul. Statul are propria lista de probleme de rezolvat. Printre ele, nu e contul tau gratuit de email, asa cum nu ar trebui sa fie nici educatia sau sanatatea…

Am terminat de citit “Poorly made in CHINa”, o carte scrisa de Paul Midler. Autorul vorbeste limba chineza si a petrecut peste zece ani in Canton (sudul Chinei) ajutand indeosebi importatori americani in relatiile cu fabrici din China.

Descrie in detaliu cum reusesc chinezii sa produca ieftin si nu este vorba doar de faptul ca muncitorii au salarii mici si ca nu au liber decat o duminica la doua saptamani, dar indeosebi cum reusesc sa tina costurile mici in detrimentul calitatii, de exemplu prin folosirea unor ingrediente ieftine si uneori periculoase pentru sanatatea consumatorilor; descrie in detaliu tacticile folosite de fabricile chinezesti in obtinerea unui profit ridicat, vorbeste de lipsa de etica (inclusiv de furt intelectual). Vorbeste si despre avantajele competitive ale Chinei: si nu neaparat de piata chinezeasca (unde este oricum greu sa intri datorita barierelor guvernamentale) cat despre concurenta intre producatori din China si, de exemplu, Vietnam: diferenta ar fi de infrastructura (superioara in China) si de siguranta (autorul spunea ca se simte mai in siguranta in China decat intr-un oras ca Philadelphia).

Este o lectura interesanta. Daca aveti de-a face cu China sau daca lucrati in comert sau detineti o fabrica sau folositi produse “Made in China”, o recomand.

Am primit cadou (12 lire) cartea fostului prim ministru britanic din perioada 1997 – 2007, Tony Blair: “A Journey”. Sincer, toate recenziile pe care le-am citit m-au intrigat si m-au facut sa-mi doresc cartea din doua motive:

- este o carte despre leadership
- este o carte inclusiv despre politici publice

S-ar putea sa ma plictiseasca referirile la luptele interne din partidul laburist sau alte lupte politice, insa, desi are vreo 700 de pagini, vreau sa o termin cat de repede.

Ceea ce va propun este urmatorul lucru: daca o aveti (sau intentionati sa o cumparati in curand) sa o cititi si sa schimbam impresii peste cateva saptamani.

Iata ce scrie pe coperta:

On 2 May 1997, I walked into Downing Street as prime minister for the first time. I had never held office, not even as the most junior of junior ministers.
It was my first and only job in government.

PS. citatul in engleza se potriveste ca o manusa cu alternativa nr. 3 la PDL a lui Claudiu Minea

Am trecut azi pe acasa, pentru un sfert de ora, si am aruncat o privire pe Antena 3. Era nu stiu ce emisiune, in care comentau declaratia lui Vladescu referitoare la cresterea economica de 0,03% din trimestrul II.

Printre cei care au comentat a fost si Dan Radu Rusanu (pe fundal fiind o imensa sigla a PNL). Imi pare rau ca nu am citatul exact si trebuie sa reproduc din memorie: “Cresterea economica din trimestrul II s-a datorat faptului ca firmele stiau de cresterea de TVA din iulie si s-au grabit sa achite facturile cu TVA-ul scazut”. Oauuu… Apoi, la cateva fraze, a fost o referire la “noi, economistii”, moment in care am decis ca trebuie sa ma intorc repede la birou.

Acum se da urmatoara problema de macroeconomie: cum duce plata mai rapida a unei facturi la crestere de valoare adaugata, care – agregata la nivelul economiei – duce la o crestere a PIB-ului?

Pentru cine gaseste solutia, sa o prezinte repede, pentru ca are sanse bune de a fi urmatorul laureat al premiului Nobel pentru economie. Si cel care salveaza economia mondiala, doar grabind platile in economie.

Caldura mare la Bucuresti…

Trebuia sa fie o calatorie de 24 de ore. Plecare de la Londra (Luton) miercuri seara la 19.55 catre Budapesta. Cateva intalniri joi si intoarcerea la 17.45 de la Budapesta si inapoi la Luton la 19.30 joi seara. Masina lasata la parcarea aeroportului si intr-o ora sa ajung acasa.

Nu a fost sa fie asa. Vulcanul islandez mi-a incurcat planurile.

Am fost alertat de joi dimineata ca o sa fie probleme la aeroporturile din nordul Marii Britanii. Am suspectat ceva mai grav, asa ca mi-am schimbat planurile: intoarcerea la 17.45 catre Bruxelles, apoi Eurostarul pana la Londra.

In taxiul catre aeroportul de la Budapesta am aflat ca aeroportul de la Bruxelles este inchis.

Asa ca am schimbat planul: avion pana la Munchen, tren de noapte pana la Paris si de acolo sa ma descurc. La Eurostar nu mai erau bilete.

Am aterizat la Munchen la timp: 20.30, taxi pana la gara (53 de euro). La gara 3 ghisee deschise, 3 cozi in pur stil romanesc, adica 15 persoane pentru fiecare ghiseu, normal, la ghiseul meu era miscarea cea mai lenta. Dupa vreo 40 de minute de stat la coada, la 22.00 se inchid ghiseele in fata celor vreo 50 de persoane care stateau la coada. Fara explicatii, fara sa ne fi avertizat cineva, fara sa ne fi oferit cineva de la DB (CFR-ul german) vreo explicatie. Sa nu mai aud de organizare nemteasca. Sau de serviciu clienti. La capitolul asta au fost zero.

Asa ca mi-am luat inima in dinti si am incercat la casele automate unde nu mergea optiunea in alte limbi decat germana. Noroc cu un student care avea aceeasi destinatie si care a fost amabil si m-a ajutat.

Asadar vagon cuseta clasa a 2-a de la 22.43 (Munchen) pana la 9.43 vineri dimineata (Paris Est), in total 152 de euro. Trenul plin, in special cu englezi, dar si cu francezi care nu mai se puteau intoarce cu avionul la Paris. Pe jos (10 minute) de la Paris Est la Paris Nord. La Eurostar nu mai erau bilete pentru 3 zile, nici la clasa a 2-a (208 euro pana la Londra) si nici la clasa 1 (296 euro pana la Londra). Asa ca am luat catre Calais cu schimbare la Lille 2 trenuri locale (50 de euro distractia). Am ajuns la Calais la 14.10.

Autobuzul de la gara din Calais pana la port (pentru feribot): 2 euro. Evident, autobuzul plin ochi si nu a plecat pana nu a colectat cei 2 euro de la fiecare, operatiune ce a durat vreo 15 minute.

Am ajuns la port, 1 ora de stat la coada, dar, in cele din urma la 16.20 eram pe feribot, o ora de fus orar iar la 17.00 am ajuns la Dover. Biletul pentru feribot: 65 de euro, desi in mod normal – cu rezervare pe internet (care nu era disponibila pentru vineri) – ar fi costat 100 de euro dus-intors pentru doua persoane + masina.

Autobuz de la port pana la gara Dover: 2 lire sterline. Evident, autobuzul plin ochi si nu a plecat pana nu a colectat cele 2 lire de la fiecare, operatiune ce a durat vreo 15 minute.

De la Dover la Luton nu e tren direct, a trebuit sa schimb de 2 ori. Dar dupa doar 2 ore si 15 minute de mers cu trenul (38 de lire sterline), la 20.10 am ajuns la Luton. Platit parcarea pentru inca o zi (32 de lire), luat masina si, la 21.30 am ajuns, in cele din urma, acasa….

Centrul Cultural Roman din Londra si Fundatia Ratiu o au ca invitata luni, de la ora 19.00 pe Alina Mungiu Pippidi care va discuta despre problemele celor ce traiesc dincolo de granita estica a Uniunii Europene.

Mai multe despre filmul “Where Europe Ends” (de Alina Mungiu Pippidi si Sinisa Dragin): aici/.

Locul intamplarii: Antena 3, “Stirea zilei”, 11.03.2010

Citat: “Eu fac parte din clasa de mijloc, care, de fapt, lipseste cu desavarsire in Romania de azi”.

Cine-i personajul?