You are currently browsing the archives for the De la cititori category


Bugetarii in cifre. Cati sunt, cine sunt si ce salarii au.

Alex m-a ajutat sa adun urmatoarele date:

Cateva date statistice pentru cine este interesat:

- numarul salariatilor din sectorul public (definit strict ca administratie publica, educatie, sanatate si protectie sociala) este de 997.000 persoane (aproximativ)- cifra la sfarsitul lui iunie 2009
- numarul salariatilor bugetari (salariati platiti direct sau indirect din bugetul de stat) este 1.350.000-1.400.000 persoane

Daca ne referim strict la numarul salariatilor din sectorul public, acesta nu este mare in comparatie cu tarile UE (4.6% din populatia totala, 11.1% din populatia activa). Daca ne referim la numarul salariatilor bugetari suntem undeva in partea de sus a “clasamentului” (6.5% din populatia totala, 13.8% din populatia activa).

Discrepanta mare cu tarile europene este la salarii. Si nu in sectorul public, ci in partea din sectorul bugetar care nu e inclusa in sectorul public (armata, SRI, regii autonome, companii nationale etc). Salariul mediu lunar brut in domeniul bugetar este de 2800 RON. Salariul mediu lunar brut in domeniul public este 2300 RON. Salariul mediu lunar brut pe economie este de 1883 RON.

Date statistice legate de salarii (brut/lunar):

- salariul mediu pe economie: 1883 RON
- salariul mediu in domeniul privat: aprox 1600 RON
- salariul mediu in domeniul public: 2299 RON
- salariul mediu in sectorul bugetar: aprox 2800 RON
- salariul mediu in multinationale: aprox 2250 RON (sf 2008)
- salariul mediu in sectorul bugetar in afara domeniului public: 4052 RON !!

Date statistice privind salariile brute pe fiecare sector economic (pentru comparatie):

statistici INSSE

Salariul mediu brut lunar al celor concediati e in jur de 2040 RON, deci sunt concediati tot cei cu salarii mici (comparat cu media din sectorul bugetar). Ce e interesant e ca prin aceste concedieri salariul mediu din sectorul bugetar va…(ghici ciuperca)…creste

O campanie de presa din care poate suferi Romania

Credeati ca este vorba despre problemele de la “Cotidianul”?

Ei bine, nu.

Este vorba despre un articol foarte bine argumentat scris de Alex pe Formidabilii.org. Articolul analizeaza o campanie de presa (notata, de ex. in ZF in mod corect cu “P”) in care compania Arcelor Mittal este acuzata de subminarea intereselor economice ale Romaniei.

Meritul articolului este ca readuce in literatura economica de limba romana analiza relatiilor comerciale tensionate “dintre un monopol si un monopson: Comvex este singurul terminal portuar in Constanta care poate manipula cantitati importante de minereu de fier iar Arcelor Mittal este singurul client pentru acele facilitati portuare”.

Companii romanesti (incluzand Comvex- operatorul portuar care manipuleaza in Constanta minereu de fier in contul Arcelor Mittal, precum si autoritatile portuare si cele ale Canalului Dunare-Marea Neagra) au protestat vehement impotriva politicii adoptate de Arcelor Mittal si au acuzat subminarea economiei romanesti:

“Astfel, conform unei stiri recente a agentiei nationale de presa Agerpres, Grupul Arcelor Mittal a derulat contracte de transport de materie prima din portul bulgaresc Burgas catre Galati, pe ruta Marea Neagra – Canalul Bâstroe, ignorând portul Constanta si lovind astfel în interesele economice ale României.”

Opinia mea legata de acest subiect este urmatoarea:

- Arcelor Mittal a cumparat pe piata spot minereu de fier aflat in Burgas si este mai ieftin sa livreze acest minereu de fier pe ruta Burgas-Galati

- Arcelor Mittal are un interes pe termen mediu si lung sa achizitioneze Comvex, unde de altfel si detine 36% din actiuni indirect. Actionarii romani nu vor sa vanda. Arcelor Mittal a incercat deja o preluare ostila a Comvex, nereusita.

- Interesul pe termen mediu si lung al Arcelor Mittal este facilitat prin aceste tranzactii spot pentru ca slabesc pozitia pe piata a Comvex. Arcelor Mittal arata astfel ca ruta prin Constanta (implicit prin Comvex) nu este singura ruta de transport posibila si poate folosi oportunitatea de moment pentru a blufa si a obtine avantaje (fie achizitia Comvex fie noi facilitati din partea statului roman).

Cum ne poate afecta pe noi acest conflict comercial? Simplu. Firmele romanesti pornesc un tam-tam mediatic (cu argumente subtiri) si dupa aia apeleaza la autoritatile statului (e criza, firmele romanesti au probleme oricum, evenimentele sunt de natura sa creeze si mai multe probleme si eventual falimente).

Restul pe formidabilii.org

Masurile anti-criza ale Domnului Patriciu

Shadow, unul din cititorii blogului, ne propune sa discutam despre masurile anti-criza propuse astazi de Domnul Patriciu:

ZECE MASURI ANTI-CRIZA

Spunea cineva odată: „Orice decizie e mai bună decât nicio decizie!“

Criza e un catalizator. Au crescut intensitatea datului cu părerea, sporovăiala prin televiziuni, ciorovăiala şi scandalul. Se afişează spaime, se mimează indiferenţa superioară sau zornăie clopoţeii optimismului imbecil.

Nu am pretenţia că deţin vreun adevăr absolut. Sunt motivat doar de credinţa în libertatea de întreprindere, de posesie şi de expresie. Cred în preeminenţa individului în faţa statului şi în virtuţile pieţei. Mi-aş dori un stat puternic şi eficient, deci minimal.

Mi-am definit poziţia pentru a-mi putea permite să propun spre discuţie zece măsuri anticriză ce nu ţin de vreo ideologie, ci doar de pragmatism.

1. Scăderea cotei unice de impozitare la 10% reduce povara fiscală a firmelor şi a contribuabililor individuali, lărgind astfel baza de impozitare, creşte gradul de colectare şi deci veniturile bugetare. Cei cu o poziţie de stânga ar putea înlocui această măsură cu micşorarea corespunzătoare a contribuţiilor sociale. Efectele ar fi echivalente.

2. Acordarea de credit fiscal pentru investiţii şi introducerea sistemului de amortizare accelerată pentru toate investiţiile productive este menită a stimula formarea capitalului şi investiţiile din surse proprii de finanţare, mai ales în condiţiile creditului scump.

3. Reducerea TVA de la 19 la 15% stimulează consumul, deci contribuie la diminuarea blocajului economic. Se antrenează producţia şi investiţiile, cresc veniturile bugetare.

4. Reducerile pentru plata la termen sau anticipată a impozitelor favorizează prin stimulare şi nu coerciţie o colectare mai rapidă şi mai consistentă a plăţilor fiscale. Astfel pot fi aplicate:
a. 5% reducere pentru plata la termen a impozitelor;
b. 10% reducere pentru plata anticipată în 30 de zile.

5. Implicarea băncilor în circuitul de plată al obligaţiilor fiscale, astfel încât să fie depăşită lipsa de eficienţă a statului, asigură colectarea certă şi la timp a impozitelor prin folosirea instrumentelor de credit– bilete la ordin, scrisori de garanţie bancară etc. În acelaşi timp, trebuie asigurată transparenţa datoriilor statului către contribuabili, pentru ca ele să poată fi finanţate în avans de instituţiile financiare.

6. Statul şi contribuabilii trebuie să fie trataţi în mod egal în ceea ce priveşte dobânzile şi penalităţile pentru nerambursarea/neplata la termen.

7. Statul trebuie să gestioneze cât mai puţin din banii pe care societatea îi produce. Statul înseamnă corupţie şi lipsă de eficienţă. Este necesară adoptarea unei legi organice care să prevadă că bugetul nu poate depăşi 25% din PIB.

Reducerea cheltuielilor bugetare înseamnă o reformă profundă a statului prin dereglementare, debirocratizare, descentralizare (reală atât la nivel decizional, cât şi financiar). Eficienţa în cheltuirea banului public presupune un aparat birocratic suplu, adică un guvern format din cel mult 12 ministere şi comasarea celor 120 de agenţii până la cel mult 30. Birocraţia centrală şi locală se va reduce cu cel puţin 50%, optim şi posibil fiind însă 80%.

8. Distrugerea sistemului clientelar implică atribuirea comenzilor de stat printr-un sistem transparent de licitaţii (fără condiţionalităţi tehnice, ci doar financiare) şi lucrări publice executate rapid, în parteneriat public-privat. Prin concesionare se asigură eficienţa şi creşte calitatea lucrărilor. Avem prea mulţi „regi“ ai asfaltului şi de aceea turnăm puţin asfalt.

9. Trebuie stimulate acumularea şi circulaţia capitalului. E nevoie de o dereglementare rezonabilă a pieţei financiar-bancare, pentru a stimula apariţia caselor de economii şi a altor instituţii financiare nebancare.

10. În perspectiva adoptării monedei europene, este posibilă fixarea cursului de schimb prin sistemul Comisiei Monetare, atât timp cât BNR mai are încă resursele necesare.

Despre aceste lucruri am mai vorbit. Le aşez acum într-un ansamblu logic. O simplă enumerare nefiind suficientă, în următoarele săptămâni îmi propun să le argumentez în ordinea urgenţei şi a simplităţii de adoptare. Pot doar spune că multe dintre ele nu costă şi nu implică riscuri.

Cea mai buna metoda de finantare

Articolul precedent pe metodele de finantare a firmelor, mai ales in conditiile lipsei creditelor bancare, a generat o intreaga serie de reactii si comentarii.

Iata comentariul lui Dedalus:

Dupa morala “cea mai buna pasare-i porcu””, cea mai buna finantare e sa ai contracte suficiente si un bun flux de numerar.

Exista si o teorema care demonstreaza ca nivelul profitului nu depinde de metoda de finantare (cel mai simplu – equity vs. capital extern) – nu-mi amintesc numele celor care au tratat subiectul asta, dar stiu ca au luat si un Nobel pe treaba asta.

Intr-adevar, se pot folosi foarte multe metode de finatare, dar principalul lucru este ca firma respectiva sa poate sa furnizeze bunuri, servicii si lucrari. Pare o chestie triviala, dar dupa parerea mea (din ce stiu), intreprinzatorii sunt oricum foarte putini, iar metoda de finantare preferata este grantul.

In asemenea conditii, mie mi se pare ca firmele se indeparteaza de la rolul lor, chiar si de la obiectivul natural al intreprinderii (profitul).

Nu cred ca lipseste finantarea in Ro de astazi, ci alte doua lucruri:
a) formarea spiritului intreprinzator;
b) asigurarea conditiilor de libera concurenta.

Degeaba orice finantare, in conditiile in care aceste 2 lipsuri se perpetuaeaza…

Ii dau dreptate lui Dedalus. Cu o singura adaugire: daca firma se finanteaza din propriile activitati (cum este si normal sa fie), atunci profitul ori se duce in capitaluri proprii (ceea ce inseamna ca in perioada de criza poate fi folosit) ori se duce ca dividende la actionari. Asta inseamna ca in situatii de criza, actionarii ar avea oricum bani suficienti sa aduca aport suplimentar la capitalul social al firmelor.

Soarta IMM-urilor in Romania? Sub perfuzie si cu tub de oxigen.

Spuneam in articolul precedent ca IMM-urile orientate catre piata interna reprezinta solutia pentru ca Romania sa treaca mai usor peste criza economica iar pe termen lung reprezinta raspunsul pentru sustenabilitatea economica.

Insa sunt IMM-urile intr-adevar incurajate in Romania?

Un comentariu la articolul precedent mi-a atras atentia, iata ce crede Dedalus (editarile imi apartin):

Macro-eco-no-micu” reflecta micro-econo-micu”…

Cu ochii larg deschisi asupra statului, bancilor, multinationalelor si sindicatelor, ne-am intors cu coada ochiului la micul si mijlociul capitalist roman.

Volatilitatea multinationalelor e cunoscuta – se re-loca si concediaza dupa legea profitului. Doar ca o decizie a lor poate lasa un oras intreg prada mizeriei – vezi Pitestiul sau chiar Galatiul.

Cine sa angajeze oamenii in vremuri de criza? Pai, sigur, IMM-urile. Cum le stimulam? Le luam impozite mai mari, le controlam si in … punem haite de inspectori fiscali pe ele sa le amendeza ca nu au palariutza…

Doamne fereste ca o multinationla sa stranute numai! Guvernul ii da pe loc antibioticul ajutorului de stat, toata lume plange la capataiul lor.

Un IMM nu poate plati 2 milioane lei vechi la timp? Sau nu a depus declaratia pishpen batz? Amenda, amenda amenda! Sa-i inchidem, sa-i luam gainile din curte, sa-l spanzuram pe patron si sa-i taiem… creditele!

Uite, totusi domnu” prim-ministru are grija de IMM: promite neimpozitarea profitului re-investit (da, dar din 2009… adica peste un an jumate… timp destul de razgandeala…), promite un fond de co-creditare si sprijin financiar

Sigur, conditiile vor fi indeplinite numai de firmele de pe lista pe care Guvernul o va primi, ghici cine va fi pe lista aia? Da, da, da… Sigur… Micile firme de mezeluri, fabricutele de suruburi sau de mobila mica, atelierele… Vise, taica, vise!

Doamna Vass vorbeste de reducerea economiei subterane… Pai aia e singura care mai tine oamenii in viata!

Ca afacerile corecte sunt mulse de parafiscalitate, formand venituri pe care Guvernul le cheltuie pe un aparat hipertrofiat, cu persoane angajate pe pile si relatii, sau le da pe proiecte de “cercetare’” ale caror rezultate nimeni nu le vede in veci. Cohorte de cercertatori studiaza cum infloreste liliacul, pe salarii de doua ori mai mari decat in mediul privat, firme capusa elaboreaza documentatii pentru infrastructura de fabricat “apa vie”, licitatii cu dedicatie sunt castigate pe milioane de euro, si dupa aia firmele alea copiaza ce s-a facut inintea lor, cu nerusinare etc.

Pai nu e mai simplu sa tai toate aceste robinete de risipa, in loc sa te repezi asupra celor de la care se fura?

E clar, in puscarii vor ajunge victimele, nu hotzii, dupa morala asta: sa furam cat putem, si daca victimele nu ne mai lasa sa furam, hai sa le impozitam!

Prima masura anti-criza ar fi perierea serioasa a licitatiilor si finantarilor guvernamentale- sunt si eu curios sa stiu ce s-a produs in proiectul de portal IMM care a costat 6 milioane de eur.

Vreau sa vad si eu minunatele Master-planuri si “documentatii” produse de asistente tehnice platite cu milioane de EUR, si ale caror rezultate nu sunt disponibile nicaieri pe site-uri.

Sigur, sigur, asemenea contracte de sute de milioane de eur sunt detalii si maruntisuri… Sa ne concentram asupra primariilor care cumpara sfoara de legat dosare sau detergent. Coruptizii! Nenorocittzii! Cum vaduvesc ei tzara de 2 milioane de lei vechi! Aia e coruptia, alea sunt lucrurile importante, nu proeictele de sute de milioane de eur. Acolo lucreaza firme mari, seriaose, alese dupa criteriul cifrei de afaceri. Da.. da… da.

A doua masura anti-criza, din pacate, tot din zona coruptiei o vad: demontare mecanismului de tip “gulere albe” prin care Agentiile de Dezvoltare Regionala controleaza proiectele europene.

Si toata lumea vorbeste depre “capacitare de absorbtie”.

Ma umfla rasul…

O simpla privire asupra proiectelor finantate, selectate de ADR-uri si asupra anunturilor din Sistemul Electroinic de Achizitii Publice, va demonstra existenta acestui mecanism.

IMM-urile sunt deja cu perfuzie si tub de oxigen din cauza unei politici catastrofale de incurajare a concurentei neloaiale, a coruptiei din achizitiile de stat etc.

Ca sa faca ce au de facut, IMM-urile trebuiau incurajate pana acum. Macar sa nu fie incurcate si chinuite.

Da, eu vreau egalitate si pentru catei….

Copiii nostri vor trai mai bine daca vom avea o economie diversificata, flexibila cu un sector IMM sanatos, nicidecum daca vor avea locuri de munca prost platite (sau chiar bine platite) in multinationale care dezvolta know-how in tarile de origine si taie shaibele pe la noi…

Nu sunt impotriva multinationalelor si a globalizarii, sa fiu bine inteles. Spun doar ca NUMAI cu multinationale si firme mari de stat nu avem sanse de dezvoltare.

Legea si politica trebuie sa mearga spre sprijinul IMM, nu spre multinationale si firme mari, pentru ca alea se ajuta si singure. Climatul antrepenoiral acolo se dezvolta, nu in firme mari de stat sau in multinationale.

Masurile luate pana acum au fost doar de fatada in ce priveste IMM. Statul a dat cu o mana si a luat cu doua, a distrus prin metodologii si norme ceea ce legile inca mai propuneau samd.

De-aia eu nu cred ca se mai poate face ceva in urmatorii 20-30 de ani. IMM sunt cum spuneam, pe targa, de unde nu au cum sa mai contribuie la contracararea efectelor crizei.

Criza le va ucide de tot si probabil peste 10 ani vom avea un stat peronist: condus de oligarhi si sindicate aservite, cu economia compusa practic exclusiv din firme foarte mari si cu capital strain sau de stat, o educatie precara si -cel mai grav- sanse slabe de a mai evolua.

De ce as investi astazi in Moldova

Nota: textul ii apartine lui Alex, tot el va raspunde la comentarii si intrebari. Bafta!

De ce as investi astazi in Moldova?

Sunt multe tipuri de investitori, insa pentru simplitate am incercat sa ii reduc doar la doua categorii: investitori “de-a gata” si investitori “de perspectiva”. Sunt sigur ca in literatura de specialitate exista deja alti termeni mult mai sofisticati pentru a descrie aceste categorii de investitori, dar mi se par mai sugestivi si mai “romanesti” termenii de mai sus.

Investitorii de-a gata sunt cei carora le plac investitiile in afaceri sigure, in locatii atractive, cu logistica deja dezvoltata si unde tot ce trebuie sa faca e sa tranteasca o caruta de bani si sa astepte profitul. Sunt cei care au in spate un istoric indelungat (ca familie sau ca si companie) si dispun de fonduri considerabile, de aceea sunt in general mai conservatori in investitiile pe care le fac.

Investitorii de perspectiva sunt cei care vizualizeaza inaintea celorlalti potentialul de dezvoltare al unui domeniu, al unei regiuni, al unei tari sau alte arii geografice, si aleg sa investeasca in zone subdezvoltate, cu infrastructura precara, in domenii aflate intr-o dezvoltare incipienta dar cu potential ridicat.

Profilul de risc este doar un aspect al celor doua categorii, dar nu as vrea sa plictisesc cu o descriere mai amanuntita pentru ca nu acesta e scopul acestui eseu. E suficient sa spun ca nu exista o reteta a celui mai bun investitor si fiecare categorie are si avantaje si dezavantaje. In fiecare categorie sunt investitori care au facut multi bani. In fiecare categorie sunt investitori care au pierdut multi bani, sau care au dat faliment.

Romania a pornit dupa 1989 cu o economie in cadere libera. O economie in care nu foarte multa lume avea incredere si in care nu foarte multa lume era dispusa sa investeasca. Romania era o tara cu o infrastructura subdezvoltata, cu multe industrii falimentare, cu o lipsa de initiativa deplorabila. Pe de alta parte, Romania era o tara cu terenuri ieftine, cu forta de munca ieftina, cu consum redus si deci oportunitati multiple. Foarte putini investitori (din interiorul si din afara Romaniei) au pariat in acea perioada pe economia Romaniei, au investit constant si au cules roadele investitiilor lor. Au fost cei care au vazut potentialul acestei tari inaintea celorlalti si care astazi ne zambesc din top 300 al milionarilor. Majoritatea acestor investitori au fost din categoria investitorilor de perspectiva. Economia de astazi a Romaniei a fost reconstruita si pusa pe drumul cel bun de investitorii de perspectiva, in perioada in care investitorii de-a gata nici nu luau in considerare Romania pentru investitii.

De-abia dupa cresterea economica spectaculoasa din 2004 au inceput sa apara si investitorii de-a gata: in Bucuresti si in Timisoara, apoi in Cluj, incetul cu incetul si in zonele din afara oraselor. Astazi marile zone de investitii (Bucuresti, Cluj, Timisoara, Constanta etc) se afla intr-un proces de echilibrare a investitiilor de perspectiva cu investitii de-a gata. Unii investitori de perspectiva cu apetit ridicat pentru risc se retrag deja din aceste zone si iau in considerare alte zone pentru investitii (Ucraina, Rep Moldova, Serbia, Bulgaria, Macedonia). Alti investitori de perspectiva sunt impinsi din afara acestor zone de investitorii de-a gata care dispun de mai multa forta financiara.

Toata aceasta intoarcere in istorie este doar un motiv pentru a introduce un mic paradis al investitorilor de perspectiva, ignorat pana acum de majoritatea investitorilor. Este vorba de Moldova si are aceleasi oportunitati pe care le avea Romania in 1999-2000 (chiar mai multe avand in vedere ca acum suntem parte din UE): salarii mici, terenuri ieftine, putere de cumparare mai mica si in consecinta un potential de dezvoltare ridicat.

Diferenta de dezvoltare fata de restul tarii este evidenta. Statul va subventiona multe investitii in zona doar pentru a genera locuri de munca si pentru a ridica nivelul de trai si puterea de cumparare. In Moldova traiesc cei mai saraci cetateni ai Uniunii Europene, deci investitiile pot beneficia de fondurile UE de dezvoltare regionala. Moldova este pe granita Uniunii Europene, pot exista numeroase investitii care pot aduce profit doar din aceasta pozitionare avantajoasa.

Pentru multi investitori romani care nu dispun de sume mari de bani (si care au ratat momentul 2001-2004 pentru a investi), Moldova poate fi un punct de plecare. Pentru multi investitori romani sau straini de perspectiva care iau in considerare Serbia, Ucraina, Rep Moldova sau Bulgaria- Moldova poate fi de asemenea o optiune care sa ii tina ocupati vreo 5-10 ani. Pentru investitorii care vor sa isi transfere investitiile din Romania peste granite, Moldova este o optiune de a-si optimiza costurile. Moldova poate fi interesanta si pentru investitorii din afara Uniunii Europene care doresc sa investeasca la granitele UE pentru a produce marfuri cu origine europeana (in special investitorii din Ucraina, Rusia, poate si din China sau India).

Criza financiara din aceasta perioada intareste tendinta de migrare catre locatii mai ieftine si cu potential de crestere a consumului. Cu cat criza financiara va fi mai de durata, cu atat Moldova va deveni mai atractiva pentru investitorii de perspectiva sau pentru investitorii care cauta sa isi optimizeze costurile de productie. De asemenea, criza financiara aduce si o schimbare a focusului dinspre tarile dezvoltate catre tarile in dezvoltare- ceea ce implica o necesitate a dezvoltarii investitiilor in Romania luand in considerare nu numai exporturile catre Vest dar si cele catre Est.

Oportunitati exista destule: in agricultura, in transporturi si logistica, in productia industriala, in infrastructura si constructii, in energia regenerabila, in IT, in servicii financiare. Eu cred ca in urmatorii trei-cinci ani vom asista la o crestere spectaculoasa a investitiilor in zona Moldovei, similara cu cresterea investitiilor in Romania in 2000-2004. De aceea as investi astazi in Moldova, inaintea celorlalti, la costuri cat mai mici.

Impozitul pe pitic

Dsicutia despre discriminarea la angajare la TVR. Unul dintre cititori, Dedalus, a spus povestea unei vizite a fiscului la un institut de cercetare la care era angajat un pitic:

Mi-amintesc de o poveste cu un pitic: bietul om era angajat la un institut de cercetare de stat, facea niste calcule pe la contabilitate si primea de-acolo salariu, fiind scutit de plata impozitului, conform legii si avand certificatul medical vizat conform legii.

Buuun.

Vine controlul (fiscul) si trosc! amenda pentru neplata impozitului pentru pitic!

“Bine” zic aia de la institut, “Dar de ce? Ca e bietul om handicapat, cu certificat?!”

“Nu!” Zice “organul”- “legea se refera la lucrurile pentru care handicapul il opreste pe om sa munceasca. in acest caz piticul poate munci, handicapul nu-l deranjeaza la scris, asa ca fiscal vorbind, nu-i handicapat, si trebe sa plateasca impozit!”

Scarpinat in cap general.

“Bun , dar daca il mutam la carat piese grele, unde nu poate sa munceasca, fiind pitic, mai plateste impozit?”

“Acolo nu mai plateste!” zice Fiscul, “ca handicapul il impiedica sa munceasca!”

Si-am incalecat pe-o sa si v-am zis cum se vede discriminarea de unii: invers….

Este excesiva influenta BNR in sistemul bancar romanesc?

De mai bine de un an de zile, institutiile financiare internationale sunt intr-o criza care pare sa nu se mai termine. Multe banci, considerate solide in urma cu 1 an de zile, au dat faliment sau au fost salvate de guverne (ca in SUA, Marea Britanie sau Germania) si in orice caz, valoarea de piata a bancilor a scazut semnificativ.

Bancile sunt, de cele mai multe ori, institutii extrem de profitabile iar daca profitul generat scade semnificativ, atunci si taxele colectate de stat sunt mai mici. Scaderea de activitate inseamna si mai putini angajati, deci taxele colectate se reduc si mai mult.

Una dintre cauzele crizei financiare internationale a fost si lipsa suficienta de supreveghere din partea institutiilor guvernamentale, in principal din partea Bancilor Centrale sau a altor institutii de supraveghere. Gigantii financiari internationali de pana mai ieri depind azi de interventia diferitelor state si, cum este de asteptat, va creste gradul de reglementare al institutiilor financiare pentru ca astfel de crize sa fie evitate pe viitor.

Din fericire, in Romania nu am avut in ultimul an cazuri de institutii financiare in pragul colapsului si care sa fie eventual salvate din banu public. Este adevarat, anumite banci au anuntat profituri in scadere iar valoarile de piata a institutiilor financiare romanesti au urmat si ele tendintele de pe bursele internationale.

Unul dintre motivele pentru care bancile din Romania nu au avut probleme serioase in ultimul an este aplicarea normativelor rigide ale BNR, dar si a altor legi din domeniul financiar.

Intrebarea care se pune insa este daca nu cumva normativele BNR sunt prea rigide sua chiar nejustificat de rigide, daca normativele BNR nu se traduc printr-o birocratie excesiva si prin cresterea costurilor bancilor mai mult decat este necesar.

Am primit in urma cu cateva zile un mail destul de lung de la un manager dintr-o importanta institutie financiara romaneasca in care imi erau prezentate o serie de probleme cu normativa BNR, dar si cu alte legi in vigoare. Cum mailul este extrem de lung, am facut un rezumat al celor semnalate:

1. BNR se implica in viata bancilor romanesti la un nivel care poate fi asemanat cu implicarea parintilor in viata copiiilor prescolari. De exemplu, daca o banca doreste sa schimbe ceva in procedura de aprobare a imprumuturilor (de exemplu a celor ipotecare) sau in nromele de creditare, o astfel de modificare trebuie notificata BNR.

2. BNR schimba mult prea des normele de creditare. Acest lucru creeaza confuzie atat la nivelul bancilor cat si la nivelul clientilor finali. In plus, aceste norme sunt de multe ori neclare, in ciuda faptului ca ele sunt contestate punctual de catre banci.

3. Legislatia din domeniul creditului ipotecar ar trebui si ea modificata. De exemplu, daca un client doreste sa faca si anumite modificari de 25.000 de euro la casa cumparata prin credit ipotecar in valoare de 100.000 de euro (in conditiile in care valoarea de piata a imobilului este de 200.000 euro), atunci trebuie sa obtina un imprumut separat de “nevoi personale + ipoteca de rangul 2” desi ipoteca este aceeasi iar profilul clientului cu tot cu grad de indatorare este, evident, acelasi!

In opinia mea este adevarat ca, mai ales in perioada de incertitudine din domeniul financiar – dar si in conditiile in care educatia financiara din Romania nu este prea ridicata – este bine ca reglemenatarile sa linisteasca publicul ca bancile nu prezinta riscuri de insolventa, insa pe de alta parte reglementarile excesive pot dauna atat sistemului financiar romanesc si, deci, in ultima instanta, consumatorului final, adica publicului.

De la cititori – despre bancile din Romania

Alex ne propune urmatoarea tema de discutie:

E oarecum general stiut ca acum este criza de lichiditati in sistemul bancar international. Bancile cresc dobanzile la depozite in toate monedele (RON, acum si EUR, GBP etc) pentru a atrage bani de la populatie si de la companii. Am citit azi ca in UK o banca acorda discounturi de pana la 7-8% in cazul rambursarii anticipate de credite ipotecare pentru a genera disponibilitati banesti.

In conditiile astea de ce bancile romanesti insista sa ia in continuare comisioane de rambursare anticipata? Au bancile romanesti prea multe lichiditati sau comisioanele acestea sunt pur si simplu in continuare o sursa de bani nemunciti? Daca bancile romanesti au prea multe lichiditati de ce cresc dobanzile la credite? Sau ma rog… de ce le cresc la depozite?

Este piata bancara o piata concurentiala?
Exista un acord intre banci de natura a limita concurenta?

Asteptam opiniilor voastre si il invit pe Alex sa raspunda intrebarilor si comentariilor.

Perdele de fum, carne de iguana si Consiliul Concurentei

In urma conflictului de saptamana trecuta intre anumiti producatori autohtoni si supermarketuri, Consiliul Concurentei a dat dreptate supermarketurilor.

Insa lucrurile nu sunt asa de simple, asa cum a remarcat Teo, care mi-a trimis urmatorul text:

Asaltul recent al patronatelor din industria carnii asupra supermarketurilor, care impun preturi de vanzare si cumparare, precum si alte conditii de tranzactionare a produselor din carne, ridica o serie de semne de intrebare asupra modului in care este protejat consumatorul in Romania.

De la inceput trebuie precizat ca nu stim cine are dreptate. Din mai multe motive.
Inainte de toate nu stim in ce consta obiectul disputei: e vorba de carne de pasare, carne de porc, carne de strut, carne de iguana etc.? Iguana dezosata sau mezeluri din carnea acesteia? O fi vorba de gheare de gaina, ce sunt procesate si folosite in alimentatia animalelor domestice?

In al doilea rand, pe campul de lupta au fost create perdele de fum intemeiate fie pe nationalism economic, fie pe zicerile Parlamentului European, care nu are competente in aplicarea dreptului comunitar al concurentei.

In al treilea rand, participantii la disputa fie tac (cazul supermarketurilor si hypermarketurilor), fie nu ne ofera informatiile necesare si nu prezinta incredere (cazul patronatului).
O scurta explicatie pentru faptul ca ar trebui priviti cu neincredere acestia din urma: nu ne-au comunicat de cand dureaza acest tip de intelegeri, nu ne-au spus ce profit au avut pana in prezent din acest tip de intelegeri, de ce nu au sesizat autoritatile competente in primul rand si au trecut direct la atac prin media.

Si, nu in ultimul rand, un patronat care proclama in fiecare an cresteri de preturi, prin intermediul comunicatelor sau conferintelor de presa, nu face decat sa incalce regulile concurentei, an dupa an. Numai ca pana in 2008, acele cresteri erau puse pe seama unor “magice” cresteri ale costurilor de productie.

Sa ne indreptam catre autoritatea de stat care ar fi trebuit sa explice ce se intampla, Consiliul Concurentei (CC). In comunicatul de presa din 6.03.2008, ni se spune sa stam linistiti, ca nu se intampla nimic rau. Si fumul se indeseste.

Ce nu se spune:

1. Nu ni se spune care este piata relevanta a produsului. De fapt, nu ni se comunica care este produsul. Conform CC: Agentii economici care desfasoara comert modern reprezinta 35% din comertul cu produse de larg consum: adica acesti agenti economici detin 35% dintr-o piata compusa din oua, unt, carne, produse de uz gospodaresc, electrocasnice, textile, bauturi, computere, produse de curatat, parfurmerie/igiena etc. E de mirare ca pe o piata astfel descrisa super si hypermarketurile nu au o cota de piata mai mica.

2. In jurisprudenta comunitara in materie, s-a retinut ca doar un nivel al cotei de piata situat intre 40% si 50% poate indica existenta unei pozitii dominante. Instantele Comunitatii Europene nu au afirmat in jurisprudenta lor ca exista o prezumtie a absentei dominantei sub un anumit nivel al cotei de piata. CC “uita” sa mentioneze ca si o cota de piata de 22%, precum cea din decizia Comisiei Europene M.1684 Carrefour/Promodes, este relevanta.

3. Chiar daca procentul indicat ar fi plin de acuratete, nu ni se spune care este cota de piata a celorlalti participanti: daca toti acestia au cate 1 sau 2% din piata, sa zicem, mai are importanta ca nu am ajuns la 50% pentru supermarketuri?

4. CC insista ca nu avem un abuz de pozitie dominanta. Posibil, dar in concurenta mai sunt sanctionate si alt tip de comportamente – cartelurile, de exemplu. Adica intelegerile intre intreprinderi pentru fixarea preturilor, intr-o versiune. Dar in legatura cu asta nu gasim decat tacere in comunicatul de presa. Nu stim daca supermarketurile s-au intles intre ele si/sau cu lanturi de magazine detinute de cei din patronatul carnii. Nu ne ramane decat sa credem ca nu cerceteaza acest lucru, pentru ca stie, inainte sa inceapa investigatia, ca e vorba doar de abuz de pozitie dominanta.

Spre deosebire de CC, noi nu stim daca ne aflam in prezenta unui comunicat de presa prost alcatuit, nu stim daca autoritatea de stat nu vrea sa ne spuna ca nu are capacitatea de a analiza o astfel de piata sau nu doreste.

Ceea ce ramane e doar ideea ca, intr-o astfel de piata, consumatorul e carne de tun.

UPDATE: pe aceeast tema, Sorin Ionita scrie azi in EvZ.


Taguri