Cum ar fi sa nu fi existat Gmail, Yahoo sau mai stiu eu care companie ce ofera un cont de email gratuit? Si cum ar fi daca un parlamentar (roman, american sau de oriunde) ar fi gandit ca dreptul la comunicare este un drept fundamental al omului (am mai vazut nenumarate adaugiri exotice la Declaratia universala a drepturilor omului), motiv pentru care promova o lege prin care obliga guvernul sa creeze site-ul www.guvern.ro (.com, dupa caz), pe care orice cetatean sa isi poata crea un cont de email gratuit (de genul dl_x@guvern.ro)? Cat ar fi costat crearea acestui site? Si cat ar fi fost costurile de intretinere anuale?
Paragraful de mai sus e doar un exercitiu de imaginatie. Majoritatea dintre voi va fi zambit la citirea lui si, cu siguranta, cativa au decretat imediat ca bat campii cu gratie. Haideti sa continuam rationamentul si sa schimbam perspectiva.
Mai intai, o scurta pozitionare in istorie: statul a aparut ca o constructie minimala, cu cateva functiuni extrem de precise. Apoi i s-a adaugat inca una… si inca una… si inca una… pana la statul asistential de azi (vorbim de statele democratice, nu de derapajele totalitare). Pe masura ce rolul statului crestea, se dezvoltau si teoriile pentru a sustine rationalitatea si, mai mult, legitimitatea extinderii. Un cetatean de la 1800 ar fi probabil socat sa vada pana unde s-a extins statul inceputului de secol 21.
O parte din extinderea statului a fost justificata (1) prin incapacitatea pietelor sau societatii civile de a oferi anumite servicii sau (2) timpul indelungat necesar pietelor sau societatii civile pentru oferirea respectivelor servicii. Teoria asta nici macar nu trebuia sa fie adevarata sau demonstrata (paranteza: va amintiti reactia exuberanta a lui Victor Ponta la propunerea guvernamantala a “cosului pensionarilor”?).
Si atunci, de ce nu un cont gratuit de email pentru fiecare cetatean (impachetat eventual in filozofia Serviciului Universal de la telefonia fixa)? Mai pare aceasta propunerea atat de extravaganta? Daca acceptam ca acesta ar fi un nou drept universal al omului, nu mai conteaza costurile pe care proiectul www.guvern.ro le implica.
Statul asistential e in coma financiara. Iar solutiile nu pot fi de stanga, indiferent cat de vocali sunt socialistii de o parte sau de alta a Atlanticului. Va fi imposibil sa combatem falimentul financiar al statului cu inca si mai mult socialism.
Una din solutiile propuse (vezi seria de editoriale ale lui Dinu Patriciu din Adevarul) consta in revenirea la liberalismul de secol 18. Numai ca istoria nu s-a intors nici o data. Asa cum solutia nu este un nou tip de socialism, ea nu va fi nici revenirea la liberalismul de secol 18.
Ca mereu, gasirea solutiei (ca sa nu prelungesc suspansul si pentru a nu provoca o dezamagire la sfarsitul articoului, fac o precizarea: nu am solutia) trebuie sa plece de la fundamante. Trebuie sa incepem prin a rade un strat din vopseaua invechita. Si inca unul. Si inca unul. Avand mintea deschisa, vom ajunge in final la lucrurile esentiale. In jurul lor, completate cu ceea ce am invatat in ultimii 200 de ani, se poate construi modelul lumii de maine.
Pentru mine, doua lucrurie sunt clare:
1. Destinul fiecaruia e doar responsabilitate individuala. Nimeni nu poate fi acuzat pentru propriul tau esec, cu atat mai putin statul, asa cum nimeni nu poate fi considerat responsabilul succesului tau. In mod fundamental, a reusi sau a esua depinde doar de fiecare dintre noi.
2. Pietele si societatea civila au raspunsul la aproape toate problemele. Dar, spre deosebire de stat, uneori solutiile nu sunt imediate. In schimb, solutiile sunt durabile. Nu e vorba doar de contul tau de email. E vorba inclusiv de sensibilele domenii ale educatiei si sanatatii.
Nu pledez pentru desfiintarea statului, dimpotriva. Pledez pentru un stat puternic si eficient. Dar, pentru a fi puternic si eficient, nu trebuie sa ii cerem statului sarcini imposibile de realizat. Pentru inceput, ar trebui sa isi propuna sa nu mai fie un stat-jucator. E mai eficient sa actioneze ca stat-legiuitor si stat-judecator. Si, daca va renunta sa mai fie stat-jucator, credibilitatea ii va creste imediat.
Mesajul meu de sfarsit e unul optimist: aveti incredere in oameni (ca indivizi) si in credinta lor. Individul, firmele private, societatea civila pot rezolva mult mai multe dintre probleme societatii de azi decat statul. Statul are propria lista de probleme de rezolvat. Printre ele, nu e contul tau gratuit de email, asa cum nu ar trebui sa fie nici educatia sau sanatatea…
