Vroiam sa scriu despre altceva, cand mi-a cazut sub ochi un articol de pe Hotnews: aici.

Iata un fragment frapant din discursul presedintelui: “astazi, Romania continua procesul modernizarii sale inceput prin actul Unirii de la 1918″.

Serios?

Traian Basescu, acest veritabil Mester Manole modern, rescrie istoria pentru a-si justifica propriile actiuni:
-Romania nu s-a nascut la 1918, ca si cum inainte ar fi fost neantul, iar dupa Raiul pe pamant.
-Romania Mare a devenit posibila prin sacrificiul suprem al unor romani. Copii lor au luptat, 20 de ani mai tarziu, in alta mare inclestare a poporului roman. Omagiezi parinti, dar tai pensiile copiilor (veterani de razboi), pentru a economisi un pumn de arginti la buget. Ceva nu merge in rationamentul asta.
-Nu poti vorbi de 1918 fara a aminti de Regele Ferdinand, cel care s-a pozitionat contra propriei patrii native si propriei familii pentru a-si sluji patria adoptiva.
-A pune pe acelasi palier unirea din 1918 cu reformele (reale sau imaginere, e de discutat) din 2010, al caror unic rezultat este, pentru moment, o palida echilibrare bugetare inseamna o imensa ofensa adusa istoriei.

1 decembrie este unul din momentele in care trebuie sa ne oprim, pur si simplu, si sa multumim inaintasilor pentru sacrificiile facute. Nu e momentul nici pentru declaratii triumfaliste, nici pentru a cauta justificari pentru propriile actiuni din prezent, nici macar pentru a huidui premierul in exercitiu, asa cum s-a intamplat la Alba Iulia, dupa un model brevetat de Petre Roman in 1990.

1 decembrie este un moment in care putem spune doar atat: “Bunicilor, parintilor, va multumim pentru tot ceea ce ati facut pentru noi. Va multumim pentru libertatea de care azi avem parte. Va multumim pentru ca ne-ati transmis idealuri si ne-ati aratat ca ele pot prinde viata. Va multumim ca nu ati fost lasi si ca nu v-ati ascuns dupa scuza ca ati vrea sa faceti, dar cineva nu va lasa. Tot ceea ce putem spera este ca, intr- zi de rascruce, daca istoria ne-o va cere, vom avea taria sa luam decizii similare in situatii similare, astfel incat copii si nepotii nostri sa ne multumesca intr-o zi din viitor.”

Orice alt discurs nu e decat hartia de turnesol care ne releva un alt sarlatan.

“Mi-am facut un examen de constiinta. Am trecut in revista toate suferintele si mizeriile prin care am trecut de-a lungul puscariilor, a anilor de detentie, a persecutiilor post penitenciare. Si cred ca as opta pentru acelasi destin. Cred ca destinele noastre sunt scrise dinainte. Eu nu sunt fatalist dar, daca mi s-ar ridica in fata aceleasi alternative, ceea ce as alege ar fi tot trecutul pe care l-am trait si pe care l-as repeta cu seninatate.”

Sursa: Romania Libera din 13 noiembrie 1995

Este 11.11.2011 si a mai trecut un an… Societatea romaneasca traieste in aceeasi sufocanta lipsa de moralitate publica. Si, totusi…

Totusi, sunt semne care vestesc ca “asa nu se mai poate”. Sunt semne ca au aparut nuclee ale unui alt fel de societati. Deocamdata sunt disparate si departe de a forma masa critica necesara unei schimbari profunde.

Mesajul meu este sa va pastrati speranta. Dincolo de zornaitul de catuse – care pare sa devina emblema actualei clase politice – se afla o alta lume, ce asteapta sa fie construita. De mine, de tine, de cei de langa noi. De jos in sus mai degraba decat de sus in jos.

Din ceruri, Corneliu Coposu ne zambeste si ne indeamna, cu seninatate, sa ducem Visul mai departe. Prin urmare, voi toti, cei care credeti in libertate, in democratie, in moralitate, in altruism… stergeti-va lacrimile si treceti la treaba. Sunt inca foarte multe de facut.

Multumim pentru tot, Seniorule!

Intr-o zi de toamna a anului 1995, Corneliu Coposu pleca dintre noi. Un val de simpatie populara s-a transferat asupra Conventiei Democratice, acesta fiind elementul care a facut in final diferenta dintre CDR si PDSR la alegerile din 1996. A fost ultimul dar al seniorului Coposu, care a dat sansa Romaniei de a porni pe alt drum.

16 ani mai tarziu, tot intr-o zi de toamna, a anului 2011 de data asta, fratele geaman al seniorului Coposu, Ion Diaconescu, a plecat si el dintre noi. Un val de simpatie s-a abatut iarasi asupra PNTCD. Poate fi elementul care sa readuca PNTCD in prim-planul vietii politice. Aceasta este ultimul dar al Ion Diaconescu pentru PNTCD: “Mai am o bucăţică de suflet şi sunt gata să v-o dau, numai să aduceţi partidul unde trebuie!”

Dumnezeu sa te odihneasca, Domnule Diaconescu!

Opinia aproape unanima este ca, in Romania, nu se pot face afaceri cinstite. Si, daca vrei sa te apuci de ceva, sigur se va gasi cineva sa te impiedice: multinationalele, statul, mafia, primaria etc etc etc

In Forbes un articol despre cei care nu au aflat ca “nu se poate”…

Sursa foto: www.gandul.info

Experti si mai putin experti (in frunte cu batranul bolsevic Iliescu) ne-au spus an de an si zi dupa zi ca agricultura performanta se face doar pe sute si mii de hectare.

In poza se vad campurile de undeva langa Paris (Franta). Unde sunt sutele de hectare cu aceeasi cultura?

Basescu: Daca as fi negociat eu in 1997 contractul pentru Rosia Montana, statul avea sigur mai mult.

Uite ca asa aflam de ce nu avem autostrazi… Sa ma explic.

Pentru cei ce nu stiu, in 1997 dl Basescu nu era un spectator al vietii politice, care sa poata privi detasat viata politica si sa emita acum judecati de valoare. In 1997, dl Basescu ocupa functia de ministru al transporturilor si ar fi trebuit, printre altele, sa demareze constructia de autostrazi. Nu a facut-o, intrucat Romania nu avea nevoie de autostrazi la acea vreme (cum era fraza cu lasitatea politicienilor?).

In 2011, dl Basescu ne spune ce minunatii ar fi facut daca negocia in 1997 contractul pentru Rosia Montana. Fascinant.

De-aia nu avem autostrazi, pentru ca, in loc sa le inceapa, dl Basescu era ocupat sa urmareasca evolutia negocierilor pentru Rosia Montana.

Morala este ca politicienii romani au o vasta expertiza si stiu exact ceea ce ar fi trebuit facut, in toate domeniile, cu o singura exceptie: domeniul de care ar trebui sa se ocupe.