De cand a inceput criza, s-a tot vorbit de problemele bancilor care au fost, intr-adevar, spectaculoase.
In mod logic, caderea bancilor ar fi generat probleme extrem de grave pentru economia reala pentru ca ar fi lipsit creditele de care firmele au nevoie pentru finantarea propriilor afaceri.
Chiar si acordul Romaniei cu FMI a fost pus in picioare pornind nu de la datoria publica sau de la nevoia de finantare a investitiilor (in infrastructura, invatamant, etc), ci de la datoria privata, datorie la care bancile au pompat prea mult in ultimii 4-5 ani. O parte importanta a acordului cu FMI functioneaza ca o morisca: BNR ia imprumutul de la FMI in timp ce scade nivelul rezervelor minime obligatorii. In acelasi timp, sperand ca inflatia va scadea, BNR va micsora dobanda de referinta; prin urmare si bancile vor scadea dobanzile la lei (desi vor ramane extrem de ridicate).
De vreo 6 luni tot vorbim de iesirea din criza prin rezolvarea problemelor bancilor.
Insa se pare ca am uitat, ca buni capitalisti ce suntem, de alte metode de finantare. Practic, directionand discutia doar pe banci si pe datoria lor de a relua creditarea, implicit transferam responsabilitatea activitatilor economice doar catre banci si nu, asa cum ar fi normal, catre actionari (fie privati, fie statul).
Bancile au o valoare de utilitate. Insa in cele din urma, actionarii unei firme trebuie sa gaseasca si alte metode de a atrage capital si nu doar sa critice bancile ca nu ii dau acorda credite cu dobanda mica.
Oare cum gestionam capitalul circulant? De ex. daca o firma are o buna reputatie, isi poate negocia cu usurinta cresterea perioadei in care isi plateste facturile. Alt exemplu: in loc sa astepte 60 de zile pentru ca un client sa-i plateasca factura, nu este mai convenabil sa-i dea clientului un cash discount de 1 – 2%?
Nu putem atrage alti actionari in firma? intr-adevar, nu este cea mai propice perioada pentru listarea actiunilor unei firme. Insa firmele mici / medii isi pot atrage angajatii cheie in actionariat: in loc sa le plateasca 100% din salariu, nu este pare mai bine sa platesti 80% si restul sa fie compensat prin emisiune de noi actiuni?
Continuarea privatizarii / listarii: statul este actionar la diferite firme, uneori este actionar minoritar (ca in cazul Romtelecom), alteori are 100% (Romgaz). Listarea Romtelecom (prin emisiune de noi actiuni, de exemplu) ar atrage noi fonduri.
Vanzarea de actiuni Romgaz (3-5% din capital, de exemplu) nu numai ca ar atrage fonduri, dar ar creste si nivelul de buna guvernare al firme respective.
La alte firme statul nu detine actiuni (sau detine extrem de putine) insa in contractele de privatizare este mentionata listarea. De ex. BCR, unde se poate adauga oferirea de actiuni angajatilor in schimbul unei parti de salariu.
In plus, aducerea a cat mai multor firme pe bursa ar stimula noi servicii (financiare, legale, de contabilitate, etc).
Emisiunea de obligatiuni: multe firme de constructii care doresc la participarea la lucruari de infrastructura se plang de lipsa de fonduri / acces la finantari. Insa cine le opresete pe aceste firme sa emita obligatiuni sau chiar sa-si listeze actiunile pe bursa. Cu siguranta cu un contract mare in buzunar, va fi extrem de usor sa atraga fonduri le preturi acceptabile.
Aport la capital din partea actionarilor: aceasta este o metoda clasica. Multe multinationale au apelat deja la ea, dar firmele cu capital privat romanesc?
Constituirea de noi societati: de exemplu: constituirea de banci cooperative regionale: firmele din zona – eventual cu ajutorul autoritatilor locale – pot sa faca aport la capitalul unor noi banci al caror obiectiv este tocmai acordarea de credite intreprinderilor din acea zona care sunt, eventual, si actionari. Daca 10.000 de firme din Banat ar aduce aport de 10.000 de euro fiecare, iata o noua banca cu un capital de 100 de milioane de euro care ar avea automat 10.000 de firme drept clienti precum si, eventual, 50 – 100.000 de conturi curente de la angajatii acestor firme.
@Emil
Imi poti spune cum se impoziteaza si cand salariatul daca primeste cote parte (actiuni sa le zicem cu toate ca firma nu este listata)? Si cum vor accepta salariatii o scadere a salariului (la 80%) cand conteaza extrem de mult atat pt pensie, etc valoarea de pe cartea de munca?
Fiecare incearca sa-si diminueze riscul. Inclusiv salariatii.
Mersic.
Firmele (de constructii) despre care vorbesti d-ta sint firme cu probleme de transparenta, iar bursa de valori mobiliare tocmai asta presupune: TRANSPARENTA. Asa ca vreo cinci puncte din cele expuse mai sus cad de la sine.
“constituirea de banci cooperative regionale”
Emil, asta imi aduce aminte de o intamplare aparte, dintr-o seara tarzie de toamna, in anul 1998. Dar, despre asta, o postare separata…
Emil, cateva mici comentarii constructive (sper):
1. capitalul circulant: O mana cereasca pe capul comertului romanesc a fost asigurarea de credite/factoringul etc (asa scumpe cum erau, erau bune). Firmele romanesti si-au batut joc de facilitatile care le-au fost oferite (sau nu au stiut cum sa le gestioneze) asa ca bancile si asiguratorii de credite bat acum in retragere big time. Du-te azi sa faci factoring pe facturi si o sa vezi ce raspunsuri primesti de la banci.
2. alti actionari: eu nu inteleg cum il convingi pe unu’ sa accepte actiuni si 20% mai putin la salariu (ma rog cifrele pot varia)- poate mai degraba sa nu ii maresti salariul dar sa ii dai actiuni. Una peste alta e o idee interesanta, dar eu cred ca merge mai degraba in firmele mari decat in cele mici. Nu prea vad ce nevoi de capital pot avea niste microintreprinderi si care sa fie finantate de 2-3 angajati (chiar si cheie- cati bani pot aduce?).
3. privatizari: Eu cred ca statul trebuie acum sa cumpere, nu sa vanda participatii. Problema pe care trebuie sa o rezolve statul este managementul performant (vezi CEC).
4. emiterea de obligatiuni: de ce nu si de actiuni? Cred ca romanii nu prea au incredere psihologic in obligatiuni, mai ales intr-o perioada in care vor fi falimente pe banda rulanta.
5. aport la capital din partea actionarilor: actionarii nu (mai) au bani, si daca au ii pastreaza la saltea sau vor sa cumpere alte active la promotie. Eventual dupa aia vor incorpora activele in capital
6. eu cred ca va urma o perioada de falimente masive prin care activitatea economica se va curata de incompetenti. Dupa aia putem discuta de banci regionale si altele, cu oameni care se pricep la afaceri si au trecut prin criza asta.
Toate cele bune.
@DanBruma: eu cred ac principala problema a firmelor de constructii este acum existenta, nu transparenta. Mai vedem la anul cate raman din cele care sunt acum.
Iar sunt “obligat” sa fiu de acord cu alex :-p.
.
Ma omoara “obligatiile” astea
cred ca existenta multor firme de constructii nu o s-o regretam. cand ma gandesc la soselele reparate de cate doua ori pe an, la traficul infernal si praful generat de doreii contrustructori, de sutele de milioane inghitite de clientela politica ‘constructiva’, bani cu care s-ar fi putut face ceva util societatii…sa moara cat mai multe capuse asa-zis constructoare, ca nu am vazut niste bunuri utile marelui public scos din masinile lor de turnat beton.
trebuia sa scriu “, bunuri scoase din masinile…”
Ce zici de ce zicea nenea asta Emil?
http://niels.schnecker.ro/?p=633#more-633
L-am descoperit azi de pe un blog
@shadow. nu mai stiu cum e situatia la zi dar acum vreo doi ani erau o gramada de probleme cu companiile straine ce alesesera ADRurile. problemele erau pe partea de obligatiile specifice (legislatie) pe care si le-asuma o companie prin ADRuri sau despre costurile de delistare de pe pietele US. si crede-ma am vazut companii multinationale europeene care si-au blestemat zilele pana au reusit sa inchida aventura ADR.
@alex. apropo de factoring, nici bancile nici asiguratorii de risc nu mai aproba asa usor linii pe diversi debitori.
@ Shadow: raspunsul este luuung de tot
o sa incerc cu o viitoare postare. Insa daca un angajat renunta la 20% din salariu si ia actiuni la schimb, atunci structura de costuri a firmei se imbunatateste.
@ DanBruma: perfect de acord. Probleme de transparenta in firmele de constructii. Pai asta ziceam si eu: sa nu se planga ca nu au fonduri… sa-si rezolve problemele de transparenta si sa obtina fonduri din alte surse.
@alex:
1. da, factoringul este o metoda, ar trebui sa o adaug in text
2. un raspuns mai detaliat intr-o postare viitoare. Se poate si in firmele mici, depinde de natura lor. Daca e un restaurant, intr-adevar este mai greu, dar daca este vorba de o firma de servicii cu valoare adaugata mare, este mai usor. Unele profesii (avocati, contabili) o au drept norma de functionare.
3. Sunt de acord ca statul trebuie sa-si rezolve problema de competenta. Nu sunt de acord ca statul sa cumpere, chiar si in conditiile economice actuale. Decat in cazuri exceptionale, cum a fost fabrica Daewoo de la Craiova.
4. Da, si actiuni si obligatiuni. Obligatiunile trebuie si ele emise in conditii de maxima transparenta. Obligatiunile pot fi cumparate atat de catre banci, dar si de catre alte institutii, precum fondurile de pensii (care oricum nu prea stiu ce sa faca cu banii). In caz extrem, de risc deflationist, chiar si BNR-ul poate achizitiona.
5. Actionarii cred ca mai au destui bani. Au facut profit atatia ani, ce au facut cu banii?
6. om trai si om vedea
@Claudiu: astept cu mare interes
@felix: intr-adevar, cred ca postarea mea are mai degraba loc in Utopia, nu in Romania
@Dragos: bine ai revenit
Emil, legat pct 5: de multe ori actionarii au blocat/reinvestit profiturile in mijloace fixe (echipamente noi, cladiri,terenuri etc) pe care dupa aia le-au gajat bancilor pentru capital de lucru. Capitalul de lucru e blocat acum in stocuri care nu se vand.
alex: corect. Anumite stocuri nu se mai vand la fel de repede. Dar se vand, mai greu, poate cu profit zero. In cele din urma asta este, tragi linie, iti inregistrezi o mica pierdere si mergi mai departe.
Emil, hahaha. “O mica pierdere”? Firmele de constructii vand stocurile de anul trecut (multe din ele au intrat cu stocuri maxime in sept-oct) cu pierderi de minim 50-60% din valoarea de cumparare. Plus ca legea romana e destul de incalcita la vanzarile in pierdere, TVA e nedeductibil samd. “O mica pierdere” poate insemna de multe ori ca firma intra pe valoare neta negativa, deci tehnic e insolventa si supravietuieste doar prin perfuzii de la banci.
Emil/DanBruma: inca o problema legata de transparenta in constructii. Problemele nu au fost neaparat in evaluarea firmelor, cat in formarea pretului in piata. Pretul in constructiile romanesti a fost format de multe ori de proiectele de infrastructura, de proiecte finantate de stat samd in care preturile cotate nu au avut nici o legatura cu piata internationala, cu cererea si oferta (ma opresc aici ca nu am dovezi de mai mult). Multi au crezut ca preturile astea distorsionate vor ramane la nesfarsit, dar criza a fost mai puternica decat acordurile astea informale.
alex: bine, dar apartamentele respective au un cost de productie si un pret de vanzare. Sa zicem ca la un pret de vanzare d e120.000 de euro corespunde un cost de productie de 60.000. Sa le vanda la 60.000. De ex. primariilor care oricum au multe cereri de locuinte sociale samd. Primaria la cumpara la un pret mic, emite obligatiuni si BNR-ul le cumpara
Sau le vand catre Min. Sanatatii sau Min. Invatamantului. Profesorii si doctorii pot obtine, in loc de cresteri de 50% sau de bonusuri, prime, etc, niste case pe care altfel le-ar fi destul de greu sa le obtina.
Vezi, problema si solutia
Emil: firmele de constructii nu inseamna numai firmele care construiesc. Inseamna si firme care produc/comercializeaza materiale de constructii. Primul val de falimente de aici va veni.
Legat de cei care au construit (teoretic cu valoare adaugata mare), problemele lor sunt in relatiile cu bancile care i-au finantat. Daca statul vrea sa ii ajute eu nu vad nici o problema in metoda pe care o descrii tu, insa nu am incredere in echitatea unui asemenea sistem in Romania. Eu vreau ca firmele ineficiente sa dispara, prin sistemul asta exact firmele ineficiente cu relatii in sistemul de stat si care au distorsionat piata vor supravietui.
Dupa morala “cea mai buna pasare-i porcu”", cea mai buna finantare e sa ai contracte suficiente si un bun flux de numerar.
Exista si o teorema care demonstreaza ca nivelul profitului nu depinde de metoda de finantare (cel mai simplu – equity vs. capital extern) – nu-mi amintesc numele celor care au tratat subiectul asta, dar stiu ca au luat si un Nobel pe treaba asta.
Intr-adevar, se pot folosi foarte multe metode de finatare, dar principalul lucru este ca firma respectiva sa poate sa furnizeze bunuri, servicii si lucrari. Pare o chestie triviala, dar dupa parerea mea (din ce stiu), intreprinzatorii sunt oricum foarte putini, iar metoda de finantare preferata este grantul.
In asemenea conditii, mie mi se pare ca firmele se indeparteaza de la rolul lor, chiar si de la obiectivul natural al intreprinderii (profitul).
Nu cred ca lipseste finantarea in Ro de astazi, ci alte doua lucruri:
a) formarea spiritului intreprinzator;
b) asigurarea conditiilor de libera concurenta.
Degeaba orice finantare, in conditiile in care aceste 2 lipsuri se perpetuaeaza…
parerea mea…:)))
Dedalus: bun comentariu. Il dezvolt cu o noua postare.
Daca tot faceti articole, bagati si p-asta cu “pana la Dzeu te mananca sfintii”.
Pana sa faci profit nu e de ajuns sa vinzi, profitul il ai doar cand incasezi contravaloarea vanzarilor tale. Eu stiu firme cu activitate eficienta, inovativa, profitabila- ce vreti voi- si care dau azi faliment cu profituri contabile imense pentru ca nu sunt in stare sa isi incaseze banii.
Sunt total de acord cu a+b, legat de lipsurile din Romania. Insa e si o problema de finantare: sunt bani, dar sunt scumpi. Dobanzile la leu sunt astronomice in conditiile economice de azi.
alex: ca expert contabil ce sunt
te asigur ca nu ai fi avut voie sa inregistrezi venituri fara sa fii sigur daca vei si colecta banii. Cred ca au avut contabili neseriosi.
Emil, cred ca nu au inregistrat venituri cat datorii clienti (imi scuzi exprimarea dar contabilitatea e calcaiul lui Ahile).
@Emil
Cand emiti o factura o treci in contabilitate sau o lasi “in aer”? Ca daca o treci in contabilitate te-ai ars daca nu primesti banii. La fel este cand semnezi un contract si tu te apuci sa aloci resurse, sa dezvolti, sa cheltui, sa ai initiativa, sa mergi spre client, iar apoi sa faci “cheta” sa ti se plateasca mai repede macar o parte. Mai ales in Romania.
Shadow: cand emiti factura o treci in contabilitate, normal. Insa nu esti obligat sa recunosti venitul. Poti crea un provizion de riscuri clienti de aceeasi marime.
@Emil
Cu provizioane nu poti sa-ti platesti angajatii. Iti trebuie prea multa “slana”.
Sau cine stie poate daca le “provizionez” salariile da nu le “recunosc” plata(o conditionez de intrarile de numerar) o merge. Cred ca imi umfla aia ochii. Ca saracii nu pot la randul lor sa isi hraneasca copii cu “provizioane” din economiile proprii.
Tu vorbesti in principal de firme medii si mari sau foarte mari. La ei o merge.