Legea 76/2002 prevede acordarea de subventii si scutiri pentru anumite categorii de someri sau persoane in cautare de loc de munca (absolventi, persoane peste 45 de ani, unici intretinatori de familie). Legea nu a fost abrogata, dar nu se aplica. Explicatia? “Lipsa de fonduri”.
Haideti sa vedem cateva calcule. Pentru o persoana angajata cu un salariu minim (600 de lei pe luna), contributiile platite lunar sunt de circa 311 lei (variatii mici pot aparea in functie de contributia la fondul de risc, care difera in functie de domeniul de activitate, si daca sunt sau nu persoane pentru care salariatul beneficiaza de deducere suplimentara). Pentru aceasta persoana, statul acorda o subventie de 500 lei, plus scutire de la plata contributiei pentru somaj angajator (3 lei). In total 503 lei. Efortul net al statului este prin urmare de 192 lei/luna. In cifre mari, 2300 de lei anual. Pentru 100.000 de persoane, efortul bugetar anual este de circa 55 milioane euro (la un curs de 4,2 lei/euro).
Aceasta este cea mai favorabila situatie pentru stat, in care presupunem ca cele 100.000 de persoane nu mai sunt someri-indemnizati. Ajutorul de somaj depaseste lejer cei 192 lei/luna. Daca numai o parte din persoane beneficiaza de ajutor de somaj, prin neplata acestuia in caz de angajare se reduce semnificativ efortul bugetar de 55 milioane de euro. Similar, daca salariul este mai mare de 600 de lei/luna, efortul net scade (la un salariu de 720 lei/luna efortul bugetar scade la 123 lei/luna, adica circa 35 milioane de euro anual pentru 100.000 de persoane).
Ma intreb daca vreuna din persoanele din titlu a facut aceste calcule simple, pentru care nu e necesar sa fi doctor in economie, ci doar sa stapanesti aritmetica. Inainte de a promite marea cu sarea si facilitati pentru creare de locuri de munca, impetuosul domn Boc ar trebui sa aplice ceea ce exista. Dar “da” mult mai bine sa apari la tv si sa pari preocupat de soarta locurilor de munca, decat sa faci munca anonima care produce efecte.
Claudiu: statul parca are 2 buzunare la 2 perechi de pantaloni diferite
… este ironica situatia in care statul spune ca nu are bani dar, pe de alta parte, nu poti sa deduci sumele de primit conform legii (subventiile respective) din alte impozite si taxe. Sau se poate?
Emil: in cazul de fata (legea 76/2002), daca subventia+scutirea sunt mai mici decat suma datorata pentru somaj angajator, se deduc si se plateste diferenta. Daca subventia+scutirea sunt mai mari decat suma datorata pentru somaj angajator, statul plateste diferenta pana la data de 25 sau 30 (nu mai stiu exact) ale lunii urmatoare. Cand se aplica legea, mecanismul functiona foarte bine.
Intr-o zi sa ma invatati si pe mine cum functioneaza taxele si impozitele astea deductibile. Eu sunt doar bun platitor, chestiile astea ma depasesc
Alex: aritmetica…
Emil,
Tu chiar crezi la modul serios ca oamenii astia din guvern fac alte calcule decat cele legate de cati bani (lichiditrati) vin la buget pentru a fi “redistribuiti” in indemnizatii nerusinate si contracte de achizitie publica grobian supraestimate?
De fapt intrebarea mea pentru cei care mai sunt pe aici (cat or mai fi…) este daca la modul serios cineva crede ca Guvernul se ocupa cu guvernarea Romaniei.
Anul trecut spuneam ca vom avea un singur partid la Guvernare. Ghici cate sunt acum?
Anul trecut vorbeam de de-cuplarea Guvernului de societate si formarea sii functioanrea sa pentru el insusi. Ghici ce dovedeste ceea ce tu scrii aici?
Anul trecut vorbeam despre modificarea legii electorale pentru promovare unui sistem monopartid, treptat. Ghici ce i s-a cerut lui Hrebenciuc?
Acum cateva luni vorbeam despre nevoia de lichiditate a Guvernului ca fiind determinanta si de necesitatea de a inlocui impozitul forfetar cu ceva ce aduce bani lichizi repede si fara complicatii. Ghici ce e “impozitul anticipat”?
Acum un an vorbeam despre dorinta de a ucide IMM-urile. Ghici ce au facut cu forfetarul?
Mi-e si groaza de urmatorul pas, care ar fi cam asa:
a) Sporirea de 10-20 de ori a imprumuturilor in paralel cu sporirea in aceeasi masura a cheltuielilor publice;
b) Deplasarea interesului spre distrugerea intreprinderilor mijlocii si mari cu capital autohton, prin politica de impozite si de control direct (cele mici nu mai exista de fapt);
c) Sporirea controlului politienesc si presiuni asupra media pentru a fi micsorat numarul lor si sporirea controlului prin cenzura
Acestea sunt de indeplinit in urmatorii 1-2 ani.
O astfel de serie de masuri pregateste de fapt dizolvarea Parlamentului si organizarea de alegeri intr-un cadru legislativ si social favorabil formarii unei majoriatati absolute (vezi dobandirea puteriide catre NDSAP in Reichstag in 1934, daca nu ma insel si controlul politienesc total din Prusia acelei vremi- nu pareau prea ingrijoratoare…).
Aceasta cred ca va fi cam peste 3 ani, daca nu cumva contextul national sau international nu va grabi lucrurile.
Daca intrebai un german in 1930 ce crede despre ascensiunea partidului national-socialist, probabil ca ar fi zis ca se incadreaza intr-o evolutie sociala pozitiva, favorabila etc. Sau un cubanez care lupta alaturi de Che Guevara…
In conditiile astea, intrebarea ta Emil despre aritmetica impozitelor pare prea putin semnificativa.
Eu ma intreb daca alunecarea asta se va opri intr-o dictatura “blanda” de tip peronist, asa cum se prefigureaza sau intr-o situatie sociala mult mai dura.
Oricum, ne vom lamuri repede uitandu-ne la Grecia.
A, scuze, Claudiu! Acum am vazut ca tu ai “blogat”, nu Emil. Iertare!
Dedalus: continutul comentariului conteaza, restul mai putin. Oricum Emil s-a obisnuit sa isi primeasca intrebarile/urarile de bine chiar si cand nu posteaza. E pretul platit ca sa ne gazduiasca pe blogul sau…
Claudiu, eu SUNT intreprinzator. Masuri statale pentru stimularea angajarii (someri, elevi, studenti etc) am vazut. Am vazut si comentariile ex-cathedra si comentariile sociologice sau direct politicaniste ale altora. Viata reala, din p.d.v personal e alta: mi se dau bani de la guvern ca sa angajez cei ce pe care NU I-AU VRUT altii. Si argumentez: industria textila e in cadere libera si va dispare – ce ce sa angajez textilisti? Bugetari se mai reduc – de ce sa angajez un bugetar? Firme private au facut CURATENIE (si eu am facut) – de ce sa angajez eu pe cineva care a fost respins de altcineva? Eu angajez, formez si mult mai tarziu obtin si ceva productivitate de pe urma acelei persoane. Daca insa persoana nu e buna (fie inadaptabil, fie bea, fie fura, fie nu se poate acomoda cu restul echipei) EU TREBUIE sa-l tin TREI ANI, practic indiferent ce rele face (a se citi Codul Muncii -versiunea marxista a anului 2004). Riscul nu merita avantajul banesc. Prefer sa angajez (cu aceleasi riscuri) de pe piata libera si sa pot sa am mana libera oricand. Si ca sa previn argumente sindicaliste rosii: niciun patron nu elimina un angajat bun (nici direct, nici indirect -prin salarii prea joase, ore neplatite etc). Uneori am senzatia ca mass-media pastreaza o versiune marxista asupra pietii muncii.
prudent:
1. In primul rand e vorba de o lege, care nu a fost neabrogata.
2. Trecand peste acest detaliu, statul nu cheltuie bani decat daca se angajeaza. Nimic in avans.
3. Nu stiu de unde este ideea asta generala ca industria textila este in cadere. E un domeniu care a cazut mai putin decat altele in 2009.
4. “EU TREBUIE sa-l tin TREI ANI, practic indiferent ce rele face” – prevederea din legea 76 este ca, pe parcursul celor 2/3 ani contractul de munca nu poate inceta la initiativa angajatorului sau cu acordul partilor. Poate in schimb inceta pentru cauze disciplinare.
5. Raportul cost/beneficiu al acestei masuri este foarte bun din pdv al statului. Sunt firme care au rationamentul pe care il spuneti dvs, sunt altele care ar angaja in conditiile in care ar avea anumite stimulente.
@ prudent
Sfatul meu sincer ar fi pentru orice intrepinzator privat sa se abtina sa creada in basmele acestea cu “subventii pentru angajarea somerilor”.
Am avut ocazia sa cred in prostia mea in asa ceva acum niste ani.
Mai bine imi … ma rog…
In primul rand ca dupa 6 luni dupa ce angajasem somerul respectiv nu primisem inca nici o compmensatie. Dupa 6 luni nu am mai avut nevoie de el, printre altele si pentru ca imi facusem calculele cu subventie, nu fara…
In sfarsit, a mai durat o luna si mi-a venit control, pe motiv ca daca incsasem respectiva subventie nu as fi avut voie sa reziliez contractul.
in mod neasteptat, cotnrolul a fost corect (fara nici o spaga, jur!) si totul a fost in ordine.
Ceea ce ma minuneaza este ca nici pana in ziua de astazi (au trecut vreo 6 ani de atunci) nu am primit vreo notificare ca totusi pentru acele 6 luni aveam dreptul la subventia respectiva, cat timp contractul fusese reziliat “prin vointa partilor”.
Oricum, una peste alta, experienta asta (si a altora de care am mai auzit) ma face sa cred , ca in bancul ala celebru, ca e mai bine “fara Alifie…”.
Dedalus:
1. Pentru legea 76, mecanismul a fost functional – pana in 2009 – cu cateva sincope la inceputurile de an (pana la aprobarea bugetului). In ce an ai avut tu problema?
2. Si eu am avut control, tot fara spaga si foarte civilizat. Asta si pentru ca mecanismul de functionare este unul transparent, legea fiind clara, fara portite de interpretare.
3. Daca contractul de munca a incetat prin acordul partilor, nu beneficiai de subventie. Iar daca incetarea s-a facut in intervalul celor 2 sau 3 ani, trebuia sa restitui subventia. Acum, daca au trecut 6 ani, s-a prescris.
Acum vreo 5 ani cred. A fost foarte frustrant, pentru ca ma bazasem pe subventia aia sa mai iau niste contracte.
Nu prea cred ca era doar o sincopa, pentru ca dupa 6 luni nici vorba iau vreun ban. Neavand nici o speranta ca vrodata voi primi banii aia, am fost nevoit sa renunt la omul respectiv. Ma rog, au mai fost si alte motive.
Dedalus: bizar…
Claudiu: referitor la prima mea intrebare si la raspunsul tau: nu se poate deduce subventia neplatita din, de ex. impozitul pe salarii sau din TVA de platit?
Claudiu, Dedalus, prudent: asta cu Codul Muncii cu obligativitatea de a-l tine 3 ani: nu ar trebui sa se schimbe?
Emil: nu se compenseaza cu alte impozite, nici macar cu contributia la fondul de somaj suportata de angajat.
Obligatia cu 3 ani (de fapt 2 sau 3, in functie de categoria in care se incadreaza somerul) nu este prevazuta in codul muncii, ci in legea 76/2002.
Emil: inca ceva. Pentru a beneficia de subventie se incheie o conventie intre firma si AJOFM. Nu e un mecanism automat.
Ceea ce spune prudent nu numai ca lasa discutia fara obiectul muncii (practic, dl. Stoica reprosa neaplicarea unei legi de care se pare ca n-au nevoie nici destinatarii ei) dar arata clar niste mentalitati si o calitate deficitara a fortei de munca.
Ramane de vazut in ce masura un somer in RO mai e folositor cuiva in aceasta viata, pentru ca nu degeaba a fost dat afara (fie i-a murit industria, iar recalificarile sunt greu de facut, fie omul respectiv nu este bun truditor indiferent de angajator).
prudent&Dedalus. si daca totusi somerul era o resursa buna care a lucrat la o firma ce a dat faliment?
xploratorul: postarea nu e scrisa de dl Stoica, asa ca nu il ghilotinati degeaba…
Sigur ca recalificarile sunt greu de facut, dar aceasta este unul din scopurile legii: pe perioada recalificarii, cat timp angajatul are performante mai slabe, o parte din costurile cu forta de munca sunt siportate de stat.
Daca legea este sau nu necesara nu putem stii decat daca o aplicam. Daca nu este necesara, costurile aplicarii ei vor fi nule. Daca este necesara, oricum statul va plati mai putin decat daca le plateste ajutor de somaj.
Din pacate, legea 76 este un exemplu perfect de politici pro-ciclice ale guvernului roman: cand era deficit de forta de munca, legea era aplicata. Acum, cand este excedent de forta de munca, nici guvernul nu mai aplica legea.
Ce confuzii fac si eu fratioare
@Dragos Popa
Un start -up sau o microintreprindere (chiar si un IMM) se conduce dupa regula pozitivarii cash-flow-ului.
Faptul ca somerul respectiv S-AR PUTEA sa genereze profit firmei PESTE 5 ANI este mai mult mai putin important decat faptul ca a NEGATIVAT cash-flow-ul ACUM.
Toate masurile luate de Guvern (fiscale) au fost clar impotriva IMM, avand un efect distrugator din cauza negativarii rapide a fluxului de numerar.
In “viata reala” lupta intreprinzatorului este sa aiba intotdeuana suficient numerar pentru a plati datorii fara ca intarzierile sa ii afecteze profitul.
Din perspectiva pietei muncii, iarasi e pusa problema stramb cu asemenea masuri: fix IMM sunt cele care au cel mai mare potential de angajare, si exact ele sunt cele lovite de masurile fiscale ce au ca efect negativarea fluxului de numerar.
Pe de alta parte, o mare parte a IMM lucreaza in relatie cu autoritati publice, ori este aberant ca sa le limitezi accesul la contracte publice (unde oricum sunt mult mai eficiente decat orice intreprindere mare, cel putin pe plan local) , lovindu-le astfel in moalele capului si dupa aia sa pretinzi ca “le ajuti” prin masuri care – CULMEA!- le pacalesc si le afecteaza din nou negativ fluxul de numerar…
Dar de fapt, vorbesc degeaba, pentru ca oricum sfarsitul anului 2010 nu va mai lasa in viata probabil practic nici un IMM, asa ca nu mai avem despre ce vorbi. Dar nu ca efect al crizei, ci ca efect al masurilor “anti-criza”.
Anul 2011 va gasi o Romanie in care vor exista doar functionari si angajati ai corporatiilor internationale, condusa de un partid unic care va directiona economia. Pare cunoscut?
Dedalus: stiu cum sta treaba cu IMMurile am avut si eu
nu vorbeam de cash flow aici ci doar de exceptiile de la regula. mai simplu spus, daca ai de angajat o resursa s-ar putea s-o gasesti in randul celor disponibilizati si sa fie buna.