As vrea sa pun mana pe Posta Romana.
As vrea sa pun mana pe patrimoniul sindicatelor.
As vrea sa pun mana pe Fondul Proprietatea.

Se poate face asta in mod legal, fara sa coste o avere uriasa si dupa 5 ani sa scot profit? Evident ca DA. Tine de capitalism. Unii o numesc specula insa nu sunt de acord cu aceasta definitie.

Sa le luam pe rand.

Posta Romana: este o societate pe care statul arunca de 20 de ani sute de mii de euro pe an pe consultanta in vederea privatizarii, reorganizare, restructurare. Evident, postasii isi iau spaga nestingheriti ca duc pensia la oameni iar spaga asta nu va scadea cu 15%, stati linistiti. Posta este un activ prost gestionat si subevaluat. De ce subevaluat? Pentru ca e pe pierdere si nu exista un plan credibil prezentat de un manager credibil care sa ii aduca un profit sanatos. Caci in asta sta valoarea unui activ: in capacitatea de a genera bani. Asadar, un investitor privat, indiferent de nume, daca angajeaza un manager competent va putea sa aduca lejer profitabilitate si, implicit sa-i creasca valoarea. Nu are nevoie mai mult de 2-3 ani, asa incat in 5 ani consolideaza situatia financiara si o pregateste de vanzare la o valoare mult mai mare (de exemplu prin listarea la bursa). Intrebarea pe care mi-o pus este: de ce actionarii actuali ai Postei nu insista ca sa aiba ei un manager competent care sa mareasca valoarea acestui activ?

Patrimoniul Sindicatelor: sa fim intelesi: acest patrimoniu este unul privat si anume al membrilor de sindicat. Daca sindicatele si sindicalistii nu pun mare pret pe actualul patrimoniu si doresc sa il vanda, daca ei prefera sa incaseze niste bani azi decat niste beneficii maine, nu vad ce este rau in asta. Este posibil ca un investitor privat – dupa aceeasi procedura ca mai sus – poate ca obtine o valoare de utilitate mai mare a acestui patrimoniu. De ce oare sindicalistii nu vad o valoare mai mare in patrimoniul pe care il controleaza?

Fondul Proprietatea – si in acest caz, vorbim despre activele detinute de niste persoane private. Multi dintre ei si-au vandut deja participatiile pe o piata nereglementata: cei care au cumparat spera sa obtina o valoare mai mare in viitor. Actionarii au insistat si au obtinut un management competent care va cota fondul la bursa si care, probabil, va fi mai activ in conducerile firmelor unde Fondul detine participatii. Desigur, este un mare pariu: participatiile sunt in firme detinute majoritar de stat unde profitabilitatea nu este un obiectiv, insa unde Fondul va impinge catre management competent. In opinia mea, potentialul este semnificativ.

Eu cred ca problema nu este la investitorii / capitalistii care vor sa cumpere un activ prost gestionat si sa-l faca profitabil. Problema este cu actualii actionari care au abandonat activele in mana unor manageri incompetenti si nu cer performanta.

In cei 13 ani de experienta profesionala am vazut destule cazuri in care diferite firme – inclusiv multinationale bine organizate – au fost victimele diferitelor tipuri de frauda. In toti acesti ani, am propus, dar si aplicat, diferite modele de diminuare a riscului de frauda. Exista o literatura intreaga, exista destui teroreticieni, dar si consultanti bine platiti care pot explica mai bine si mai exhaustiv despre cum o firma isi poate reduce riscul de frauda.

Insa experienta este un bun profesor si incerc sa impartasesc ceva din ea.

1. Cultura firmei — este cel mai important lucru. Daca firma are o cultura cu toleranta zero fata de orice tip de frauda; daca este o cultura deschisa si daca urmareste profitul in mod 100% legal. Iti poti da seama inca de la angajare de cultura firmei. De obicei ti se inmaneaza o brosura unde sunt descrise valorile firmei precum si cateva politici despre codul de etica al angajatului. Daca firma este cotata la bursa, creste transparenta, atunci ai si informatii publice certificate si te ajuta la evaluare.

2. Nu se merge de unul singur la intalniri importante: mai ales atunci cand sunt negocieri ce implica bani. Este bine sa fie cel putin doi.

3. Controale interne solide: departamentul financiar trebuie sa fie independent si profesionist si care sa se asigure ca toate contractele sunt aprobate de cel putin doi reprezentanti, ca pentru plati ai nevoie de mai multe semnaturi din mai multe departamente; firma sa aiba si audit intern care sa raspunda comitetului de audit alcatuit din profesionsti integri si independenti. Neaparat si audit extern.

4. Pe cine angajam?: sa se evite nepotismul. Odata ce lucrul asta este stabilit, orice potential angajat sa fie intervievat de cel putin doua persoane care sa fie ambele de acord cu angajarea. Un manager experimentat miroase daca un candidat are probleme cu integritatea. Si neaparat luat referinte si sunat la fostul angajator.

5. Aprobarea cheltuielilor: de exemplu atunci cand iesiti la cina cu seful trebuie sa plateasca seful. Daca seful il pune pe un subaltern sa plateasca, cheltuielile subalternului apoi vor fi aprobate de sef; in acest fel firma poate plati o cina cu caracter privat si nu in interes de serviciu. Lasati-l pe sef sa deconteze el cina, sa vedem daca seful lui ierarhic este de acord.

6. Atentiile din partea tertilor sa fie interzise: este bine ca atentiile mai mari de 10-20 de euro sa fie declarate. Daca este mai mult, de exemplu o excursie in Noua Caledonie, independenta angajatului poate fi pusa la indoiala. Daca iesiti cu un furnizor sau client la masa, nu-l lasati sa plateasca. Nu acceptati favoruri din partea nimanui.

7. Alte activitati in afara serviciului sa fie declarate: de exemplu daca esti director de vanzari la o firma de automobile si ai venituri suplimentare din, sa zicem, spalatorie auto: daca spalatoria auto este mica si nu lucreaza cu firma de automobile este OK. Daca in schimb are contract cu firma de automobile, atunci exista conflict de interese. Din cauza asta spalatoria auto trebuie declarata angajatorului.

Parte din aceste sapte metode sunt usor de implementat, dar si celelalte – precum cultura firmei – odata implementate si intretinute, devin extrem de usoare.

Posta Romana iar se restructureaza.

Vom prezenta un plan de reorganizare şi o vom împărţi pe unităţi operaţionale, să vedem care are profit şi care nu, (…) acum se face o analiză în ceea ce priveşte reorganizarea Poştei Române.

Asa a declarat Gabriel Sandu, Ministrul Comunicatiilor.

Restructurarea Postei a inceput in 1991 si am facut aici o cronologie a procesului de reorganizare, consultanta, intentii de privatizare, iar restructurare, informatizare, iar reorganizare, inca o analiza, iar un consultant strain, s.a.m.d. Sunt 20 de ani de cand diferiti ministri mimeaza competenta manageriala in ce priveste Posta Romana, un monopol de stat care produce pierderi.

Posta, cu cei 35.000 de angajati (si potential mai multi votanti), este un subiect important in campaniile electorale. In plus, este un loc prielnic pentru relatii clientelare si de coruptie. Pentru mine, ca manager in domeniul privat, este frustrant sa vad restructurarea aceasta eterna. De fapt, restructurarea este mimata, obiectivul fiind mentinerea relatiilor clientelare, a coruptiei si a dirijarii multor voturi.

Vreti sa va credem, dupa 20 de ani de esecuri, ca vreti sa restructurati Posta? Privatizati-o! Si nu ne mai mintiti ca singura metoda de a privatiza Posta este ca Sorin Ovidiu Vintu sa o cumpere pentru ca si-o doreste. Se poate privatiza prin mult mai multe metode, transparente, se poate incepe cu privatizarea partiala (20-30%) din actiuni pe Bursa, se pot pune conditii ca niciun actionar sa detina mai mult de 10% daca ne e teama de nu stiu ce intentii malefice.

Raportul TVR a picat in parlament si actualul PDG (adica seful) TVR se pare ca va fi inlocuit.

In orice caz, datele financiare abreviate ale TVR-ului pe 2009 arata cam asa
- venituri din taxa: 322 de milioane de lei
- subventii de la bugetul de stat: 152 de milioane de lei
- alte venituri; 96 de milioane de lei
- pierdere neta de 48 de milioane de lei

Deci, desi a primit subventii de 152 de milioane de lei de la bugetul de stat, statul va trebui sa acopere si gaura de 48 de milioane de lei, deci per total 200 de milioane de lei.

Nu poti sa ai venituri de 570 de milioane si sa fii pe pierdere. Grupul ce detine ProTV-ul a obtinut in 2009 venituri de 530 de milioane de lei si un profit operational de 124 de milioane de lei, in conditiile in care audientele sunt de cateva ori mai mari decat ale TVR-ului. Este adevarat, ProTV-ul a ajustat din cheltuieli inca de la inceputul crizei.

La capitolul cheltuieli avem 198 de milioane de lei cheltuieli cu personalul. In cazul in care se taie 25%, se economisesc 50 de milioane.

Mai trebuie gasite economii de alte 150 de milioane de lei iar asta este datoria directorului TVR. De exemplu, de ce trebuie sa transmita postul national Liga Campionilor la fotbal? Sau chiar si campionatul mondial (mai ales ca Romania nu s-a calificat)? In plus, se mai poate taia din numarul de canale gestionate de TVR.

Toti trebuie sa strangem cureaua si sa gasim economii la buget. Iata ca 200 de milioane se afla in vazul tuturor, pe postul national TV. Asta ar trebui sa fie primul obiectiv al PDG-ului TVR: economii de 200 de milioane de lei pe an. Se poate, e usor.

Il aud pe dl. Vladescu vorbind despre impozite diferentiate la firmele de stat fata de alti salariati, se sugereaza un impozit de 90% la salarii de peste 10.000 de lei. In ce tara traim sa vorbim de impozite pe salarii calculate in functie de locul de munca? Este absurd! Se aplica aceasta propunere si firmelor precum Romtelecom sau Petrom, acolo unde statul inca mai detine actiuni?

Imi pare rau, dar nu asa se fac reducerile de cheltuieli. Daca o firma controlata de stat functioneaza la fel de bine ca una privata, de ce sa nu-i platesti pe angajati la un nivel competitiv? Si daca nu-i platesti la fel, de ce sa aiba impozite diferentiate? Problema este insa la lipsa de transparenta din activitatea acestor firme si la conducerile lor numite politic, fara criterii de performanta.

Sa luam o firma controlata de stat 100%, sa zicem TAROM. Daca impozitezi pilotii cu 90%, ei vor pleca imediat la Blue Air sau la alte companii concurente. Din ce cauza este totusi TAROM pe pierdere si are nevoie de subventii de la stat, asta in timp ce Blue Air are planuri de investitii? Nu cumva subeventiile acordate TAROM distorsioneaza piata si o avantajeaza deja? Nu ar trebui ca TAROM si Blue Air sa-si plateasca la fel angajatii? Iar daca o firma este profitabila si alta nu, diferenta o face managementul: una are un management ce raspunde unui investitor privat, cealalta are un management numit politic care nu raspunde nimanui pentru performanta.

M-am ferit pe acest blog sa fac analiza de bilant firmelor romanesti, am facut-o doar rareori.

Motivul este simplu: nu am incredere in datele prezentate. Ce rost are sa analizezi cifrele daca nu esti sigur ca ele reflecta realitatea? Si mi-as dori o atitudine similara si in presa financiara (sau macar sa arate limitarile datelor prezentate).

Primul lucru pe care il fac este sa citesc opinia de audit. Sunt situatiile financiare ale firmei conform cu standardele de contabilitate internationale sau nu? De exemplu, un SIF are o opinie de audit cu rezerve pe motiv ca nu respecta principiul evaluarii activelor financiare. Pai un SIF asta are: active financiare, iar daca nu respecta principiul evaluarii, cum poti sa intelegi daca a facut profit sau pierdere sau cat de mare este profitul sau pierderea, sau cat de mari sunt obligatiile.

Un al doilea lucru la care ma uit este numele firmei de audit care semneaza situatiile financiare. Daca nu este un nume de incredere, nu am incredere in cifre. Am ramas suprins cand o firma cotata la BVB a anuntat ca schimba auditorul, de la un auditor recunoscut la unul necunoscut pe motiv de cost si pe motiv de inflexibilitate a auditorului. Ca investitor m-as feri sa cumpar actiuni la o astfel de firma.

Daca vor sa atraga investitii (prin contractarea de imprumuturi sau prin emisiune de actiuni) si doresc sa aiba un cost mic atasat acestor investitii, atunci firmele ar trebui sa-si pregateasca bilantul ca la carte.

CSAT a hotarat constituirea a doua companii energetice nationale dintr-o serie de active din domeniul energiei: Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Regia Lignitului, cateva CET-uri, etc. Cele doua noi societati vor cuprinde atat active extrem de profitabile (de exemplu Hidroelectica se va imprati in doua) cat si unitati in pierdere structurala. In acest fel, pierderile unor societati vor fi acoperite de profiturile activelor profitabile.

Hotnews a analizat aici temerile in domeniul concurentei iar S.A.R. a analizat in detaliu si alte probleme cum ar fi ajutorul de stat si neconformitatea cu legislatia europeana sau probleme de buna guvernare.

Daca statul ar functiona ca o intreprindere eficienta ar decide inchiderea unitatilor care nu vor fi capabile sa scoata profit (de exemplu daca un activ nu poate genera profit net consolidat pentru stat nici macar intr-un orizont de timp de 5 ani de zile datorita unor probleme structurale) atunci aceste active trebuiesc inchise pentru ca ele consuma resurse, resurse ce pot fi directionate. Aceasta ar fi decizia corecta atat din punct de vedere economic cat si din punct de vedere social.

Aceasta decizie cu subventiile incrucisate este extrem de paguboasa pentru actionarii privati ai celor doua companii. De exemplu, Fondul Proprietatea (FP) detine 20% din Hidroelectrica si 17% din Nuclearelectrica. Prin reorganizarea de azi, valoarea de piata a partii profitabile scade.

Exemplu:

FP detine 20% din Hidroelectrica, firma ce produce 100 de milioane de euro profit pe an. Aplicand un multiplu de 10, valoarea participatiei este de 20% X 100 de milioane X 10 = 200 de milioane de euro.

FP mai detine si 20% intr-un CET ce produce 90 de milioane de euro pierderi. Asadar, valoarea acestui activ in bilantul FP este zero.

Acum insa Hidroelectica + CET vor fuziona, profitul net anual al noii entitati fiind de 10 milioane de euro. Asadar, valoarea participatiilor FP a scazut de la 200 de milioane la doar 20 de milioane de euro prin decizia CSAT de azi. In acest mod simplu, CSAT a aruncat principiul proprietatii private pe geam. Ma intreb ce face noul sef al FP, Ionut Popescu, nu-l intereseaza soarta activelor firmei pe care o conduce?