30% populism de supermarket

Primul ministru Emli Boc a declarat ca guvernul analizeaza o masura de a obliga magazinele sa aloce pana la 30% produse romanesti.

Lasand la o parte cresterea birocratiei in urma acestei masuri si chiar legalitatea unei astfel de masuri, industria producatoare romaneasca (ce pare sa fi propus masura) se impusca singura in picior.

Magazinele vor fi obligate sa respecte aceasta masura, astfel ca producatorii romani vor castiga poate pe termen scurt. Insa pe termen lung, vor avea de suferit. Iar consumatorii cu siguranta vor plati mai mult.

Si iata de ce: ceea ce il intereseaza pe un consumator este pretul si calitatea, indiferent de producator. Daca un produs de import este mai bun si mai ieftin, consumatorul va opta pentru acel produs. Insa pentru ca 30% din spatiu este ocupat cu produse mai scumpe, costurile cu chiria, cu incalzirea, cu paza, etc pentru acel spatiu va fi alocat pe preturile de import, ca atare, consumatorul va plati mai mult.

Sa facem urmatorul exercitiu matematic: un magazin are cheltuieli de generale (chirie, personal, electricitate, etc) de 350 de lei pe luna si pune spre vanzare 10 produse identice: 7 de import la 100 de lei si 3 romanesti la 200 de lei. Cheltuielile generale alocate sunt de 350 / 10 = 35 lei pe produs. Daca ar pune spre vanzare 10 produse la 100 de lei fiecare si alocand 35 de lei cheltuieli generale / produs, atunci pretul ar fi 135 de lei / produs.

Magazinul poate avea doua optiuni:

1. Sa vanda cele 7 produse de import si sa returneze la producator stocul de produse romanesti. Pretul de vanzare ar fi 100 de lei + 350 / 7 = 150 de lei. Asadar, un consumator va plati mai mult 15 lei / produs (adica diferenta dintre 150 de lei cu conditia de 30% si 135 de lei daca nu ar fi aceasta conditie).

2. Sa cumpere si sa revanda toate cele 10 produse. Evident, pentru a nu ramane pe stoc, le va vinde la acelasi pret ce va fi calculat asa: (100 X 7 + 200 X 3 + 350) / 10 = 165 de lei. Asadar, consumatorul va plati in acest caz cu 30 de lei mai mult (adica diferenta dintre 165 de lei si 135).

In cazul nr. 1, masura dlui. Boc nu va ajuta deloc producatorii romani pe termen lung (ci doar maxim pe termen scurt, pana isi regleaza magazinul stocurile). Nu va face decat sa mareasca birocratia si sa enerveze consumatorii (care platesc mai mult).

In cazul nr. 2, masura dlui Boc va ajuta partial producatorii romani insa obligand consumatorul roman sa plateasca diferenta (+TVA). Pratic, dl. Boc obliga consumatorul roman sa subventioneze producatorul roman. Producatorul roman este protejat pentru ca are cheltuieli mai mari. Ca atare, producatorul roman nu va putea concura pe o piata externa. Ma intreb cum poti incuraja exportul cu producatori care nu sunt competitivi nici macar pe piata locala?

Oare alte masuri nu s-ar putea gasi?

De exemplu: reducerea taxelor pe munca; in acest fel produsele romanesti ar fi mai competitive, importurile s-ar reduce iar productia romaneasca va creste, ceea ce inseamna inclusiv reducerea somajului si poate chiar cresterea veniturilor colectate de stat.

{ 5 comments to read ... please submit one more! }

  1. “ceea ce il intereseaza pe un consumator este pretul si calitatea, indiferent de producator”
    Cred că mai ancorat în realitate ar fi doar “ceea ce il intereseaza pe un consumator este pretul, indiferent de producator”.

    Chiar azi am citit, în presa americană, un editorial oarecum pe aceeaşi temă, cum că, în Washington, suveniruri tradiţionale americane sunt “made in China”, şi asta – argumenta un proprietar de shop – deoarece varianta chinezească costă $10.95, iar cea “Made in SUA” $19.95 iar lumea o preferă pe cea chinezească chiar dacă cea americană e mai bine realizată şi de o calitate mai bună.

  2. puterea de cumparare e f importanta, dar daca diferenta de calitate nu justifica diferenta de pret… atunci nu e de mirare ca se alege produsul mai ieftin.
    cand diferenta de calitate justifica diferenta de pret … puterea de cumparare isi poate spune cuvantul…

  3. mda, toti vor sa cumpere produse de calitate germana la preturi chinezesti, dar uita ca tocmai si-au primit salariul pentru ‘productia’ lor romaneasca la preturi.. romanesti. ca si americanii din exemplul lui &

  4. Titlu sugestiv. Da, FIRMELE ROMANESTI TREBUIE AJUTATE de stat DAR PROTECTIO)NISMUL NUE O SOLUTIE. Nu sunt suficient de puternice sa reziste singure pe piata. Dar a bloca piata nu este o solutie. Deja in agricultura, ne lovim de paradoxul ca producatorii romani, mai putin eficienti, nu au subventii, in timp ce alti producatori agricoli europeni au. Cheia nu sta in protectionism, ci in sprijinirea corporatizarii, prin subventionarea investitiilor si prin existenta unor asigurari pe productie care sa elimine falimentul in anii cu recolta slaba. Pendulam intre sprijin dirijat politic contra voturi (PDL), hiperliberalism (Patriciu) si eliminarea oricaror concepte de profitabilitate din firmele de stat (CFR, TAROM, Energie). E foarte draguta sprijinirea competitiei pentru beneficiul consumatorului, dar in conditiile in care state mari parctica subventii, dumping sau cursuri de schimb fixate, potentialii producatori vor ramane fara putere de cumparare prin pierderea locurilor de munca. Hai sa intelegem ca economic vorbind, suntem un adolescent cu pusca lui bunicu’ in fata unui escadron de tancuri.

  5. UE= lipsa protectionismului.

    Orice masura protectionista trebuie ambalata corespunzator: nu se vor aloca 30% pentru produse romanesti, ci 30% pentru produse cu orice origine si cu caracteristicile X, Y, Z (pe care- surprise, surprise- doar produsele romanesti le indeplinesc). Orice masura care spune “30% pentru produse romanesti” o sa se aleaga cu o plangere la UE.

    Un bun exemplu ar fi la produsele agricole sa aloce 30% pentru produsele bio si sa forteze producatorii romani sa livreze marfa bio, unde dupa parerea mea putem fi imbatabili ca preturi si calitate cel putin in piata romaneasca.

{ 0 Pingbacks/Trackbacks }

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *