You are currently browsing the archives for the De weekend category


Fotografie perfecta cu betivi

A propos de articolul despre noul ghid despre consumul de alcool din Marea Britanie si de fotografia din articol, via BBC, a circulat pe web de anul nou o fotografie perfecta care respecta regula de aur a lui Fibonacci.

photo betivi UK

golden ratio

“He named me Malala”

Am fost ieri la premiera filmului “He named me Malala”, este un documentar despre Malala Yousafzai, 18 ani, de religie musulmana, din regiunea Swat din Pakistan (la granita cu Afganistan), laureata a premiului Nobel pentru pace in 2014.

Numele Malala vine de la o adolescenta ce si-a pierdut viata in timp ce-i conducea pe afgani acum cateva sute de ani intr-o lupta castigata contra englezilor.

Malala din film a fost impuscata in cap de talibani pentru ca si-a ridicat vocea in apararea dreptului fetelor la educatie. Din fericire, dupa multe operatii si luni de recuperare si-a revenit (insa nu total) si si-a continuat misiunea; ea este convinsa ca ideologia extremista poate fi invinsa prin educatie.

Azi cu Stejarii împotriva Irlandei

Stejarii vor avea azi un adversar mai puternic decât in meciul precendent (cel cu Franța). Dacă vor reuși sa piardă la o diferența mai mică decât cu Franța ar fi un rezultat bun. Urmează Canada si Italia, doua echipe puternice, dar nu imposibil sa scoatem puncte in clasament. Hai Romania!

Toleranta si intoleranta

Toleranta este o politica deschisa. Ea permite tuturor sa-si realizeze potentialul. Ca atare, societatea intreaga are de castigat.

Opusul tolerantei este intoleranta, fie ca vorbim de gay, de tigani, de imigranti, etc. Intoleranta este o politica inchisa unde o buna parte din populatie nu-si realizeaza potentialul; ca atare societatea in intregul ei ramane in urma.

Nu intamplator societatile cele mai avansate – si economic si social – au si cel mai ridicat grad de toleranta; iar unde intoleranta este la putere (vezi Siria; Coreea de Nord) avem de-a face cu adevarate dezastre umanitare.

Din cauza asta ma nelinistesc comentariile si luarile de pozitie atat din internet dar si din partea unor slujitori ai “traditiei” care miros rau de tot a intoleranta.

REPUBLICARE: Imperii: stare de spirit si lideri

Nota: Postare publicata pe 27.05.2009.

Imperiile se construiesc pe sinergia a trei factori: stare de spirit, oameni si lideri. “Imperiul” serii este CF Barcelona: spiritul catalan, oamenii (jucatorii) si liderii (Guardiola, Messi). Cand toate cele 3 elemente se unesc, orice obstacol poate fi trecut. Chiar si cand totul pare pierdut, norocul isi face aparitia. Rezultatul? Liga Campionilor, campionatul, Cupa Spaniei. Sportul ne ajuta sa disecam succesul si sa creem conditiile pentru multiplicarea sa.

Ziua de maine va aduce caderea, cauzata nu de factori externi, ci exclusiv de slabiciunile conducatorilor. De seara in care Guardiola isi pierde inspiratia, iar lui Messi nu ii iese nimic. Imperiul se prabuseste.

Dar morala e alta. Spiritul nu se pierde. El mentine vie flacara, astfel incat, poimaine, alti oameni si alti lideri vor putea recladi Imperiul.

In mod brutal, e diferenta dintre succesul replicat al Barcelonei si succesul unic al Stelei. Si poate explicatia (poate nedreapta si poate simplificatoare) pentru care Romania se afla acolo unde se afla.

Spre deosebire de oameni si lideri, spiritul nu se poate cumpara. El se poate eventual construi, prin dedicatie pe termen lung. E imposibil de spus ca ne va lipsi mereu, dar e la fel de improbabil de afirmat ca vom reusi sa il construim vreodata.

Cate borcane cu maruntis avem prin casa?

A propos de supararea Raiffeisen Bank pe clientii care isi platesc ratele in monede: eu am acasa trei borcane cu monede din diferite tari. Nu am facut niciun inventar, insa sunt convins ca daca as avea probleme cu plata ratei la banca, as goli borcanele, inclusiv la banca. Voi ce faceti cu maruntisul?

Data viitoare cand merg in Grecia

O sa-mi fac rezervare la cel mai scump hotel, o sa comand cea mai scumpa sampanie, o sa comand cel mai scump peste. Si pe urma nu o sa platesc factura pe motiv ca sunt impotriva austeritatii. Ce credeti, o sa le placa?

Duminica la ora 7.00

Ponta si Corlatean ar fi trebuit sa demisioneze impreuna si sa se predea politiei pentru actiunea lor premeditata de a ingradi dreptul constitutional de a vota al romanilor.

Ca sa fiu sigur ca votez, o sa ma asez la coada la vot incepand cu ora 7.00 duminica dimineata. Sunt convins ca multi romani nu vor vota, in primul rand pentru ca nu au incredere ca vor ajunge sa voteze dupa ce ar fi facut zeci sau sute de kilometri catre sectia de votare, mai ales dupa experienta din turul 1.

Alegerea este destul de simpla: daca vrem coruptie, daca vrem democratie pe model sovietic si daca vrem sa fim furati si mintiti zi de zi, daca vrem sa fim calcati in picioare, atunci votati cu Ponta. Insa sunt convins ca cititorii acestui blog nu vor asa ceva. Si inca ceva: cine sta duminica acasa voteaza cu Ponta.

Abundenta si insuficienta

Intr-o carte excepţională, tradusă de mai multe edituri în limba română (“Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace”), Stephen Covey vorbeşte la un moment dat despre mentalitatea abundenţei faţă în faţă cu mentalitatea insuficienţei.

Pe scurt, mentalitatea abundenţei spune că “există îndeajuns pentru fiecare” şi “ce-i al tău e pus deoparte”. Paradigma deschide calea spre noi posibilităţi, noi orizonturi. Eforturile sunt canalizate spre “mărirea plăcintei” mai degrabă decât spre obţinerea unei felii mai mari. Este o filozofie pozitivă, deschisă creativităţii, inovaţiei, schimbărilor.

Mentalitatea insuficienţei spune în esenţă că cineva nu poate obţine ceva decât pe seama altcuiva. Ca în jocurile de sumă nulă, o persoană câştigă un leu, pe care altă persoană îl pierde, suma câştigurilor şi a pierderilor fiind mereu zero. Câştigurile (în sensul cel mai larg al cuvântului) nu sunt bazate pe merit, muncă, efort, inovaţie, ci doar pe pierderea altei persoane. Deşi este o filozofie care poate fi uşor demontată, este incredibil cât de prezentă este în viaţa noastră şi în ce măsură sta la baza organizării sociale.

Voi veni în continuare cu câteva exemple (din domeniul economic), ca să înţelegeţi cum mentalitatea insuficienţei ne ţine pe loc şi cum mentalitatea abundenţei ne-ar ajuta să progresăm.

Primul exemplu (detaliat intr-un articol pe care, alături de comentarii, îl gasiti aici: http://www.emilstoica.ro/lupii-singuratici.html ) este al unui grup de oameni de afaceri români, care s-au întâlnit într-o seară de noiembrie 1998, pentru a pune bazele unei bănci care să finanţeze întreprinzătorii, într-o perioadă când accesul firmelor la credite era aproape imposibil. Aceşti oameni de afaceri puteau aduna cu uşurinţă 10 milioane de dolari (o sumă imensă la vremea respectivă), iar banca ar fi avut un succes cert. Totuşi, proiectul nu s-a materializat. Oamenii de afaceri nu s-au pus de acord asupra detaliilor.

Al doilea exemplu priveşte industria confecţiilor textile. De ani buni, singurul factor major care frânează dezvoltarea firmelor de producţie confecţii este personalul disponibil pentru extindere. Fabricile de confecţii au piaţă / comenzi, au spaţiu pentru extindere, au utilaje şi au capital de lucru. Totuşi, ele nu se pot extinde, din lipsă de personal. Ele aleg concurenţa în atragerea forţei de muncă, în locul variantei de a crea împreuna o structură pentru formarea personalului, care să mărească forţa de muncă disponibilă. Foarte multă energie se consumă pentru o felie mai mare de plăcintă în locul construirii unei plăcinte mai mari.

Al treilea exemplu este al unei mari fabrici de mobilă din Bacău. După 1989, piaţa acestei fabrici s-a redus cu peste 50% practic peste noapte. Conducerea şi sindicatele au refuzat să ia vreo decizie. Nu şi-au ajustat personalul la nivelul comenzilor. Au continuat să lucreze cu fluxuri de producţie lungi, având costuri mari de transport intern. Nu s-au retehnologizat cu utilaje de productivitate mare şi consumuri reduse. Sindicatele au refuzat orice variantă de privatizare. In final, firma a fost privatizată prin MEBO (cumpărarea firmei de către conducere şi salariaţi), pierderile (şi implicit datoriile către furnizori şi la taxe) au continuat să se acumuleze, până la momentul în care agentia de administrare fiscală a declanşat procesul de lichidare. Salariaţii şi conducerea şi-au pierdut atât locurile de muncă, cât şi banii investiţi pentru cumpărarea acţiunilor. Plăcinta a disparut de tot.

Aş putea continua cu alte exemple. Tiparul este, în final, acelaşi. Uneori, mai mult înseamnă mai puţin. Alteori, totul înseamnă de fapt zero. Cateodată, a dărui înseamnă a primi. Sunt adevăruri simple, pe care le cunoaştem, dar pe care tindem să le uităm sau să le ignorăm. Atunci devine necesar să făcem un pas înapoi, să privim lucrurile şi din altă perspectivă şi să ne concentrăm resursele în extinderea placintei, nu doar în lupta pentru obţinerea unei felii mai mari.

____________________________________________________________________________

Nota: acest articol a fost publicat in numarul 4 (noiembrie 2014) al publicatiei lunare “Azi la Mizil”.

Timisoara?

Bucurestiul a iesit la vot, Sibiul a iesit la vot, Brasovul a iesit la vot, in diaspora se sta la coada pentru a vota. Ce face Timisoara?

La granita dintre scarba, ingrijorare si speranta

Multe articole au fost publicate pe tema alegerilor, s-a dezbatut in stanga si-n dreapta despre motivele pentru care sa fie votat unul sau sa nu fie votat altul. Nu ma uit la televizor dar inteleg ca luptele electorale s-au dat fie la gioale fie la cutite infipte in spate, cu descoperirea agentilor acoperiti de rusine si poze la cumparaturi cu teleobiectivul.

Nu stiu daca mai poate fi spus ceva interesant pe tema asta, nici nu cred ca mai are sens sa aduci prea multe argumente pro sau contra cuiva. Parerile ar trebui sa fie deja formate, iar spectrul electoral sa fie destul de polarizat in jurul principalilor candidati, oricare ar fi motivele care-i mana pe acesti votanti.

Cu riscul asumat de a fi impartial si lipsit de tact voi spune ca votantii lui Ponta care sunt motivati de vreo ideologie sunt destul de putini. Ei sunt undeva in josul listei, sub cetele baronilor corupti, pomanagii de mici si sacose cu zahar, dependentii de asistenta sociala, gruparea die-hard anti-Base si “A3 zombie army“.

Si-o spun apasat si cu scarba, caci oricat m-as stradui, nu reusesc sa gasesc vreun motiv pentru care un personaj ca Ponta ar merita sa fie presedinte. Sau sa ocupe orice alta functie publica dealtminteri…

Desigur greseala este a mea, nu e vorba de merit aici si se poate vedea destul de usor de ce oamenii folosesc deseori paradigma celor doua Romanii”, una progresista si alta parazita, captiva a descurcarismului spagarist-fripturistic.

Si asta cu atat mai mult cu cat abundenta de personaje-paiata “la oferta” va subtia bazinul votantilor nehotarati. E si asta o strategie, care are meritul sa mai scada din riscurile unor surprize in turul doi, caci daca votezi cu Tariceanu sau cu Melescanu (sau chiar cu Udrea) oare cat de greu o fi sa pui stampila si pe Ponta?

Continue reading →

Merg la vot, normal

Si votez Monica Macovei nu doar pentru ca Monica Macovei a impins agenda anti-coruptie si a activat impotriva abuzurilor in ultimii 25 de ani, dar cred ca are si cel mai mult bun simt si cel mai bun program. Munca ei a dat rezultate si putem vedea asta in fiecare zi. Poate ca Victor Ponta are dreptate ca in campanie a fost prezent doar el, ca sef al hotilor PSD si DNA care ii aresta subalternii.

Intre seful hotilor si cea care a ajutat la constructia institutiei care ii prinde pe hoti, cred ca alegerea este destul de usoara.

Daca romanii ar fi mai putin corupti, Ponta nu ar intra in turul doi. Hai sa demonstram ca Romania nu este asa de corupta precum crede seful PSD.


Taguri