Azi a inceput scoala.
Ca in fiecare an, milioane de copii si parintii acestora privesc plini de speranta la noul an scolar. Unii merg pentru prima data la scoala, altii o termina. Parintii, dar si profesorii, isi doresc pentru copii cel mai bun nivel de educatie posibil.
Insa, in ciuda acestei dorinte, in ultimii 18 ani a existat tot timpul o dorinta de reforma, o dorinta de mai bine pentru invatamant.
Pe de o parte, fata de acum 18 ani, multe s-au schimbat in bine, pe fondul a numeroase reforme. De exemplu, clasele sunt mai mici iar scolile sunt mai moderne, programa mai apropiata de interesele elevilor. In plus, accesul la invatamantul superior este mai usor si a crescut ponderea persoanelor cu studii superioare.
Insa toate aceste reforme nu au reusit sa faca din invatamantul romanesc unul competitiv si unul care sa raspunda cerintelor secolului 21. Rezultatele elevilor nostri, asa cum se arata si in raportul Miclea, sunt mult sub media europeana si mult sub rezultatele obtinute de vecinii nostri; cele invatate in timpul scolii sunt de putin folos in viata de zi cu zi iar legatura intre invatamantul superior si cercetare produce prea putine rezultate.
Societatea romaneasca, ca si cea europeana dealtfel, are un viitor bazat pe cunoastere.
De aceea, invatamantul este, alaturi de infrastructura, unul dintre pilonii viitorului societatii romanesti. Reformele din ultimii 18 ani au produs rezultate, dar nu suficiente, extrem de multe mai sunt de facut, in general pe linia raportului Miclea prezentat in urma cu 2 luni si analizat pe acest blog in cel mai mic detaliu.
Din pacate, politica si-a bagat din nou coada, iar reforma a pierdut momentul propice dintre doi ani de invatamant si nu a fost adoptata. Dupa prezentarea raportului Miclea nu s-a mai intamplat nimic. Cei care au lansat raportul au intrat in vacanta, iar ministrul Adomnitei a inceput sa faca singur un plan de reforma, nefinalizat. In plus, asa cum arata un interviu recent al domniei sale in Academia Catavencu, cred ca dl. Adomnitei confunda Ministerul Educatiei cu un santier de constructii. Dl. Adomnitei trebuie sa inteleaga ca, in anul 2007, in UE, un anumit mod de a vorbi cu si despre angajati nu mai este permis, nici pe santier si cu atat mai putin cu dascali.
Scoala a inceput, reforma insa mai are de asteptat. Este absurd sa credem ca parintii, elevii sau profesorii se vor opune unei reforme care va fi benefica elevilor si invatamantului in general. Atata doar ca oamenii politici trebuie sa inteleaga importanta strategica a invatamanului si sa trateze acest domeniu in afara disputei politice. Nu. Nu este nevoie de consens politic in ceea ce priveste reforma in sine pana in cel mai mic detaliu, ci in ceea ce priveste obiectivele si, mai ales, urgenta ei. Iar la acest capitol politicienii au ramas corijenti.
Esti sigur Emile ca stie careva din aia citati mai sus ce e aia invatamant competitiv, interes al elevului, nivel educational? Sunt sigur ca daca ii intrebi toti iti vor spune ca asta vor. “Putirinta” e problema. Competenta in a “elabora reforma”. Nu e simplu. E o meserie in sine.
Ai vazut de exemplu “oferta” societatii civile? Subtire pana la inexistenta. Eu cred ca nu avem oameni care sa stie cum se face o reforma si avem prea multi oameni care “stiu doar sa zica STIU”. Tratata politic sau nu problema invatamantului se reduce la lipsa de competente in a face reforme. Si incep sa cred ca lipsa de astfel de competente nu este numai la nivelul clasei politice ci al intregii societati.
Shadow: eu cred ca daca nu avem competente, atunci se cumpara, se aduc din afara, etc. Nu este nicio rusine. De ex.: cati profesori straini predau in universitatile americane?
Sa aduci profesori straini? Iti urez bafta. O sa te manance si pe tine si pe acei profesori “mafia universitara”. Ca mai “jos” nici vorba sa ajungi. “Vin smecherii astia sa ne sufle locurile de munca”. Vrei un “nu ne vindem tara redivivus”, o “nu au mancat salam cu soia”?
Sunt de aceeasi parere cu tine sa sti. Daca nu ai iti cumperi. Suntem insa intr-o neplacuta “minoritate”. Nu ai auzit niciodata de cand lucrezi in tara ca “ce stiu aia stim si noi”? Las ca merge si asa? Chiar si in privat? Da-mi voie sa fiu pesimist. Reforma invatamantului va incepe si ea tot cu scolile particulare, universitatile particulare, etc. Doar ele pot “ridica nivelul” prin competitia si numarul de studenti care-si gasesc de lucru in lumea reala. In cat timp ? Iar timpul ramane mereu o necunoscuta.
Badilita se plangea acum cateva zile ca romani cu “diplome grele”(alta modalitate de a face competenta) obtinute afara nu sunt admisi in universitatile romanesti pe motive de birocratie si de rea vointa(nu au avut articole in Romania chit ca au avut afara). Raspunsul publicului a fost “ce ma daca e asa de tare de ce vrea job la stat?”. Ca intamplator invatamantul public asta reprezinta “job la stat”.
Aplica regula respectiva peste tot unde sunt “scaune inghetate” in administratia publica si o sa gasesti mentalitatea romaneasca actuala.
Iar un subiect care ma intristeaza…
Pentru ca nu are nici o miza economica (sau e indirecta sau prea mica), adica cei implicati la nivel politic nu pot scoate bani din “afacerea” Invatamintul, o sa fie printre ultimele subiecte abordate in Romania (adica peste multi ani). Noi nu reusim sa facem autostrazi care sint aproape ca aerul si pt persoane fizice si pt firme, chiar intereseaza pe toata lumea, si ies si bani din asta, spagi, si tot degeaba…asa ca, cu mihnire in suflet spun Emil, esti un idealist….
Ca sa parasesc tarimul lui “nu se poate, nu o sa se faca, nu acum”, sa exprim totusi o urma de optimism.
Pe la mijlocul lui 90 cind am terminat liceul, conta doar daca esti bun la mate sau la fizica, adica daca vei intra la ase sau la medicina. la vremea aceea chiar si politehnica era privita cu strimbaturi din nas. deci ori incercai la ase sau la medicina citiva ani, ori te resemnai si alegeai orice alta facultate, oricum era: ase si medicina si…restul. Unde vreau sa ajung? Nici parintii, nici copiii nu aveau nici cea mai vaga idee de ce aleg o anume facultate, nu luau in considerare inclinatii personale, posibila cariera, trenduri pe piata muncii, (acum si) context international…nu conta decit sa ai 10 la toate materiiile si sa se laude parintii la servici ca ai luat din prima “la stat”, unde erau 15 pe loc.
Sper ca in zilele noastre, cind absolventii de liceu au cu totul alt orizont si posibilitate de informare, ca fac o alegere documentata si personalizata. Macar pentru asta nu mai e nevoie sa astepte dupa politic…
Apropo de atitea si atitea nerealizari ale politicului – orice partid si orice domeniu de guvernare..
Eu as vrea, in urmatoarea campanie, ca toate emisiunile sa aibe acelsi format. Ar dura mai putin, ar fi foarte eficient, fara cearta si edificator.
Pt orice candidat as imparti o coala in 2, o coloana cu ce au promis/platforma politica/program de guvernare si in cealalta coloana sa bifeze da (facut) sau nu. Atit. Fara nici o explicatie suplimentara.
Imi amintesc la un iterviu ca recrutatorul mi-a spus sa vorbesc cu potentialul angajator doar despre ce am facut (versus ce voi face sau as face). Am observat ca in tarile dezvoltate, serviciile de stat sint organizate tot ca cele private, aproape nu e nici o diferenta, si cred ca asta e forma ideala de administratie de stat. Dar asta e wishful thinking daca vorbim de Ro
(doar partial off-topic:)
Corect, a crescut numarul persoanelor cu studii superioare. Insa “suma de cunostinte superioare” a ramas constanta sau a scazut.
invatamint superior si cercetare? doua linii paralele. atit timp cit statul da pomana la “universitati” precum cele de la bacau sau alba iulia, pitesti sau baia mare, atunci nu o sa se faca in veci cercetare adevarata la noi. degeaba am scris nu stiu cite carti si studii daca iau acelasi salar ca ala de la tirgoviste, care produce numai maculatura. degeaba sunt citat in afara, nu intereseaza pe nimeni. degeaba fac cercetare, atit timp cit norma mea e conditionata de nr. de ore si nr. de studenti. totul e anapoda la noi. si nu intereseaza pe nimeni. ma mai intreb ce caut pe aici…
Mai, dar rau am ajuns daca succesul reformei consta in “clase mai mici”…. Adaug si eu atunci: este o reforma adevarata in invatamant, la toaleta nu mai e bromocet, ci sapun lichid. o extraordinara realizare! Ce naiba e asa de greu in a adapta programa la cerintele meseriilor si ale momentului? Orice grup de 4-5 profesori, cunoscatori de limbi straine si cu abilitati de lucru pe internet poate realiza un plaan de reforma in cel mult 60 de zile, contra unei sume de 20-30,000 EUR. In schimb s-au cheltuit zeci de milioane EUR pe consutlante PHARE inutile si s-au puirtat discutii politice si cu cetatenii peteme sterile ani si ani.
Ce studii superioare avem? Sa fim seriosi, eu unul nu cunosc nici un absolvent de invatamant superior din ROmania capabil sa faca ceea ce soala preteinde ca l-a invatat. Bagati voi mai deprte capul in nisip, precum strutzul, pretindetzi ca scoala e sublima si profersorii foarte buni, laudati reformele astea. Copii nostri o sa ne judece, si sunt convins ca vom primi peste ani exact pedeapsa meritata: pierderea respectului din partea copiillor nostri.
“In plus, accesul la invatamantul superior este mai usor si a crescut ponderea persoanelor cu studii superioare”
Degeaba. Ce medic va fi ala care a trecut Anatomia cu nota 5? Sau cum spunea Scientician, cumulul de cunostinte e constant sau a scazut (A propos, sa stii ca a scazut).
“Badilita se plangea acum cateva zile ca romani cu “diplome grele”(alta modalitate de a face competenta) obtinute afara nu sunt admisi in universitatile romanesti pe motive de birocratie si de rea vointa(nu au avut articole in Romania chit ca au avut afara).”
Scuza-ma, Shadow, dar nu e tot timpul asa. Da, ne sufoca si birocratia, dar mai este si un element. Programa scolara. La aceeasi materie eu faceam in doua cursuri cat fac strainii in tot semestrul (si se mai plang ca e prea mare curricula, vezi!). Deci, sa fim seriosi, tu ai recunoaste diplomele de afara?
Iar daca vreti cercetare, dati-ne bani si taiati din birocratie. Degeaba ai vointa daca trebuie sa completezi o luna intreaga acte pentru un amarat de aparat. Si apoi aparatul iti ajunge peste 6 luni. Sau deloc, din lipsa de bani.
Intr-adevar recunoasterea diplomelor din afara poate fi o problema delicata. De exemplu, conform regulilor ministerului invatamantului chiar daca ai doctorat de la MIT (sau orice alta scoala bine cotata in America) si ai 20-30 de articole publicate in reviste ISI (mai mult decat a publicat tot ministerul invatamantului la un loc) si ai lucrat in locuri prestigioase in lume, pozitia oficiala a MEC-ului e ca trebuie sa-ti echivalezi diploma (ca nici americanii nu recunosc doctoratul lui Mischie), daca vrei sa fie acceptata in Romania. Problema e ca numarul celor care-si doresc diplomele acceptate in Romania e extrem de mic, dar oricum e o prostie sa pretinzi asa ceva fara nici un discernamant.
Mihaela Calin – institutor
care nivel, care competitie??? invatamantul nostru este pur teoretic, nu are legatura cu realitatea, cu atat mai putin cu realitatea viitoare, pentru care trebuie sa-i pregatim pe copiii nostri.
elevii nostri stiu foarte multe lucruri. dar nu le vor folosi niciodata!!!
scoala noastra nu este placuta, constrange foarte mult.
poate pleaca totul de la mentalitate,
poate de la bani?