DIB- cazul Hexi Pharma

De mult timp am vrut sa scriu un articol legat de diferentierea intre risc si distrugerea economica (DIB). Distrugerea economica este un risc constientizat si evaluat, a carui producere este probabila (distrugerea virtuala) sau care deja s-a produs (distrugerea manifesta). Din aceasta definitie foarte scurta putem discuta cateva aspecte ale modului prin care riscurile se cristalizeaza intr-o distrugere economica:

a. informatia- cu cat cantitatea de informatie disponibila este mai mare, cu atat capacitatea umana de a previziona efectele activitatii sale (economice, politice, sociale samd) este mai mare. Astfel omul este din ce in ce mai capabil sa constientizeze efectele distructive ale activitatii sale.
b. stiinta- avansurile stiintifice si tehnologice ajuta foarte mult la evaluarea efectelor activitatii umane inclusiv cele distructive.
c. profitul- de multe ori cei care constientizeaza si evalueaza riscul fac tot posibilul sa nu isi asume responsabilitatea lui, ci doresc si de multe ori reusesc sa transfere costurile asupra societatii.
d. politica- de multe ori decidentii in ceea ce priveste distrugerea economica sunt din zona politica. Exista zeci de riscuri constientizate si evaluate, dar care sunt acceptate de societate si nimeni nu face nimic pentru reducerea lor sau pentru responsabilizarea celor vinovati.

Din pacate un exemplu foarte la indemana zilele acestea este cel legat de cazul Hexi Pharma. O firma privata a conceput o schema prin care produsele sale erau livrate spitalelor cu o calitate mult sub standard.

Aici nu este vorba de nici un risc, ci de distrugere economica:

a. riscul era constientizat- in ciuda incercarilor firmei de a induce ideea ca este vorba de un “sabotaj” economic, schema prin care produse cu calitate proasta erau livrate in spitale era bine cunoscuta de managementul firmei. In cazul in care este vorba de un sabotaj, firma ar trebui sa aiba nenumarate probe/analize prin care produsele livrate sa fie conforme.
b. riscul era evaluat- evaluarea este insa intotdeauna supusa greselii. Firma Hexi Pharma si-a facut un calcul prin care a sperat sa livreze un produs diluat care sa genereze importante profituri, dar a facut si un calcul al eventualelor pierderi si despagubiri. Pe langa riscul evaluat, riscul era si asumat- au fost cazuri in spitale cu pacienti care au contractat infectii, ramane de vazut cate dintre ele se datoreaza produselor diluate.
c. profitul- este clar ca firma s-a ales cu profitul iar societatea cu pierderea, si chiar mai rau profiturile au fost mutate in strainatate: http://www.tolo.ro/2016/05/03/de-ce-dilua-condrea-dezinfectantele-de-10-ori-fiindca-isi-vindea-lui-printr-un-off-shore-substantele-active-de-7-ori-mai-scumpe/ . In momentul in care cazul a devenit public firma a incercat sa isi ceara insolventa pentru a pasa asupra societatii responsabilitatea pierderilor. DIn pacate insa pierderile insa sunt mult mai mari decat cele evaluate de catre firma: http://www.mediafax.ro/social/eurostat-aproape-jumatate-din-decesele-din-spitalele-romanesti-puteau-fi-evitate-15369124
d. politica- riscul pe care il induceau produsele Hexi Pharma era acceptat la nivel politic, intrucat nu au existat controale asa cum este normal, produsele erau promovate intens catre spitale prin metode neortodoxe: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20999337-dsp-vaslui-acuzata-fost-distribuitor-hexi-pharma-frizeriile-reclama-fost-obligate-cumpere-dezinfectanti-agreati-dsp-schimbul-obtinerii-autorizatiilor.htm

Acest caz este un caz tipic de distrugere economica manifesta, cu efecte negative asupra economiei si societatii romanesti. Avem nevoie sa constientizam si sa eliminam aceste tipare de activitate economica din Romania, altfel tot PIB pe care il cream va fi distrus foarte rapid.

Primaria Bucuresti- 2016

In 2016 au loc alegeri locale in Romania. Sistemul electoral este de alegere a primarilor intr-un singur tur. Nu este un sistem rau, este in schimb un sistem specific unor democratii avansate si unor comunitati consolidate. In Bucuresti nu sunt cunoscuti deocamdata toti candidatii si nu a inceput nici macar o pre-campanie electorala. Este aproape sigur ca actualul primar general nu va candida- din cauza problemelor legale. La cum decurg lucrurile probabil ca vom ajunge in situatia de a cunoaste programul electoral al candidatilor cu maxim o luna inainte de alegeri, ceea ce inseamna ca nu va exista timp suficient pentru dezbateri.

In situatia aceasta, cred ca cel mai bine ar fi ca organizatiile neguvernamentale si societatea civila sa vina cu “liste de solicitari” si sa inceapa inca de acum dezbaterile legate de viitorul Bucurestiului, iar votul sa fie acordat candidatilor in functie de modul in care vor aborda problemele ridicate. De asemenea candidatii se pot inspira din discutiile societatii civile.

Continue reading →

Mic comentariu despre protectia datelor si a identitatii

Toata lumea discuta zilele astea in Romania despre cazul de la Valeni-Vaslui. Detaliile sunt bine-cunoscute nu le mai reiau.

Ultimul scandal legat de cazul acesta are legatura cu prezentarea victimei intr-o emisiune de televiziune. Prin aceasta emisiune s-a dezvaluit identitatea victimei si a avut loc o expunere mediatica ce nu era necesara si care poate cauza si mai multe probleme celor implicati.

In mod corect comisia de cultura a Senatului s-a autosesizat si a cerut CNA sa investigheze o flagranta incalcare a dreptului la intimitate si la protejarea identitatii. Chiar daca (probabil) invitatia in emisiune a fost facuta cu acordul fetei respective un minim cod deontologic jurnalistic impunea protejarea identitatii.

Ceea ce este insa oarecum bizar este argumentatia oferita de comisia de cultura din Senat in legatura cu aceasta solicitare catre CNA.

“Goana dupa senzational si audienta a realizatorului de emisiuni TV Catalin Maruta, precum si a postului care a gazduit emisiunea a facut ca expunerea victimei sa se extinda la nivel national prin dezvaluirea identitatii ei”. (sursa: http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-20314225-comisia-cultura-din-senat-cere-cna-sanctiune-exemplara-pentru-emisiunea-maruta-victima-violului-din-vaslui.htm)

Probabil ca distinsii senatori ar trebui sa intreprinda acelasi demers similar si catre alte institutii- respectiv institutii ale statului roman.

O cautare de fix doua minute (atat mi-a luat mie, persoana de nespecialitate atat in domeniul informatic cat si juridic) pe portalul national de justitie (operat de Ministerul Justitiei) mi-a dezvaluit acelasi lucru (identitatea victimei). De aici si pana la obtinerea altor informatii care ar trebui protejate (de exemplu o cautare pe siteuri de socializare avand deja numele disponibil iti poate oferi foarte multa informatie suplimentara despre persoana in cauza, inclusiv posibilitatea de a o contacta direct samd) nu mai e decat un pas.

Cu deflatia la usa…

Au fost publicate datele finale ale inflatiei din 2014. Anul s-a incheiat cu o inflatie anuala de 0.83%- un minim istoric- si multa lume deja discuta de perspectiva deflatiei (cu bunele si relele ei).

In ianuarie 2014 inflatia lunara a fost de 0.85%, asa ca daca ignoram luna ianuarie practic tot restul lui 2014 am avut deflatie de 0.02%.

De asemenea cum in ianuarie 2015 este putin probabil ca preturile sa creasca prea mult ne vom apropia de o inflatie anualizata (ianuarie 2014-ianuarie 2015) in jur de zero si probabil ca in februarie inflatia anualizata va ajunge sa fie deflatie (in februarie 2014 am avut inflatie lunara de 0.3%).

Impactul pentru Romania poate fi atat pozitiv dar si negativ, depinde de modul de structurare al afacerilor si de educatia financiara a companiilor si a populatiei.

Noul Cod Fiscal- modificari in impozitarea imobiliara a terenurilor intravilane

In valtoarea mediatica MTO (intalnirea Basescu/Ponta-Petrescu), Dan Voiculescu si Mircea Basescu- se pare ca incepe sa treaca neobservata o modificare esentiala in Codul Fiscal cu aplicare de la 1 ianuarie 2015.

Este vorba de modificarile in impozitarea proprietatilor imobiliare. Impozitele pe terenuri si constructii vor fi modificate fundamental, atat ca structurare cat si ca valoare a impozitelor. Ar fi bine sa urmarim si acest proces.

Continue reading →

Despre impozitare- memorii (1997)

Intre anii 1995-1999 un tanar student isi descoperea preocuparile din domeniul economiei si al impozitarii ca instrument de dezvoltare. Astazi, dupa mai mult de 15 ani, reproduc un mic eseu pe tema impozitarii care poate (sau nu) sa fie in continuare de actualitate. Scuzati stilul “copilaresc”, chiar a fost conceput in studentie.

“In toti anii de dupa 1990, odata cu deschiderea economiei romanesti catre capitalism si valorile economiei de piata, puterea firmelor private a sporit din ce in ce mai mult. De asemenea, intreprinderile gestionate de stat sunt firme mari, cu o putere economica si financiara considerabila- dar prost administrate. Oricum am privi, pe ansamblul economiei romanesti ca de altfel in majoritatea statelor puterea firmelor (de stat si private) a sporit considerabil. Ele sunt cele care utilizeaza cea mai mare parte a resurselor, au cea mai mare influenta pe plan economic- influenta ce incepe sa se manifeste si in plan politic sau social.

Astfel, devine tot mai evidenta influenta pe care o au firmele asupra comunitatilor umane. Pe langa avantajele pe care le aduc prin utilizarea mai eficienta a resurselor, activitatea firmelor are si dezavantaje ce deriva din faptul ca ele se concentreaza exclusiv asupra profitului:
– deteriorarea mediului ambiant
– deteriorarea mediului social prin crearea si adancirea decalajelor intre venituri
– intretinerea unui mediu concurential viciat cu influente negative asupra cumparatorilor (firmele investesc masiv pentru dobandirea unei pozitii dominante pe piata, costuri ce se reflecta in pretul produsului etc)

Cresterea acestor influente negative este pregnanta si s-a accentuat in ultimii ani. De aceea, este necesar ca statul sa intervina prin parghiile de care dispune pentru a preveni crearea sau dezvoltarea unui mediu economic disturbat de activitatea firmelor ce nu acorda importanta factorilor sociali, ecologici etc. decat in masura in care genereaza profituri. Statul nu trebuie sa interzica activitatile economice in nici un fel, dar trebuie sa stimuleze activitatea responsabila din punct de vedere ecologic, social, comercial etc.

Pana in prezent statul a fost cel care a gestionat activitatile de protectie sociala si ecologica. Rolul statului va fi in continuare important, dar o parte a responsabilitatii va trebui sa fie transferata firmelor. Prin stimulente adecvate firmele vor fi incurajate sa acorde atentie sporita factorilor ecologici si sociali si vor obtine profituri mai mari prin reducerea taxelor si impozitelor.

Firmele cunosc cel mai bine mediul in care functioneaza si pot actiona mai eficient decat statul pentru reducerea costurilor ecologice si sociale, spre deosebire de stat a carui activitate ineficienta si inflexibila nu a dat rezultatele scontate. Firmele vor fi incurajate sa se implice in protectia ecologica si sociala, pentru a reface un mediu de calitate si o economie competitiva.

Principiile de impozitare in cadrul noii viziuni a activitatii responsabile a firmelor:

– stimularea activitatii economice responsabile si din punct de vedere social si ecologic
– descurajarea drastica a oricarei activitati ilegale generatoare de profituri (impozitare de 100% sau apropiata de acest nivel)
– implicarea activa a firmelor in viata comunitara prin cresterea rolului social, de protectie ecologica etc.
– descentralizarea protectiei ecologice si sociale si reducerea rolului statului
– cresterea eficientei pe plan economic, social, ecologic (prin disponibilizarea de fonduri direct catre firme in scopul activitatilor protective, in dauna taxarii de catre stat si alocarii ineficiente)
– implicarea ONG in urmarirea activitatii firmelor si prevenirea incercarilor de fraudare
– crearea mentalitatilor economice centrate pe responsabilitatea sociala
– stimularea activitatilor productive si descurajarea speculatiilor financiare”.

Practic finalitatea unei asemenea abordari ar fi un sistem de taxe progresiv bazat pe un nivel mediu fix (al impozitului pe profit) stabilit de catre stat si reduceri/penalizari in functie de indeplinirea sau neindeplinirea de catre firmele private a functiilor sociale si ecologice. Se elimina astfel ineficienta gestionarii de catre stat a taxelor si se stimuleaza gestionarea direct de catre firme a costurilor sociale si ecologice, sub supravegherea statului si a organizatiilor non-guvernamentale.

De weekend- despre omul rational…

Cazul domnului Mircea Basescu a tinut capul de afis in aceste doua zile in toata mass-media. Nu e nevoie sa dam detaliile, ele sunt deja cunoscute.

Partial legat de acest subiect putem discuta despre un principiu legal care nu se aplica prea mult in Romania, desi este uzual in tarile cu sistem legal anglo-saxon si care ajuta la aplicarea temeinica a legii in spiritul stabilirii dreptatii si la evitarea abuzurilor si situatiilor paradoxale care se intalnesc uneori in Romania. Acest principiu se poate aplica si in cazul domnului Mircea Basescu, dar si in foarte multe alte situatii.

Acest principiu este cel al omului rational (reasonable man), aici in sensul de om prevazator care cauta sa respecte principiile legale si morale. Dreptul anglo-saxon este bazat pe precedentul judiciar mai mult decat pe un sistem complex de legi scrise, astfel incat de multe ori judecatorii sunt pusi in situatia de a aplica niste principii legale generale unor situatii practice complexe care nu sunt definite prin lege. Atunci de multe ori judecatorii aplica sistemul omului rational -ce ar face un om prevazator in situatia respectiva- determinand astfel care dintre parti a avut un comportament care nu se inscrie in conduita omului prevazator si care reprezinta prime semne ale unui comportament culpabil si condamnabil. Acest principiu nu poate conduce prin sine insasi la stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei, dar combinat cu un set de alte probe poate inclina balanta dreptatii intr-o parte sau alta.

Diferentele de abordare sunt evidente. Dreptul continental pune accent pe litera stricta a legii, cata vreme dreptul anglo-saxon lasa aceasta libertate si flexibilitate pentru aflarea adevarului in situatii concrete si evitarea abuzurilor in justitie.

Principiul omului rational nu este acelasi lucru cu principiul omului obisnuit- average man/l’homme moyen, care se regaseste si in anumite jurisdictii din dreptul continental. Reasonable man nu e mereu acelasi lucru cu average man. Omul obisnuit este media societatii, omul rational este o persoana cu circumstante personale specifice si care este atenta la respectarea legii.

Un exemplu foarte simplu: sa presupunem un accident auto pe o trecere de pietoni slab semnalizata (marcajul stradal foarte sters iar semnul de trecere de pietoni mascat de ramuri de copaci, masini parcate chiar inaintea trecerii facand foarte dificila observarea pietonilor care traverseaza). Conform dreptului continental legea va fi aplicata literal, accidentul pe trecerea de pietoni este din culpa soferului indiferent de circumstante. Conform principiului average man o trecere semnalizata necorespunzator poate reduce culpa soferului intrucat un om obisnuit nu avea cum sa vada o trecere nesemnalizata si pietonii mascati de masinile parcate. Conform principiului reasonable man situatia devine si mai complexa, vor fi luate in calcul si circumstante personale- daca soferul era familiarizat cu zona respectiva sau daca stia ca acolo este o trecere de pietoni, daca avea o pregatire in domeniul sofatului- gen permis profesionist- samd.

Sunt foarte multe exemple care pot fi date in acest sens. Cum se aplica insa in cazul domnului Mircea Basescu? Fara a face judecati legate de culpabilitatea sau non-culpabilitatea domnului Mircea Basescu- mai ales ca probele administrate pana acum de procurori nu sunt in totalitate publice- exista cateva intrebari: de exemplu un om obisnuit ar lua sume mari de bani cu sacosa/servieta indiferent de destinatia acestora- mita, restituire de imprumut samd? Dar un om rational, familiarizat cu legea si care cunoaste implicatiile legale ale tranzactiilor in numerar cu sume mari? Ar trebui ca oamenii sa inteleaga o data pentru totdeauna ca tranzactiile cu sume mari in cash- indiferent de gradul lor de legitimitate legala- ridica o suspiciune imensa de fapt ilicit (frauda fiscala, coruptie, etc).

Putem face acest exercitiu mental si in multe alte cazuri aflate pe rol in justitie in acest moment- vom avea o perspectiva interesanta asupra situatiilor de fapt si putem compara cu litera stricta a legii romanesti.

DIB- despre respectul fata de viata

Pe Youtube a aparut un film oribil despre un eveniment tragic filmat de niste pescari care asista pasivi si uneori ironici la o traversare periculoasa a unor carute direct prin albia raului Jiu-urmata de inecul a doua persoane.

http://www.youtube.com/watch?v=92mY_D5sgGc

Am urmarit incepand de ieri reactiile din mass-media legate de acest eveniment (sincer nu recomand celor mai slabi de inger vizionarea filmului; exista si o varianta cu dialogurile si remarcile celor de pe mal pe care sincer nu as dori sa il postez). Au variat de la blamarea in buna parte pe buna dreptate a pescarilor care asista la intregul eveniment fara sa faca absolut nimic pentru a-i ajuta pe cei din caruta (doar le zic de pe mal sa iasa din apa) pana la un “asta e” (fatalismul impasibil romanesc). Este incredibil cum mass-media poate sa deformeze total un asemenea eveniment- pescarii sunt numiti martori desi practic au cel putin o vina morala samd.

Trecand peste tragicul evenimentului, cred ca este un bun exemplu de a intelege de ce evenimentele tragice sunt o combinatie de distrugere virtuala care devine manifesta (raul este deja “agitat” si nu e nevoie decat de o viitura pentru a darama niste carute si a provoca moartea a doi oameni) si ignorarea unor informatii deja existente care ar putea preveni distrugerea (se observa cum tanarul care conduce carutele prin apa bate calul cu ditamai parul, desi calul refuza sa inainteze- ceea ce ar trebui sa fie un indicator al pericolului).

Inca o remarca: in mass-media nu se discuta deloc despre culpa tanarului care conduce carutele prin apa. Chiar presupunand ca cei doi oameni din carute (cei mai batrani, care s-au inecat) au insistat sa treaca raul- conducatorul grupului si cel mai in masura sa decida daca trecerea se poate face in siguranta sau nu. Incapacitatea sa- si refuzul de a urmari semnele ce indicau probabilitatea unui eveniment tragic- au condus la doua morti total inutile. Culpa sa este evidenta.

Despre reactiile celor care filmeaza de pe mal- no comment. Si ei au ignorat posibilitatea producerii unui eveniment tragic si prin lipsa lor de reactie au contribuit la transformarea unei distrugeri virtuale intr-o distrugere manifesta incheiata cu doua morti tragice.

Probabil ca in final vina o sa fie a raului si nu vor exista alti vinovati. Insa este vina omului ca in secolul XXI nu poate face niste previziuni total simpliste asupra vietii si securitatii sale. Iar evenimentul acesta spune multe despre nivelul de intelegere si capacitate de previzionare din societatea romaneasca traditionala unde se intampla des astfel de evenimente.

Despre un ordin ministerial…

Incepand de astazi dimineata presa din Romania a adus in atentia societatii civile un ordin ministerial aparut ieri in Monitorul Oficial:

http://www.monitoruloficial.ro/emonitornew/emonviewmof.php?fid=MS43MTA0MTcyODEwMjc3RSszMA== (poate fi accesat timp de 10 zile de la publicare in mod gratuit).

 

http://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-17463073-analiza-societatea-civila-ataca-dur-ordinul-semnat-liviu-dragnea-impact-are-asupra-orasului-cum-intoarcem-vremurile-care-vecinii-aflau-construieste-langa-casa-lor-abia-cand-incepea-santierul.htm

Prin acest ordin se abroga un articol din alt ordin ministerial (din 2010) prin care planurile urbanistice de dezvoltare si zonale aprobate fara consultarea publicului (vecini, persoane interesate, societate civila etc) sunt nule de drept. Practic prin ordinul ministerial publicat ieri s-a (re)deschis cutia Pandorei la constructiile facute prin nerespectarea legislatiei in vigoare in domeniul constructiilor.

Sunt sigur ca Dl Dragnea va argumenta ca inca sunt in vigoare reglementarile legate de emiterea unei autorizatii de constructie si acestea trebuie respectate. Ce omite (cu buna intentie) domnia sa sa mentioneze este ca prin ordinul dat ieri dispare sanctiunea nerespectarii acestor reglementari- prin care constructia devenea in intregime ilegala.

Pana acum datoria respectarii normelor de constructie era (asa cum e normal) la constructor si la primarie (sub sanctiunea nulitatii de drept), iar de acum incolo va fi un fel de “caveat emptor” prin care vecinii vor trebui sa faca cozi la administratie si sa verifice permanent existenta autorizatiilor de constructie pe terenurile invecinate. Autorizatiile de constructie emise au termene scurte in care pot fi contestate si primariile care emit asemenea autorizatii de constructie cu probleme intarzie orice solicitare de informare privind autorizatiile de constructie pana dupa termenul de contestare a acestora (exista sanctiuni administrative minore pentru nerespectarea termenelor de informare). Sunt convins ca Dl ministru Dragnea este la curent cu aceste aspecte…

De asemenea se trece de la descentralizarea deciziei in constructii (practic autorizarea unei constructii depindea de comunitate) la centralizarea acesteia- parerea comunitatii direct interesate este ignorata.

Practic se deschide usa unor abuzuri imobiliare imense si orice actiune de contestare a acestui ordin ministerial ar trebui dupa parerea mea sprijinita activ pana la revenirea la situatia anterioara.

Despre proprietate- DIB

Lucian Croitoru a publicat astazi un articol legat in principal de situatia din Ucraina

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-17301904-ucraina-cauza-economica-profunda-crizei-lectia-pentru-romania.htm

care insa ridica o alta problema ce afecteaza si Romania intr-o egala masura.

Articolul ridica o discutie interesanta legata de discrepanta intre drepturile politice si cele economice- bazata pe indicele libertatii economice in diferite tari (in principal o comparatie intre Ucraina si Romania).

O componenta importanta a indicelui libertatii economice este reprezentata de indicele libertatii proprietatii, care este practic un indicator al protejarii dreptului de proprietate. Fiecare tara este notata conform unui sistem de puncte astfel:

http://www.heritage.org/index/property-rights

Romania are un punctaj de 40 al indicelui libertatii proprietatii:

http://www.heritage.org/index/country/romania

Descrierea exacta a acestui punctaj este urmatoarea:

40—The court system is highly inefficient, and delays are so long that they deter the use of the court system. Corruption is present, and the judiciary is influenced by other branches of government. Expropriation is possible.

Asadar, Romania este vazuta drept o tara cu un sistem judiciar foarte ineficient in care intarzierile in judecarea unui proces sunt atat de mari incat descurajeaza utilizarea cailor legale. Coruptia este prezenta, sistemul judiciar este de asemenea influentat de celelalte puteri ale statului. Exproprierea este posibila.

Mi se pare o descriere acurata a sistemului proprietatii in Romania, aceasta intr-o tara care este membra NATO si UE si care este aspiranta la statutul de membra a grupului euro. Este de notorietate art 44 din Constitutie:

http://legeaz.net/constitutia-romaniei/articolul-44-constitutie

Discrepanta intre ceea ce spune legea fundamentala a tarii si situatia practica descrisa de indicele libertatii proprietatii este evidenta. Ce este insa si mai ingrijorator e faptul ca nici un partid nu sesizeaza aceasta discrepanta si nu exista absolut nici un fel de vointa politica de a imbunatati la nivel legislativ sistemul proprietatii private in Romania. De asemenea nici la nivel guvernamental nu exista discutii legate de optimizarea sistemului proprietatii private in Romania. Nici in sistemul judiciar nu exista o preocupare constanta legata de protejarea proprietatii private, de multe ori proprietari de buna credinta ajung sa isi piarda proprietatea dobandita in mod onest din cauza unor erori sau fraude ale fostilor proprietari.

Pana cand nu se va imbunatati abordarea sistemului de proprietate in Romania, sistemul proprietatii private actual (protejat la nivel declarativ, profund viciat in mod practic) reprezinta o sursa importanta de distrugere virtuala in sistemul economic.

PS: si in Romania ca si in alte tari exista asigurarea a drepturilor de proprietate, de ex http://www.securelegaltitle.com/documents/J.B.%20Wurm%20in%20ZF%20Bucharest%20-%2015%20May%202014.pdf Sunt curios cum priveste- la modul detaliat- o firma de asigurari in domeniul titlurilor de proprietate sistemul proprietatii din Romania si daca viziunea lor coincide cu cea din indicele libertatii proprietatii (o prima de asigurare de 1% indica la nivel global o asemenea viziune negativa legata de Romania).

De weekend- despre Nana

Zilele astea trec oarecum neobservate, in contextul sarbatorilor de Paste dar si al altor evenimente cu impact public, cateva evenimente legate de “cazul Nana”- achizitia de catre familia Basescu a unei suprafete de teren in comuna Nana, jud Calarasi.

Trecand peste aspectele morale sau etice ale unei asemenea achizitii, ceea ce mi-a atras atentia este o serie de declaratii/rapoarte ale unor institutii ale statului legate de tranzactia in cauza.

In primul rand corpul de control al primului ministru a publicat un raport a carui concluzie este ca o buna parte din terenurile care au facut obiectul tranzactiei respective fac obiectul unor retrocedari “ilegale”- practic printr-un conflict de interese prin care cei care faceau parte din comisiile de retrocedare erau fie solicitanti sau rude ale unor solicitanti.

In al doilea rand ANRP a declarat ca urmare controlului efectuat urmeaza sa solicite in instanta anularea titlurilor de proprietate.

Nu stiu daca presedintele Basescu a intrat in aceasta tranzactie cu intentia de a deveni un fel de exemplu public legat de modul in care se fac tranzactiile cu terenuri agricole. Insa situatii de genul acesta se intalnesc cam in toate judetele si comunele Romaniei- multe din retrocedarile facute s-au facut “in familie”, de multe ori primarii si angajatii primariei s-au improprietarit pe suprafete mari, cu acte discutabile. De aceea as vrea sa fac cateva remarci cu caracter general:

a. caracterul de ilegalitate al retrocedarilor: retrocedarile s-au facut in cadru legal (conform legii 18/1991), iar institutiile care au facut retrocedarile (primarii, comisii de retrocedare etc) sunt institutii care au functionat conform legii. Daca rezultatul activitatii acestora este o mare “varza” prin care mii si mii de proprietari sau mostenitori onesti au ramas neimproprietariti in timp ce sute de functionari ai statului au devenit proprietari pe baza unui drept discutabil- asta nu inseamna ca retrocedarile au fost ilegale- decat in cazuri flagrante de frauda. In majoritatea cazurilor retrocedarile au fost facute legal, insa adevaratii proprietari au fost intimidati, speriati, tarati prin instante pe care nu si le permit samd. astfel incat si-au pierdut drepturile. Singura ilegalitate este legata de comisiile de retrocedare si de actiunile lor- legea nu a prevazut niste metode de control a acestora pentru a se evita abuzurile.

b. ilegalitatea comisiilor de retrocedare determina ilegalitatea titlurilor de proprietate. Acesta este un rationament periculos, si faptul ca institutii ale statului au aceasta gandire este cu atat mai periculos. Culpa statului nu trebuie sa afecteze proprietarii, titlurile de proprietate emise si necontestate (proprietarii onesti care s-au simtit nedreptatiti au avut dreptul de a contesta in instanta titlurile de proprietate emise, de multe ori nu au facut-o) sunt dovada suprema a proprietatii. Faptul ca ANRP se indreapta impotriva proprietarilor (cerand anulari de titluri de proprietate emise in 2009, deci dreptul de actiune este prescris) si nu impotriva celor care au hotarat acele retrocedari este cel putin bizar in contextul in care statul este conform Constitutiei garantul proprietatii- culpa institutiilor statului nu trebuie sa afecteze titularii de drepturi obtinute in mod legal.

De weekend- despre incompatibilitati

Mircea Diaconu a primit recent in instanta confirmarea de a candida la alegerile europarlamentare de anul acesta. Pentru cei nefamiliarizati cu situatia Dlui Diaconu, acesta a fost declarat incompatibil de ANI in perioada cand era senator si ministru- pentru ca simultan era si director de teatru. Ulterior acesta a demisionat din functia de ministru al culturii si din cea de senator. Demisia din Senat a fost una controversata, intrucat timp de cateva luni Senatul a refuzat sa aplice decizia ICCJ prin care se declara incompatibilitatea- de-abia dupa interventia CSM la Curtea Constitutionala si avizul favorabil s-a luat nota in Senat si Dl Diaconu a avut de ales intre a demisiona si a fi revocat, asta doar cu cateva zile inainte de expirarea mandatului.

Traseul public/politic al lui Mircea Diaconu (in afara celui de actor) este mai putin cunoscut si poate de aceea ar fi bine sa ne amintim ca a fost membru fondator al Aliantei Civice (o structura civico-politica), a fost implicat in activitatea Conventiei Democratice, a fost membru CNA propus de PD (in perioada Roman) si in anul 2008 a intrat in PNL unde a ajuns senator prin redistribuirea voturilor.

Decizia instantei de a permite domnului Diaconu sa candideze la europarlamentare are cateva implicatii importante pentru viata publica romaneasca.

Prima si cea mai evidenta este (bazata pe motivarile instantei) ca incompatibilitatile constatate de ANI la functiile eligibile duc la interdictii de a candida doar pentru aceleasi functii. Un senator constatat incompatibil de ANI/instanta va putea candida la functiile de consilier local sau judetean, presedinte de consiliu judetean, primar, deputat, europarlamentar, presedinte al Romaniei. Mi s-ar parea interesant sa avem candidati la presedintie, sau poate chiar un presedinte, incompatibili intr-0 functie eligibila. Conform raportului ANI pe 2013, avem incompatibilitati constatate la 7 deputati, 2 senatori, 94 consilieri locali, 48 consilieri judeteni, 20 primari, 1 consilier general. Poate din acesti 172 se va gasi unul sa candideze la presedintie.

A doua implicatie este cea legata de legea incompatibilitatilor. Este clar ca aceasta are o vulnerabilitate, care a fost exploatata constient sau nu de Dl Diaconu sau de cel care il sfatuiesc/manevreaza/manipuleaza. Este oarecum clar ca spiritul legii este ca incompatibilitatea constatata intr-o functie aleasa ar trebui sa conduca la o interdictie de a fi ales in orice functie eligibila. Insa legea nu precizeaza clar acest lucru (ba mai mult, precizeaza ca interdictia se aplica doar la candidatura in aceeasi functie) astfel incat daca dorim sa fie respectat spiritul legii atunci trebuie ca sa existe o modificare/clarificare. Pentru cei interesati, puteti urmari traseul decizional al legii si diferitele forme pana la cea finala adoptata aici.

A treia implicatie- si cea mai subtila- este cea legata de puterea precedentului judiciar. In Romania de multe ori instantele nu iau in considerare cazurile similare judecate anterior. Sunt de notorietate cazurile litigiilor cu bancile in cazuri absolut similare (clauze abuzive aplicate in contracte identice ale aceleiasi banci) unde judecatorii nu accepta precedentul faptului judecat ci solicita deschiderea de noi litigii separate. La fel si in cazul taxelor auto/de mediu- asta pentru a da doar cateva exemple de actualitate. Instantele sunt incarcate cu cazuri similare si nu accepta precedentul judiciar. Sunt curios cum vor trata cazurile absolut similare ale altor potentiali candidati care vor dori sa participe la alegeri- folosind solutia data in cazul Dlui Diaconu.