In urma cu doua luni, dupa ce am cumparat cateva carti, am luat ceaiul la Carturesti. O buna prietena mi-a recomandat un suc de mere. Special. Am cerut, nu mai avea. In schimb mi-au adus o sticla goala sa vad eticheta.
Sucul de mere respectiv este un produs ecologic, produs la Mălâncrav. Este o intreaga istorie in jurul acestui produs. Astfel, Mihai Eminescu Trust (va recomand sa apasati pe link) al Printului Charles al Marii Britanii a cumparat o livada de 100 de hectare in localitate:
A fost salvată şi revitalizată livada de peste 100 de hectare de meri şi pruni, care acum este certificată ecologic şi produce suc natural de mere, vîndut în restaurante, baruri şi hoteluri în toată ţara; hala de producţie a fost adusă la standarde moderne, oferind 5 locuri de muncă permanente şi alte peste 20 temporare în sezonul de toamnă.
Initiativa a fost remarcata si de Dan Tapalaga, care scria intr-un reportaj din zona:
Acum, livada pare o povara, dar situatia s-ar putea schimba insa radical din 2008, cind Fundatia va avea, teoretic, posibilitatea sa acceseze fonduri UE. Pentru culturile ecologice certificate, subventia variaza in functie de produs intre 1000 si 7000 de RON pe hectar.
Prin urmare, livada de la Malancrav ar putea primi, dupa integrare, un ajutor financiar de cel putin 30.000 de euro pe an pentru cele 108 ha.
Nu stiu daca livada a obtinut fondurile europene. Insa asta este mai putin important.
Importanta mi se pare initiativa economica privata: un produs ecologic, de nisa, cautat. Succesul acestui produs? Povestea din jurul sau. Lumea il cauta (si in cazul meu nu il gaseste — si nici nu il gusta 
, dar ii face reclama gratuita)
Iar livada face parte dintr-un program mai larg, de promovare a patrimoniului cultural si natural al tarii noastre si care nu face decat sa incurajeze turismul rural (inclusiv cu numerosi turisti straini).
Iata ce mai face acest ONG:
- prin programul de pregătire profesională, 40 de oameni din mai multe sate au primit diplomă de zidar sau dulgher, meserii pe care le pot practica acum în toată ţara. Mai mult, cu ajutorul nostru, două dintre cele mai bune echipe de muncitori-constructori, care au învăţat cu profesori şi specialişti din Anglia, Germania şi România, şi-au înfiinţat propriile firme şi au creat locuri de muncă pentru mai mult de 25 de oameni
- 105 clădiri din satul Viscri (biserica, şcoala, case particulare sau de stat, porţi, garduri, hambare şi curţi) au fost reparate şi îmbunătăţite; alte 82 de clădiri (inclusiv 4 biserici fortificate săseşti şi două biserici ortodoxe) au fost restaurate parţial sau total în alte sate din comunele Buneşti şi Saschiz
- Satul Viscri a fost prezentat în mai multe publicaţii şi ghiduri turistice din România şi din alte ţări (Franţa, Marea Britanie etc.) astfel încît numărul turiştilor care vizitează şi stau în Viscri depăşeşte 30-40 pe zi în sezonul de vară
- Este în curs de restaurare (şi va fi finalizat în cursul acestui an) conacul Apafy, localizat lîngă biserica fortificată evanghelică din sat, care prin valoarea sa istorică şi culturală va deveni o atracţie turistică importantă
- etc
Romania are un potential turistic enorm. Sa ne imaginam ca astfel de proiecte ar fi prezente in toate localitatile Romaniei. Daca ar fi asa, Romania nu ar mai fi pe ultimul loc din Europa in ceea ce priveste sectorul turismului in economie. Turismul ar putea deveni usor un motor economic ce are nevoie de forta de munca, atat de util si in conditii normale, nu numai de criza. In plus, turismul rural ar putea reduce diferentele dintre cele doua Romanii (cea urbana si cea rurala, atat de departate), ar putea reduce emigratia.
Initiativa guvernului cu tichetele de vacanta are anumite merite. Insa daca as fi Ministrul Turismului si as putea sa decid, as alege proiecte de dezvoltare durabila precum cel al fundatiei Mihai Eminescu. Este mai usor insa sa arunci cu bani decat sa ajuti la dezvoltarea unui proiect pe termen lung, nu-i asa?
