Avem incredere in noi?

3 milioane de romani au plecat din tara in ultimii 25 de ani. Eu am plecat in 1999.

In Italia am cunoscut un roman care a dormit prin parcuri in primele cateva saptamani si lucra in timpul zilei. Avea 3-4 joburi la un moment dat, a reusit sa se mute cu chirie. Nu s-a plans nicioadata de nimic si a continuat sa munceasca de dimineata devreme pana seara tarziu. Ulterior s-a casatorit cu o italianca, s-a mutat la casa lui, are 3 copii, are un loc de munca foarte bine platit, copiii invata foarte bine si sunt respectuosi.

In urma cu cativa ani pe un aeroport la poarta catre avionul spre Bucuresti am intalnit o familie din Romania cu doi copii. Copiii foarte cuminti dupa ce mama le-a spus sa vorbeasca mai incet cu promisiunea ca atunci cand ajung in Romania au voie sa faca ce vor, dar pe aeroport sa vorbeasca mai incet. Bineinteles ca toti pasagerii au inceput sa rada sau macar sa zambeasca.

In Bucuresti am vizitat niste prieteni din cartierul Crangasi, un cartier traditional muncitoresc. Un tatic isi plimba copilul de 3 ani intr-un parculet din cartier. Copilul a scapat un ambalaj pe jos, tatal i-a explicat ca trebuie sa-l ridice si sa-l arunce la primul cos de gunoi. Copilul a ascultat.

In urma cu doi ani am avut nevoie sa repar poarta de lemn. Am gasit un meserias din Maramures. A reparat poarta la perfectiune. La sfaristul lucrarii, a mangaiat lemnul cu mana ca si cum ar fi fost un copil sensibil si i-ar fi parut rau sa se desparta de el.

Si mai am multe exemple care ma fac sa am incredere in noi ca popor.

{ 1 comment to read ... please submit second! }

  1. Disclaimer: știți ce le-a spus un cameraman anonim Coalizaților pentru Familie? 😉

    Exemplele astea sunt variante moderne ale poveștilor cu pionieri din Fu… ăăă, voiam să zic Cutezătorii.

    Adică sunt chestiuni de suprafață. “E bun meseriaș.” Păi, cum să vă zic, ultimele 2 generații de meseriași din România, cu cât erau mai buni, cu atât mai entuziast practicau sportul numit sticlism.

    “La suprafață”, un mare lider politic european avea IQ >130, nu fuma, bea puțin alcool, iubea animalele și copiii, era veteran de război decorat și autodidact cu o memorie extraordinară de parcă ar fi avut un hard disk în cap.

    Ciocnirile dintre diferitele grupuri sociale românești nu se întâmplă fiindcă unii ar fi meseriași buni și alții proști, sau fiindcă unii ar avea maniere și alții nu. Se întâmplă din motive ascunse, care, atunci când sunt scoase la iveală, par nebunești. Dar au logica lor.

{ 0 Pingbacks/Trackbacks }

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *