Dragos Popa » j e o p a r d y

Dupa ce in primul volet vorbisem de problematica Peak Oil iar in cel de-al doilea despre posibile schimbari ale modului de gandire induse de aceasta, incheiasem cu promisiunea ca vom discuta si de cateva exemple practice. Inainte de a trece insa la acestea, as vrea sa mai punctez cateva elemente ce tin de schimbarea de mentalitate, in speta de acea trecere de la mentalitatea de abundenta la cea de frugalitate, miscare ce pare a se accentua in ultima vreme.

Acest lucru transpare si din Global Student Study, facut public de IBM pentru prima oara in 2010, in completarea traditionalului Global CEO Study. Bazat pe raspunsurile a 3619 de studenti din peste 40 de tari, din care 50% provenind din tari in curs de dezvoltare (America Latina, Asia Pacific -ex Japonia, Orientul Mijlociu si Africa), studiul atrage atentia asupra unor diferente crescande de mentalitate la nivel de generatii succesive,. Astfel, pe langa multe similaritudini ale modului de gandire al studentilor/viitorilor leaderi provenind din “Generatia Y” cu cel al actualilor CEO (in principal cresterea complexitatii si importanta leadershipului creator), analiza comparativa a celor doua studii captureaza o fractura generationala semnificativa atunci cand vorbim de importanta pe care noua generatie o acorda problemelor ecologice si mai ales raritatii resurselor. Aflam ca viitorii leaderi cred in proportie de 65% ca raritatea resurselor va provoca modificari in structura organizationala a companiilor, comparativ cu doar 29% din actualii CEO…

Discrepanta la acest capitol este cea mai mare in America de Nord, unde studentii cred, in proportie de 3 ori mai mare decat actualii CEO, ca raritatea resurselor va avea un impact semnificativ, in proportie de doua ori mai mare ca problemele de mediu sunt un factor extern important si, cu 54% mai mult decat actualii manageri ,ca asteptarile clientilor pentru responsabilitate sociala vor creste…

Divergentele de viziune intre generatii aduc in focus un model de crestere ce ia in considerare valentele frugalitatii, elementele sociale si importanta crescanda a consumatorului. Este vorba de modelul “More for less for more” (M4L4M), care pune accentul pe mai multa valoare adaugata la nivelul clientului, pentru un cost mai mic al produsului vandut, produs adresat unui numar mai mare de oameni,. La antipod se situeaza modelului de business reprezentativ pentru era risipei – “More for more” – care taxeaza clientului mai multi bani pentru produse ce consuma mai multe resurse. Modelul “More for More”, inca favorizat de actualii CEO, este rejectat din ce in ce mai mult de catre consumatori, care au inceput sa puna accent pe frugalitate si pe probleme de mediu, intr-un context in care resursele sunt din ce in ce mai rare si mai scumpe.

O alta strategie de crestere in contextul erei frugalitatii, foarte familiara romanilor, este cea a improvizatiei creative, rezultand intr-o solutie functionala, obtinuta cu un minim de resurse. Aceasta strategie, pe care indienii o denumesc Jugaad, nu e nimic altceva decat rezultanta acelui “low tech dar functional si usor de intretinut” vs “high tech, overkill, scump si complex” si a “cooperarii vs concurenta” despre care vorbeam in voletul anterior al trilogiei. Cei de pe blogurile Harvard Business Review privesc mai in detaliu la acest model de crestere, sintetizand aici niste elemente comune in strategiile acelor companii ce il aplica.

Revenind la partea “practica”, despre care vorbeam in voletul anterior, as pleca de la o constatare pe cat de simpla pe-atat de importanta, si anume ca mama natura a avut timp sa experimenteze vreme de miliarde de ani pentru a obtine niste sisteme extrem de eficiente la capitolul randament energetic.

Ca atare, in logica Jugaad-ului mentionat mai sus, cel mai simplu mod de a gasi solutii intr-un context de frugalitate este sa imiti strategiile si sistemele ce functioneaza si au fost testate in natura. Aceste solutii fie ca e vorba de agricultura organica, de tehnici de conservare/colectare a apei, arhitectura ecologica sau utilizarea surselor de energie reinnoibile au fost adunate, in mare parte, in conceptul de permacultura. Permacultura (“permanent culture/agriculture”), asa cum a fost ea definita de Bill Mollison si David Holmgrem, pune accentul pe strategii de dezvoltare durabila, bazate pe integrarea relatiilor dintre apa, sol, plante, animale/insecte/microorganisme, climat si asezarile umane.

Deoarece subiectul permaculturii este mult prea vast pentru a face obiectul unui singur articol, voi trece in revista doar cateva exemple, insistand in principal pe partea de agricultura, unde impactul peak-oil se va resimti cel mai dureros.

Forest Gardening

Forest gardening-ul este o modalitate de a proiecta o gradina astfel incat sa imite structura si relatiile dintre specii le pe care le putem gasi intr-o padure, cu scopul de a obtine un randament global ridicat si un ecosistem variat si rezistent, ce necesita putin efort pentru mentenanta, autointretinandu-se in cea mai mare parte. Randamentul ridicat se refera la sistem privit in ansamblu (obtii pere, nuci, kiwi, afine si plante medicinale cu o investitie mai mare la inceput si un minim de mentenanta pe parcurs) si nu la randamentul pe un anumit fruct, ca la o monocultura.

Intregul concept pune accent pe diversitate, pe legaturile dintre diversele parti componente ale sistemului (plante, insecte, pasari, animale, sol, microrganisme) si pe combinarea acestora astfel incat sa se stimuleze una pe cealalta, ducand la un rezultat mai mare decat suma partilor si la un sistem rezistent la diverse boli, daunatori sau schimbari bruste. Structura duce conceptul de plante companion, ce se sustin una pe cealalta in procesul de crestere – prin fixarea nutrientilor in sol, prin alungarea daunatorilor/atragerea de insecte benefice sau combaterea buruienilor (vezi combinatiile conoscute la noi la tara de porumb cu fasole sau three sisters la indienii americani) – la un nivel de complexitate mult mai ridicat. Forest gardeningul ia in considerare arhitectura verticala a ecosistemului (de la sol/subsol pana la varii nivele de inaltime), selectarea combinatiilor de plante astfel incat sa se minimizeze competitia intre ele si sa se maximizeze utilizarea resurselor, lantul trofic/inter-relationarea microorganismelor si ciupercilor (soil food web, un concept asupra caruia sper sa pot reveni in viitor) in sol/subsol, precum si modele de succesiune a plantelor, necesare pentru a asigura flexibilitatea si capacitatea ecosistemului de a raspunde la schimbari.

In practica, daca v-a speriat “padurea” din “forest garden”, trebuie sa stiti ca forest gardening-ul se poate face pe suprafete plecand de la 150 mp pana la aproape un hectar, in orice zona climatica (desi in climatele extreme rezultatele sunt mai greu de obtinut) inclusiv in Romania. Mai mult decat atat,”gradina din padure” poate fi proiectata ca sa aiba un randament mare sau o diversitate mare si o nevoie de intretinere mica, cu un accent mai mare pe fructe, sau pe nuci, “berries” ori plante medicinale, toti acesti parametri combinati in extrem de multe variante. Pentru cei dornici sa exploreze in detaliu recomand “Edible Forest Gardens” (nu-i ieftin) sau internetul si YouTube ( aici, aici sau orice alte exemple similare). Iar daca vreti sa treceti la practica, incepeti de pe acum, dureaza ani de zile pana cand o astfel de gradina ajunge la maturitate.

Pesticide naturale

Cand vorbim de impactul peak oil asupra agriculturii intensive nu putem uita si problema pesticidelor, si ele un produs (poluant si toxic pentru mediu) al industriei chimice, in stricta dependenta de petrol. O solutie posibila la pesticidele clasice ne sugereaza Paul Stamets, care, in cartea sa “Mycelium Running, How mushrooms can help save the world“, povesteste despre pesticidele fungale, 100% naturale si eficiente pe termen lung.

Pe scurt, manipuland culturile unei ciuperci care se gaseste in sol (Metarhizium Anisopliae) si care actioneaza ca un parazit pentru diverse insecte, omorandu-le prin sporii sai, Stamets a reusit sa obtina o tulpina care emite spori cu o intarziere de cateva saptamani, pacalind astfel mecanismele de aparare naturala care in mod normal permit furnicilor sa recunoasca astfel de paraziti. Folosindu-se de orez amestecat cu myceliumul ciupercii ca momeala, Stamets a reusit sa infesteze furnicile dulgher care atacasera structura de lemn a casei sale, astfel incat acestea au transportat myceliumul in musuroi, contaminand si distrugand intreaga populatie in cateva saptamani, atunci cand sporii ciupercii au aparut. Mai multe detalii tehnice aici iar pe TED puteti urmari un documentar foarte interesant despre aceasta speta, dar si despre cum ciupercile pot reface solul contaminat, ajuta la reimpadurire, au puternice proprietati antibiotice si antivirale (inclusiv impotriva gripei – chiar si tulpinei H5N1 – si variolei) putand chiar neutraliza neurotoxinele continute in armele chimice.

Constructii eficiente energetic la costuri mici

In contextul cresterii costurilor energetice auzim din ce in ce mai des despre acele case pasive, cladiri ce sunt construite pentru a utiliza in mod optim si natural energia soarelui, captand-o, distribuind-o in interior si conservand-o astfel incat sa necesite cat mai putina incalzire din surse fosile pe vreme de iarna ,dar mentinand o temperatura agreeabila vara. Principiile din spatele unor astfel de constructii sunt putin mai complexe si nu voi intra in detalii aici, decat ca sa atrag atentia asupra unei aplicatii in domeniul serelor pasive, venind din China.

Constructia este extrem de simpla fiind compusa dintr-un zid gros cu un acoperis partial, pe partea de nord, si o structura de bare metalice arcuite orientata spre sud, lungi de vreo zece metri, acoperite cu o foaie de polietilena transparenta si cu o patura termoizolatoare pe deasupra pe vreme de noapte. Zidul de pe nord are rolul de absorbant al energiei solare pe timp de zi si de difuzor al acesteia pe timp de noapte, patura termoizolatoare limitand pierderile de caldura. Aceste structuri sunt pe cat de simple pe-atat de eficiente, permitand o diferenta de temperatura de 30° intre exteriorul si interiorul serei pe timp de iarna friguroasa (temperaturi de la -20° la -30°), fara nici o sursa de incalzire! Agricultorii din Popesti Leordeni care mai au sobe prin solarii pot gasi detalii aici sau aici…

Tehnologii low cost pentru energie reinnoibila

In ciuda faptului ca majoritatea solutiilor existente din domeniul fotovoltaicelor sau a eolienelor au un randament destul de scazut si o fiabilitate inca slaba (au spus-o altii mai bine aici, aici si aici), exista si initiative care pun accentul pe solutii inovative si low cost pentru producerea energiei reinnoibile. O abordare interesanta, ce ramane inca a fi dovedita in totalitate, o reprezinta tehnologia panoului eolian bazat pe vibratiile provocate de vant (“flutter effect“). Cei de la Humdinger Wind prevad lansarea pe piata a unor panouri modulare, de la dimensiunea unor micro celule pana la module unitare ce se pot combina in panouri de 1m/1m. Conform declaratiilor companiei, aceste solutii ar fi de pana la 10 ori mai eficiente decat produsele actuale, generand energie incepand cu viteze ale vantului de 3.5m/s. Toate acestea la costuri mici (targetul fiind de 1$/W), un panou eolian ce genereaza 7kwh/luna (la viteze ale vantului de 6m/s…) costand in jur de 100$. Asteptam cu nerabdare lansarea lor in productia de serie si testarea intensiva in practica…

In incheiere, ca si in cazul voletului anterior, vroiam sa spun ca aceasta lista de exemple nu se doreste nici pe departe a fi exhaustiva si nici nu are pretentia de a fi ordonata in ordinea importantei , putand fi completata cu multe astfel de cazuri. Menirea ei este mai degraba sa arate ca inventivitatea umana lucreaza cu spor atunci cand este stimulata si ca, poate cu putin noroc, e in stare sa ne puna la dispozitie uneltele adaptate unei ere a frugalitatii, astfel incat dupa noapte sa urmeze o alta zi…

Scurtul drum al zilei catre noapte (II)

11 May 2010 Corporate Governance

37 comments

In postul anterior, discutasem despre cateva semnale de alarma aparute cu privire la problematica Peak Oil, iar la final ne oprisem la schimbarea modului de a gandi, schimbare pe care voi incerca s-o ating in acest volet.

In primul rand as vrea sa precizez ca nu cred ca scenariul catastrofic, in care lumea se intoarce cu fundul in sus de la o zi la alta, este cel mai probabil ci mai degraba cred ca vom asista la o deteriorare sustinuta a calitatii vietii, o scadere a gradului de confort, o disparitie a tehnologiilor complexe si “energy intensive”. Deasemenea, sunt convins ca gazul natural, carbunele si energiile alternative vor fi mai intens exploatate, insa, cu exceptia unor inventii neasteptate sau aparitia unor noi surse de energie neconventionala, ele nu vor putea compensa declinul petrolului.

Revenind la partea de “paradigm shift” si speculand putin, m-as opri asupra catorva directii potentiale pe care ar trebui sa le incorporam in modul nostru de a gandi:

1. Abundenta si risipa vs. Frugalitate

E o directie care vine in continuarea naturala a blocajului inregistrat de motorul supraturat al consumerismului, odata cu aparitia crizei sistemice in care continuam sa ne afundam.

Pe scurt, inseamna trecerea de la o viziune in care iti poti permite sa risipesti resursele, in tehnologii mari consumatoare de energie si supraproductie de bunuri, la un mod de gandire in care costurile reale ale resurselor, dictate de raritatea acestora, determina productia si consumul pe baza de stricta necesitate.

Impactul este direct in confortul cu care ne-am obisnuit, de la chestii bazice precum abundenta alimentelor cu un pret accesibil pe rafturile supermarketurilor, la venitul la servici cu masina personala tocmai din Pipera sau Corbeanca, la functionalitatea infrastructurii logistice a marilor orase, la zborul cu avionul, la costul facturii de incalzire.

Impactul va fi resimtit prin dependenta noastra de produse alimentare provenind dintr-o agricultura intensiva si ineficienta, bazata pe industria petroliera/petrochimica, sau prin costul omniprezentelor componente de plastic, al componentelor electronice, care la randul lor se regasesc in mai toate produsele cu care ne-am obisnuit.

E un mod de a gandi in care “nice to have” / “should have” dispare complet, fiind inlocuit de “really need /must absolutely have” si “afford to have”. E un mod de a gandi care spune ca anumite bunuri sau servicii nu se vor mai produce/presta pentru ca vor deveni inutile dar mai ales prohibitive in noul context.

Un exemplu al abordarii diferentiate, atunci cand vorbim de abundenta vs frugalitate, este faimosul automobil electric (electrical vehicle = EV). Poate ca nu stiati insa cele 34 de mii de EVuri existente in lume prin 1912 (!!) aveau o autonomie de 100 mile/ incarcare, cam tot cat au, in medie, si EVurile din zilele noastre… Mentalitatea de abundenta, a facut ca, in ciuda dezvoltarii unor baterii care stocheaza pana la 7 ori mai multa energie, autonomia EVurilor sa ramana aproape neschimbata cale de 100 de ani. Cauzele provin in principal din supradimensionarea puterii motoarelor pentru o viteza de rulare cu mult peste media necesara masinii (Nissan Leaf atinge 140 km/h cu un motor de 110 CP, in conditiile in care eficienta maxima a motorului este gandita la 105km/h), din insuficienta atentie acordata diminuarii greutatii masinii precum si din puzderia de gadgeturi, microprocesoare si functionalitati care consuma din energia bateriei (geamuri electrice, sisteme audio, display-uri etc).

Din perspectiva frugalitatii ne-am putea gandi la EVuri cu autonomie mai mare, care ar merge mai incet (60km/h) si ar avea mult mai putine functionalitati. Pentru exemplificare extrema, daca am inlocui bateria plumb /acid al unui Bailey Frichtle Electric din 1908 cu o baterie litiu ion (din generatia actuala) de aceeasi greutate, acesta ar avea o autonomie de cel putin 1120 km… Toate acestea si mai multe detalii se gasesc aici.

2. Cost aparent vs cost net al energiei.

Am mentionat, in postul anterior despre peak oil, exemplul dat de Michael Pollan conform caruia, in agricultura intensiva, se consuma 10 calorii de combustibil fosil pentru a se genera 1 calorie de hrana. Altii au detaliat si mai bine speta si problemele legate de urmarirea costului real de-a lungul intregului ciclu de productie, plecand de la extractia materiei prime.

Cu putin efort, putem extrapola rationamentul la om vs masina in structurile de productie actuale. Daca automatizarea liniilor de productie este actualmente considerata a fi apogeul eficientei, ce se intampla cand privim din perspectiva costurilor energetice reale?

Robotul/linia de productie automatizata consuma oteluri speciale (produse si transportate cu mare consum de energie si resurse), plastice (petrol/gaz?), consuma mult curent electric (la preturi ce se vor mari), are nevoie piese de schimb aduse de la producator (here we go again), are o durata de viata de cativa ani, e limitat(a) la o serie de operatiuni etc etc.

Dorel al nostru nu munceste 24/24 sau cu cadente de mii de piese pe ora, in schimb consuma doar ceva papica (pe care si-o poate cultiva natural in gradina lui), se auto intretine, in general se strica destul de rar, are o durata de viata activa de vreo 45 de ani si-si poate “produce” propriul inlocuitor.

In plus mai are trei avantaje majore:

- se gaseste in abundenta (iata si efectul “pozitiv” al presiunii demografice) si, cu putina formare, prin apropierea fabricii;

- va deveni ieftin in conditii de presiune concurentiala (bad news);

- e flexibil, putand invata taskuri noi si extrem de variate si putand fi mutat cu usurinta dintr-un loc intr-altul fara prea multe “investitii”;

Bineinteles ca nu vorbim aici de o viziune luddita, echipamentele automatizate ramanand esentiale in realizarea anumitor sarcini, insa nu cred ca putem exclude o crestere a ponderii lucrului manual in viitor. O perspectiva asupra acestei spete, mult mai in detaliu si mai bine prezentata, o gasiti aici.

Din acelasi punct de vedere, al costului energetic total, eficienta automobilului electric ar trebui sa ia in calcul poluarea cauzata de productia energiei electrice necesara pentru alimentare sau cea legata de constructia retelei de incarcare a bateriilor si de reciclarea acestora din urma.

3. Satul global redevine local

Delocalizarile transfrontaliere ce urmaresc outsourcingul productiei de subansamble in tarile unde costul mainii de lucru este redus, platformele de productie globale bazate pe economii de scara si export de produse finite peste mari si tari, toate modelele de purchasing/logistice bazate pe transportul materiilor prime, pieselor, produselor finite si chiar a alimentelor (adios papaya proaspat sau licii chinezesti) pe distante de mii de km, toate acestea trebuie regandite in contextul in care costul transporturilor risca sa devina prohibitiv.

Comunitatea nu se va mai putea baza pe o retea centralizata care sa puna la dispozitie toate bunurile / serviciile ieftin si cu usurinta, in orice locatie geografica, si ca atare va trebui sa preia productia unei parti din acestea. Micul fermier local, piata sau autoproductia de alimente in gradina vor castiga in fata unui supermarket care va avea dificultati in a oferi produse proaspete si variate la preturi competitive. Poate ca micii artizani, croitori, mecanici, reparatori si providerii de servicii vor fi din nou pretuiti, atunci cand pretul noilor masini sau ale televizoarelor cu plasma va creste substantial…

4. Comunitate+cooperare vs individualism+concurenta

Ca o continuare a punctului anterior e de asteptat ca importanta comunitatii sa creasca din nou, iar cei care isi mai aduc aminte cum ne imprumutam ulei, faina si toate cele, pe vremea lui Ceasca sau cum ne bucuram cu putinul disponibil, vor intelege de ce adversitatea uneste si de ce apartenenta la un grup ajuta in astfel de conditii.

In plus, utilizarea comuna a unor bunuri permite o eficientizare a acestora si, ca atare, scaderea costurilor pe cap de utilizator. Un exemplu banal, tot din industria auto, este car-poolingul, adica utilizarea comuna si impartirea costurilor unui vehicul de catre un grup de utilizatori.

5. Simplitate/varietate/redundanta vs complexitate/inalta tehnicitate (low tech vs high tech)

Ca un corolar al primelor doua idei enuntate mai sus: High tech = complex = energy intensive = scump de produs = mai putin fiabil = scump de intretinut. Si cu asta am zis tot.

Accentul se va pune pe acele tehnologii /produse cu valoare adaugata, care sunt putin consumatoare de energie sau optimizeaza la maxim acest consum, care sunt fiabile si usor de reparat/intretinut. Un fel de tehnologie ruseasca de pe MIR + fiabilitate. Eventual cu accent pe imitarea fenomenelor naturale si micro-solutii.

6. Crize in serie.

Convulsiile de pe esichierul geopolitic, cu disparitia lumii unipolare dominata de imperiul american, inceputa odata cu criza financiara se vor accentua, pe masura ce lupta pentru resursele petroliere va deveni mai acerba. China cu a sa foame formidabila de resurse, necesare pentru a sustine o economie de 1,2 miliarde de oameni crescand cu o rata de 6%-8% pe an, India cu veleitati simlare, Rusia cu amintirea grandorii trecutului si lipsa de scrupule in a utiliza arma gazului natural, toti acesti jucatori vor incerca sa profite de modificarea raportului de forte la nivel global.

Pentru cei dintre voi care vor sa citeasca o perspectiva interesanta asupra jocurilor geopolitice dintre Rusia si SUA prin intermediul Ucrainei, cu revolutii portocalii si conducte de gaze, recomand acest articol.

Toate aceste perspective mentionate mai sus nu se doresc a fi nici pe departe o lista exhaustiva sau un exercitiu de futurologie, ci mai degraba o incercare de a declina consecintele logice ale unui posibil scenariu ce risca sa impacteze major modul in care traim. Este o lista deschisa de idei, la care va invit sa contribuiti, in speranta in care concluziile pe care le vom putea trage impreuna ne vor ajuta sa ne pregatim mai bine pentru aceasta eventualitate. Pentru ca informatia este un avantaj atunci cand trebuie sa regandesti radical modul in care traiesti.

Despre cateva exemple mai mult sau mai putin practice, in sensul ideilor mai sus enuntate, in voletul al treilea (si ultimul) al seriei.

Scurtul drum al zilei catre noapte (I)

6 May 2010 Ecologie / Educatie

18 comments

Din nefericire, n-o sa vorbim despre lucruri placute cum ar fi piesa lui Eugene O’Neill, ci mai degraba despre modul in care omenirea reactioneaza la criza energetica cu care am inceput sa ne confruntam precum si despre anumite scenarii mai putin incurajatoare, care se profileaza in anii imediat urmatori.

Mentionasem anul trecut prin decembrie despre problematica Peak Oil, in acest post, insistand asupra implicatiilor ce ne-asteapta dupa colt (bineinteles ca n-am fost primul si nici ultimul care a adus subiectul in discutie ). Tot atunci promisesem sa mai discutam putin despre permacultura, forest gardening si solutii ingenioase aparute din imitarea proceselor naturale care au o eficienta energetica foarte mare. As vrea sa ma tin de promisiune in acest articol, insa va trebui sa aveti putintica rabdare, pentru ca am s-o iau mai pe ocolite…

Inainte de toate insa, ca refresh, as vrea sa revin asupra definitiei de Peak Oil, ca fiind momentul in timp la care productia de petrol atinge un maximum posibil, pentru a se incadra apoi pe o curba descendenta ireversibila. Nu inseamna ca petrolul se termina brusc ci doar ca se extrage din ce in ce mai putin datorita scaderii rezervelor disponibile precum si a randamentului puturilor existente.

As vrea, mai apoi, sa mai zabovesc putin asupra unor aparitii mai recente legate de problematica Peak Oil (pe care, in mare parte, le veti gazi sumarizate aici) si care contureaza un scenariu, din ce in ce mai probabil, conform caruia productia de petrol nu va mai face fata cererii incepand cu 2014-2015, avand drept consecinte directe cresteri semnificative ale pretului petrolului si posibile rationalizari.

Iata un scurt rezumat a celor mai importante informatii:

* In februarie 2010, UK Industry Task Force on Peak Oil and Energy Security, un grup de oameni de afaceri ce includ pe binecunoscutul Richard Branson (Virgin) dar si reprezentanti ale altor companii, a publicat un raport denumit Peak Oil 2010 (al doilea raport publicat de acest task force), care spune clar si raspicat cateva lucruri:

- Ne vom confrunta cu certitudine cu un “oil crunch”, adica cu o situatie in care cererea de petrol este mai mare decat productia, in urmatorii zece ani, cel mai probabil in urmatorii cinci ani.

- Este foarte dificil ca productia mondiala de petrol sa depaseasca cu mult varful de 87 milioane barili pe zi (atins in 2008) si extrem de greu sa depaseasca 92 Mbz (milioane barili pe zi), cu exceptia situatiei in care se descopera unul sau mai multe super-campuri petroliere, cu rezerve uriase, de care n-a auzit nimeni. In context, raportul confirma cifrele IEA care arata ca cererea estimata spre 2030 este de 105 Mbz, in mare parte provenind de la tarile non-OECD (China si India in principal, dar si alte tari din Asia si America Latina). Presiunea demografica a celor 6.8 miliarde de oameni, cat se estimeaza ca vom fi la sfarsitul lui 2010, in crestere spre 8 miliarde in 2025, precum si deschiderea spre consum in China si India impinge nivelul cererii de petrol cu mult peste ce se poate extrage…

- Din cauza declinului productivitatii campurilor existente, rata de atritie bruta a productiei de petrol este de 4Mbz in fiecare an, sau un procentaj anual de 4.7% din productia globala actuala. Cu toate campurile noi date in functiune, care sa compenseze scaderea productivitatii campurilor existente, productia globala este prognozata sa intre in declin dupa 2015. Industria petroliera este deasemenea cu mult in urma in eforturile de investitii pentru a putea genera o crestere marginala a productiei, iar costul extractiei petrolului risca sa creasca avand in vedere accesibilitatea mai dificila a noilor campuri petroliere .

- Ca urmare a celor de mai sus este asteptata o crestere semnificativa a pretului petrolului in urmatorii ani precum si posibile rationalizari. Atat industria transporturilor cat si pretul alimentelor sau costul utilitatilor vor fi impactate semnificativ.

* In februarie 2010, raportul anual al comitetului interarme al armatei americane pe 2010 (Joint Operating Environment – United States Joint Forces Command) pe care il gasiti aici e si el de acord cu acest deficit al productiei vis a vis de cerere, desi il atribuie mai degraba lipsei de investitii productive de catre industria de profil (“Even were a concerted effort begun today to repair that shortage, it would be ten years before production could catch up with expected demand.” + “By 2012, surplus oil production capacity could entirely disappear, and as early as 2015, the shortfall in output could reach nearly 10 MBD“). Raportul este foarte interesant si vi-l recomand pentru a vedea o perspectiva militara asupra altor riscuri globale.

* In martie 2010, cercetatori de la Oxford University impreuna cu Sir David King fostul consilier stiintific al guvernului Marii Britanii afirma ca este posibil ca actualele estimari ale rezervelor petroliere sa fie exagerate cu cel putin 33% (sursa). In acelasi articol, se estimeaza un posibil deficit (shortage) de petrol incepand cu 2014.

* Tot in martie 2010, un articol din Le Monde atrage atentia asupra unei prezentari facute in aprilie 2009, de catre Glen Sweetnam, director in cadrul US Department of Energy, in care acesta arata ca o mare parte din resursele necesare pentru a putea acoperi cererea de combustibili in urmatorii 20 de ani se bazeaza pe “proiecte nedescoperite inca”, un eufemism pentru a spune ca suntem in pom…Aceeasi prezentare ne spune ca, pentru a acoperi diferenta intre productie si cerere, intre 2011 si 2015, ne-ar mai trebui inca un producator de petrol de talia Arabiei Saudite.

Cu alte cuvinte, iata ca multiple surse, destul de credibile as spune, au inceput sa traga puternice semnale de alarma asupra a ce se poate intampla in 5 ani de zile. Fara sa ne gandim la viziuni apocaliptice a la Mad Max, cred ca impactul unui astfel de scenariu este, dupa cum va puteti imagina, extrem de serios si presupune niste schimbari majore ale modului in care gandim, asupra modelelor de productie si cele sociale existente.

Despre acest “paradigm shift”, despre cateva aplicatii practice interesante si despre altele, in partile urmatoare ale articolului…

Ikigai si moai

9 February 2010 Ecologie / Educatie

39 comments

Un prieten mi-a trimis un link catre un speech pe TED al lui Dan Buettner, explorator, scriitor si prezentator la National Geographic. Prezentarea este despre asa numitele Blue Zones, zone in care oamenii traiesc activ in mod obisnuit peste media de varsta din SUA, prezinta o fractie din rata de imbolnavire cu bolile civilizatiei occidentale (diabet, cancer de colon, boli cardiovasculare) si au un procentaj foarte mare de batrani ce traiesc peste 100 de ani.

Aceste zone sunt Nuoro/Sardinia in Italia, nordul Okinawei in Japonia, Loma Linda in California US, peninsula Nicoya in Costa Rica si Icaria in Grecia.

Deoarece, din motive tehnice, n-am putut sa inserez videoclipul in articol, va recomand sa-l vizionati aici.

In prezentarea cu pricina, Dan Buettner ne spune cateva chestii foarte interesante :

- Miturile intretinute de media, de genul “exista tratamente care incetinesc sau reverseaza procesul de imbatranire” sau “daca ma straduiesc, voi ajunge sa traiesc 100 de ani” nu sunt altceva decat scheme de marketing fara sustinere. Corpul uman nu este programat pentru longevitate si exista prea multi factori care contribuie la procesul de imbatranire (si multi n-au fost inca descoperiti) ca sa poata fi controlati.

- In 3 din cele 5 “blue zones” despre care vorbeste in prezentare (Nuoro/Okinawa si Loma Linda), Dan Buettner observa ca modul de viata si conventia sociala sunt organizate diferit, batranii fiind respectati, implicati in viata familiei, ba chiar venerati;

In fine, prezentatorul concluzioneaza ca toti acesti “longevivi” au niste obiceiuri/trasaturi comune:

- Se misca natural sau cu alte cuvinte sunt angrenati in activitati casnice zilnice, care solicita efort fizic. Nu fac jogging, nu trag de fiare ci fac treaba prin casa, urca scarile, gatesc, si foarte des au grija de gradina. Si merg, merg cat mai mult pe jos, activitate care e dovedita a avea un efect foarte benefic asupra sanatatii.

- Au o perspectiva sanatoasa asupra vietii. Asta include si downshiftingul (o pauza repetata fata de valtoarea cotidiana se pare ca ajuta foarte mult in oprirea proceselor inflamatoare cauzate de stres) incluzand aici si micile sieste din timpul zilei sau somnul de dupamiaza. Cel mai important lucru la acest capitol este ca au un scop bine definit in viata si ca il urmaresc in mod constient. Japonezii folosesc cuvantul ikigai ca o definitie a acelui talent ascuns pe care il avem, care variaza de la unul la celalalt, si pe care daca il vom dezvolta ne va aduce implinire si scop in viata.

- Se hranesc sanatos. Au in principal o dieta vegetala cu multe legume, multe nuci (toate tipurile de nuci) si fasole (toata familia de fasole incluzand mazarea, lintea, azuki, mung etc), beau putin si mai ales vin rosu. Foarte important este ca legumele sunt in general crescute in gradina proprie sau cumparate de la fermierii locali care nu folosesc prea multe ingrasaminte sau alte chimicale. Mai sunt si niste mici secrete, se pare, cu un vin sicilian care contine de trei ori mai multi polifenoli decat vinul normal (Cannonau), mult tofu in Okinawa sau ulei de masline, o miere speciala din pin si ceaiuri de plante locale in Icaria (sursa). Mai au si regula de a manca portii mici si de a nu-si umple mai mult de 80% din capacitatea stomacului (hara hachi bu).

- Fac parte dintr-o retea sociala. Reala, nu Facebook, Hi5 sau alte lumi virtuale. Cu alte cuvinte:

* Pun familia pe primul loc. Se implica in crescutul copiilor, in activitati comune cu familia, au grija de parintii lor in varsta.

* Fac parte dintr-o comunitate religioasa, oricare ar fi aceea. Conform studiului, mersul regulat la biserica, moschee, sinagoga sau orice alt loc unde se intalneste congregatia, poate aduce 3-4 ani de viata in plus. Pentru ca sa nu starnesc controverse cu ateii, va invit sa urmariti aici parerile lui Dan Buettner pe acest subiect.

* Fac parte din “the right tribe“. Cu alte cuvinte se inconjoara de prieteni care urmeaza un model de viata sanatos, care ii pot motiva si sustine la greu. Prezentatorul da exemplul acelor moai din Okinawa, retele de prieteni care au avut la baza scopuri de sustinere financiare (un fel de case de ajutor reciproc) dar care au evoluat spre un sens mai larg, membrii lor acordandu-si sprijin material, emotional si spiritual de-a lungul vietii. Dan Buettner insista ca relatiile de prietenie si sustinerea pe care acestea o ofera reprezinta probabil unul dintre cei mai importanti factori pentru o viata mai lunga.

Diferenta principala intre variile diete/regimuri recomandate, tratamentele cu vitamine si suplimente alimentare sau antrenamentele fizice propuse de unii sau de altii si cele descrise mai sus este ca ultimele au fost dovedite in practica (cum spune si cartea lui Dan Buettner – “Lesson for living longer from the people who’ve lived the longest” ).

Acum daca reflectam putin asupra modului de viata urban, tehnofil, consumerist, individualist si corporatist in care ne-am afundat, banuiesc ca devine evident ca ne indreptam in directii divergente. Trageti voi singuri concluziile mai departe…

Celor care vor spune ca n-avem cum sa ne retragem la tara, sa traim precum bunicii nostri (a caror viata avea destul de multe din caracteristicile enumerate mai sus) si ca vorbim de o alta teorie fara aplicabilitate practica, as vrea sa le sugerez sa-si arunce o privire la “Vitality Project“, un experiment de sase saptamani, in derulare in Albert Lea, Minnesota.

Mie unul multe initiative mi s-au parut interesante, de genul:

- “Walking Moai” – grupuri de pana la 10 persoane se intalnesc saptamanal pentru a merge dus -intors pana la o destinatie aleasa si pentru a participa la diverse proiecte de voluntariat. Oamenii invata sa socializeze, isi impartasesc problemele si incep sa se sustina moral, emotional si spiritual.

- “Walking school bus” – un grup de cel putin doi adulti care acompaniaza un grup de copii spre scoala, in mers pe jos in loc de mers cu masina. Permite o socializare mai buna si asigura un efort fizic zilnic pentru copii.

- Programe de activitate fizica la locurile de munca (stepathon/walkathon). Beneficii evidente si alunga si plictiseala…

- Gradini comunitare in care se pot inchiria parcele unde si cultiva legume pentru consum. Alternativa evidenta la rosiile de plastic din supermarket.

- Programe de nutritionism si gatit sanatos si proiecte comune cu magazinele alimentare pentru etichetarea mancarurilor sanatoase. Adio pizza home delivery si minutele pierdute citind tablourile lui Mendeleev cu E-uri de pe etichete.

- Seminarii despre cum sa-ti gasesti scopul in viata. Publice si gratuite.

- Multe, multe programe de voluntariat. Cum sa rezolvi varii probleme, sa aduci oamenii laolalta si sa si obtii satisfactia ca faci un lucru bun.

Mai multe puteti citi pe site-ul lui Dan Buettner (aici) unde aveti si o unealta online de diagnostic al stilului de viata – Vitality Compass. Ce se poate aplica in Romania, las la latitudinea voastra sa estimati si, sper eu, sa incercati.

Sanatate!

Inca o doza de credit

2 February 2010 Reforma

33 comments

Nu stiu de ce dar parca toata lumea a uitat de unul din elementele fundamentale care au stat la baza crizei actuale si anume supraindatorarea. Supraindatorarea, bazata pe accesul usor la credite, aceasta benzina din motorul cu turbina a supraconsumului.

Ca sa restarteze insa economia mondiala, aflata in stare de soc, diversele guverne au facut ce-au stiut mai bine, adica au pompat bani de la budget in diverse programe de stimulare a consumului (de genul “Programul Rabla”, “Prima casa” de la noi plus vouchere de consum sau alte scheme similare in intreaga lume). Au incurajat din nou indatorarea pentru a relansa cererea, intr-o piata care inghetase peste noapte.

Multa lume uita insa ca un credit, fie el si pe termen lung, are un mare dezavantaj, si anume ca trebuie rambursat. Ca atare, cu exceptia situatiei in care doriti sa lasati mostenire datoriile voastre urmasilor, creditul nu face decat sa aduca veniturile (potentiale) viitoare in momentul prezent. Mai mult decat atat, avand in vedere ca o persoana va castiga o suma data ca venituri de-a lungul vietii, creditul micsoreaza disporoportionat venitul discretionar viitor, caci sa nu uitam ca avem de platit si-o dobanda. Si ca sa nu fiu inteles gresit, creditul investit in ceva productiv (cu exceptia speculatiilor), ceva ce reduce costuri sau e absolut necesar, poate fi chiar un lucru bun. Pentru orice altceva insa trebuie dozat cu mare atentie.

Acestea fiind spuse, ce credeti ca se intampla in momentul in care guvernele incita consumul pe credit sau bancile centrale diminueaza dobanzile de referinta cu acelasi scop? Exact ce spuneam anterior, dincolo de eventuala relansare temporara a consumului, aceste masuri nu fac decat sa mute decizia de cumparare din viitor in prezent si sa diminueze veniturile viitoare atat ale cumparatorului cat si pe ale statului (cheltuieli budgetare). Mai dam o doza de drog la dependent dar, ce-i drept, relansam vanzarile si asta da bine la electorat.

Dar cand efectele dozei se vor duce, consumatorul nostru va fi din nou supraindatorat, veniturile discretionare vor fi si mai mici si pana si bancile vor avea o reticenta in a mai finanta pe cineva a carui situatie financiara s-a deteriorat dincolo de un anumit punct. Cu atat mai mult cu cat casa pusa in garantie valoreaza acum o fractiune din pretul de-acum doi ani iar cu actiunile pe care le-avea in portofoliu cel ce s-a imprumutat poti sa platesti taxiul pana la aeroport.

Asa se duce “clasa medie” care fusese pacalita ca valoarea imobiliarelor nu poate decat sa creasca, ca bursa e reteta sigura de imbogatire si ca bancile vor credita cu ochii inchisi la infinit. “Easy credit has been America’s substitute for decent wages” dupa cum se spune aici, insa iata ca atunci cand economia o ia la vale si ai fost obisnuit sa te intinzi mai mult decat te tine plapuma, descoperi ca singura constanta este faptul ca datoria la banca nu dispare.

Pacat insa ca aceasta clasa medie, care a iesit cel mai prost din afacerea cu criza, era vectorul principal al cresterii economice. Cine ii va lua locul in noua schema a lucrurilor, acum ca e cam bolnavioara, iata o intrebare la care as vrea sa stiu raspunsul pentru ca, fara o crestere sustenabila, toate carpelile pe care le-ncercam acum n-o sa ne tina prea mult.

Si-as mai vrea sa stiu de ce se doreste revenirea la acelasi circuit al creditului din belsug, a traitului pe datorie, care a umflat cu pompa preturile in imobiliare, cursul actiunilor, care a distorsionat cresterea reala a PIBului, care, cu alte cuvinte, a vandut iluzii? Pentru ca sa repetam acelasi ciclu de boom&bust? N-ar fi mai bine sa croim un model nou, care sa tina cont de pericolele supraindatorarii?

The time value of money says we’re living on borrowed lives.

Houston, we have a winner…

8 December 2009 De la cititori

45 comments

In ciuda a ceea ce vedeti de jur imprejur, cred ca Basescu si cu al sau PDL au pierdut.

Nu, nu e vorba de alegeri ci de imagine. E vorba de locul ocupat in subconstientul colectiv, e vorba de dezbinarea cetatenilor, de nemultumirea si frustrarile acumulate impotriva anormalitatii glorificate in cotidian cat si impotriva clasei politice ca sublimare a acestei stari.

Omul providential, politicianul ideal nu exista, insa oponentii sai au reusit performanta sa-l transforme pe Basescu in responsabilul unic pentru marasmul in care ne-am infundat, in paratrasnet pentru toate descarcarile emotionale ale multimilor nemultumite. E Bau Bau-ul, tapul ispasitor al problemelor noastre, efigia pe care trebuie s-o ardem si s-o calcam in picioare pentru ca sa ne simtim vindicati.

Si, trebuie sa recunoastem, n-a fost foarte greu, personalitatea-i grobiana, provocator-distructiva, tarele de caracter, greselile flagrante, nepotismul si oamenii slabi cu care s-a inconjurat, le-au dat multa apa la moara celor din tabara adversa.

Ca poarta o parte din vina, probabil mare, pentru ceea ce se intampla, cred ca e adevarat.

Ca poarta toata vina, asta nu are cum. Asta este in schimb ceea ce se doreste sa credeti. Pur si simplu, pentru ca se doreste ca ceilalti responsabili sa nu fie pedepsiti.

Pentru ca si ceilalti politicieni sunt tot atat de responsabili, daca nu chiar si mai mult, pentru starea de anormalitate in care traim.

Pentru ca nu dorim sa ne recunoastem greselile noastre. Pentru ca toti purtam o parte din responsabilitate pentru ca s-a ajuns aici.

Pentru ca daca nu recunoastem toate acestea si nu facem ceva ca sa indreptam lucrurile, n-am rezolvat nimic.

“Nu vedem lucrurile asa cum sunt ele, vedem lucrurile asa cum suntem noi” era un citat de Anais Nin. Si noi cum am ajuns sa fim?

Suntem satui pana peste cap de politicienii nostri, de spagi, de ineficienta, de furt, de indiferenta, de imoralitate, de problemele noastre, de ceilalti. Credeti ca daca vom gasi un vinovat pe umerii caruia sa punem aceasta povara, toate aceste lucruri vor disparea de la sine?

Nu credeti ca situatia trebuie privita cu maturitate? Nu credeti ca trebuie sanctionat tot ceea ce contribuie la starea de anormalitate in care am ajuns ? Nu credeti ca trebuie sa ne uitam si in oglinda ?

Vi se pare normal sa ajungem in a contesta legile si fundamentele democratiei atunci cand o situatie de fapt nu ne convine? Vi se pare normal ca sa-i renegam pe romanii din diaspora daca au alte pareri decat ale noastre? Dar pe ceilalti 49% din tara care au votat altfel, doar pentru ca vad lucrurile diferit?

Cine v-ar lua apararea, data viitoare, intr-o lume in care parerile diferite ar fi interzise?

Eu unul cred ca daca nu incepem prin a construi, a coopera, a incuraja, a respecta legea si a sanctiona ilegalitatile- fiecare dintre noi- tot aici vom fi si peste douazeci de ani. Oricine va castiga urmatoarele alegeri.

Eu sper ca sa intelegem cu totii ca, iata, 70.000 de oameni pot schimba fundamental o ecuatie politica. Aceasta este probabil cea mai importanta lectie pe care politicienii dar si noi insine ar trebui s-o invatam.

Ca parerea noastra, a fiecaruia, are greutate si ca oamenii politici ar trebui sa tina cont de ea. Ca e responsabilitatea noastra sa folosim aceasta putere constructiv.

Si da, cred ca noul presedinte trebuie sa se comporte diferit fata de fostul presedinte. Trebuie sa uneasca, trebuie sa-si calce pe orgoliu si personalitate, sa faca sacrificiile si sa ia deciziile ce se impun si, mai ales, sa puna interesul tarii deasupra interesului propriu sau al clicii ce sta in spatele sau.

Altminteri, va fi cu adevarat vinovat de dezastrul in care se afunda tara. Aviz “castigatorului”.

Un pumn de probleme

3 December 2009 Ecologie / Info

23 comments

Daca ati trecut de titlul usor manipulator, dar la moda, ii rog pe cei dintre voi care pica in categoria “postaci la datorie” sa se linisteasca, n-o sa aiba prea multe motive sa munceasca.

Si acum sa vedem care sunt cateva dintre problemele pe care eu le consider potential importante (si de care nu se face vinovat Basescu ) dar care isi gasesc mai greu loc in presa noastra, prea obsedata cu filme proaste de kung-fu :

Peak Oil

Altfel spus, varful productiei de petrol, dincolo de care volumului de petrol extras la nivelul intregii planete intra intr-un declin constant, fara o revenire posibila la nivelele anterioare. Acest varf al productiei, denumit generic Hubbert’s peak fusese prevazut sa survina in 2005, de catre Kenneth Deffeys, si se pare ca doar cateva zecimale in calcule au facut ca acesta sa fie de fapt atins in 2008. Bun, si ce daca, veti spune, e normal ca productia din campurile petroliere existente sa scada, sunt insa campuri descoperite si neutilizate si cine stie cate milioane de barili care asteapta sa fie extrasi.

Asa si este, insa iata ca se pare ca prognozele IEA (International Energy Agency) au fost de fapt umflate cu pompa (de petrol) si ca ar fi foarte greu sa se creasca de la cele 84milioane barili/zi la cele 105 milioane barili/zi prognozate pentru 2030 (Sursa). IEA insasi pare a-si struni optimismul, corectand “a la baisse” productia prognozata de la 121Mbl/zi in forecastul din 2004, la 105Mbl/zi in forecastul din 2009. Aceeasi sursa sustine ca voci din interiorul IEA au dubii si pentru valori de 90-95 Mbl/zi…

Ar trebui sa fim ingrijorati? Cred ca da, deoarece consumul de petrol va fi din ce in ce mai mare din partea unor economii emergente, dar foarte importante, precum China si India, care (conform estimatelor IEA din luna mai 2009) aproape isi dubleaza cererea de petrol in intervalul 2006-2030 (de la 10.9 Mbl/zi la 20Mbl/zi). Cresteri importante ale cererii au loc si in randul celorlalte economii emergente din America Latina si Asia, ducand consumul agregat la 106.5Mbl/zi in 2030. (Sursa)

Si se pare ca ar mai fi un motiv pentru care ar trebui sa nu dormim noaptea, anume ca insasi IEA, in raportul din Noiembrie 2009, prognozeaza ca cererea de petrol in tarile OECD in 2030 va fi in scadere comparativ cu 2008. Adica, cu alte cuvinte, conform IEA, tarile OECD nu prea vor mai iesi din criza (Sursa). Hmmm…cum doi plus doi cam trebuie sa dea patru, ori cererea agregata reala va fi mai mare in 2030 (mai creste si consumul in tarile OECD) si-atunci ar trebui sa fim si mai ingrijorati ca n-o sa mai avem resurse, ori economiile tarilor dezvoltate sunt facute KO si-avem o problema si mai mare.

E sfarsitul lumii, e mai rau ca 2012? Nu, cel putin nu inca. Dar nici bine nu e, caci scaderea resurselor de petrol in contextul cresterii cererii aggregate, ne duce la presiuni pe pretul barilului si la potentiale “shortage” pe termen mediu lung. Cat de rau va fi? Va las sa alegeti singuri intre doomers si debunkers, insa eu cred ca exista si solutii care pot diminua/preveni impactul peak oil, inclusiv electrificarea transporturilor, conservarea energiei si punerea accentului pe energie renuvelabila.

Impactul se va simti insa atat la nivele ce va sar imediat in fata ochilor (cresterea costului transportului-> cresterea generic a pretului tuturor produselor ce trebuie transportate, cresterea facturii la incalzire si la current electric, eventual cozi la benzinarie+rationalizare etc) cat si la nivel indirect, prin necesitatea schimbarii unor modele de productie, de exemplu in agricultura. Cvasi totalitatea produselor pe care le cumparam din supermarket provin din agricultura intensiva, bazata pe utilizarea ineficienta a combustibilor fosili. Imbatati de mitul energiei ieftine si inepuizabile, am ajuns, prin utilizarea ingrasamintelor, pesticidelor ale utilajelor agricole mari consumatoare de motorina precum si a transporturilor la mare distanta, sa consumam 10 calorii de combustibil fosil pentru a produce echivalentul unei singure calorii de hrana (sursa Michael Pollan). Asta ca sa nu mai vorbim de distrugerea terenului arabil, a diversitatii biosistemelor, scaderea calitatii nutritive a plantelor cultivate si alte cate.

Poate vom avea ocazia sa vorbim si de chestii precum permacultura lui Bill Mollison sau de forest gardening-ul lui Robert Hart (si mai ales a lui Dave Jacke si Eric Toensmeier). Chestii d’astea “eco”, dar care imita procesele naturale pentru a reduce risipa, a creste randamentul, diversitatea si sustenabilitatea intregului bio-sistem.

Surprinzator, toate astea se pot face si scazand in acelasi timp inputul de munca necesar in sistem. A naibii de eficienta natura asta, domle’…

H1N1 –Gripa Noua

Vestea buna e ca epidemia de gripa si “Influenza Like Illnesses” din Ucraina, care ne speriase tare tare acum vreo luna in urma, se pare ca se mai domoleste, morbiditatea scazand semnificativ in ultima saptamana la toate categoriile de varsta (sursa). Ucraina n-a scapat totusi usor, cu 445decese inregistrate la 1,937 milioane de cazuri, pana in 02.12.09 (sursa), insa ramane de vazut cate dintre acestea au fost efectiv datorate virusului H1N1 (pana la inceputul lunii decembrie fusesera certificate 255 de cazuri pozitive H1N1 si 17 decese associate)

Vestea proasta este virusul pare sa fi intrat in etapa de Hydra Effect, in care incearca diverse mutatii pentru a-si mari viteza si aria de raspandire. Unele dintre aceste mutatii (225G) evidentiate prima oara in Norvegia (sursa) sunt mult mai virulente, atacand in adancime tesutul plamanilor si ducand mai frecvent la decese. Aceasta mutatie, precum si o varianta rezistenta la antivirale (Tamiflu) pare a fi, in ciuda parerii initiale a autoritatilor, destul de raspandita in lume, in aproximativ 16 tari (sursa).

Alte doua vesti si mai proaste sunt ca e posibil ca actualele vaccine anti-H1N1 sa nu fie eficiente impotriva acestei mutatii, desi parerile expertilor sunt inca divergente pe acest subiect, (sursa) si ca persoanele care au avut deja H1N1 se pot imbolnavi si-a doua oara. Deci nici imunitatea naturala nu e infailibila (sursa).

Criza economica + Dubai falls from the sky (scraper)

S-o mai fi potolit ea, criza, da nu se da dusa asa usor. Desi o parte din economiile UE si, parca parca, economia americana dau semne de revenire, sa nu uitam ca intreg globul e inca conectat la aparatele de respirat si pompat cu sume uriase pentru incurajarea consumului, toate acestea din banii contribuabililor.

In SUA, de unde a pornit totul si de unde se asteapta semnale clare cu privire la revenirea economiei, vestile sunt si bune si rele. Avem o usoara crestere a productiei industriale (sursa) si a vanzarilor in sectorul auto, dar consumul intern, care sustine 70% din economia Americana, inca intarzie a-si reveni. Dovada sta in cheltuielile consumatorilor americani, care au scos cu 8% mai putin din buzunar de persoana, decat acum un an in urma, cu ocazia weekendului de Thanksgiving (sursa). In cel mai bun caz, vorbim de o stabilizare si un inceput de crestere fragila, cu o crestere, la cel mai inalt nivel din ultimii trei ani si jumatate, a numarului de case la al doilea proprietar vandute in Octombrie (sursa). In cel mai rau caz vorbim de o reluare a caderii preturilor in 2010, in principal datorita cresterii numarului de executari silite si a somajului (sursa).

In plus sistemul bancar nu sta nici el chiar pe roze si nici nu da semne de relansare a creditarii. FDIC raporteaza ca volumul creditelor acordate de bancile americane a scazut pentru al treilea trimestru consecutiv si cu cel mai mare procentaj trimestrial din 1984. Mai mult, fragilizarea sistemului continua, raportul rezerve/credite neperformante scazand pentru al 14lea trimestru consecutiv si ajungand la 60.1% (sursa).

Despre Dubai ce sa mai zicem, decat ca iata se pare ca guvernul emiratului nu are de gand sa garanteze creditorii pentru cele 59 mld dolari datorate de catre Dubai World, lucru care a lasat cam in ceata pe toti cei care credeau in garantii implicit asumate. Mai mult, Abu Dhabi, emiratul frate si mai bogat in petrol, a indicat ca va acorda un support limitat, sugerand ca va exista si un cost politic (sursa). Intrebarea pe care si-o pune intreaga finanta mondiala este insa daca nu cumva efectul de contagiune va duce la prabusirea unor alte economii emergente cu trasaturi similare, cum ar fi Grecia, Ungaria sau Rusia, riscand sa introduca din nou instabilitate intr-un sistem fragil (sursa).

Incalzirea globala

Pe-asta o stiti cu totii, nu de la mine ci de la Al Gore si-al sau Inconvenient Truth. Urmeaza conferinta de la Copenhaga de pe 12 Decembrie, dar pana atunci ne distram cu scandalul legat de cei de la Solve Climate/University of East Anglia. Domnilor savanti le-au fost hackuite serverele si furate niste mailuri in care ar fi recunoscut ca au manarit datele legate de cresterea temperaturilor si incercat sa puna bete in roate celor sceptici cu privire la incalzirea globala (sursa).

Altminteri, eu nu pot spune decat c-afara nu-i prea cald, dar macar nu ploua inca. Mai vedem cum sta treaba dupa 6 Decembrie.

Ceaţa

1 December 2009 Corporate Governance

42 comments

E întâi Decembrie. Nu 15/16, nu 21/22. Dar, nu ştiu de ce, m-am trezit amintindu-mi lucruri de acum 20 de ani…

M-am trezit cu speranţa si nerăbdare. Ale adolescentului de 18 ani, dintr-un oraș de provincie, venit in București in ianuarie 1990, la primul congres al elevilor “liberi”. Ale tânărului care vedea că se poate vorbi liber, fără frică, că se pot întinde poduri intre oameni fără teamă de consecinţe.

M-am trezit cu un zâmbet pe fată. Al adolescentului de 18 ani, dintr-un oraş de provincie, care făcea petiţii si organiza greve in liceu, împreună cu prietenii săi. Adolescentul care milita pentru eliminarea uniformei şi schimbarea mentalității profesorilor.

M-am trezit dezamăgit şi îngrijorat. Cu dezamăgirea şi îngrijorarea adolescentului de 19 ani care se uită scârbit cum mulţimea vandaliza prima “consignaţie” din orașul de provincie, urlând “Huo, privaţilor!”, “Hoţilor!”.

M-am trezit şi m-am dus la geam.

Am văzut ceaţa de-afară.

Ceaţa ce se lasă peste toate, ceata ce se vrea lăsată peste mintea noastră.

Ceaţa care estompează distantele, diferențele, formele, care confuzioneaza. Ceaţa care e liniștitoare, care anesteziază simțurile. Ceaţa care nu lasă informația să treacă. Ceaţa care izolează, demoralizează. Ceaţa care ne minte…

Nu cred în idoli falși care-si apropriază simboluri (Dan Șelaru a zis-o bine aici), dar știu un lucru.

Știu că voi fi întotdeauna împotriva celor care revarsă ceaţă din ecrane, care-mi cenzurează informația şi care încearcă să mă manipuleze grosolan, ca să nu pot gândi de unul singur.

Împotriva celor care vor să mă ţina în ceaţă.

Împotriva celor care se ascund în ceaţă.

Radacina rotunda

23 November 2009 Analize

38 comments

Secventele din ultimele saptamani, si cu atat mai mult cele din ultimele zile par a fi desprinse din “The Power of Nightmares – The rise of the politics of fear” al lui Adam Curtis.

Se dezinformeaza si se manipuleaza asiduu de ambele parti, se creeaza mituri teroriste de genul “Matrozul Securist”/”Tiranul Basescu” sau “KGBistul Geoana”/”Omul lui Ilici”, coalitii monstruoase, flote disparute, electoratului ii sunt speculate fricile, ii sunt bruiati neuronii cu realitati paralele pe diverse antene sau cu mesaje stereotipe ale postacilor indopati cu red bull si amfetamine, sunt alese trasaturi selective ale unuia sau altuia dintre candidati si ingrosate obsesiv/repetitiv cu scopul de a estompa alte calitati sau defecte, si cate si mai cate…

Nu zic ca n-o fi si foc de unde iese fum, dar, cand ma uit pe Hotnews la articole, nu-mi vine sa cred cat de puternica e masinaria pusa in miscare si cat de mare trebuie sa fie disperarea. Aici sunt 549 de comentarii la ora la care scriu, aici sunt 334, iar forumurile rasuna mai abitir decat cascada Niagara. Sa fie romanii brusc cuprinsi de spiritul civic, sau sa fie altceva la mijloc?

Nu cumva se-ncearca cacofonizarea intregului mediu informational cu scopul de a inneca orice riposta a taberei adverse, de a confuziona, demoraliza si obosi alegatorul, poate, poate nu s-o mai prezenta si la turul doi?

Caci nimic nu este mai putin dorit de catre partide decat un alegator care sa judece cu propria-i minte, care sa refuze – atat cat se poate – manipularile uneia sau alteia dintre tabere. Liberul arbitru trebuie anulat, optiunile limitate, peisajul descris in alb si negru, unde negru este tabara adversa.

De ce, ma-ntreb eu, cand lucrurile pot fi privite si din alta perspectiva?

Sunt oare cei doi candidati radical diferiti? Sunt oamenii din spatele lor oare radical diferiti?

Sau oare, daca-i punem sub acest radical, ne iese o radacina rotunda? Cu dus si intors…

Aveti nevoie de argumentele unora sau altora, sau puteti judeca de unii singuri? Simtiti nevoia sa va rescrie cineva istoria ultimilor ani sau va puteti aduce aminte de unii singuri ce-a facut fiecare dintre tabere, cum v-ati simtit in 2000-2004 si 2004-2009 (sau, de ce nu, din 90 incoace) si ce motive va-ndeamna sa votati?

Inchideti televizorul, opriti calculatorul/telefonul/sotia/sotul/prietenii si acordati-va un timp de gandire de unul singur.

Aduceti-va aminte, ascultati-va instinctul si-apoi votati-l pe cel ce va place mai mult, pentru ceea ce simtiti ca este/face, nu pentru imaginile create de prozeliti sau detractori.

Nimeni nu va poate lua libertatea de a decide, daca nu o oferiti de buna voie. E dreptul pe care vi l-ati castigat acum 20 de ani, e responsabilitatea fiecaruia pentru ziua de maine.

Visul unei nopti de toamna

16 October 2009 De la cititori / O data pe zi

34 comments

Visam asta vara, intr-o postare pe blog, asa cum incearca fetele mari sa-si viseze ursitii de Sanziene, sa gasesc incarnarea in realitate a unui om politic, care sa redea speranta in viitor si care fie un bun gospodar. Cautam un om politic care sa se ingrijeasca de interesele cetatenilor si nu doar de ale sale sau ale clicii de politicieni din care face parte.

Iata ca ironia sortii face ca singura nominalizare pe care cititorii blogului o facusera atunci pentru acel portret robot, in speta Klaus Johannis, sa fie propus zilele astea ca prim ministru. Si zic “ironia sortii” pentru ca nominalizarea sa, asa cum a fost facuta, ca parte a luptei politice dintre coalitia din opozitie pe de-o parte si Traian Basescu+PDL pe de-alta parte, nu face decat sa-l transforme intr-un pion de sacrificiu, o unealta folosita de unii si hulita de ceilalti.

E posibil ca imaginea usor idealizata pe care mi-o fac (si cred ca nu sunt singurul) despre Klaus Johannis sa nu fie neaparat cea reala. E posibil ca sa nu fie neaparat un bun prim ministru sau sa reuseasca sa-si conserve verticalitatea de-a lungul mandatului, dar tind sa cred ca este o persoana cu mult mai mult bun simt decat cei ce s-au perindat, pana acum, prin pozitia de premier.

Si cum am convingerea ca taria de caracter e cea care conteaza, cred ca s-ar stradui sa faca o treaba mult mai buna decat predecesorii sai recenti. Asta, bineinteles, daca ar avea un mandat adevarat, nu un “stagiu de pregatire” de doua luni de zile si cu conditia ca sa ramana, atat cat se poate, deasupra jocurilor politice…

Dar cum bunul simt te face un politican slab, c-o floare nu se face primavara si cum problema e de fapt cu partidele politice, ma bantuie acum un alt vis…

Visam de cateva zile ca, daca tot s-a propus un prim ministru ce pare a fi o alternativa umana si morala mai buna la ceea ce-am avut pana acum, poate s-o strange si-un partid care sa-l reprezinte cu adevarat si sa-l sprijine.

Visam ca acea clasa medie nehotarata, acea patura electorala imprevizibila pe care partidele vor s-o sunteze concentrandu-se pe inregimentarea mediului rural, sa-si gaseasca un nucleu de coagulare.

Visam ca sa spunem precum reprezentantii minoritatilor nationale din parlament: noi tot pe acest candidat il sustinem si nu acceptam alta propunere, orice-ati spune voi.

Inca mai visez ca, in timp, vom reusi sa scapam de acest circ al absurdului care este politica romaneasca, de acest bestiar ce ne-a confiscat tara si viitorul.

Dar, cu siguranta, visul meu e nascut din naivitate si se va dizolva in griul mohorat si ploios de-afara.

Si totusi…

PS: Ca sa previn orice comentarii in aceasta directie, nu sustin nici un partid, nici un candidat la presedentie, iar parerile enuntate sunt strict personale.

Scurtul drum al zilei catre noapte (III)

Scurtul drum al zilei catre noapte (II)

Scurtul drum al zilei catre noapte (I)

Ikigai si moai

Inca o doza de credit

Houston, we have a winner…

Un pumn de probleme

Ceaţa

Radacina rotunda

Visul unei nopti de toamna

Autori

Romania Curata

Pagini

Categorii

Blogroll

Recent Comments

Arhivă

Log in

Taguri