You are currently browsing the j e o p a r d y blog archives for October, 2015


Hidroelectrica – si cum ne lasam furati

DNA o acuza pe fostul ministru, Elena Udrea, ca a luat un comision de 4 milioane de dolari in 2010 pe filiera baietilor destepti – Hidroelectrica.

Am scris de atatea ori despre nevoia de management profesionist la Hidroelectrica, departe de decidentii politici. Din pacate, o astfel de decizie nu a fost si nici nu este pe agenda politicului, nici a PSD, nici a PNL, nici a presedintelui. Hidroelectrica a fost, indiferent de guvernare o vaca de muls.

Este vina noastra ca ne lasam furati. Este vina noastra ca acest subiect nu apare in fiecare zi pe prima pagina a ziarelor, ca nu apare in deschidere la jurnalele TV, ca nu apare nici macar pe bloguri…

Independenta Bucurestiului

Se apropie alegerile locale si vom avea o alegere de facut.

Ca bucuresteni, ce ne dorim pentru orasul nostru?

In ultimii 20 de ani ne-am multumit cu prea putin. A trebuit sa ne zbatem pentru probleme extrem de simple precum calitatea drumurilor, curatenia strazilor sau caldura din apartamente. Un pod de 2 kilometri si un stadion reprezinta marile realizari din ultimii 20 de ani.

Spatiile verzi sunt din ce in ce mai mici sau chiar dispar iar parcarile subterane sunt mai degraba pe hartie.

Nu este de mirare ca Bucurestiul a pierdut locuitori. Iar primarii si consilierii de pana acum trebuie sa isi asume raspunderea.

Iar dezbaterea pentru primarie nu trebuie sa fie pe probleme ce pot fi rezolvate usor printr-o mai buna organizare, ci trebuie sa fie despre viziune si locul Bucurestiului in lumea din ce in ce mai globalizata.

Bucurestiul are un mare avantaj competitiv fata de alte orase din Romania: are o pozitie de monopol datorita faptului ca, istoric vorbind, este cel mai mare oras din tara si, in plus, este si capitala politica si economica a tarii: cu toate locurile de munca bine platite ce deriva din aceasta calitate. Insa acest avantaj se pare ca nu a fost suficent pentru ca orasul sa nu piarda locuitori.

Pentru a avea un Bucuresti dinamic, avem bevoie de un Bucuresti care sa ofere crestere, care sa ofere oportunitati pentru cat mai multi: romani si straini, sa fie un oras unde sa te simti bine, sa te simti ca acasa chiar daca esti strain, sa ai un parc aproape de casa, sa ai un transport public eficient. Trebuie sa fie un oras deschis lumii, trebuie sa fie un oras interesant si un motor economic. Univeristatile trebuie sa fie incubatoare de idei si de activitati (culturale, economice, etc).

In lumea globalizata de azi, Bucurestiul are concurenti in atragerea de capital, in atragerea unor oameni ce pot produce crestere economica.

Bucurestiul, daca vrea sa aiba un viitor, trebuie sa isi afirme independenta fata de birocratia din Romania. Trebuie sa devina un loc unde este usor sa faci afaceri. Primarul trebuie sa ceara performanta universitatilor locale. Trebuie sa ceara performanta tuturor institutiilor statului care interactioneaza cu bucurestenii.

Repet, lumea este din ce in ce mai globalizata, pentru a face fata trebuie sa ai deschiderea necesara. Catre nou. Catre exterior. Catre viitor. De exemplu, poate nu ar fi rau ca universitatile din Bucuresti sa aiba cel putin 20% studenti straini. Sa ne imaginam ca Bucurestiul ar fi un oras cu o calitate a vietii ridicata si unde este usor sa incepi o afacere si sa ai o familie: acesti tineri vor contribui cu idei la cresterea orasului si il vor face cosmopolit. Sa ne imaginam explozia culturala. Sa ne imaginam o crestere economica bazata pe cunoastere si pe legaturi cu lumea.

Alternativa este un oras prafuit, un oras de provincie pe glob unde problemele principale sunt cainii vagabonzi, gropile din carosabil si cladirile fara autorizatie de constructie.

PS. in urma cu 4 ani am scris un articol aproape identic. Pentru curiosi, va rog sa identificati cele 5-6 cuvinte pe care le-am taiat.

Corporate Governance la Volkswagen

Problema de la Volkswagen a determinat schimbarea imediata a CEO-ului firmei; lucru ce indica faptul ca problema ar fi trebuit sa fie pe agenda conducerii de multa vreme. Si sunt doua posibilitati aici: ori problema a fost considerata neimportanta; ori a fost prezentata gresit. In ambele cazuri, plecarea imediata a CEO-ului este decizia corecta.

Insa cum este posibil ca o firma ca Volkswagen si ca un CEO ce lucreaza pentru o firma asa de mare sa ajunga in aceasta situatie?

Si daca incercam sa raspundem la aceasta intrebare, invariabil raspunsul nu este decat unul singur: cultura firmei a lasat de dorit.

Pe hartie, guvernanta corporatista la Volkswagen bifeaza toate standardele: are un sistem dualist cu o conducere executiva controlata de un consiliu de supraveghere. Iar consiliul de supraveghere este independent: cu resprezntanti din partea actionarilor – si aici includ si reprezentantii statului care este co-actionar si cu reprezentanti ai angajatilor.

Unde a gresit Consiliul de Supraveghere? In primul rand Consiliul de Supraveghere este prea mare, are vreo 20 de membri. Nu cumva sunt prea multi? Sa ne imaginam cum se desfasoara o intalnire a Consiliul de Supraveghere: actionarii privati sunt interesati de politica de dividende, politicienii locali in bani pentru oras / stat iar reprezentantii angajatilor sunt interesati de drepturi salariale. Restul este delegat conducerii executive. Consiliul de supraveghere nu pare sa fie suficient de diversificat pentru a pune intrebari corecte si a tine conducerea executiva sub control. Din 20 de membri, doar 2 sunt straini, respectiv reprezentantii fondului din Qatar care este un actionar semnificativ.

In plus, exista multa literatura despre reprezentantii angajatilor in consilii de supraveghere din Germania: este mult prea usor sa fie corupti, nu neaparat cu bani, cat cu pozitia lor cea noua, cea de a sta la aceeasi masa cu oameni influenti si putred de bogati.

Pe scurt, Consiliul de Supraveghere s-a complacut in situatia de a fi ineficient si de a fi deschis catre membri care ar asigura diversitate.

Conducerea Executiva este insa principala vinovata: ori nu a pus intrebari corecte managerilor, ori nu a asigurat o deschidere catre raportarea de probleme ori pur si simplu a impus obiective fara sa-i intereseze de respectarea normelor, etc. Problema a fost raportata din exteriorul firmei, nu de catre inginerul care a venit cu “Solutia”, nici de seful inginerului, nici de directorul tehnic, nici de departamentul responsabil de respectarea normelor, nici de controlul intern.

Si de fiecare data cand apare un astfel de dezastru: daca ne gandim la Toshiba sau la Tesco, raspunsul este intotdeauna de cultura a firmei: o cultura inchisa unde atingerea obiectivelor este mai importanta decat legea si unde angajatii – oameni normali si respectabili in afara firmei – simt o presiune de a inchide ochii pentru ca le e teama de consecinte.

Si de fiecare data problemele apar pe fondul unor probleme mai grave, structurale, de exemplu de pierdere a cotei de piata sau de reducere permanenta a profiturilor datorita inclusiv unor factori externi negati de conducere. Intrebarea pentru Volkswagen este daca mai sunt si alte probleme de descoperit.

Schimbarea imediata a CEO-ului si constituirea unui comitet de criza in interiorul Consiliului de Supraveghere sunt pasi corecti, insa trebuie urmati de schimbari mult mai profunde. Una dintre concluzii poate fi ca firma este mult prea mare pentru a fi condusa eficient; personal ma astept la schimbari structurale.

“He named me Malala”

Am fost ieri la premiera filmului “He named me Malala”, este un documentar despre Malala Yousafzai, 18 ani, de religie musulmana, din regiunea Swat din Pakistan (la granita cu Afganistan), laureata a premiului Nobel pentru pace in 2014.

Numele Malala vine de la o adolescenta ce si-a pierdut viata in timp ce-i conducea pe afgani acum cateva sute de ani intr-o lupta castigata contra englezilor.

Malala din film a fost impuscata in cap de talibani pentru ca si-a ridicat vocea in apararea dreptului fetelor la educatie. Din fericire, dupa multe operatii si luni de recuperare si-a revenit (insa nu total) si si-a continuat misiunea; ea este convinsa ca ideologia extremista poate fi invinsa prin educatie.

De ce merg rusoaicele la Miami

In urma cu doua saptamani, o colega de-a mea, manager de la biroul nostru de la Moscova, a nascut un baietel. La Miami. Totul planificat din timp, cu un cost de peste 30.000 de dolari.

Si nu este singura rusoaica ce face turism in maternitati americane.

Adevarul este ca rusii care isi permit, aleg un viitor mai bun pentru copilul lor. Ei stiu ca este bine sa ai un pasaport occidental, iar Statele Unite acorda cetatenie celor ce s-au nascut acolo.

Cine ajunge primul la Chisinau?

Scenariul este bine-cunoscut si folosit de zeci de ori de catre Rusia: cumva apar la Chisinau omuleti versi inarmati pana in dinti si bine antrenati deghizati in protestatari; acestia pun mana pe putere, elimina democratia (cu politicieni, ziaristi, intelectuali, etc arestati sau impuscati). Ulterior pozeaza in singurii reprezentanti ai poporului si invita armata rusa sa-si stabileasca o baza de 30-40.000 de soldati in Republica Moldova sa apere poporul de fascisti (romani, moldoveni, NATO, etc). Practic nu numai ca vor ocupa Moldova, dar vor ameninta si Gurile Dunarii, vor destabiliza Ucraina cu tinta directa la Odesa si nu va dura mult pana vor imparti Ucraina in doua si o vor lasa fara iesire la Marea Neagra sau la Dunare.

Economic vorbind, asta ar fi un dezastru pentru Romania pentru ca iarasi nu putem face comert cu tarile din estul si nordul Romaniei, ca sa nu mai vorbim de impactul dat de refugiati si de instabilitatea din est si nord (trafic de arme, droguri, fiinte umane, etc, etc).

Scopul Rusiei este bine-cunoscut si anuntat din timp de Putin: revenirea Rusiei la granitele pre-1989; in plus Rusia are un interes clar de a mentine instabilitate in tari in care institutiile democratice sunt tinere pentru a demonstra ca democratia nu functioneaza, ci doar sistemele tiranice aduc stabilitate. Ca aduc si saracie lucie si lipsa de perspectiva, asta nu mai apare la masina de propaganda a Kremlinului.

Astazi, presedintele Johannis ar fi trebuit sa conduca o sedinta de urgenta a CSAT, insa nu a facut-o. Care este strategia noastra in Republica Moldova, cum ne asiguram ca vecina noastra de la Est va fi o democratie stabile si prospera?


Taguri